Traian DORZ, din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove)

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău (Efeseni, 6, 16).

TDorz1Pe deasupra tuturor, luaţi scutul credinţei…
Putem avea învăţătura cea mai adevărată şi frăţietatea cea mai iubitoare, dar dacă noi înşine pe deasupra acestora nu avem credinţa tare şi de nepătruns, prin care să ne apărăm şi să ni le păstrăm acestea întregi, fără credinţa biruitoare nu ne pot folosi prea mult nici dreapta învăţătură, nici dulcea frăţietate şi nici ostenitoarea râvnă pentru Evanghelie.
Credinţa este scutul apărător al tuturor acestora şi de aceea, câtă vreme credinţa noastră este tare şi neclintită, noi putem ţine piept tuturor uneltirilor şi atacurilor diavolului.

Credinţa se reazemă pe adevăr şi pe dragoste, după cum scutul se reazemă pe cingătoare şi pe platoşă. Ele se ajută şi se apără împreună şi nu pot merge împreună una fără de cealaltă.
Credinţa apără învăţătura şi tot ea apără şi dragostea.
O credinţă puternică şi adevărată este numai aceea care apără cu hotărâre şi tărie, în orice vreme, învăţătura de la început şi dragostea dintâi.
După cum scutul puternic nu lasă să pătrundă nici o săgeată vrăjmaşă ca să strice cingătoarea şi platoşa, tot aşa, o credinţă tare şi adevărată nu permite nici unei învăţături străine să-i strice învăţătura. Şi nici unei încredinţări străine, să-i despartă dragostea dintâi.

Propovăduieşte Cuvântul potrivit cu învăţătura, spune Sfântul Pavel lui Tit (Tit 1, 9).
Şi înfruntă pe potrivnici.
Împotriviţi-vă diavolului, tari în credinţă, spune Sfântul Iacov (Iac 4, 7), şi el va fugi de la voi.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, spune şi Sfântul Petru, ştiind că şi fraţii voştri din lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi (I Pt 5, 9).

Iată care sunt cele două mari lucrări pe care le face credinţa cea statornică şi adevărată:
1. Propovăduieşte Cuvântul Sfânt întocmai cu învăţătura, adică cu felul cum a primit şi a auzit de la început, neîngăduind altă tălmăcire a Sfintei Scripturi decât asta, şi înlăturând orice altă încredinţare deosebită de cele avute înainte şi lăsate de la înaintaşi. Ori de unde ar veni astfel de încredinţări.
2. Apoi, este totdeauna gata să înfrunte cu îndrăzneală pe oricine se împotriveşte dreptei învăţături şi aduce vreo altă învăţătură, cu gând să o înlăture pe cea dintâi.
Nici un fel de împăciuire nu poate fi între adevăr şi rătăcire. Între învăţătura dintâi şi încredinţările deosebite.
Sfântul Pavel spune: Dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă aducă altă evanghelie (învăţătură), anatema să fie (Gal 1, 8-9).
Sfântul Ioan spune: Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, nici să nu-l primiţi în casă, nici să nu-i spuneţi «Bun venit!», căci vă faceţi părtaşi păcatelor lui (II In 10).
…Şi între voi vor fi învăţători mincinoşi care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, spune Sfântul Petru (II Pt 2, 1). Dar vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică…

Credinţa trează, scutul tare apără totdeauna, cu toată hotărârea şi statornicia, atât adevărul, cât şi dragostea. Respinge atât săgeţile trase direct, cât şi pe cele ce se strecoară pe furiş. Atât pe cele venite de la vrăjmaşii din afară care lovesc pe faţă, cât şi pe cele ce vin de la vrăjmaşii dinlăuntru care lovesc prin spate.
Potrivnicii din afară sunt mai uşor de recunoscut şi mai lesne de înfruntat. De la ei te aştepţi la atacuri. Şi eşti mai pregătit să le înfrunţi…
Dar învăţătorii mincinoşi, potrivnicii dinlăuntru, acei care strecoară pe furiş ereziile lor nimicitoare de unitate şi de armonie, aceştia sunt cel mai greu de respins. Fiindcă ei sunt din mijlocul fraţilor. Sunt dintre cei care au început ca fraţi, umblând şi lucrând împreună cu fraţii, vorbind ca fraţii şi înghesuindu-se până în fruntea mesei frăţeşti, ca de acolo să poată nimici sigur frăţietatea.

Mult rău au făcut Bisericii şi Oastei Domnului acei învăţători mincinoşi care, prin viclenia lor şi prin slăbiciunea fraţilor adevăraţi, s-au strecurat până în fruntea adunărilor, apoi de acolo au strecurat pe furiş ereziile lor nimicitoare în mijlocul nostru.
O, câte adunări şi câte suflete frumoase au ucis aceştia, cu săgeţile lor otrăvite! Diavolul, vrăjmaşul Lucrării Domnului, i-a folosit pe aceştia şi îi mai foloseşte încă, făcând mult prăpăd în Oştirea cea scumpă a Domnului.
Fraţilor şi surorilor, voi, care sunteţi scutul adunărilor, fiţi treji şi staţi tari împotriva acestor lucrători răi, care umblă printre fraţi, strecurând pe furiş sau pe faţă erezii nimicitoare, învăţături străine, purtări dezbinate!
Împotriviţi-vă lor pe faţă, cu multă îndrăzneală şi hotărâre, apărând adevărul şi dragostea, învăţătura şi unitatea frăţească, cingătoarea şi platoşa, care sunt tăria şi bucuria noastră!