David Bălăuţă Ion
„Iată, Eu viu curând – zice Domnul – şi răsplata este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apoc 22, 12)
Duhule Sfinte, vino şi Te sălăşluieşte întru noi!
În ziua Rusaliilor s-a întemeiat pe pământ Biserica lui Hristos cea vie, pentru că astăzi a fost trimis Duhul Sfânt, Mângâietorul, din cer de la Dumnezeu, în chipul limbilor de foc, precum le spusese Mântuitorul ucenicilor Săi: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus” (Lc 24, 49). Când Se va pogorî peste voi Duhul Sfânt, veţi primi o putere şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului (Fapte 1, 8).
Duhul Sfânt este vistierul bunătăţilor cereşti care lucrează şi plineşte totul în cei credincioşi, ce trăiesc în unirea Duhului (Ef 4, 3) şi legătura păcii lui Iisus. Duhul este suflarea Celui Atotputernic, Care ne dă înţelepciune şi cunoştinţă (Iov 32, 8). Prin Sfântul Duh izvorăsc darurile Golgotei, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă veşnică.
Duhul Sfânt ni-L vesteşte şi ne descoperă pe Iisus Mântuitorul. El este izvorul apelor vii (Ier 2, 13), care ne pleacă şi ne apleacă la picioarele Crucii. Duhul este Acela care dă viaţă (In 6, 63). „Cine va crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Domnul Iisus a spus aceste cuvinte despre Duhul Sfânt, pe Care aveau să-L primească cei ce vor crede în El (In 7, 38-39).
Duhul Sfânt ne învaţă şi ne arată tot ce-i drept şi adevăr înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru că El este Duhul adevărului. Numai prin ajutorul Duhului cunoaştem păcatul şi neprihănirea, minciuna şi adevărul (I In 4, 5-6; Mt 24, 24).
Cine are Duhul lui Dumnezeu în el cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu (I Cor 2, 11-12). Un om neprihănit are Duhul lui Iisus şi gândul Lui (I Cor 2, 16). Dar cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui (Rom 8, 9).
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva, ci după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El (Iisus), după cum v-a învăţat ea (I In 2, 27).
Şi astăzi, peste cei ce fac voia lui Dumnezeu, Se pogoară Duhul Sfânt. Ei sunt şi astăzi îmbrăcaţi cu putere de sus, ca să deosebească binele de rău, lumina de întuneric. Când străbat aceştia (creştinii cei vii) Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion (Ps 84, 6-7). Cum spune prorocul: „Marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat, în izvoare de ape. Căci voi turna – zice Domnul – ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat. Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale (Is 35, 7; 44, 3). Aceasta este revărsarea Duhului Sfânt din ziua de Rusalii peste cei neprihăniţi cu sufletul.
În Biserica Domnului Iisus, toate lucrurile sunt şi trebuie să fie roada Duhului Sfânt, fiindcă Duhul Sfânt este vistierul lui Dumnezeu. „Fără Duh Sfânt – zice un sfânt părinte – nu este nici Biserică, nici slujbă, nici taină, nici preot, nici predică, pentru că toate sunt lucrarea şi răsuflarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu Se pogoară niciodată peste oamenii cei păcătoşi (Fapte 8, 20-21). Ci dacă cineva se curăţeşte de acestea (de păcate) va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor Stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună (II Tim 2, 21). Noi ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi, ci dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă Dumnezeu (In 9, 31). Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia (II Cor 3, 7). Duh este Dumnezeu şi cine se închină Lui trebuie să se închine în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl (In 4, 23-24). Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh (I Cor 12, 4).
Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici unde merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul (In 3, 8).
Fratele meu, eu te întreb: peste tine şi viaţa ta a suflat vântul cel ceresc al Duhului Sfânt? Dacă da, ferice de tine! Iar de n-ai primit încă Duhul Sfânt (Fapte 19, 2), lasă-te, iubitul meu, bătut şi atras de acest preabinecuvântat vânt ceresc, la picioarele Crucii lui Iisus cel răstignit şi înviat pentru noi păcătoşii. Atunci vei pricepe şi adâncul bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi şi vei plânge de bucurie ca toţi copilaşii Lui. Numai sub revărsarea şi binecuvântarea Focului ceresc (Lc 12, 49) al Duhului Sfânt se deschid ochii orbilor şi urechile surzilor celor păcătoşi. Atunci – cum spune Biblia – şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie! (Is 35, 5-6).
Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi (Ezec 37, 9) şi suflă neîncetat peste noi şi viaţa noastră şi ne ţine în focul dragostei Tale până la sfârşit! Amin.
«Viaţa Creştină» nr. 25-26 / 16-23 iunie 1940, p. 3