PRECUM ODINIOARĂ AI INTRAT ÎN CASA LUI ZACHEU, aşa, Doamne Iisuse, intră şi în casa României noastre!…

Acum duminică se va citi în biserici evanghelia lui Zacheu, în a cărui casă a intrat Mântuitorul cu mântuire. Această evanghelie trebuie şi ţării noastre celei noi. Şi casa României noastre aşteaptă un Mântuitor şi o mântuire, pentru că prea multe năravuri urâte şi păcate grele s-a aşezat în ea.
Despre Zacheu, evanghelia ne spune că pătimea în beteşugul lăcomiei de a face câştiguri cu orice preţ şi pe orice căi. Şi în casa României noastre avem acest păcat. Lăcomia după bani şi câştiguri a cuprins ca un beteşug şi pe cei mai buni fii ai neamului nostru. Se pare că s-a împlinit prorocia prorocilor:
„Fiecare iubeşte mita şi umblă după plată. Orfanilor dreptate nu fac şi judecata văduvei n-ajunge până la ei” (Isaia 1, 23). „Nimeni nu se îndură de altul. Fiecare jefuieşte în dreapta şi tot flămânzeşte. Înghite în stânga şi tot nu se satură” (Isaia 9, 19-20). „De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi la câştig” (Ieremia 6, 13).
Dacă Apostolul Pavel scria că „rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de argint” (I Corinteni 6, 10), apoi şi izvorul celor mai multe rele din ţara noastră este acest păcat. Ori încotro ne-am întoarce ochii, vedem cumplitele stricăciuni ce le face acest beteşug sufletesc. (…)
Şi câte alte năravuri rele mai avem în casa ţării noastre, în afară de acesta (zavistia, împerecherile, munca prea pu¬ţină etc.). Mulţi recomandă multe feluri de leacuri pentru tămăduirea lor. Dar de rele nu vom scăpa până când în casa României noastre nu va intra Iisus Mântuitorul, ca odinioară în casa lui Zacheu. Zacheu s-a schimbat cu totul după ce a intrat Iisus în casa lui. O, cum s-ar schimba ca prin minune şi stările din ţara noastră când fiecare român ar fi şi s-ar face un Zacheu ce L-a primit pe Iisus în casa sufletului său! Să-L primim pe Iisus în casa sufletului nostru şi atunci vom avea şi în ţară: iubire, pace, bună înţelegere, dreptate, cinste, ome¬nie, iubire de muncă etc.
Fiecare slujbă din bisericile noastre şi fiecare rugăciune din rugăciunile noastre să se sfâr¬şească cu rugăciunea: „Precum odinioară ai intrat în casa lui Zacheu, aşa, Doamne Iisuse, intră şi în casa României noastre”.

P. Trifa, «Lumina Satelor» nr. 4 / 3 febr. 1924, p. 1