Acela care ştie bine ce-i slobozenia a zis:
– Nu-i nimeni liber ca acela ce-atârnă
numai de Hristos!…,
nu-i om mai liber
şi nu este mai libertate
ca a lui
… şi totuşi nici un om din lume nu este mai supus
ca el!
Adevărata libertate nu este cea când poţi să strigi:
«Aicea nu e libertate!» – şi totuşi nu păţeşti nimic…
– Chiar dacă-s blânzi legiuitorii
şi dacă-s temniţele goale
tot nu aceasta-i libertatea, căci, vai,
acolo, în curând,
în toţi va stăpâni dezmăţul
şi lăcomia,
şi ruşinea,
şi va sfârşi în prăbuşire această „libertate“ rea!
Ci-adevărata libertate e doar acolo
şi atunci
când suflete-s dezrobite din lăcomie şi păcat,
din superstiţii şi din patimi,
din ne-răbdare şi desfrâu,
când nu numai cuvântu-i liber,
ci sufletul
şi conştiinţa
eliberate de-ntuneric sunt ’nnobilate de Hristos!
Când revărsarea de viaţă a Duhului lui Dumnezeu
îl curăţă pe fiecare
şi-apoi pe toţi
de tot ce-i rău,
de tot ce este întuneric,
de orice formă de păcat,
nălţând pe om
la starea-n care prezent îi este Dumnezeu,
iar el prezent e între semeni, iubindu-i binefăcător.
Când e statornic în Credinţă
şi neclintit în Adevăr,
când în unire şi-n lumină trăind
el moare între-ai lui.
Dar starea asta nu o poate nimic pe lumea asta da
decât Hristos şi părtăşia cu El
prin ascultarea Sa.
Oricare altă libertate e-o prăbuşire în păcat
sau duce către prăbuşire
pe cei ce-o caută
şi-o găsesc.
Traian DORZ