Traian Dorz, din «Hristos – puterea apostoliei», meditaţii la Apostolul din Duminica Lăsatului sec de carne
„Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu; nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm“ (I Corinteni 8, 8).
Cuvântul carne, în înţelesul Bibliei şi al vorbirii duhovniceşti, are aici şi peste tot în Sfintele Scripturi o cuprindere mai largă, înţelesul de plăcerile lumeşti, de lucrurile firii pământeşti, de avuţiile materiale, de foloasele şi satisfacţiile trupului acestuia.
Desigur că, în lumina adevărului mântuitor spre care ne călăuzeşte mereu Duhul Sfânt şi asupra căruia stăruie Domnul Iisus prin tot Cuvântul Său ca să luăm noi seama, în primul rând, desigur că în lumina aceasta, umblarea prea multă după lucrurile fireşti este văzută ca un rău, ca o mare primejdie, ca o umblare după moarte, după cum este scris: În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu (Rom 8, 5-7).
Iată, dar, limpede porunca şi adevărul lui Dumnezeu. Iată mijlocul sigur prin care noi putem uşor şi categoric să deosebim ce este permis unui credincios şi ce nu-i este permis să-şi permită. Ce este folositor şi ce este mortal. Ce este plăcut lui Dumnezeu şi ce este vrăjmăşie cu El.
Carnea!… Nu-i vorba aici numai de îmbuibarea cu mâncăruri de multe feluri şi de îmbuibate pretenţii… Este şi de asta, dar nu numai de asta. Ci este vorba de un mai larg înţeles al tuturor pretenţiilor legate de firea pământească a omului, puzderia de pretenţii din ce în ce mai mari şi mai multe, începând de la mâncăruri, de la îmbrăcăminte, de la condiţiile de confort, de la etichetele sociale, de la mofturi şi până la blestemata nesăturare de putere, de bogăţie, de slavă lumească, de tot ce cere şi dă lumea asta. De la cel dintâi dintre aceste lucruri şi până la cel din urmă, alergarea cu lăcomie după acestea şi lupta de a le aduna şi păstra cu silnicie şi nedreptate este condamnată şi blestemată de Dumnezeu, ca o vrăjmăşie împotriva Lui.
…Dacă avem, prin muncă cinstită, desigur şi prin folosire cumpătată, ce să mâncăm şi cu ce să ne îmbrăcăm, spune Cuvântul lui Dumnezeu, ne este de ajuns. Cei ce vor mai mult, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în prăpăd şi în pierzare (I Tim 6, 8-9).
Fiul meu şi inima mea, uită-te bine în lăuntrul tău şi în casa ta! Uită-te în cămările tale, în dulapurile tale, în camerele tale, în magaziile tale. Ai tu, oare, acolo numai strictul necesar pentru hrana cumpătată a ta şi a familiei tale, ori ai adunate bogăţii nebuneşti ca bogatul din Evanghelie? Ai tu în camerele tale chiar numai ceea ce este cuviincios şi decent pentru îmbrăcămintea şi încălzirea ta şi alor tăi, ori ai tot felul de toalete, de costume, de covoare, de scumpeturi de care n-ai nici voie nici nevoie să le îmbraci? Ce ai tu în pungile tale ori în lăzile tale?
…Fiica mea şi sufletul meu, adu-le înaintea judecăţii lui Hristos toate acestea şi fă şi tu cu ele ce-ţi spune Duhul Sfânt că ar face Iisus! Acum şi imediat, pentru ca nu cumva mâine să fie prea târziu!