Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 16
1. Regionalismul şi rivalismul trebuie să dispară pe veci dintre toţi copiii lui Dumnezeu, din orice confesiune ar face ei parte. Acestea sunt două prăpăstii în care se zbat de veacuri cei mai vechi, ca şi cei mai noi zişi creştini.
2. Oricine a alunecat în aceste prăpăstii, să se trezească îngrozit şi să se salveze neîntârziat din ele, fiindcă acestea sunt zonele satanei, anticamera gheenei.
3. Regionalismul este o îngustime, rivalismul este o crimă. Una ducând la alta – amândouă duc la iad, căci prima face discriminare între fraţi, iar a doua otrăveşte orice dragoste şi colaborare în Hristos.
4. Trebuie să formăm indivizi desăvârşiţi, creatori desăvârşiţi, credincioşi desăvârşiţi. Dar aceasta încă nu i de-ajuns. Şi lumea are aşa ceva.
Ci noi trebuie să facem mai mult. Să facem saltul spre o conştiinţă mai înaltă, să ajungem la conştiinţa de grup.
5. Trebuie să ajungem la o contopire a conştiinţelor individuale, a gusturilor individuale, a eforturilor individuale, pentru a deveni cu toţii o conştiinţă mare, unică şi sfântă.
6. Când ajunge să se formeze undeva această conştiinţă, ea este cea mai înaltă, mai creatoare şi mai divină dintre toate… Este cea pentru care S-a rugat Mântuitorul în cea mai sfântă şi mai din urmă petrecere cu ai Săi: ca toţi să fie una.
7. Numai din această stare ucenicii Domnului puteau fi în măsură să împlinească mântuitoarea şi eterna operă pentru care fuseseră chemaţi, aleşi şi pregătiţi (In 17, 21).
Şi numai din această stare vom putea fi şi noi găsiţi cu adevărat vrednici de încredere şi puşi în slujba Lui (I Tes 2, 4).
8. De această condiţie a ucenicilor lui Hristos depindea credinţa şi mântuirea lumii, adică venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi împlinirea planului divin. Ei au realizat între ei şi între toţi cei ce i-au urmat o conştiinţă eliberată de orice regionalisme şi de orice rivalităţi.
9. Cât de una erau toţi credincioşii dintâi între ei, din orice regiune, din orice seminţie şi din orice categorie ar fi făcut parte!
Hristos Iisus, Domnul nostru, anulează toate aceste deosebiri dintre ai Lui.
10. Oricine agită şi cultivă, sub orice formă, deosebiri şi bănuieli printre credincioşii lui Dumnezeu – este un lucrător rău şi o unealtă vrăjmaşă. Domnul Iisus a venit să nimicească aceste deosebiri – şi, prin cunoaşterea Sa, le-a şi nimicit pentru cei ce Îl cunosc şi Îl iubesc pe El.
11. Nici o lucrare cu adevărat a lui Dumnezeu n-a dat faliment niciodată. Au dat faliment însă acei indivizi şi grupări care îşi calcă legământul iniţial cu Hristos.
Aceştia pierd totdeauna, dar El nu pierde.
12. Dacă unii fug din faţa sarcinilor şi luptelor Domnului, El îi ridică pe alţii, care să preia steagul şi solia celor laşi ori fricoşi.
13. Dacă unii cad biruitori în lupta pentru Adevărul Evangheliei Sale ori se sfârşesc în suferinţe şi martiriu, – are grijă Duhul Sfânt să afle pe alţii care să ducă plugul ori steagul Lui mai departe. Şi uneori mai frumos.
14. Cei ce vin încep să ia din mers cadenţa şi alinierea cu Oastea lui Dumnezeu, înlocuindu-i cu tot mai mari speranţe pe cei care pleacă ori nu mai pot ţine pasul cu mersul puternic al mereu mai tinerei lucrări a lui Hristos.
15. E o revărsare de bucurie sfântă să vezi cum tinereţea Oştirii Domnului, plină de un elan înalt, se avântă cu curaj în toate direcţiile de muncă şi luptă evanghelică şi misionară.
16. Schimbul cel nou preia astfel cu mai mare putere uneltele sfinte din mâinile celor ce, obosiţi de truda şi lupta lungă şi aspră, se pregătesc de odihnă.
17. Lucrărilor vechi li se alătură altele mereu noi, fiindcă adevărata Biserică – fiind Lucrarea vie a Duhului Sfânt, iar puterea creatoare a Lui lucrând în ea – nu încetează şi nu se uscă niciodată.
18. Domnul îşi revarsă toate binecuvântările Sale peste cei care poartă greul şi frumosul Lui Steag. El face, prin harul Său, ca mâinile care apasă pe plugul Său să nu obosească, iar cei care seamănă să nu înceteze.
19. Cu cât au ştiut să asculte mai bine până acum, cu atâta vor şti mai bine să vorbească.
Şi cu cât au ştiut să adune mai mult, cu atât au acum ce să dea şi ei altora.
20. Toţi cei ce au scăpat de mult de regionalism şi de rivalism strălucesc nespus de frumos. E atât de frumos să vezi cum preiau fericit unii de la alţii acelaşi mesaj sfânt, mai adăugându-i fiecare o nouă frumuseţe şi o altă nuanţă inspirată, iar la sfârşitul cuvântului, sufletelor nu le mai rămâne decât să-l primească… Şi îl primesc ca pe o pâine caldă şi albă, rumenă şi gustoasă.
Aşa se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Amin.