De la începutul vieţii noastre, în orice lucru şi în orice năzuinţă a noastră, avem mereu nevoie de o pildă, de un exemplu bun, de cineva asemenea nouă, care însă este de mai ‘nainte decât noi. Şi este mai mult decât noi.
Pentru ca – privind mereu la această fiinţă, ca la un model superior – să tindem şi noi spre tot mai înalt, spre tot mai bine, spre tot mai frumos.

Când vedem că aceste trepte dumnezeieşti unii le-au putut atinge, le credem şi noi cu putinţă de atins. Şi ne dăm silinţele să unim cu dorinţa noastră şi înfăptuirea.
La orice fiinţă de pe lume, pornirea de a se lua după alţii, de a privi la exemplul altora, această aplecare de a se lua după un model şi de a se uita la o pildă este un lucru înnăscut.

Nenorocirea celor care se pierd însă este că se iau după o pildă rea, după un model nefericit.
Dragostea Dumnezeului nostru Ceresc ne-a trimis nouă pe pământ Întruparea Sa în Fiul Său, Iisus Hristos.
Întruparea şi întruchiparea Dumnezeirii ni s-a arătat nouă prin Fiul-Dumnezeu, Omul Iisus Hristos.
Prin El ne-a fost dăruită nouă Răscumpărarea din păcat.
Evanghelia sfinţeniei şi Modelul acestei sfinţenii.
Răscumpărarea Domnului Iisus Hristos ne-a dăruit puterea şi dreptul de a ne face fii ai lui Dumnezeu prin credinţă.
Evanghelia Mântuitorului Hristos ne arată felul în care trebuie să lucrăm cu fapta, la condiţiile cerute de înfierea noastră (Ioan 1, 12-13).

Iar Modelul Omului-Hristos ne stă mereu înainte, spre a ne verifica, pas cu pas, măsura în care am reuşit sau trebuie să reuşim în atingerea ţelului pe care îl avem.

Duhul Sfânt, Care ne-a fost trimis de Tatăl în Numele Domnului nostru Iisus Hristos, ne aduce mereu aminte de aceste trei mari haruri primite de la Tatăl, prin Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 16, 13-15).

Dar pe lângă Hristos-Omul, Care rămâne veşnicul şi strălucitorul Model şi Pilda desăvârşită, la Care să privim şi de la Care să învăţăm toţi oamenii, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu a pus mereu femeilor în faţă pilda altor suflete sfinte, care, privind la Hristos, au reuşit, prin Harul Sfântului Duh, să realizeze şi ele o viaţă încununată de sfinţenie.

Spre viaţa aceasta ni se porunceşte să privim, spre a vedea că se poate ca fiecare femeie să facă la fel.

Şi spre a lupta să poată fi aşa.
Prin Sfântul Cuvânt al Evangheliei, Duhul Sfânt ne pune înainte pilda celei mai sfinte dintre femei şi a celei mai binecuvântate dintre toate fiinţele pământeşti, care a fost aleasă pentru un har unic, pentru harul de a fi cea dintâi şi cea mai aleasă împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la mântuirea lumii.

Este pilda Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este, prin Iisus, şi Maica noastră a tuturor.
Viaţa ei, ca fiind cea mai apropiată de noi, trebuie să slujească de pildă fiecăreia dintre femei, de la cea dintâi vârstă şi până la cea din urmă.

De la cea mai de jos stare şi până la cea mai de sus… şi de la cea mai mică datorie şi până la cea mai mare.

Ne vom strădui mai departe, cu ajutorul Domnului, să întoarcem mereu privirile noastre spre fiecare dintre frumu­seţile şi virtuţile sfinţeniei ei, pentru ca scumpele noastre surori să se obişnuiască a lua viaţa ei ca o oglindă, în care să-şi privească faţa şi viaţa, cât mai des.

După sfânta viaţă a Maicii Domnului, Scriptura Sfântă ne învaţă, ne îndeamnă să privim cu luare-aminte şi viaţa celorlalte sfinte femei, a căror pildă de trăire ne este înfăţi­şată cu îndemnul de a o urma.

Pentru ca, fără cuvânt, prin purtarea noastră sfântă, toţi cei apropiaţi ai noştri să fie câştigaţi pentru Domnul (I Petru 3, 1- 6).

Ne vom strădui să facem astfel ca Duhul Domnului să le încredinţeze pe toate surorile noastre că, pentru fericirea căminului şi a vieţii lor pământeşti, pentru împlinirea chemării pe care le-a rânduit-o Dumnezeu şi pentru mântu­irea sufletului lor, este neapărat nevoie de trei lucruri:
– de credinţă,
– de luptă
– şi de jertfă iubitoare.

Credinţa le cere naşterea din nou.
Lupta le cere virtuţile mântuitoare.
Iar jertfa le cere totala dăruire a virtuţii sfinţeniei.
Naşterea din nou le va da starea după voia lui Dumnezeu, în care să poată dobândi toate virtuţile credinţei.
Virtuţile le vor da puterea de care vor avea nevoie spre a birui în toate luptele.

Iar totala dăruire virtuţii sfinţeniei le va încununa cu strălucirea nemuritoare a unei trăiri vrednice de locul sfânt, la care trebuie să fie aşezată cea mai frumoasă, cea mai scumpă, cea mai dulce parte a omului şi a omenirii: femeia.

Paginile Sfintelor Scripturi sunt pline de pildele sfintelor femei, pilde la care fiecare soră a noastră, de orice vârstă şi de orice stare, poate să privească mereu, spre a căuta să facă la fel.

Femei curajoase ca Debora sau ca Fivi.
Femei smerite ca Sara sau ca Ana.
Femei răbdătoare ca Agar sau ca Priscila.
Femei harnice ca Rahela sau ca Marta.
Femei iubitoare ca Rut sau ca Maria.
Femei postitoare ca Ana sau ca Elisabeta.
Femei rugătoare ca Ana sau ca Eunice.
Femei darnice ca Sunamita sau ca văduva cu cei doi bănuţi – şi altele asemenea acestora – sunt multe.

Iar vieţile lor sunt arătate în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, ca model pentru fiecare soră, cu porunca:
„Aşa   să   vă  împodobiţi  voi,  făcând  binele!“ (I Petru 3, 5).

Tot scopul şi rostul vieţii surorilor noastre stă în a face fericiţi pe cei pe care li i-a dăruit Dumnezeu: părinţi, soţi, fii, semeni şi fraţi.
La vremea lor vom vorbi pe larg de toate acestea.

Acum am dori numai atât:
Fiecare soră a noastră să se încredinţeze că trebuie să facă acest lucru. Fiindcă el este cerut de însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.
se poate face, dacă şi altele l-au făcut.
Şi că chiar în împlinirea aceasta stau rostul şi răsplata vieţii noastre.

O, Preaputernic şi Sfânt Dumnezeul nostru!
Tu, Care ştii cât de slabe fiinţe suntem noi, femeile, cât de mare şi sfântă datorie ne-ai rânduit Tu nouă pe pământ, şi cât de multe şi tari sunt ispitele, necazurile şi primejdiile cu care avem noi de luptat, Te rugăm îmbracă-ne cu toată lumina înţelepciunii, în toată armura neprihănirii şi în toată virtutea sfinţeniei, spre a ne putea împlini, după voia Ta, slujba pentru care ne-ai făcut şi ne-ai trimis Tu în lumea aceasta.

Te rugăm, în Numele Scump al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne dăruieşti, pentru aceasta, toată lumina şi toată puterea Duhului Sfânt, fără de Care nu vom putea face nimic! Amin.

Traian Dorz, Scumpele noastre surori

Lasă un răspuns


*