Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 4 august:
Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău (Psalmi 86, 11).
Căile Domnului se învață.
Se învață tot așa cum se învață și orice alte căi în care omul umblă sau trebuie să umble.
În învățarea căilor Domnului, omul are mulți învățători.
Ele se învață începând din familie, din copilărie, de la mamă, de la cei care-l cresc…
Apoi din educația școlii și a cărților.
Apoi din experiența încercărilor, a minunilor și a trăirii sale personale.
Tot așa se învață și căile păcatului.
Sunt atâția învățători și pentru aceste căi – o, mai ales pentru acestea! Sunt duhurile rele, oamenii răi, cărțile rele…
Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat,
răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.
Aceștia, cu toții, au datoria de contiință să-l îndrepte, învățându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot ce este curat, sfânt și bun, sădind și cultivând în inima și în mintea copilului încă de la înceut,
tot ce este sfânt, adevărat, cinstit, vrednic și bun.
O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să învețe rugciunea. Și o dată cu cunoașterea, el trebuie să învețe credința în Bunul Dumnezeu-Tatăl.
Și din primul an el trebuie să înceapă a ști Adevărul Domnului nostru Iisus Hristos
și iubirea Duhului Sfânt,
apoi cinstea și dreptatea,
cumpătarea și vrednicia vieții creștine.
Aceste căi ale lui Dumnezeu, învățându-le și păzindu-le de la început orice copil, el – viitorul om – va ajunge să fie un mădular sănătos al societății
și un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.
Fiind bine orientat de la început, el se va dezvolta și pe mai departe, formându-se om pe aceste căi bune.
Iar când va ajunge să-și poată alege singur învățătorii, el va ști să aleagă oameni ai lui Dumnezeu de care să asculte
și va ști să aleagă Cartea lui Dumnezeu și dreptarul învățăturilor sănătoase și încercate din care să învețe.
Va ști să deosebească Duhul lui Hristos, de Care să se lase pătruns și stăpânit…
Astfel va învăța și va umbla el în căile frumoase ale lui Dumnezeu.
Dragi părinți trupești și sufletești, voi duhovnici, educatori și scriitori, voi toți aveți datoria să învățați pe toți cei care se uită la voi și se iau după voi numai căile lui Dumnezeu!
Să învățați pe copiii voștri și pe ai altora numai căile virtuții și ale sfințeniei.
Să vă învățați mereu și pe voi înșivă și cu toată grija aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi veți crește niște fii demni și folositori nu numai lui Dumnezeu, ci veți crește în același timp și niște fii vrednici și folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.
Când priviți aceste drăguțe și nevinovate făpturi, care se uită la voi cu acești ochișori frumoși și dulci, pe care Dumnezeu vi le-a încredinațat să le creșteți, învățându-le căile lui, prin care vor putea fi fericite, simțiți-vă marea răspundere și aveți foarte multă grijă ce le spuneți.
Când, cu ochișorii nevinovați și cu urechile atente, ei ascultă la voi, aveți multă grijă ce le suneți și ce-i învățați.
Uitați-vă atent, căci pe fețele lor dornice veți citi scrisă puternic rugăciunea:
„Învățați-ne căile Domnului!“
Pe leagănul copiilor voștri,
pe băncile lor de școală
și pe tot viitorul neamului nostru, uitați-vă bine și veți vedea scris, ca o poruncă pe totdeauna
și ca o datorie pentru noi toți, cu litere de foc:
„Învață-mă, învață-ne, învățați-ne căile Domnului!“
Ascultați bine, să auziți cum toți copiii vă zic:
„Dacă ne iubiți, dacă ne doriți adevărata noastră fericire, învățați-ne căile lui Dumnezeu!“
Dacă vreți să avem, cu adevărat un viitor luminos și fericit, învățați-ne căile Domnului!
Iar dacă doriți să ne vedeți nefericiți, dacă vreți să ne ruinați și să ne pierdeți viața noastră și a neamului nostru, învățați-ne căile păcatului, căile necredinței, căile fără Dumnezeu.
Căci să știți că pentru tot ce ne învățați astăzi, voi veți răspunde în fața lui Dumnezeu,
în fața viitorului nostru,
în fața conștiinței voastre,
și a Cuvântului lui Dumnezeu.
Și vă veți lua sigur răsplata meritată!“
O, mare Dumnezeu, Drept și Bun,
Tu care ne-ai spus că aceluia care învață pe un copil lucruri rele, i-ar fi mai ușor dacă și-ar lega de gât o piatră și să se arunce în mare,
Te rugăm, trezește uriașa răspundere pentru învățătura și educația pe care o dau copilașilor, la toți cei care îi învață sau trebuie să-i învețe.
Dăruiește o minte sănătoasă, mai întâi părinților, educatorilor, păstorilor, scriitorilor și tuturor celor care au un rol educativ în viața tineretului.
Pentru ca să-i învețe pe toți cei neștiutori numai căile Tale.
Trezește-le tuturor acestor luminători conștiința răspunderii pentru învățătura pe care o dau altora.
Chiar și în acei care, ei înșiși, nu trăiesc potrivit învățăturii Tale, Doamne.
Pentru ca, măcar învățînd pe alții binele, să ajungă să fie și ei ceea ce Tu dorești.
Iar tineretului dăruiește-i o minte primitoare și o inimă plină de atenție și de ascultare, ca să învețe bine ceea ce li se predă bine.
Amin.
*
* *
Cuvinte înțelepte:
Fii noștri nu-s ai noștri, sunt ai Adevărului,
Nici noi nu suntem ai noștri: și noi suntem tot ai Lui!
El ni-i dă numai să-i creștem pentru El și slava Sa.
– Fericiți vor fi părinții ce gândesc și-i cresc așa.
O, ce valuri m-amenință
O, ce valuri m-amenință
Și ce vânturi aspre bat!
Doamne, marea-i furtunoasă,
Oare cum o s-o străbat?
Oare cum să pot prin valuri
Să răzbat până la Țel?
O, cât de departe-i Țărmul
Și ce valuri pân’ la el!
Cine-o să mă poată, Doamne,
Întări și ajuta,
Dacă nu va fi cu mine
Mila și iertarea Ta?
Vino, Doamne,-n ajutoru-mi
Fii lumină-n noaptea grea,
Liniștește-a mele valuri,
Însoțește-mi luntrea mea!
Strigă vântului să tacă,
Strigă valurilor: „Stați!“
Toți vrăjmașii Tăi să cadă
Să se-nchine-ngenunchiați!
Doamne, fii-mi ajutorul
Pân’ la Tărmul fericit, –
Dacă Tu vei fi cu mine,
Eu de toate-s izbăvit!
Cântarea Psalmului 86
O rugăciune a lui David.
1. Ia aminte, Doamne, şi m-ascultă iar,
căci nenorocit sunt şi lipsit amar!
2. Sufletul păzeşte-mi, scapă-l de cei răi,
că sunt şi eu unul din iubiţii Tăi!
Scapă-Ţi, Doamne, robul Tău îndurerat,
că se-ncrede-n Tine, Doamne, ne-ncetat!
3. Ai de mine milă, Doamne, când Te chem,
căci întreagă ziua eu Te strig şi gem!
4. Veseleşte sufletul robului Tău,
căci spre Tine, Doamne mi-l înalţ mereu.
5. Tu eşti bun, o Doamne, gata a ierta,
Milostiv spre-aceia care Te-ar chema.
6. Pleacă-Ţi, Doamne,-urechea când Te chem mereu,
îmi ascultă glasul şi suspinul greu!
7. Eu Te chem în ziua de necaz, cea grea,
că m-asculţi cu milă şi mă vei scăpa.
8. Nimeni nu-i ca Tine între dumnezei
şi nimic, ca Tine, nu lucrează ei.
9. Toate-a lumii neamuri care le-ai făcut
da-Ţi-vor, Doamne, slavă Numelui Temut,
10. Căci doar Tu eşti, Doamne, Cel ce faci minuni,
numai Tu eşti Domnul, Slava Tu-o aduni.
11. Calea Ta mă-nvaţă… şi-am să umblu-n ea,
fă-mi de Tine s-aibă teamă inima
12. Şi-am să-Ţi cânt din toată inima mea eu,
voi mări-al Tău Nume, Dumnezeul meu!
13. Că nespus de mare şi de bun Tu eşti,
din a morţii-adâncuri viaţa-mi izbăveşti.
14. Doamne, nişte trufaşi vin în contra mea
şi asupritorii viaţa vor să-mi ia.
15. Dar Tu, Doamne, Tu-mi eşti mult-îndurător,
plin de bunătate, blând şi răbdător.
16. Pleacă-Ţi Tu privirea spre necazul meu,
dă-mi putere, Doamne, scapă-mă din greu!
17. Semn fă pentru mine, pe ai mei vrăjmaşi,
când vedea-vor, Doamne, ruşinaţi să-i laşi,
căci Tu eşti cu mine, mă ajuţi mereu
şi mă mângâi, Doamne, Dumnezeul meu!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Ca să-L poată afla copilul tău pe Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie mai întâi ca tu însuţi să-L cunoşti pe Mântuitorul şi să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede trăind această viaţă. Pilda vieţii tale este predica şi învăţătura cea mai bună – sau cea mai rea – pentru copilul tău!“ (Preot Iosif Trifa).