Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 13 august:
„Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse“ (Psalmi 90, 8).
Cele mai multe păcate le face omul pe faţă,
dar cele mai mari, le face în ascuns.
Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot mai are o parte de ruşine şi de frică în săvârşirea unor păcate – şi nu le face chiar în văzul altora…
Deşi, în nebunia lui, omul care păcătuieşte cu uşurinţă, de multe ori, se laudă cu păcatele lui, totuşi, sunt unele păcate pe care până şi celui mai ticălos om îi este greu să şi le spună.
Aceste păcate întrec orice margine.
Făptaşul lor le ascunde cât se poate mai tare şi cât se poate mai mult,
fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea de suferit pedeapsa ori ruşinea tuturor.
Dar nu numai Sfânta Evanghelie arată că nu există nimic ascuns care să nu fie odată descoperit (Luca 12, 2),
ci însăşi viaţa, cu faptele şi întâmplările ei pline de învăţătură pentru acela care are ochii şi urechile minţii deschise,
arată cutremurător acest mare adevăr.
Oricât de bine ar căuta făptaşul să se ascundă, este totuşi Cineva care îl vede şi îl urmăreşte pas cu pas.
Cineva care îi ştie tot ce face
şi, chiar atunci când se aşteaptă mai puţin, îi dă pe faţă tot ce căutase el atât de mult şi atât de bine să ascundă.
Păcate ascunse ani de zile ies dintr-o dată la iveală din te miri ce nimic.
Crime, furturi, nedreptăţi, înşelăciuni şi silnicii, săvârşite şi ascunse în întuneric, sunt dintr-o dată descoperite ca de o întâmplare.
Pare ciudat cum şi făptaşul însuşi ajută la descoperirea faptei sale ascunse.
Printr-o mică nebăgare de seamă,
printr-un fir de păr lăsat,
printr-o urmă de deget,
printr-o vorbă scăpată,
printr-o privire sau un pas,
s-au dat pe faţă adeseori nelegiuiri ascunse ani şi ani…
Dumnezeu Însuşi, Care a văzut totul, lucrează în acest fel, spre a nu lăsa nedescoperită nici chiar pe pământul acesta fărădelegea.
Chiar dacă necredinciosul nu vrea să recunoască în acestea lucrarea lui Dumnezeu, totuşi acesta este adevărul: voia lui Dumnezeu îl descoperă, numai aceasta este cauza descoperirii păcatelor ascunse.
Nu este oare o dovadă limpede pentru acest adevăr faptul că, iată, nu rămâne nimic ascuns care să nu fie odată descoperit?
Iată, criminali sau delapidatori, bine ascunşi după ziduri sau după „forme legale“, ori după întuneric şi după galoane, deodată sunt scoşi de sub toate ascunzătorile lor şi traşi la răspundere în faţa legii pentru aceste fapte! Şi aceasta se întâmplă uneori după ani şi ani, când credeau că totul este ascuns şi uitat!…
Da, Dumnezeu scoate la lumină tot ce este ascuns, cu ajutorul Timpului şi al Neprevăzutului.
Aceste două mijloace, pe care nu le poate stăpâni şi cunoaşte nici un nelegiuit, sunt uneltele Mâniei şi ale Dreptăţii lui Dumnezeu, pentru a răsplăti pe făptaşii fărădelegilor.
Dragă suflete, ia şi tu bine seama la aceste lucruri şi fereşte-te, să nu faci nimic din ceea ce este nedrept, necinstit şi nebunesc!
Nu te bizui că ştii să ascunzi bine ceea ce ştii că nu-i permis să faci.
Nu este nici un ascunziş pe lume în care să poţi scăpa de fapta ta cea rea:
vei fi descoperit sigur!
Vor fi descoperite sigur crima ta şi hoţia ta,
falsurile pe care le faci şi desfrânarea ta,
minciuna şi prefăcătoria ta. Totul!…
Păcatele pe care le faci vor fi cunoscute şi vor merge înaintea ta la Judecata lui Dumnezeu,
iar pe urma lor vei merge sigur şi tu!
Cele ce nu au mers încă, vor merge şi ele sigur după tine (1 Tim. 5, 24-25).
De aceea opreşte-te!
Nu mai face alt păcat!
Iar cele pe care le-ai făcut mai bine mărturiseşte-le, căci pedeapsa ta va fi mai uşoară
şi mântuirea ta, mai cu putinţă, dacă le vei mărturisi şi le vei părăsi acum!
O, Mare Dumnezeu, Cunoscător a toate şi a tuturor,
Te rugăm, veghează Tu Însuţi neîncetat asupra împlinirii Cuvântului Tău!
Nu lăsa nedescoperit nici un păcat, pentru ca să nu sufere fără nădejde cel nevinovat în locul celui vinovat
şi pentru ca să nu se îngâmfe inima nelegiuitului, zicând că nu este cine să ştie şi cine să pedepsească faptele nelegiuirii sale.
Îngrozeşte-l, Doamne, pe îndrăzneţul nelegiuit, care nu se teme de nimeni şi de nimic, ci se îmbărbătează a face nedreptatea
şi fă-l să vadă că, totuşi, are de ce să se teamă.
Ascultă, Doamne, strigătele nevinovaţilor Tăi şi fă-le dreptate împotriva asupririi.
Fereşte, Doamne, pe cel ispitit, ca să nu cadă în păcatul din care nu mai este scăpare fără pedeapsă…
Pentru bunătatea şi mila Ta faţă de făpturile Tale.
Amin.
*
* *
„Păcatul, în sine, este o otravă; o otravă de moarte. Dar, stropit cu lacrimile căinţei şi mărturisit, această otravă devine un leac de vindecare şi de mântuire sufletească“ (Preot Iosif Trifa).
*
Legea şi judecătorii dintre oameni, pe pământ,
judecă numai acelea care cunoscute sunt;
cele care sunt ascunse, unde nimeni n-a pătruns,
le va judeca Acela Care vede în ascuns!
*
N-aveţi voie niciodată să vă vindeţi conştiinţa
ca să cumpăraţi cu preţu-i fericirea şi dorinţa,
că, de faceţi târgu-acesta şi nu-mi ascultaţi povaţa,
„fericirea“ câştigată vă va otrăvi viaţa!