Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 3 septembrie:
„Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele“ (Psalmi 101, 2).
Nici o hotărâre nu-i mai folositoare şi mai sănătoasă decât aceea pe care o ia omul când este condus de gândul de a se purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită.
Această bună hotărâre, dacă omul o urmează totdeauna,
îi fereşte viaţa de nenumărate păcate
şi conştiinţa, de apăsătoare poveri,
şi amintirile, de multe ocări şi ruşine, şi dureri.
Primul pas pe care îl face înţelepciunea aceasta este hotărârea pentru Hristos,
este pasul naşterii din nou,
este predarea în slujba Domnului,
adică întoarcerea şi urmarea voii lui Hristos.
De la acest pas, luând drept călăuză înţelepciunea (Prov. 2, 1-22),
toate căile omului ascultător de ea vor fi numai bucurie, lumină şi binecuvântare.
Tinere dragă, nu-ţi risipi nepăsător comoara cea mai scumpă a anilor tăi pe drumurile deşertăciunii,
nu-ţi risipi elanul tău, cu care poţi face atât de multe lucruri bune, în bucuriile fără folos,
ci poartă-te cu înţelepciune faţă de tine însuţi, încă din vremea când ai viaţa înainte! Şi ai grijă cu atât mai mult faţă de datoriile pe care le ai în familia ta, în societatea ta, în munca ta şi în generaţia ta. Ca să nu-ţi pară rău la sfârşit!
Credinciosule, pe orice loc ai sta tu în Biserica lui Hristos, ai grijă şi poartă-te cu înţelepciune,
căci tu eşti o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni! (1 Cor. 4, 9).
Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite, nu fi împins de uşurătate, de încăpăţânare, de trufie sau de interes, în nici una din bucuriile tale, ca să nu deschizi vadul dezbinării
şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi.
Nu te lăsa târât de porniri fireşti
şi nici biruit de moleşeala cea „dulce“ a ispitei, ca să nu ajungi o jucărie a păcatului
şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Trezeşte-te şi priveşte unde te afli!
Ridică-te şi ascultă de glasul înţelepciunii!…
Lasă calea nebună şi revino la calea neprihănirii, ca să fii vrednic de viaţa pe care ţi-a dat-o Dumnezeu!
Părinţilor, fiţi atenţi cum îndrumaţi pe fiii voştri!
Purtaţi-vă cu înţelepciune în tot ce faceţi în faţa lor sau în interesul lor.
Îndrumaţi-i cu înţelepciune, prin cuvintele voastre şi, mai ales, prin pilda vieţii voastre, pe calea credinţei, a cinstei, a cumpătării şi a hărniciei.
Şi, omule, oricine ai fi tu, în orice relaţie cu vreun semen al tău, ia totdeauna hotărârea şi pune totdeauna legământul să te porţi cu înţelepciune, cu bun-simţ, cu onoare, cu respect, cu dreptate şi curăţie.
Dar, dacă eşti şi credincios în Dumnezeu, atunci trebuie şi mai mult să ceri înţelepciunea de Sus, care este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire şi nefăţarnică (Iac. 3, 17).
Căci ferice în vecii vecilor de oricine are înţelepciunea aceasta
şi umblă numai îndrumat de ea!
Lăudat şi slăvit să fii Tu, Mare şi Înţelept Dumnezeu,
Tu, Care, în toate lucrările Tale şi în toate căile Tale, şi faţă de toate făpturile Tale
Te porţi numai cu înţelepciune, cu bunătate şi cu dreptate!
Te rugăm, Bunule Doamne, să ne dăruieşti şi nouă o minte sănătoasă, îndrumată totdeauna de înţelepciunea care vine de la Tine, de Sus, ca să ştim şi noi cum să ne purtăm în toate zilele şi căile noastre faţă de toţi oamenii,
spre a nu fi pricină de poticnire pentru nimeni niciodată, ci numai pricină de bucurie.
Ajută-ne să ne creştem copiii în frica de Tine, căci ea este începutul înţelepciunii (Prov. 9, 10).
Şi să ne păstrăm credinţa inimii
şi curăţia casei,
şi dreptarul învăţăturii,
şi statornicia legământului,
şi armonia frăţietăţii,
şi credincioşia slujbei noastre numai în sfânta îndrumare a dumnezeieştii Tale înţelepciuni.
Amin.
*
* *
Nu-i avere mai de seamă, nici frumseţe mai aleasă,
pentru om, ca-nţelepciunea şi purtarea cea frumoasă!