b'LOGOS — Comori Nemuritoare

de AVAELIAS

Prilejul comemorării celor 80 de ani de la trecerea în veşnicie a Părintelui Iosif trebuie să reprezinte, pentru inimile noastre, nu doar un prilej de „aducere aminte” (Evr 13, 7), nu numai prezenţa noastră fizică lângă mormântul Părintelui nostru duhovnicesc, ci şi părtăşie în duh, în comuniune, în învăţătură, în simţire, în luptă, în statornicia credinţei, în dragostea dintâi. Într-un cuvânt, nu este suficientă prezenţa noastră fizică lângă mormântul Părintelui în postura de epigoni, nevrednici de a ne ridica şi păşi pe urmele celui ce a sunat din trâmbiţă şi ne-a şi îndemnat să rămânem statornici în credinţă şi să nu dăm înapoi, indiferent ce fel de pericole şi duhuri ar veni peste noi.
A vorbi despre părtăşia cu Părintele Iosif fără o cunoaştere şi însuşire a mesajului evanghelic transmis de el, fără a păstra o rigurozitate în învăţătură, în duh şi în formă, chiar şi în terminologia sa, ar însemna o impostură, ar fi doar o părtăşie de paradă, în care ne lăudăm cu îndeplinirea formală a acestei datorii de conştiinţă, a prezenţei noastre lângă mormânt.
O privire atentă surprinde flagrant starea noastră de „fii rătăcitori”, care am plecat de mult din „Casa Oastei” celei adevărate, am părăsit Duhul, Învăţătura şi Dragostea Dintâi şi ne-am concentrat doar pe „partea de moştenire”, o moştenire primită fără nici un efort şi fără nici un merit; „alţii s-au ostenit, iar noi am intrat în munca lor”, dovedind iresponsabilitate şi nevrednicie, prin risipirea acestei moşteniri… în locuri nepermise, în stări nepermise şi în drumuri care nu duc nicăieri, ci doar la pierzare.
Comemorarea acestor 8 veacuri reprezintă un prilej de lacrimi, de aducere aminte şi de hotărâre de a păstra legământul şi mesajul Oastei. Şi, mai mult decât atât, reprezintă un moment de răscruce.
La aceasta răscruce trebuie să ne întrebăm: încotro merge Oastea? Ce mesaj transmite Oastea? Unde se termină drumul? Unde este Steagul pe care trebuie să-l urmeze ostaşii? Cine şi unde este Stegarul? Cine sunt străjerii şi cum stau ei de veghe asupra Lucrării? Toate aceste întrebări îşi au răspunsul în moştenirea primita de la înaintaşi. Nouă ne rămâne doar să stăm în genunchi la această răscruce, cu inimile smerite înaintea lui Dumnezeu şi să răspundem cu sinceritate, din prisma acestei moşteniri, la toate aceste întrebări, care nu se doresc a fi doar retorice.
Să ne autoanalizăm în lumina lor şi să vedem unde ne situăm în ce priveşte părtăşia cu Părintele Iosif!
Să constatam aceste lucruri în faţa conştiinţei noastre ca şi în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, pentru a reintra în părtăşie cu Părintele Iosif, ca astfel să primim noi imbolduri de a realiza cu adevărat aceasta părtăşie şi a ne reintegra activ în duhul dintâi, în lucrarea evanghelică a Bisericii Vii, cu entuziasmul voluntariatului şi credincioşi Legământului făcut cu Domnul în Oastea Sa.

Slăvit să fie Domnul!
9 febr. 2018