Traian Dorz, versificarea
1. Fiii mei, învăţătura unui tată ascultaţi-o
şi, luând aminte bine, cu pricepere urmaţi-o!
2. Căci eu numai sfaturi bune vă grăiesc; gândiţi la ele
şi nu-mi lepădaţi nici unii sfatu-nvăţăturii mele.
3. Căci atunci când eram încă fiu, la tatăl meu în casă,
fiul gingaş, fiul unic, lângă mama mea duioasă,
4. El mă învăţa atuncea şi-mi zicea: «Păstrează bine,
lângă inimă, cuvântul şi povaţa mea o ţine.
5. Dobândeşte-nţelepciunea şi priceperea, în toate,
nu-mi uita cuvântul gurii şi dintr-însul nu te-abate.
6. Nu-mi lăsa învăţătura – şi ea fi-ţi-va păzitoare,
s-o iubeşti oricând, căci dânsa te va ocroti sub soare.
7. Începutu-nţelepciunii: dobândeşte-nţelepciune
şi, cu tot ce ai, câştigă cunoştinţa celor bune.
8. S-o nalţi, fiul meu – şi dânsa înălţa-va al tău nume,
dac-o-mbrăţişezi, ea este slava ta, cât eşti pe lume.
9. Ea pe capul tău va pune fericita ei cunună
şi-o cunună-mpărătească drept podoabă o să-ţi pună.
10. Fiul meu, ascultă-mi glasul şi cuvântul meu îl ţine
şi-atunci anii vieţii tale vor fi mulţi şi plini de bine!
11. Eu ţi-arăt a-nţelepciunii cale binecuvântată,
te povăţuiesc pe calea cea plăcută şi curată.
12. Când pe ea umbla-vei, pasul n-o să ţi se stânjenească,
când vei alerga, piciorul n-o să ţi se poticnească.
13. Ţine-nvăţătura bună, n-o lăsa nicicând din mână,
s-o păstrezi, că ea-i viaţa care-n veci o să-ţi rămână.
14. Nu intra pe calea celor răi ce merg la nimicire,
nu umbla pe drumul celor care fac nelegiuire.
15. Fugi de căile acelea, să nu treci nicicând pe ele,
ocoleşte-le, fereşte, treci nainte, căci sunt rele!
16. Căci ei nu dorm dacă răul n-au ajuns făcut să-l vadă,
n-au somn până nu pot face rău pe cineva să cadă.
17. Toţi aceştia mănâncă o nelegiuită pâine
şi beau vinul stors cu silă, prin apucături păgâne.
18. Dar a celor buni cărare-i ca lumina când luceşte
şi a cărei strălucire până-n miezul zilei creşte.
19. Calea celor răi ca noaptea cea mai rea şi neagră este,
nu văd unde merg şi-n groapă au să cadă fără veste.
20. Fiul meu, ia seama bine toate sfaturile mele,
pleacă-auzul tău şi-ascultă îndrumările din ele.
21. Şi să nu se depărteze ele de-ai tăi ochi, sub soare,
ci păstrează-le în fundul inimii ascultătoare.
22. Căci acestea sunt viaţă pentru cel ce le găseşte,
sănătate pentru trupul celui ce le preţuieşte.
23. Fiul meu, păzeşte-ţi pururi inima mai mult ca toate,
căci din ea ies ale vieţii râuri limpezi şi curate!
24. Izgoneşte neadevărul din cuvântul gurii tale,
depărtează-ţi de pe buze viclenia pe-orice cale.
25. Ochii tăi întotdeauna să privească drept pe-oricine
şi pleoapa ta privească drept nainte, spre mŕi bine.
26. Calea ta pe care umbli netedă în veac să fie
şi-ale tale drumuri toate pline de statornicie.
27. Nu te-abate nici la dreapta, nici la stânga, de pe cale,
şi fereşte-te de cei răi în tot timpul vieţii tale!