a fratelui Traian Dorz la adunarea de Rusalii din Sibiu – 6 iunie 1982
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău; vină Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi-n veci. Amin.
Doamne Dumnezeul şi Tatăl nostru, cum să-Ţi mulţumim noi, Doamne, în această sărbătoare binecuvântată, că, după atâţia şi atâţia ani de când a încetat glasul trupesc al acestui sfânt profet al Tău trimis poporului nostru şi Bisericii noastre, glasul lui sufletesc continuă să grăiască şi să ne vorbească şi nouă, şi tuturor celor care trec pe-aici, şi celor care au urechi de auzit şi aud, şi care au minte de înţeles şi înţeleg, şi care au inimă de primit şi primesc această solie a Ta care n-a-ncetat, cum n-a-ncetat lumina soarelui Tău şi glasul sfântului Tău Cuvânt, care, din partea dragostei Tale, cheamă mereu sufletele depărtate să se‑ntoarcă la Tine. Şi, prin toate mijloacele pe care le-ai rânduit Tu, de sus din Cer şi de pe pământ, ne îndeamnă încă şi încă; şi că dragostea Ta aşteaptă mântuirea noastră, întoarcerea noastră, lacrimile noastre, ascultarea sufletului nostru.
Mulţumim din toată inima că părintele nostru n-a murit, glasul lui n-a-ncetat, solia lui nu s-a sfârşit, pentru că încă nu s-a împlinit scopul pentru care L-ai trimis Tu în ţara noastră şi în Biserica noastră. Încă nu ne-am întors cu toţii la Tine, Doamne, ca să vină peste noi binecuvântările Tale pe care Le-ai promis Tu totdeauna acelora care ascultă Cuvântul Tău şi nu-i dispreţuiesc pe profeţii Tăi. Mulţumim, Doamne, că, în mijlocul poporului nostru şi al Bisericii noastre, ai ridicat acest profet al Tău, glasul vremilor de astăzi, să ne-ntoarcă spre Tine inima, ca să vină binecuvântarea Ta peste noi, peste copiii noştri şi peste toţi cei pe care încă i-ai mai rânduit Tu până la venirea Ta.
Mulţumim că ai iubit poporul nostru atât de mult, încât ne-ai dat nişte părinţi şi nişte înaintaşi aşa de vrednici în faţa Ta, Doamne, încât să Te înduri în chip deosebit de noi şi să ne trimiţi solia Ta mântuitoare şi minunată.
Mulţumim, Doamne, că Sfântul Tău Cuvânt se adevereşte neîncetat în faţa noastră. Cei care Te iubesc pe Tine nu mor niciodată, nici nu-mbătrânesc. Mormântul acesta este mereu mai viu, ne grăieşte mai frumos. Îţi mulţumim, Doamne, că Tu răspunzi totdeauna alor Tăi şi că eşti credincios totdeauna făgăduinţelor Tale. Cei care se încred în Tine nu mor, căci Tu eşti învierea şi viaţa şi-ai spus că cine crede în Tine în veac nu va vedea moartea. Părintele nostru, profetul Tău, n-a văzut moartea. Noi aici nu vedem un mormânt mort; este un mormânt viu, care ne predică tuturor celor care trec pe-aici, înştiinţând pe cei care ascultă Cuvântul Tău că vor avea parte de binecuvântare şi înştiinţând pe cei care nu-l ascultă că-i aşteaptă osânda.
Mulţumim, Doamne, că peste acest mormânt nu se uscă florile şi lacrimile. Binecuvântează pe toţi cei care sunt copii recunoscători şi care nu uită datoria de recunoştinţă faţă de acela care le-a făcut cel mai mare bine.
Mulţumim pentru fraţii bătrâni care acum peste patruzeci şi patru de ani erau aici, când l-am pus în acest loc, şi care au pus acel legământ că nu vor uita niciodată cuvântul său testamentar: „…de fiecare dată, la Praznicul Rusaliilor, veniţi la mormântul meu cu o floare, cu o lacrimă, cu o cântare, cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca şi de acolo să văd că Lucrarea lui Dumnezeu trăieşte şi că Oastea Lui este mereu vie şi biruitoare”.
Binecuvântat să fii Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru, Care ai ascultat pe părintele nostru şi ai primit jertfa lui, încununând-o cu un preţ, cu un rod aşa de minunat. Mulţumim că de fiecare dată vedem la mormântul acesta nu numai flori proaspete şi lacrimi proaspete, ci şi suflete mereu proaspete, mereu noi, ca dovadă că harul lui Dumnezeu, harul Tău care a lucrat prin el, a fost o sămânţă vie şi puternică ce aduce rod mereu binecuvântat şi nou.
Binecuvântează părinţii bătrâni, fraţii statornici, surorile de jertfă şi rugăciune, care nu şi-au uitat legământul lor de-atunci cu Tine şi cu amintirea acestui mormânt care, pentru noi, pentru fiecare dintre noi, este ca o mamă care ne-a născut pentru Evanghelie, pentru viaţa cea nouă şi veşnică.
Binecuvântează tineretul binecuvântat, acest rod minunat şi fericit care, ca nişte flori promiţătoare, vine promiţând să lege pentru rodul pe care-l aştepţi Tu de la fiecare dintre noi. Mulţumim, Doamne, că Lucrarea Ta trăieşte şi biruie, şi e mereu tânără. Binecuvântează acest tineret binecuvântat. Înzestrează-l cu daruri cereşti şi depline, ale Duhului Sfânt, care să aducă rod mereu mai frumos şi mai puternic pentru slava Ta şi pentru mântuirea poporului nostru, pentru trăinicia şi viaţa frumoasă şi rodnică a Bisericii şi a credinţei noastre bune şi străbune, pentru care ne rugăm mereu să-i dăruieşti roade binecuvântate, păstori şi preoţi binecuvântaţi, oameni ai Tăi plini de Duhul Sfânt şi de duhul profetic de care a fost plin acest om binecuvântat al Tău, trimisul Tău pentru Biserica, pentru ţara, pentru poporul nostru. Ridică mereu talente noi. Doamne, înzestrează tineretul Lucrării Tale cu multe daruri binecuvântate, pentru ca nici în viitor poporul nostru să nu ducă lipsă de aceste daruri, să nu trebuiască să mergem să cerşim la străini, ci să avem de la noi izvorul Tău binecuvântat, cu toate darurile de care va avea nevoie şi-n viitor poporul nostru, ca să crească, după voia Ta, un popor puternic, credincios, rodnic, harnic, cinstit şi vrednic şi ’naintea Ta, şi ’naintea celorlalte popoare ale lumii pentru care ne-ai ales Tu să Te slăvim pe Tine, să Te preamărim în chipul cel mai frumos.
În această nouă sărbătoare a Duhului Sfânt, Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, Care l-ai însufleţit pe omul Tău, trimisul Tău, profetul Tău, părintele nostru, să ne-nsufleţeşti şi mai departe şi pe noi, pe toţi, ca fiecare dintre noi să devenim un lucrător bun şi-o lucrătoare bună, un fiu vrednic al Tău, al poporului nostru şi-al credinţei noastre, pentru ca să facem cinste Numelui Tău în orice loc am fi: la munca noastră, la datoria noastră, în suferinţele noastre sau în bucuriile noastre. Dăruieşte-ne această conştiinţă trează şi neschimbată, pentru ca, prin toate, Numele Tău să fie slăvit, iar noi să ne putem arăta vrednici fii ai poporului Tău, ai înaintaşilor noştri, curaţi, credincioşi, puternici, hotărâţi pentru Tine.
Şi de data aceasta, Doamne Dumnezeul nostru, dorim să punem aici şi să înnoim legământul nostru de ascultare şi de credincioşie, aşa cum Ţi-am cântat. Să-Ţi fim statornici şi credincioşi în credinţa noastră bună şi străbună, după îndemnul şi după pilda marilor noştri înaintaşi şi-a marelui nostru părinte, care aşa ne-a învăţat: să fim credincioşi până la sfârşit, neschimbând nici credinţa noastră, nici inima noastră, ci-n ascultare şi-n credincioşie, să ne ducem până la sfârşit slujba la care ne-ai chemat Tu. Ca să putem fi şi noi vrednici de părinţii noştri şi să putem ajunge odată şi noi lângă ei, pe marea de cristal, cu harfele lui Dumnezeu în mâini, slăvind Numele Tău [împreună] cu acei care, prin viaţa lor, prin faptele lor, prin moartea lor, s-au arătat vrednici să intre pe porţi în Cetate şi să guste din pomul vieţii, spre care şi noi năzuim, Doamne.
Din toată inima Îţi mulţumim că ne-ai ajutat prin toate valurile şi încercările prin care a trebuit să trecem acest drum scurt al vieţii până astăzi. Aşa Te rugăm să ne-ajuţi, să putem sfârşi cu bine, fiecare la rândul nostru, în braţele Tale, cum a sfârşit Părintele Iosif, la sfârşitul felului de vieţuire al căruia ne-ai poruncit să luăm aminte şi pilda căruia ne-ai poruncit să o urmăm.
Mulţumim pentru părinţii şi fraţii bătrâni şi statornici care de fiecare dată au venit aici, ţinând să-şi asculte şi să-şi împlinească legământul făcut. Dăruieşte-le putere să sfârşească biruitori. Iar pe cei tineri pe care Tu i-ai ales, în această bunătate şi grija iubirii Tale, să fie nişte continuatori ai acestei Lucrări, Te rugăm să-i luminezi cu Duhul Sfânt, să-i umpli de putere şi să le dai şi priceperea, şi voinţa, şi dragostea, şi răbdarea, şi înţelepciunea de care au nevoie, ca să zidească şi ei, mai departe, pe temelia cea bună pe care au pus-o părinţii noştri, zidind aur, argint, pietre scumpe, ca să poată fi încununaţi în ziua răsplătirii cu răsplata Ta cerească.
Doamne, n-am vrea să-Ţi spunem lângă acest mormânt decât rugăciuni de mulţumire şi cereri de ajutor, şi înnoirea legămintelor noastre, ca acest drum pe care-l mai avem încă de parcurs să-l putem sfârşi cu bine. Dăruieşte-ne această putere la toţi. Binecuvântează urmaşii noştri cum ne-ai binecuvântat înaintaşii sfinţi şi credincioşi. Şi în ziua cea mare a răsplătirii, ajută-ne să-i vedem şi pe urmaşii noştri, ca şi pe înaintaşii noştri: biruitori, credincioşi şi încununaţi.
Doamne Duhule Sfinte, părintele nostru a spus că a Ta este Lucrarea aceasta. Noi vedem că este a Ta, pentru că ea nu moare; ea rodeşte şi biruie mereu. Îngrijeşte de-acei urmaşi de care este nevoie, ca această Lucrare să continue biruitoare şi frumoasă cum a fost începută. Îngrijeşte, Doamne, de acel urmaş pentru care s-a rugat înaintaşul nostru, căruia să-i poţi încredinţa steagul Tău biruitor şi frumos… Ridică, Te rugăm, atunci când îl vei ivi, în jurul lui o nesfârşită mulţime de viteji purtători ai soliei Tale minunate. Pentru ca Lucrarea Ta să nu se dezbine niciodată, poporul Tău să fie un singur gând şi un singur suflet cu toţii. Pentru că avem de împlinit şi pe pământ, şi în cer, un lucru destul de minunat, la care ne-ai rânduit Tu. Pregăteşte urmaşul binecuvântat, pregăteşte vitejii Tăi cum i-ai pregătit pe cei care îl însoţeau pe David, ca să poată câştiga izbânzile Tale cu bucurie şi cu slavă.
Binecuvântează poporul nostru, binecuvântează conducătorii pe care Tu i‑ai rânduit în el. Dăruieşte-le toată lumina şi ajutorul de care au nevoie, ca să ne putem bucura mereu de libertatea de-a Te slăvi pe Tine bucuroşi şi fericiţi. Păzeşte, Doamne, şi binecuvântează hotarele ţării noastre şi întăreşte-i şi ajută-i pe cei care le apără, ca, la adăpostul unei vieţi libere şi liniştite, să Te putem slăvi şi să putem lucra aici ca un popor liber şi de orice vrăşmaş trupesc şi, mai ales, de vrăşmaşii sufleteşti, de vrăşmaşii care sunt păcatele şi care ne pot nenoroci. Liberi şi biruitori, să Te putem binecuvânta tot mai fericiţi, slujindu-Ţi Ţie.
Binecuvântează Biserica şi credinţa noastră cea bună şi străbună; binecuvântează preoţii credincioşi şi pe toţi cei care ţin sus Cuvântul Tău în mijlocul acestui popor care a fost creştin de la naşterea lui. Dăruieşte-i, Doamne, păstori credincioşi, vii, trăind prin Cuvântul Tău şi pentru Cuvântul Tău. Binecuvântează-i pe cei care sunt; şi pe cei care nu sunt, fă-i, Doamne, pentru că Tu ai putere să faci din pietre fiii lui Avraam. Doamne, ce pietre eram înainte de-a ne învia Tu… Fă-ne mereu fiii Tăi, fii credincioşi şi statornici, şi puternici ai Bisericii Tale vii, ai credinţei Tale rodnice şi biruitoare. Pentru ca, împreună cu toţii, tot poporul nostru, toată Biserica noastră, să fim o lucrare vie şi puternică a Ta. Cât de fericiţi vom fi atunci când noi toţi şi cu toţii Te vom slăvi, cu părinţii noştri şi cu copiii noştri, pe Tine, Marele nostru Dumnezeu, Care ai făcut atât de mult pentru istoria noastră din trecut şi care poţi face şi-n viitor.
În timpul acesta când lumea este frământată de tot felul de temeri şi de primejdii, noi alergăm la Tine, Care i-ai salvat pe părinţii şi înaintaşii noştri din primejdii şi mai mari. Tu eşti acelaşi ieri, azi şi-n veci. Ia-ne sub sfânta Ta ocrotire pe toţi. Din pricina mamelor credincioase şi-a copilaşilor nevinovaţi, din pricina părinţilor noştri credincioşi, care au rămas statornici lângă Tine şi nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga de pe calea cea dreaptă şi sănătoasă, din pricina lor, ascultă şi rugăciunile noastre, iartă păcatele noastre, primeşte lacrimile noastre, întoarce inimile noastre, ale tuturor, spre Tine, Doamne, şi ajută-ne ca, de fiecare dată, de la un astfel de prilej, să ne-ntoarcem mai hotărâţi, mai uniţi, mai credincioşi, pentru că ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată şi dintr-un cuget neprefăcut. Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor o astfel de inimă şi-un astfel de cuget, pentru ca Tu totdeauna să poţi primi rugăciunile noastre, să ne poţi apăra cu puterea Ta, Doamne, şi să ne poţi ajuta ca şi mai departe să ne ducem o viaţă vrednică, şi-n viitor, cum şi-au dus părinţii noştri o viaţă vrednică în trecutul binecuvântat. Prin Tine au trăit ei, prin Tine au biruit, Doamne, prin Tine au putut ei împlini atâtea fapte minunate, care, pentru noi, astăzi, sunt nişte stâlpi luminoşi pe drumul Tău. Prin Tine vom putea şi noi, prin Tine vor putea şi urmaşii noştri. Te rugăm să reverşi peste toţi acelaşi duh binecuvântat, pentru ca şi trecutul, şi prezentul, şi viitorul să fie luminos şi fericit pentru totdeauna pentru poporul nostru, pentru Biserica noastră, pentru sufletele noastre.
Şi-n mijlocul acestei lumi zbuciumate, frământate, tulburate, noi Te rugăm, Doamne, să laşi lumina Ta peste toţi conducătorii popoarelor, să pui în sufletele lor un gând luminos şi înţelept de pace, să pui în sufletele lor o dorinţă sinceră şi adevărată de pace şi să trimiţi astfel duhul păcii peste toate neamurile, peste toate consfătuirile lor, Doamne, îndreptându-le sufletul spre Tine, ca să vină cu adevărat pacea şi pentru cei nevinovaţi, şi pentru cei lipsiţi, căci ei sunt cei care suferă cel mai mult. Că cel vinovat ştie să fugă şi să se apere, dar cel nevinovat n‑are nici o apărare, decât pe Tine. Din pricina celor nevinovaţi, Te rugăm, apără-i pe-ai Tăi, apără Lucrarea aceasta nevinovată, care n-a nedreptăţit niciodată pe nimeni, care n-a dorit niciodată să fure avutul nimănui, care n-a dorit să ia niciodată ceea ce era al altuia. Dar din toate părţile au năvălit şi duhurile, şi oamenii, luând tot ce era al ei câştigat cu sudoare, cu lacrimi, cu cinste, cu dreptate.
Apără şi-acest mormânt, Doamne Dumnezeul nostru! Amintirea acestui om sfânt care n-a făcut niciodată rău nimănui, ci a făcut bine tuturor, dar pe care lumea nu l-a iertat nici în viaţă, nici după moarte. Chiar şi-acum, Doamne, au început şi-au încercat să se răzbune asupra lui cei care nu pot uita binele şi nu-l pot iubi. Trezeşte conştiinţa tuturor celor care au gânduri rele şi-ngrozeşte-i cu răsplata păcatului şi pe pământ, şi sub el.
Binecuvântează pe cei care au gânduri bune şi-ajută-i să aibă această nădejde ca un temei puternic de-a împlini şi mai departe roada ascultării, a blândeţii, a bunătăţii, care este încununată întotdeauna cu răsplată şi pe pământ, şi-n cer; şi pentru cel care face binele, şi pentru urmaşii lui până în veci.
Lângă acest mormânt, după patruzeci şi patru de ani de când, an de an, când am putut, am încercat să venim aici, Îţi mulţumim că şi de data aceasta ne‑ai ajutat. Binecuvântează-i pe cei care au făcut un efort şi o jertfă ca să-şi împlinească această datorie de recunoştinţă pe care toţi cei care am aflat Cuvântul Tău prin el o avem şi-o vom avea pentru totdeauna. Răsplăteşte orice jertfă şi lacrimă făcută cu dragoste pentru ca să ne-mplinim această datorie. Ajută-ne ca, şi mai departe, câtă vreme vom fi pe pământ, să nu uităm datoria faţă de părinţii noştri care ne-au vestit nouă Cuvântul Tău cel sfânt. Dacă Tu ne-ai poruncit să-i ajutăm pe părinţii trupeşti pentru că ne-au dat viaţa şi ne-au îngrijit pentru pământul acesta, cu-atât mai mult avem datoria să nu uităm ce avem de făcut pentru părinţii noştri duhovniceşti, care ne-au născut din nou pentru o viaţă veşnică şi ne-au făcut un bine nespus mai mare, binele căpătării mântuirii noastre şi-al iertării păcatelor noastre, şi-al cunoaşterii Tale, care este mai presus de orice bine de pe pământ şi din viaţa aceasta.
Îţi mulţumim încă o dată pentru că în această clipă ne găsim aici adunaţi atât de mulţi. Te rugăm să răsplăteşti părintelui nostru iubit şi tuturor fraţilor şi surorilor noastre care au trecut biruitori, după ce au dus o viaţă de încercare pe pământul acesta şi au ajuns la Tine. Răsplăteşte-le toate ostenelile pe care le-au făcut din dragoste pentru Tine şi pentru noi. Şi-ajută-ne şi pe noi, când şi noi vom fi ajuns în pământ şi-n cer, s-avem în jurul nostru, la fel, copii şi urmaşi care să Te binecuvânteze pe Tine pentru noi cum Te binecuvântăm noi acum pentru el şi pentru ei.
Îţi mulţumim încă o dată. Dă-ne binecuvântarea Ta tuturor şi-ajută ca legământul pe care-l înnoim astăzi – de a fi ascultători şi credincioşi Cuvântului Tău şi cuvântului lor până la sfârşit – să-l împlinim. Pentru că oricât de multe cuvinte frumoase şi lucruri frumoase am fi făcut noi, dacă nu rămânem credincioşi până la sfârşit şi statornici până la moarte în hotărârea şi-n legământul nostru, noi putem să pierdem premiul chemării cereşti şi să rămânem fără răsplată. Nu ne lăsa, Te rugăm, pe nici unii în felul acesta. Viaţa-i aşa de scurtă! Timpul pe care-l mai avem până vom veni la Tine sau vei veni Tu la noi e-aşa de puţin!
Ajută-ne, Doamne, să stăm tari în credinţa noastră, neclintiţi în dragostea noastră, fierbinţi în rugăciunile noastre, răbdători în necazurile noastre, tari în hotărârea noastră şi statornici până la cunună, ca să putem vedea cu bucurie Faţa Ta şi să putem moşteni Împărăţia Ta împreună cu toţi cei iubiţi ai noştri dinaintea noastră, din timpul acesta şi din viitor; până în ceasul când vei veni Tu şi când se va spune: „Iată Mirele, ieşiţi în întâmpinarea Lui!”. Ajută-ne atunci, Doamne, şi cu înaintaşii noştri, şi cu urmaşii noştri, să putem vedea cu bucurie Faţa Ta, să ne poţi lua cu Tine, să ne poţi da şi nouă făgăduinţa şi răsplata pe care ne-ai promis-o Tu, că vei veni şi ne vei lua, şi-acolo unde vei fi Tu vom fi şi noi.
Pentru toate ne-nchinăm şi-Ţi mulţumim Ţie, că a Ta este Împărăţia, puterea şi slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi‑n vecii vecilor. Amin.