Lidia Hamza
O, tineri dragi, al vostru măreţ e viitorul
de-l veţi lega puternic de începutul sfânt,
de veţi porni la luptă în rânduri plini de-avânt
sub flamura măreaţă: Iisus Biruitorul.
Apocaliptic este prezentul fără nume,
cu minţi interesate s-ascundă drumul drept,
cu frunţi bolnave care numesc a fi-nţelept
tot ce-i murdar şi josnic şi prefăcut pe lume.
Nu-ngăduiţi minciunii să nalţe steag în frunte,
părute adevăruri se nasc la orice pas,
sub false flamuri strânge vicleanul într-un ceas
falşi luptători cu scopuri nedemne şi mărunte.
Dar voi, cu braţ puternic şi veghetoare minte,
descoperiţi al vostru şi loc, şi steag, şi rost
şi duceţi lupta voastră cum mai nainte-a fost:
cu voluntari în frunte spre ţelurile sfinte!
O, tineri dragi, nu-i Oastea faimoasă defilare,
nici numele ei nu e în vreo vitrină pus,
ci ea e plug ce taie adâncă brazdă-n sus
şi rug ce-n flăcări suie spre Dumnezeu cărare.
Afla-veţi locul Oastei nu-n ceea ce străluce,
nu-n toate câte cântă pe drumul plin de flori,
ci-n cele ce veghează de strajă până-n zori
în rugă, şi în muncă, şi-n dragoste, şi-n cruce.
O, tineri dragi, deschisă vi-e azi a Oastei zare,
descoperiţi-i rostul şi tainicu-nţeles.
El nu-i ascuns sub nume pretenţios ales
şi nici sub etichete sau măşti surâzătoare.
Intraţi cu drag pe uşa ce azi vi se deschide
şi v-avântaţi în luptă cu braţ tot mai viteaz,
distrugeţi toţi lăstarii sălbaticului az’
ce năbuşă menirea frumoasă şi-o ucide.
O, tineri dragi, întoarceţi prezentul plin de rele
şi-l scoateţi cu-ndrăzneală din caldul lui culcuş.
Să nu mai pună nimeni la gândul bun căluş
şi faptelor măreţe cătuşe şi zăbrele!
Sub steagul drag cu semnul în care vom învinge,
să duceţi voi spre mâine al Oastei drum curat,
biruitorul astăzi de ieri prin voi legat,
să vadă-n veci vicleanul că Oastea nu se stinge!