MĂRTURISIRE

Ovidiu Rus, Sibiu, la 8 febr. 2018

Prin Decizia nr. 8, din 1 februarie 2018, emisă de SC Tipografia Oastea Domnului SRL şi semnată de administratorul Pr. Iosif Toma, începând cu data de 2 martie 2018, am fost concediat din postul de angajat al acestei firme. Decizia amintită spune explicit că această concediere s-a făcut „în urma analizei activităţii” mele pe care am desfăşurat-o neîntrerupt la această instituţie, din septembrie 1994.
De asemenea, prin Dispoziţia nr. 11 din 6 februarie 2018, semnată de acelaşi Pr. Iosif Toma, începând cu data de 8 februarie 2018, mi se suspendă dreptul de a locui la „sediul Casei Centrale a Oastei Domnului Sibiu”, unde am avut domiciliul de la data angajării mele în cadrul Asociaţiei Oastea Domnului.
În această situaţie, mă simt dator faţă de frăţietatea Oastei de astăzi şi de mâine cu o scurtă mărturisire a convingerilor mele referitoare atât la Oastea Domnului, cât şi la Biserica Ortodoxă. Această convingere mi s-a format şi din ceea ce am putut cunoaşte din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, cât mai ales din jalonarea căii spre mântuire pe care ne-au făcut-o înaintaşii Oastei Domnului prin viaţa şi scrierile lor. Din aceste scrieri, voi reda ca exemplu câteva texte ce se găsesc în lucrarea fratelui Traian Dorz intitulată Zile şi adevăruri istorice (ed. 2010):
„Părintele Iosif a spus: «Toată viaţa mea am stat de strajă pentru a nu lăsa în Oastea Domnului şi în Biserică să pătrundă duhuri străine de voia lui Dumnezeu, duhuri străine de Duhul lui Hristos, Care ne-a fost dat nouă de la început. Am privegheat neîncetat, căutând să nu se stingă duhul Oastei dintâi prin ceea ce este duh de literă şi de tulburare… Şi aşa voi face până la cea din urmă clipă a vieţii mele…»” (pag. 107)
„Nu urâm pe nimeni! Nu batjocorim credinţa nimănui. Nu dezbinăm adunările lor şi nu vrem să le corupem nici un suflet. Respectăm fiecăruia dreptul la credinţa pe care şi-o alege. Dar nu mai îngăduim nimănui să se amestece în adunările noastre. Nu mai dăm cuvânt nici unui străin la nici o adunare a Oastei, nici nu îngăduim nici unui frate de al nostru să meargă la ei.” (pag. 122)
„Mai declar aici încă o dată că, dacă cineva dintre fraţi va avea o altfel de atitudine faţă de Lucrarea Oastei Domnului, arătându-se împotriva învăţăturii şi a credinţei pe care am primit-o de la început, eu unul, după cuvintele Sfintelor Scripturi, voi rupe orice legătură cu el, acum şi pe totdeauna, (…) Şi vă îndemn şi pe frăţiile voastre să faceţi acum şi hotărât acest lucru.” (pag. 123)
Dorind cu toată sinceritatea să fiu fidel duhului acestor precizări obligatorii pentru un ostaş al Domnului, cred că aceste îndrumări clare trebuie să le respect şi ca creştin ortodox, ca membru al Bisericii din care fac parte. Nu înţeleg ca, în situaţii asemănătoare din Oastea Domnului şi din Biserică, să mă comport diferit. Aceasta ar fi ipocrizie. De aceea, când astăzi sau mâine conducătorii bisericeşti îmi prezintă şi impun o altă învăţătură decât cea curată a Sfinţilor Părinţi, aşa cum s-a întâmplat după ce aceşti conducători au participat şi au semnat hotărârile sinodului din Creta din iunie 2016, mă văd obligat de conştiinţa mea să procedez ca şi în cazul infiltrării unei învăţături sau a unor învăţători pierzători de mântuire în interiorul Oastei Domnului. Şi nu mă voi socoti obligat să urmez această învăţătură, nici să-i recunosc pe cei care o propagă sau o impun.
Mărturisesc aşadar că:
– nu m-am lepădat şi nu mă lepăd de Biserica lui Hristos, de Biserica Sa cea vie – nici în înţelesul ei de învăţătură a Sfinţilor Părinţi, nici în înţelesul de cler –, atâta timp cât acest cler el însuşi nu se leapădă de învăţătura moştenită de la înaintaşi, cât timp învaţă drept Cuvântul adevărului şi nu mă obligă să-l urmez în vreo lepădare de Hristos, de orice nuanţă ar fi această lepădare.
– unei astfel de Biserici îi respect slujbele, rugăciunile şi rânduielile;
– unei astfel de Biserici îi primesc Sfintele Taine, care sunt convins că sunt necesare pentru mântuire, după Cuvântul Domnului (Ioan 6, 53-54) şi după cuvântul înaintaşilor Oastei Domnului;
– unei astfel de Biserici îi recunosc ierarhia, căci aceasta mă reprezintă;
– am preot duhovnic şi caut să ţin seamă de cuvântul şi îndrumarea sa, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc. Astfel doresc să îndeplinesc obligaţiile pe care le cere unui ostaş al Domnului învăţătura Oastei Domnului menţionată mai cu seamă în Dreptarul învăţăturii sănătoase, precum şi în tot duhul scrierilor lăsate nouă ca îndrumare de Părintele Iosif Trifa şi de fratele Traian Dorz.
– ca om, ştiu că sunt păcătos, dar eretic nu sunt. Vreau însă să trăiesc şi să mor credincios Domnului Iisus Hristos cel Răstignit, Adevărului Său neamestecat cu nici o învăţătură sau practică străină de el – nici formalistă, nici sectaristă, nici ecumenistă –, precum şi duhului dintâi al Oastei Domnului:
Aşa Îl rog pe Domnul să-mi ajute, precum şi pe Sfinţii noştri Înaintaşi.

Slăvit să fie Domnul!

8 Comments

  • Petru Giurgi 2018/02/09

    Slavit sa fie Domnul Iisus CEL RASTIGNIT!
    … Pentru mine nu e o surpriza aceasta masura a mai-marilor Oastei Domnului pripasitzi in fruntea ei. O asteptam de multa vreme.
    As dori sa spun aici doar atat:
    – CARE dintre „ofitzerii” Oastei de azi a suferit inainte de 1989? (a nu se uita procesul de la Alba Iulia din iunie 1982);
    – CARE a trudit la editarea Cartzii de cantari PE NOTE?;
    – CARE a buchisit dupa benzi de magnetofon la editarea volumelor „Strangetzi faramiturile”?;
    – CARE a rasfoit colectziile de foi din anii luptelor Oastei Domnului CU DUHUL FORMALIST?;
    – CARE a cautat PRIN TOATE publicatziile Oastei pana la intrarea Lucrarii in „catacombe” dupa opera Fratelui Ioan Marini?;
    – CARE a trudit CAT FRATELE OVIDIU la editarea operei poetice a Fratelui Traian Dorz?;
    – CINE a ostenit pe branci la formarea Coralei „Timoteos” cat fratele Ovidiu?
    – CARE dintre ostenitorii de acolo au facut mai mult decat el?…
    Si s-ar putea adauga multe intrebari de acest fel, dar se pare ca sunt inutile, pentru ca „la urechea SURDULUI degeaba strigi”…
    Un lucru as ma adauga: socotesc ca „s-a gresit” alegerea momentului pentru sacrificarea acestui tanar vrednic: CEI OPTZECI DE ANI DE LA TRECEREA IN VESNICIE A PARINTELUI IOSIF TRIFA TREBUIAU SARBATORITZI ALTFEL! Sau, poate, TOCMAI ASTA adevereste ca evenimentele pe care le traversam au ajuns fix in anul… 1935, ANUL CATERISIRII PARINTELUI IOSIF TRIFA. TOT LA SIBIU! Doar ca atunci au facut asta cei de pe strada… Macelarilor (fosta?…), iar acum o fac CEI DIN FRUNTEA OSTIRII… TACEREA NOASTRA ne spune: Rusine, FRATILOR DIN SFATUL FRATESC! RUSINE, parinte profesor Vasile Mihoc!
    Ramane sa graiasca Dumnezeul Ostirilor! Numai ca, s-ar putea ca El SA GRAIASCA CUMPLIT!
    SA NE TREZIM, frati si surori! Am intrat in Ghetsimani: SA VEGHEM SI SA NE RUGAM SA N AVEM ACEEASI SOARTA CU CEI CARE „IERI” a trcut de partea mitropolitului Balan!
    Slavit sa fie Domnul!

  • Costel Constandache 2018/02/09

    Regretabil !!! Cand nu esti cu ”noi” esti ”impotriva” noastra.Cine a semnat aceasta decizie,acela trebuia sa plece demult de la Casa Oastei.A fost si este o ”frână” acest personaj negativ Iosif Toma in inaintarea Lucrarii .

  • Fasolă Neculai 2018/02/09

    Nu ne mai miră nimic, dar….să nu creadă cineva că Dumnezeu doarme,pentru că va veni şi vremea lor,şi nu este departe!!!
    ,,O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe
    înştiinţarea gravă pe care-o tot repet,
    vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe
    vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet!..(T.D)
    ,,Cei ce trãiau credinţa erau smeriţi şi nu cãutau locuri de frunte… Cei care n-o trãiau,dar nici nu voiau sã plece, – au profitat de bunãtatea celorlalţi – şi au pus stãpînire nedreaptã asupra lor pentru cîştigul necurat de la ei.
    Au interpretat legea în folosul pãcatului fãcând-o literã ucigaşã a duhului, iar ei au devenit ucigaşi ai dragostei duhovniceşti.Oricine îşi cautã folosul sãu sau a tagmei sale în paguba Duhului Viu şi Sfânt, ajunge un rob şi un tiran în slujba literei care ucide şi arde întâi idei, apoi cãrţi, apoi oameni. (Traian Dorz-Semănaţi Cuvântul Sfânt).

  • Costel Constandache 2018/02/09

    Cel care a lucrat zi de zi acolo si si-a sacrificat toata tineretea si viata in slujba Domnului,este dat afara,iar ceilalti ”angajati”sunt acasa langa familie si cu salarii mari trimit si ei din cand in cand cate o ”fabulatie’,minciuna, de umple paginile Almanahului si a altor publicatii, sa aiba si ei activitate si nu-i mai da nimeni afara.Ii vor judeca banutul vaduvei si al orfanului cat de curand.

  • admin 2018/02/09

    Acum ne este tot mai clar că nu se vrea îndreptarea lucrurilor la Centru Oastei Domnului de la Sibiu.
    Iată că tot cel care trage, tot acela este biciuit, tot cel care mai ţinea drumul drept, tot cel care mai edita din cărţile Oastei, tot acela nu încape, tot acela nu-i bine primit. De ce? Pentru că nu pe drumul ei natural se vrea a fi dusă Lucrarea Oastei. Ci pe drum străin de ea. Şi cei care mai cunosc făgaşul ei cel bun stă împotrivă. De aceea sunt repede eliminaţi. Pentru că nu a putut rămâne intre „«cuminţii»“, ce-şi caută-al lor firesc folos“ așa cum spune fratele Traian Dorz.

  • Iosif Ciobanu 2018/02/09

    Pe decizia de concediere este specificat următorul motiv: „postul de tehnoredactor ocupat de Dl. Rus Ovidiu se desființează ca urmare a reorganizării activității“.
    Ca unul care am cunoscut activitatea fratelui Ovidiu în cadrul Editurii Oastea Domnului mă intreb: în ce constă această reorganizare a editurii?
    Dacă se desființează singurul post de tehnoredactor de la sectorul carte al Editurii şi se concediază cel care singur mai lucra la editarea cărților înaintașilor, nu cumva se dorește renunţarea la Editură, rostul pentru care fraţii bătrâni au dorit după Revoluție un centru al Oastei la Sibiu, care să editeze cartea Oastei, şi nu altceva? Nu cumva, de fapt, nu se mai doreşte editarea cărţilor Oastei?
    Iar pentru faptul că fratele Ovidiu a fost aruncat în stradă în miezul iernii, nemaiputând locui în Casa Oastei nici măcar pe perioada preavizului, ridică mult mai multe alte întrebări, câtă vreme la Casa Oastei pot locui liniştiţi atâţia studenţi la Teologie?

  • admin 2018/02/09

    Mai este încă har…
    de Traian DORZ

    Puteţi să ne-alungaţi din casa voastră,
    puteţi să ne călcaţi şi prin noroi,
    chiar şi aşa, oricât de păcătoşi aţi fi, să ştiţi că
    mai este încă har şi pentru voi!

    Puteţi să ne loviţi cât mai cu ură,
    puteţi să nu vă-nduioşaţi de noi,
    chiar şi aşa, oricât de păcătoşi aţi fi, să ştiţi că
    mai este încă har şi pentru voi!

    Puteţi să ne luaţi ce-avem în lume,
    puteţi să ne-alungaţi flămânzi şi goi,
    chiar şi aşa, oricât de păcătoşi aţi fi, să ştiţi că
    mai este încă har şi pentru voi!

    Că mila Domnului e fără margini
    şi cât nu sună trâmbiţa de-apoi,
    oricât de răi sunteţi, să ştiţi, să ştiţi, să ştiţi că uşa
    deschisă este încă pentru voi!

    Noi, de-am fi aruncaţi de voi cu scârbă
    afară din cetate, pe gunoi,
    am fi preafericiţi de-am şti că ştiţi măcar prin asta
    că este încă har şi pentru voi.

    Goniţi-ne, nu scuturăm nici praful,
    voi, ce-aţi ales pierzarea de apoi,
    vă spunem însă poate pentru cea din urmă oară:
    mai este încă har şi pentru voi!

    Dar mâine, când pe veci ne vom desparte,
    ca-n veci să nu ne mai vedem apoi,
    amar vă veţi aduce-aminte ziua cea de astăzi,
    c-a fost odată har şi pentru voi.

  • Culiță Mihăilă 2018/02/10

    De vrem sau nu vrem să recunoaștem toate aceste frământări din Lucrare iși au originea la vârful globalizării religioase prin ecumenism. Lucru condamnat de înaintașii Oastei sub denumirea de amestecătură. Sub imperiul acestor porunci mondiale acționează și actuala conducere a Oastei Domnului până la nivelul de a scoate în stradă în toiul iernii pe un lucrator incomod. De fapt acțiunea nu este îndreptată impotriva unei persoane ci împotriva ființialității Oastei Domnului, a specificului ei apărat de cei care au simțit această responsabilitate.

Comments are closed.