O, ce deşertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân;
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheaţă-n sân!
Păreri şi amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate
te-ntorci mai gol cum te-ai născut.
Ce goană după vânt sunt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.
De câte-ţi legi iubirea, toate,
când pleci, zdrobesc adâncul tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume poate
să-ţi facă cel mai mare rău.
O, dacă vezi ce vis sunt toate
şi-n ce deşertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum
Şi caută mai presus de toate
Avutul cel mai preţios,
Izvorul vieţii nesecate,
Comoara veşnică: Hristos!
Traian DORZ