TDorz1Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(din Meditaţii la Apostolul din Duminica lăsatului sec de brânză)

Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice (Romani 14, 1).

Părerile îndoielnice sunt dovada unei credinţe slabe, a unei iubiri nestatornice, a unei vieţi nepredate total lui Hristos. Sunt stările de nici zi, nici noapte; nici pace, nici război; nici rece, nici clocot.
Când nu este nici ziuă, ca să se vadă totul luminos, dar nici noapte, ca să nu se vadă nimic, atunci omul bâjbâie şi într-o parte şi în alta. Şi vede, şi nu vede. I se pare când că e tufă, când că e lup. Când că e cale, când că e şanţ. Când că e adevăr, când că e amăgire.
În starea asta, sufletul este ca un orb care nu ştie niciodată dacă merge bine sau dacă merge rău. Dacă ce atinge este curat sau dacă este necurat. Dacă ce primeşte este adevărat sau dacă este fals. Întreabă când pe unul, când pe altul. Şi primeşte şi o părere, şi alta. Niciodată nefiind sigur, el totuşi apără ceea ce i se pare că are, pentru ca nu cumva să rămână fără nimic.
În cazul când el crede că a ajuns totuşi să aibă ceva, este în stare să se certe cu oricine pentru ca să-şi apere avutul său îndoielnic, fiindcă cu cât îl apără mai tare cu atât i se pare lui că ceea ce el apără devine mai preţios şi mai important. Iar când omul ajunge în felul acesta să şi sufere ceva pentru aceste păreri ale lui, atunci se face îndărătnic, necruţător, certăreţ şi obraznic, luptând cu toate armele vinovate ale firii pământeşti şi ale răutăţii pentru a-şi apăra şi impune părerile lui, pe care niciodată nu le aduce sincer şi smerit la lumina şi judecata Adevărului şi Cuvântului lui Dumnezeu.
Discuţiile cu acest fel de oameni şi dintre acest fel de oameni sunt nu numai vinovate, ci şi nefolositoare. După cum spune în altă parte Cuvântul Sfânt: zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de oamenii aceştia căci… ciocnirile cu ei nu duc la alt folos decât la pierzarea celor ce le fac… şi a celor ce le ascultă (II Tim 2, 14).
Sfântul Apostol Pavel trebuie să fi avut mult de luptă şi mult de suferit din cauza acestui fel de falşi credincioşi robiţi şi orbiţi de tot felul de învăţături şi de duhuri străine care, mânaţi de acest fel rău de a crede şi de a vorbi, nu au o altă plăcere mai mare decât să se laude pe ei şi să hulească pe alţii. Ori de unde ar porni discuţia cu ei, îndată va degenera în ceartă, apoi în jigniri şi batjocuri. Pentru că ei se iau la vorbă numai asupra învăţăturilor începătoare sau îndoielnice… despre botezuri, de-spre punerea mâinilor… despre sabaturi, despre vorbirea în limbi, despre împărăţia de o mie de ani… după cum spune la Evrei 6, 2. Iar despre aceste învăţături fiecare din aceştia nu are numai o părere, ci are multe. Şi nu are aceeaşi părere pe totdeauna, ci azi o are de un fel, iar mâine de altul. Astfel de oameni învaţă totdeauna, dar nu ajung niciodată la cunoştinţa Adevărului, după cum este scris (II Tim 3, 7). Fiindcă ei învaţă rău, nu cu gând să trăiască în curăţie ceea ce învaţă, ci cu gând de a se mândri şi lăuda pe ei înşişi, spre a-i înşela pe alţii.

Fiul meu şi fraţii mei, feriţi-vă de acest fel de oameni şi de vorbirile cu ei, cum vă feriţi de ceea ce este mai primejdios şi mai murdar! Sufletul acestor oameni este o cloacă de murdării, şi de fiecare dată vor împroşca cu aceste murdării tot ce aveţi voi sfânt. E îngrozitor cu câtă îndrăzneală batjocoresc ei şi dispreţuiesc cele mai sfinte lucruri şi adevăruri ale lui Dumnezeu. Nu este nimic sfânt pe care ei să se ferească a-l batjocori. Au o plăcere satanică să batjocorească Biserica, Crucea, pe Maica Domnului, Împărtăşania, Sfintele Taine şi tot ce este vrednic de respect şi de evlavie. După întâia şi a doua mustrare, depărta- ţi-vă de ei, fiindcă orice vorbă pe care le-o ascultaţi vă va întina urechile, cugetul şi inima. Nu le daţi prilejul acesta, nici nu-i primiţi în casa voastră, nici nu mergeţi în casa lor! Ocoliţi-i în drumurile voastre şi feriţi-vă de căile lor. Ca să nu vă faceţi părtaşi la osânda care îi aşteaptă (II In 10-11; Iuda 12-13).