Ovidiu RUS
În 28 iunie 1982, seara, venise la noi şi fratele Roşianu de la Sibiu, care urma să stea şi el a doua zi pe banca acuzaţilor. Mai erau câţiva fraţi din Alba, iar fratele Traian sfătuia mereu şi-i încuraja pe fraţii care peste câteva ore, în faţa lui „Agripa”, trebuiau „să dea socoteală de nădejdea lor”:
– Eram în război, pe front, spunea el, şi se dădeau adesea lupte grele, în urma cărora rămâneau mulţi morţi pe câmpul de bătaie. Dar mai erau câteodată şi misiuni mai puţin riscante. Şi erau unii ofiţeri superiori care îi protejau pe cunoscuţii sau apropiaţii lor dintre ofiţerii inferiori, ferindu-i pe aceştia de locurile sau situaţiile, sau confruntările periculoase. Dar, pentru ca totuşi, la vremea evidenţierii, ei să poată fi decoraţi, când se ivea ocazia, le dădea acestora câte o misiune de luptă mai uşoară, unde riscurile erau minime şi din care puteau uşor scăpa nevătămaţi. Apoi, la încheierea misiunii lor, erau lăudaţi, decoraţi şi avansaţi în grad.
Aşa face şi Domnul cu noi. Ne trimite în câte o misiune uşoară, se foloseşte de o împrejurare cu cel mai scăzut grad de risc pentru noi, numai pentru ca, de dragul nostru, în ziua Răsplătirilor Sale veşnice, să poată avea motiv în faţa Tatălui Ceresc şi a îngerilor slavei Sale să Se laude cu noi că I-am rămas credincioşi şi să ne dea şi nouă cununa de biruitori.
Şi continuă apoi:
– Cel rău, în mândria şi în ura lui contra lui Dumnezeu şi a alor Lui, se umflă, se tot umflă şi rage, căutând să intimideze, să te facă să-l crezi puternic ca un leu. Domnul îl îngăduie până la o vreme; dar când El îi pune odată stavila în cale şi îl trânteşte la pământ, atunci vezi că nu era decât ca o pisică slabă.
Vorbind apoi de cinstea şi de marele har de care se învrednicesc cei ce au parte de suferinţa pentru Domnul şi pentru cauza Lui, de bucuria şi de puterea pe care o primesc în suferinţă cei ce o acceptă senin şi curajos, la un moment dat a exclamat cu toată convingerea:
– Aşa merg mâine la judecată, cum aş merge la nuntă!
Şi într-adevăr, în ziua următoare, de sărbătoarea martiriului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a fost şi fratele Traian, împreună cu ceilalţi patru fraţi, judecaţi şi condamnaţi pentru credinţa lor în acelaşi Slăvit Hristos. De fapt, Hristos era Cel arestat şi închis, iar ei L-au însoţit în surghiunul Lui. Spun asta gândindu-mă şi la două visuri, poate nu întâmplătoare, din acea perioadă. Într-unul din ele, bunica mea din partea tatălui L-a visat pe Domnul Iisus trist şi îmbrăcat în haine de deţinut. Asta era toamna, după ce fraţii au fost arestaţi. Iar celălalt vis l-a avut o soră dintr-un sat de lângă Alba Iulia, vis în care L-a văzut pe Domnul într-o lumină strălucitoare şi înconjurat de flori. Visul aceasta l-a avut pe la Bobotează în 1983, exact în zilele când fraţii au fost eliberaţi din închisoare. Aceste femei în vârstă nu ştiau una de visul celeilalte şi poate nici de starea de lucruri din Lucrare…
(preluat din: Corneliu Clop, In memoriam TRAIAN DORZ)