Traian DorzHRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

Într-un chip vrednic

TDorz1Când moşteneşti o casă gata de la nişte părinţi care au clădit-o cu mâinile şi cu sudoarea lor, nu poţi şti să preţuieşti aşa cum se cuvine casa în care stai.
Când intri în stăpânirea unei vii sădite de-a gata şi te bucuri de culesul îmbelşugat al unor roade la care alţii au muncit şi au asudat, nu poţi şti niciodată preţui cum se cuvine rodul de care te bucuri.
Şi dacă nu ştii cât de greu se construieşte o casă, dacă nu ţi-au sângerat picioarele tale cărând pietre şi mâinile tale cioplind lemne…
dacă nu te-ai culcat flămând pentru a cruţa un ban şi dacă nu ţi-ai chinuit nopţile gândindu-te cum să-ţi plăteşti datoriile,
dacă nu ai umblat zdrenţuit şi tremurând, ori nespălat şi zdrobit de oboseală, plătind cu griji, cu dureri, cu lacrimi, cu sudoare şi cu sânge, atunci nici nu-ţi pasă prea mult de acoperişul casei ce se strică şi nici de gardul viei ce se rupe…

Când nu tu ai muncit să câştigi sufletele care sunt în biserica şi în adunarea în care ai venit tu la toate de-a gata, ce-ţi pasă ţie de cei care au muncit acolo?
Când nu ţi-ai lăsat tu odihna ta, mâncarea ta, lucrul tău, ca să te duci să cauţi nici un suflet pierdut, să stărui de el zile şi luni spre a-l aduce la Hristos, ce-ţi pasă ţie dacă se pierde sau nu?
Când nu-ţi urmăreşti decât foloasele tale, comoditatea ta, ambiţiile tale, puţin îţi pasă, puţin te doare, puţin suferi că lucrarea aceea se dărâmă, se ruinează, se pierde…
Dar nu tot aşa este şi cu Dumnezeu.
El a muncit acolo, El a suferit pentru sufletele acelea, El le iubeşte şi plânge pentru ruina şi pierzarea lor.
Şi El va cere odată un preţ cumplit din mâna aceluia care le risipeşte fără să-l doară şi fără să se teamă.

De aceea, oricine nu se poartă într-un chip vrednic faţă de datoria de a ocroti Lucrarea lui Dumnezeu pentru care alţii au muncit, au pătimit, au sângerat şi au plătit cu preţ greu pentru fiecare suflet de acolo şi fiecare bucurie din ea, acela va fi judecat şi pedepsit de Însuşi Hristos cel Viu.
Pentru că oricine, o dată ajuns într-o casă la zidirea căreia nu a asudat şi nu a suferit, se cuvine să se poarte cu atât mai atent şi cu atât mai respectuos, cu cât s-au cerut mai multe jertfe şi lupte aceluia în moştenirea căruia a intrat el de-a gata.

Frate şi soră, vă sfătuieşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu şi vă cer sfintele jertfe ale celor care au muncit în adunarea unde aţi ajuns acum voi să vă purtaţi în chip vrednic de suferinţele Crucii Domnului Iisus şi de lanţurile şi de lacrimile înaintaşilor prin care s-a început şi prin care s-au strâns acolo sufletele între care lucraţi voi acum.
Căci altfel vă va judeca Dumnezeu şi vă vor osândi toţi cei de jertfa cărora voi vă faceţi vinovaţi.