Partea I
Iată ceasul… proslăveşte-Ţi, Tată, Fiul Tău Divin,
ca şi Fiul Tău să poată a Te proslăvi deplin,
după cum I-ai dat putere peste tot ce Tu-ai creat,
să dea viaţă-n veci acelor ce din lume I i-ai dat.
Viaţa veşnică-i aceasta: ca Tu, Unic Dumnezeu,
să fii cunoscut de dânşii şi Hristos, Trimisul Tău.
Eu Te-am proslăvit în lume, sfârşind ce Mi-ai dat să fac,
şi-acum, Tată, dă-Mi iar slava ce la Tine-aveam din veac.
Am vestit al Tău Sfânt Nume celor care Mi i-ai dat,
ei erau ai Tăi din lume şi Cuvântul Ţi-au urmat
şi cunosc că-a’ Mele toate de la Tine, Tată, vin,
că al Tău era Cuvântul şi ei L-au primit deplin.
Ei cu-adevărat crezut-au că din Tine, Tată, ies,
cu deplina-ncredinţare că Tu singur M-ai trimes.
Pentru ei Mă rog Eu, Tată, nu mă rog pentru cei răi,
ci Mă rog pentru acei ce Mi i-ai dat, căci sunt ai Tăi.
Partea a II-a
O, pentru ei, nu pentru lume
Mă rog acum, căci sunt ai Tăi
şi ce-i al Tău, al Meu e, Tată,
şi Eu sunt proslăvit în ei.
Eu vin, dar ei rămân în lume,
păzeşte-i cu-al Tău Nume Sfânt,
pentru ca ei să fie una
aşa cum Eu cu Tine sînt.
Când Eu eram cu ei în lume,
Eu i-am păzit pe câţi Mi-ai dat
şi n-a pierit din ei nici unul,
afar-de fiul lepădat.
Dar iată-acum Eu vin la Tine
şi-aceasta încă-n lume spun,
ca ei să-Mi aibă bucuria
deplină-n sufletul lor bun.
Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea
urâtu-i-a, căci nu-s de-ai ei,
precum nici Eu nu sunt din lume,
aşa nu sunt din lume-ai Mei.
Eu nu Te rog să-i iei din lume,
ci să-i păzeşti de-acela rău,
căci, Tată Sfânt, ei nu-s din lume,
aşa precum nu sunt nici Eu.
Prin Adevărul Tău sfinţeşte-i:
Cuvântu-Ţi e-Adevărul scris;
precum Tu M-ai trimis pe Mine,
aşa pe ei Eu i-am trimis.
Eu Însumi Mă sfinţesc acuma,
pentru ca ei, cei preaiubiţi,
prin Adevărul Tău, să fie,
prin Mine, pe deplin sfinţiţi.
Traian DORZ