1. Nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la nici un lucru dacă nu vii la Hristos.
Numai în Lumina Lui vezi luminos.
Şi vezi totul.
Şi vezi limpede.
Vezi nu numai forma din afară, ci şi inima lucrurilor, adică sensul adânc al vieţii. Duhul şi intenţia din oameni şi din lucrări.
2. Nici o altă lumină nu este sigură, numai Lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte se sting. Sau se sfârşesc. Sau se întrerup. Sau se strică.
Nici o altă lumină nu este plăcută ca Lumina Lui; toate celelalte îţi supără vederea. Sau mirosul, sau nervii.
Toate celelalte lumini sunt mărginite la o vreme mai scurtă sau mai lungă. La un loc mai mic sau mai mare. Şi toate se sting curând.
Sau luminează numai pe unii. Sau luminează numai o parte…
Numai Mântuitorul Hristos rămâne veşnic. Şi pentru toţi.
3. Toate celelalte lumini sunt vătămătoare sănătăţii.
Toate celelalte lumini sunt lipsite de viaţă şi de putere. Nimic nu poate nici creşte, nici rodi prin căldura şi puterea lor înşelătoare sau moartă.
Toate celelalte lumini sunt schimbătoare. Nu pot rămâne mereu cu aceeaşi strălucire, sau putere, sau mărime.
Toate celelalte lumini nu pot trăi prin ele însele, ci prin mijloace din afară.
Toate celelalte lumini îşi au o vreme… Şi apoi îmbătrânesc şi trec fără întoarcere.
Şi lumina de seu. Şi cea de petrol. Şi cea de electricitate, pe măsură ce se înlocuiesc una pe alta în viaţa omenească.
Numai lumina soarelui nu.
Numai lumina lui Hristos nu.
4. Pe lângă celelalte daruri ale Luminii, în ea se găseşte şi Adevărul.
Nu poţi cunoaşte adevărul nici despre lucruri, nici despre oameni, nici despre tine, nici despre viaţa şi lumea asta decât la Lumina lui Hristos.
Atunci cum să-l cunoşti [pe cel] despre viaţa şi despre lumea cealaltă fără El?
5. Nu poţi vedea lumina decât venind la lumină.
Şi tot aşa, nu poţi cunoaşte nici Adevărul decât venind la Adevăr. Şi Adevărul este Mântuitorul Hristos.
Nu poţi cunoaşte calea vieţii sau calea morţii,
nici fondul adevărat al lucrurilor şi al fiinţelor decât venind la lumina aceasta Unică, în care este cunoaşterea realităţilor duhovniceşti. Numai la lumina Soarelui Hristos se descopăr tainele tuturor lucrurilor.
6. Nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la nici un lucru dacă nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
Şi vezi totul.
Şi vezi limpede.
Vezi nu numai forma din afară, ci, mai ales, inima tainelor ascunse în lucruri şi în oameni. Duhul şi intenţia sunt părţile pe care le cunoaşte numai Dumnezeu.
7. Nici o altă lumină nu este sigură, numai Lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte te pot părăsi şi te pot înşela în orice loc şi chiar atunci când aveai cea mai mare nevoie de ele.
Nici o altă lumină nu este fericită şi odihnitoare ca ea.
Toate celelalte îţi pot întrista inima sau îţi pot îngheţa judecata. Dar Lumina Domnului Iisus îţi va fi totdeauna dulce, sigură şi statornică.
Ferice de cine o are şi o ascultă.
8. Lumina soarelui, lumina lui Hristos este unică şi are mereu aceeaşi viaţă şi putere neschimbată.
Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfârşeşte…
Umblă peste faţa lumii întregi, pentru a-i lumina, şi încălzi, şi bucura pe toţi.
Ea poartă sănătatea, şi veselia, şi viaţa în ea însăşi.
9. Binecuvântează Lumina şi primeşte-O, căci prin ea vei deveni luminat.
Primeşte Lumina şi slujeşte-O, căci prin ea vei deveni luminos.
Slăveşte Lumina şi-O înalţă, căci prin ea vei străluci, rămânând un luminător pe veşnicie.
10. Lumina Soarelui, Lumina care vine de la Dumnezeu îşi are în ea însăşi izvorul ei.
Ea arde mereu şi nu mai scade.
Ea de mii de ani se consumă mereu şi nu se mai sfârşeşte.
Ea nici nu arată că i s-ar micşora puterea.
Este mereu tânără şi veselă.
Fiecare răsărit este frumos ca şi fiecare apus. Dacă l-ai văzut şi ieri, nu te plictiseşte astăzi, ci îl doreşti şi mâine, fiindcă fiecare este unic.
11. Iisus Hristos este Lumina.
Toată Lumina. Şi Unica Lumină adevărată, vie, nesfârşită, curată şi pentru toţi.
Alta, în afară de El, nu mai este!
De aceea, cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri în întunericul şi gheaţa veşnică.
Fiindcă dincolo de Hristos, totul este şi totul rămâne veşnic în întuneric şi în moarte.
12. Tot ce este în afară de Lumină este întuneric.
Tot ce este în afară de bine este rău.
Tot ce este în afară de Adevăr este minciună,
căci tot ce este în afară de Hristos este satan.
13. Raiul este Prezenţa lui Dumnezeu, adică prezenţa Luminii, Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înţelepciunii, Armoniei, Vieţii şi Fericirii veşnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu. Adică absenţa Luminii (întunericul).
Lipsa Bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Păcii (vrăjmăşia).
Lipsa Înţelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieţii (veştejirea).
Lipsa Fericirii (nefericirea veşnică).
14. Cine Îl urmează pe Hristos va trăi totdeauna în ceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace…
Va avea roadele Duhului Sfânt
şi va umbla în acestea… Aceasta înseamnă a-L urma pe Hristos.
Şi toată fericirea stă tocmai în asta.
15. Credinciosul care a venit la Hristos trebuie să fie şi el un „satelit“ al lui Iisus, care să-L urmeze neobosit şi neabătut pe Domnul – în locul unde a fost aşezat de la început în Hristos.
Cine este un „satelit“ care merge pe unde singur el vrea şi cum lui singur îi place, acela, neascultând de rânduiala familiei în care s-a născut, rămâne în întuneric
şi curând se va prăbuşi,
nimicindu-se.
Orice mărime ar fi avut el.
16. Ascultarea este prima condiţie a rămânerii în lumină,
iar a doua condiţie este mişcarea.
Adică lucrarea, alergarea, osteneala în lumină şi prin ea.
Prin acestea trăieşti, luminezi şi rodeşti.
17. Cine vrea să rămână în Hristos, acela trebuie să-L urmeze pe Hristos pe unde merge Hristos, nu pe unde ar vrea el, omul, să meargă.
Trebuie să umble după Iisus, căci El nu stă pe loc. Cum nu stă pe loc soarele.
Cum nu stă pe loc nimic din toată lumea văzută, nici din cea nevăzută, aşa nu stă pe loc nici Domnul Iisus – ci El lucrează şi este viu.
Şi la fel trebuie să fie viu şi lucrător şi sufletul care este cu adevărat al Lui.
18. Rămânerea în Hristos este în acelaşi timp şi cinstea, dar şi viaţa noastră.
Este şi mântuirea noastră, dar şi răsplata ei.
Este şi osteneala noastră, dar şi slava ei.
Este condiţia prin care putem şi să primim lumina, dar şi s-o putem dărui altora.
19. Dacă totuşi mai umbli în păcate după ce L-ai aflat pe Iisus – deşi tu ai în mână Cuvântul lui Dumnezeu – atunci te asemeni unui orb care are în mână un felinar, dar nu-i foloseşte la nimic.
În cea dintâi groapă te vei nenoroci pe totdeauna.
Împreună cu cei care te mai urmează, crezând că-i luminezi.
Sau împreună cu cei care te amăgesc, crezând că te luminează.
20. Doar aceasta este dovada că noi trăim în lumina lui Hristos: dacă umblăm pe urmele Lui
şi dacă luminăm prin viaţa şi prin trăirea noastră.
Căci dacă eşti în soare, chiar dacă ai fi numai un ciob de sticlă, tu până departe te vei vedea strălucind.
Lumina Lui te va face luminos.
O, Doamne Iisuse, fă-ne pe toţi aşa.
Amin.
Traian Dorz, Calea bunului urmaş, cap 19