Traian Dorz, versificarea

Mahrama_9

Binecuvântarea dreptăţii şi blestemul păcatului.

1. A lui Solomon proverbe: Un fiu bun e-o bucurie,
dar, un fiu nebun, mâhnire la părinţi o să le fie.

2. Avuţiile-adunate pe nedrept n-aduc dobândă,
dar neprihănirea scapă de la moarte şi osândă.

3. Domnul, pe cel drept, nu-l lasă ca să sufere de foame,
însă pofta nesătulă pe cei răi o să-i destrame.

4. Cine lucră cu o mână leneşă, sărac sfârşeşte,
însă mâna celor harnici totdeauna-mbogăţeşte.

5. Cine strânge vara, este un om chibzuit în ţară,
cine doarme-n vremea coasei este-un om ce face-ocară.

6. Binecuvântarea sfântă peste capul drept să vie,
gura celor răi ascunde numai rău şi silnicie.

7. Pomenirea celui bun e veşnic binecuvântată,
numele urât al celor răi va putrezi deodată.

8. Cel cu inima-nţeleaptă sfatul cel bun îl primeşte,
dar cel ne-nţelept la vorbă, el pe el, se prăpădeşte.

9. Cine umblă fără vină, umblă fără teamă-n ţară,
cine-apucă pe căi strâmbe se dă singur de ocară.

10. Cei ce fac din ochi sunt pricini de-ntristare şi mâhnire,
cel nesocotit la gură se dă singur la pieire.

11. Gura celor fără vină e-un izvor de apă bună,
gura celor răi ascunde silnicie şi minciună.

12. Ura, totdeauna, certuri răscoleşte şi durere,
dar iubirea orice greşuri le acopere-n tăcere.

13. Stă înţelepciunea numai în cuvântul cel cuminte,
dar nuiaua este partea celui care n-are minte.

14. Înţelepţii au ştiinţa şi-o păstrează-n veci curată,
gura proştilor e însă o pierzare-apropiată.

15. Avuţia-i o cetate pentru omul bun ce-o are,
sărăcia însă este celui prăpădit pierzare.

16. Cel neprihănit, câştigul, spre viaţă-l foloseşte,
iar cel rău pentru păcate avuţia-şi risipeşte.

17. Cine-aminte ia mustrării pe cărarea vieţii-apucă,
dar mustrarea cine-o uită pe căi rele-o să se ducă.

18. Omul care-ascunde ură are-o gură mincinoasă
şi nebunul răspândeşte vorba rea, din casă-n casă.

19. Cine spune mult, nu poate şi păcate să nu facă,
dar e chibzuit acela care ştie să şi tacă.

20. Limba celui fără vină este-argint ales, din fire,
inima la cei răi este lucru de dispreţuire.

21. Gura celor fără vină pe mulţi oameni veseleşte,
dar nebunii mor, fiindcă judecata le lipseşte.

22. Pururi binecuvântarea Domnului e-mbogăţire
El nu lasă s-o lovească nicăieri nenorocire.

23. Pentru cel nebun a face răul este o plăcere,
dar pentru-nţelept plăcerea e s-aducă mângâiere.

24. Celui rău de ce se teme chiar aceea şi găseşte,
dar la cei fără prihană ce doresc li se-mplineşte.

25. Cel rău trece ca vârtejul şi se duce ca furtuna,
dar cel fără vină are temelii pe totdeauna.

26. Cum e pentru dinţi oţetul şi cum pentru ochi e fumul
aşa-i leneşul, acelui care-i pregăteşte drumul.

27. Frica Domnului lungeşte zilele îmbelşugate,
însă celui rău şi anii i-s scurtaţi pe neaşteptate.

28. Aşteptarea celor buni e totdeauna bucurie,
dar a celor răi nădejde va pieri pe veşnicie.

29. Calea Domnului e celui fără vină apărare,
dar topenie şi silă-i pentru câţi merg la pierzare.

30. Cel neprihănit în viaţă nu se clatină vreodată,
dar cei răi nici n-au să vadă ţara binecuvântată.

31. Gura celui fără vină scoate-nţelepciunea bună,
dar curând e nimicită limba rea şi de minciună.

32. Buzele neprihănite ştiu cuvintele plăcute,
gura celor răi vorbeşte răutăţi de ei făcute.