801. NANI-NANI, SOMNUL DULCE

Nani-nani, somnul dulce, // mama-i cântă să se culce. // (bis)
Somn uşor, drag odor, drag odor, somn uşor!

Dor senin, somnul lin, somnul lin, dor senin…
Vocea-i lină şi duioasă, // noaptea-i plină şi frumoasă. // (bis)

Sfânta Rază nu-nserează, // Sfânta Pază ne veghează. // (bis)

Raze bune te-ncunune, // rugăciune să te-mbune. // (bis)

Harul blând să te umbrească, // Duhul Sfânt să te sfinţească! // (bis)

802. NANI-NANI, MAMA MEA

Nani-nani, mama mea, buna mea mămică,
să te-adoarmă dulce-ar vrea mâna mea cea mică,
ochii mei, cântarea mea, mâna mea cea mică. (bis)

Ochii mei nu se micesc, mie somn nu-mi vine,
nu mă satur să privesc, mama mea, la tine,
să te-ascult şi să zâmbesc, mama mea, la tine. (bis)

Mamă, ochii tăi sunt grei, mâna obosită,
să-ţi apleci spre-obrajii mei faţa adormită,
ochii-nchişi, cuvântul stins, faţa adormită. (bis)

Nani, dulce mama mea, buna mea mămică,
să-mi ating de faţa ta, mâna mea cea mică,
ochii mei, iubirea mea, mâna mea cea mică. (bis)

Nani, umbră de pe zid, nani, faţă dulce,
ochii tăi cei dulci se-nchid, somnul lin să-i culce,
visul sfânt, cuvântul bun, somnul lin să-i culce! (bis)

803. CÂTE LEAGĂNE

Câte leagăne sunt seara adormite-n rugăciune
Domnul le trimite paza Mâinii Sale celei bune.

Câte paturi sunt făcute cu credinţă şi-nchinare
Domnul le păzeşte, noaptea, de-orice teamă şi-ntristare.

804. DOAMNE, CA UN MUGUREL

Doamne, ca un mugurel alintat de-o rază caldă
bietu-mi suflet singurel în iubirea Ta se scaldă.
Căci sub vraja ei trăind îşi deschide largi petale
trandafir alb înflorind pentru cerurile Tale.

Doamne, ca un pui plăpând, cu ochi mici şi gură mare,
sufletu-mi mereu flămând caută spre-a Ta-ndurare,
căci din mana ce i-o dai aripi sfinte prind să-i crească,
mâine-n zbor înalt de Rai Ceru-ntreg să-l cucerească.

Doamne, ca o rămurea ce-ntr-al viţei trup se-ncheagă
sufletu-mi să fie-ar vrea prins în Tine viaţa-ntreagă.
Ca să vezi că-n el rodesc roade veşnice depline
pentru Prânzu-mpărătesc când vom fi în Cer cu Tine…

805. INOCENŢĂ ŞI CANDOARE

Inocenţă şi candoare risipeşti în jur zâmbind,
pleoapele ca o vibrare în visare cad clipind.

Muguraş înmugurit,
să creşti mare, fiu iubit,
peste vremuri credincios,
bun urmaş al lui Hristos.

Când mânuţa-ntinzi spre mine, gângurind în scutecel,
cine-i scump la mama, cine, dragul mamei mugurel?

Lângă patul tău coboară îngeraşii-ncetişor,
umbra somnului uşoară se răsfrânge-n obrăjor.

A privirii unduire scaldă albe curăţii,
oglindind în strălucire dorul dulcii veşnicii.

806. CÂNTAREA ÎNGERAŞILOR

Cântarea îngeraşilor se nalţă numai Ţie,
Iisuse scump, Tu eşti şi-a lor, şi-a noastră bucurie.

Osana, osana în cor toţi cântăm,
mărire, mărire, Iisuse, Îţi dăm;
osana, osana de jos şi de sus,
mărire, mărire cântăm lui Iisus, lui Iisus.

Şi îngerii, şi noi slăvim iubirea Ta cea mare,
şi ei, şi noi Te preamărim cu-a dragostei cântare.

Şi ei, şi noi Te lăudăm, Iisuse-n veci pe Tine,
şi jos, şi Sus să-Ţi înălţăm cântări tot mai divine.

Şi ei, şi noi, purtând mereu a Ta asemănare,
să-L preamărim pe Dumnezeu cu-o sfântă ascultare.

Cum ei în Cer, noi pe pământ Te preamărim pe Tine,
de Slava Numelui Tău Sfânt să fie toate pline.

807. DULCE-I LUMEA DIN POVESTE

Dulce-i lumea din poveste, puiul tatii pui,
cu pitici cu flori pe creste, puiul tatii pui,
cu cuptorul din răscruce, cu căsuţi de turtă dulce;
o, ce leagăn fermecat… (bis)
când vrea mama să te culce… (bis)
însă nu-i adevărat! (bis)
Puiul tatii, pui, nu-i adevărat!…

Dulce-i lumea cea de joacă, puiul tatii pui,
când alergi cu coif şi teacă, puiul tatii pui,
când hangherul tău doboară zmei de fân legaţi cu sfoară;
o, ce vis înaripat… (bis)
e frumos, e-un dor ce zboară, (bis)
însă nu-i adevărat! (bis)
Puiul tatii, pui, nu-i adevărat!…

Numai viaţa de credinţă, puiul tatii pui,
e un vis ce ia fiinţă, puiul tatii pui,
e un vis de nemurire într-o lume de iubire, –
o, ce vis, dar nu visat, (bis)
e un vis trăit şi veşnic, (bis)
şi frumos, şi-adevărat! (bis)
Puiul tatii, pui, e adevărat!…

808. NOI, COPILAŞII

Noi, copilaşii, azi, Iisus, privirea ne-o-ndreptăm în Sus
spre Tine, scump Mântuitor, Iisuse, bun Păstor.

Să cântăm în cor voios
slăvit să fii, Iisus, Nume frumos!

Suntem micuţi, dar vrem cu dor să bem din sfântul Tău izvor,
din viul Tău Cuvânt să bem, că-ai Tăi şi noi suntém.

Iisuse Doamne, Te rugăm să ne ajuţi să ascultăm
când Tu ne-nveţi cum să trăim, cuminţi şi buni să fim!

Prin harul Tău Tu să ne creşti, să ne conduci cum Tu voieşti
şi viaţa cât o vom trăi să Te putem iubi!

809. PĂSĂRICĂ MICĂ-MICĂ

– Păsărică mică-mică, de ce cânţi pe rămurică?
Nu ţi-e foame, nu ţi-e frică, ai tu soră ori mămică,
ai tu casă, ai hambar, de ce cânţi aşa cu har? (bis)
De ce cânţi aşa cu har?

– N-am nici grijă cum sunt eu, ci-L slăvesc pe Dumnezeu!
N-am hambare cum ai spus, însă tot ce-i jos şi sus,
de cu zori până-n apus e al meu de la Iisus.
Eu ascult de voia Sa şi El poartă grija mea.
Şi El poartă grija mea…

810. PRIETENII MEI

– Prieten mieluşel zglobiu, ce mă-nveţi tu? Cum să fiu?
– Eu te-nvăţ: să fii oricând vesel, şi curat, şi blând! (bis)

– Viţeluş cu părul creţ, prieten drag, tu ce mă-nveţi?
– Eu te-nvăţ: fii muncitor, mulţumit şi răbdător! (bis)

– Păsărică, draga mea, dar tu ce m-ai învăţa?
– Să fii credincios oricând şi ce faci să faci cântând! (bis)

811. DE CE SE UITĂ PĂSĂRICA

De ce se uită păsărica în sus când cântă, mama mea?
De ce se uită păsărica în sus atunci când apă bea?
De ce se uită ea ca mine spre tine când mă-nveţi să cânt?
Sau este Cineva Acolo ce-i spune ei un drag cuvânt?

De ce se uită-n sus, ori are Acolo Sus, în Cer, şi ea
vreo mamă dulce care-o-nvaţă şi care-i dă mereu ceva?
De ce şi florile se uită cu ochişorii, mamă-n sus,
de parc-atâtea vor să ştie şi parc-atâtea au de spus?…

De ce li-s ochii plini de rouă de parcă braţe dragi le-atrag,
sau vor şi ele-atunci, măicuţă, sărutul Cuiva ce li-i drag?
– De ce, copile? Ştiu şi ele că Undeva, Acolo Sus,
e-Acela ce le face bine; şi-I cântă Domnului Iisus!

812. LĂUDAŢI PE DOMNUL TOATE

Lăudaţi pe Domnul toate, lăudaţi, lăudaţi,
pentru marea-I bunătate, lăudaţi, lăudaţi!
Lăudaţi pe Domnul Sfântul tot pământul, tot pământul,
ploaia, tunetul şi vântul să se-nchine lăudându-L,
lăudându-L, lăudându-L!…

Dumnezeule-al Tău Nume lăudăm, lăudăm,
ceru-ntreg şi-ntreaga lume, lăudăm, lăudăm…
Şi-Ţi cântăm cu bucurie, din vecie-n veşnicie,
slavă, slavă, slavă Ţie, numai Ţie, numai Ţie,
numai Ţie, numai Ţie!…

813. LĂUDAŢI, COPII, PE DOMNUL

Lăudaţi, copii, pe Domnul! Lăudăm, lăudăm!
Şi cântaţi al Lui Sfânt Nume! I-l cântăm, I-l cântăm!

Câmp cu flori şi cer cu stele, fluturaşi mii şi mii,
păsări, roade, toate cele le-a făcut El, copii.

Lăudaţi, copii, pe Domnul! Lăudăm, lăudăm!
Şi-nvăţaţi din Cartea Sfântă! Învăţăm, învăţăm!

Lăudaţi, copii, pe Domnul! Lăudăm, lăudăm!
Şi-ascultaţi ce El vă cere! Ascultăm, ascultăm!

814. LĂUDAŢI PE DOMNU-NTRUNA

Lăudaţi pe Domnu-ntruna! Lăudăm, lăudăm,
cât e soarele şi luna… lăudăm, lăudăm!
Lăudaţi-L cu iubire, cu-ascultare şi trăire,
pentru marea-I mântuire! Lăudăm, lăudăm!

Şi-L slăviţi când noaptea vine! Îl slăvim, Îl slăvim!
El sub paza Lui ne ţine… Îl slăvim, Îl slăvim!
Şi-L slăviţi când noaptea trece, El în pace ne-o petrece,
inimile să ne-aplece! Îl slăvim, Îl slăvim!…

815. O, IISUSE, SCUMP IISUSE

O, Iisuse, scump Iisuse, eu sunt numai un copil,
dar la Tine, dar la Tine vin cuminte şi umil. (bis)

Şi Te rog, Te rog primeşte al meu suflet care vrea
cu-a Ta turmă pe-a ta urmă pân’ la urmă a umbla! (bis)

Ca pe-un miel, în braţe ia-mă şi cu dragoste mă du,
eu cu Tine, eu cu Tine vreau să fiu unde eşti Tu! (bis)

Căci în turma Ta, Iisuse, bun păstor să fiu aş vrea,
hrană bună, apă dulce să pot da la turma Ta. (bis)

816. SĂRUTĂ, MAMĂ, FRUNTEA

Sărută, mamă, fruntea fierbinte şi-asudată,
sărutul tău alină durerea dintr-o dată!
Sărutul tău (de 3 ori) alină durerea dintr-o dată…
Sărută, mamă, rana ce ustură şi doare,
sărutul tău aduce la toate alinare!

Sărută, mamă, ochii închişi de suferinţă,
sărutul tău coboară atâta uşurinţă!
Sărutul tău (de 3 ori) coboară atâta uşurinţă…
Sărută, mamă, gura ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea se uită dintr-o dată!

Sărută, mamă, faţa cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei nu-i leac, nici mângâiere.
Sărutul tău, (de 2 ori) căci ca sărutul mamei nu-i leac, nici mângâiere…
Sărută, mamă, somnul ce-n leagăn se frământă,
sărutul rugăciunii dă pacea cea mai sfântă!

…Sărută, mamă, dulce, căci faţa ta durută
şi inima ta-nfrântă doar Domnul le sărută!…
Sărutul tău, (de 2 ori) şi inima ta-nfrântă doar Domnul le sărută…
…Sărută, mamă, dulce, căci faţa ta durută
şi inima ta-nfrântă doar Domnul le sărută!…

817. MAI MULT CA MAMA

Mai mult ca mama cea mai dulce, mai mult ca tatăl cel mai bun
e Dumnezeu Care iubeşte pe cei ce Lui I se supun. (bis)

Părinţii te iubesc nu numai când eşti supus şi-ascultător,
ci te iubesc întotdeauna, fiindcă eşti copilul lor. (bis)

Iar Dumnezeu Şi-arată mila spre noi, spre toţi copiii Săi –
dar parcă şi mai multă milă arată El spre cei mai răi. (bis)

Spre cei mai răi trimite Domnul mai multe binecuvântări,
ca, bunătatea Lui văzând-o, să lase relele cărări. (bis)

Făcându-I voia Lui, să vadă că ea e fericirea lor,
că cel mai fericit pe lume e omul bun şi-ascultător. (bis)

…Tu, fiul meu, ia seama bine la tot ce-ţi cere Dumnezeu!
Frumoasă-i numai ascultarea – doar ascultarea, fiul meu!… (bis)

818. NU-S NUMAI COPII

Nu-s numai copii fericiţi pe lume,
mai sunt şi copii fără taţi şi mume,
nu-s numai copii care râd şi sar,
mai sunt şi copii care plâng amar.

Mila lor, grija lor s-o purtăm,
prietenoşi şi duioşi să-i căutăm;
la Hristos mai frumos să-i chemăm,
fericiţi şi-nfrăţiţi să cântăm!…

Nu-s numai copii sănătoşi şi-avuţi,
mai sunt şi copii orbi şi surzi şi muţi;
nu-s numai copii care-au casa lor,
mai sunt şi copii ce de foame mor…

Nu numai la viaţa noastră să gândim,
ci pe-acei ce sufăr mai mult să-i iubim!
Domnul e-n fiinţa celor chinuiţi;
suferind cu dânşii, suntem fericiţi…

819. ATÂTEA VORBE FĂRĂ ROST

Atâtea vorbe fără rost spun eu mereu, Iisuse,
Tu oare câte-asculţi cu drag din toate cele spuse? (bis)
Tu câte-asculţi (de 3 ori) din toate cele spuse?

Atâtea fapte fără rost fac, vrute şi nevrute,
dar câte Ţie-Ţi folosesc şi câte-Ţi sunt plăcute? (bis)
Dar oare cât (de 3 ori) şi câte-Ţi sunt plăcute?

Câţi paşi alerg, cât timp îmi pierd din zilele-mi senine,
cu ce folos, cu ce folos, Iisuse, pentru Tine? (bis)
Cu ce folos, (de 3 ori) Iisuse, pentru Tine?

Iisus iubit, Te rog să-mi dai o inimă-nţeleaptă,
să-Ţi folosesc cu orice grai, cu orice gând şi faptă. (bis)
Cu orice grai, (de 3 ori) cu orice gând şi faptă.

Câţi paşi alerg, cât timp lucrez din zilele-mi senine,
să-i fac aşa, să poţi avea, Iisus, folos de mine. (bis)
Să poţi avea, (de 3 ori) Iisus, folos de mine!…

820. FRUMOASĂ ŞI CURATĂ

Frumoasă şi curată e Ţara Minunată,
de Domnul pregătită // la Dreapta Lui slăvită. // (bis)

Frumoasă de nespus e Ţara lui Iisus,
acolo noi mereu vom fi cu Dumnezeu.
Acolo cei iubiţi cânta-vom fericiţi: (bis)
– Slăvit să fii, slăvit, Iisuse Preaiubit! (bis)

Frumoasă şi senină e Ţara cea Divină,
ce Domnul, pe vecie, // ne-o dă cu bucurie. // (bis)

Frumoasă şi slăvită e Ţara Fericită
în care-s numai soare, // cântări şi sărbătoare. // (bis)

Frumoasă şi frumoasă e-n ceruri scumpa Casă
ce Domnul meu – şi mie – // mi-o dă pe veşnicie. // (bis)

821. IISUSE SCUMP

Iisuse Scump, eu sunt copil, ştiu încă prea puţine
de Jertfa Ta, de Harul Tău, dar Te iubesc pe Tine. (bis)

Iisuse, Glasul Tău cel blând şi Faţa Ta senină
îmi fac şi inimioara mea de bucurie plină. (bis)

De-aceea Te iubesc cu dor şi-aş sta mereu cu Tine,
căci, când aud Cuvântul Tău, mă simt aşa de bine! (bis)

Iisuse, ţine-mă mereu sub dulcea Ta privire
şi ţine-n inimioara mea pe veci a Ta iubire! (bis)

Ca să fiu bun şi-ascultător în orice zi de Tine,
ca-n veci cu Tine eu să fiu şi Tu în veci cu mine!… (bis)

822. FRUMOSUL VIITOR

Frumosul viitor ce nouă Hristos ni-l dă la cei mai mici,
e cel mai fericit şi dulce, iar el începe de aici.

Slăvit să fii în cor, iubit Mântuitor!
Căci tot ce Tu ne dai e cel mai dulce rai
şi tot ce ne promiţi ne face fericiţi,
ne face fericiţi, fericiţi… fericiţi…

Frumosul adevăr ce nouă Hristos ni l-a descoperit
e-atât de limpede cum alţii, mulţi oameni mari, nici n-au gândit.

Frumoasa dragoste ce nouă Hristos ne-o dă nemăsurat
e-atât de dulce cum pe lume mulţi oameni mari nici n-au gustat.

823. IISUSE, CINE-A MAI IUBIT?

Iisuse, cine-a mai iubit copiii ca şi Tine,
a’ cui cântări au fost cândva de-aşa iubire pline? (bis)
A’ cui priviri le-am mai simţit cu-atâta duioşie,
al cui cuvânt a mângâiat cu-atâta bucurie?

Ce mâini s-au mai atins de noi cu-atâta bunătate,
cine-a putut ierta aşa mulţime de păcate? (bis)
O, nimeni, nimeni n-a iubit copiii ca şi Tine,
ca Tine nimeni n-a avut priviri aşa senine…

Când i-ai luat şi le-ai cântat cum numa-n Cer se cântă…
Cuvinte nu-s, cum Tu ne-ai spus de Ţara Ta cea Sfântă. (bis)
Ne bucurăm şi Te-ascultăm cu inimile pline;
câţi au trăit n-au mai iubit copiii ca şi Tine…

824. IISUSE, GLASUL TĂU

Iisuse, glasul Tău cel blând şi Faţa Ta senină
îmi fac şi inimioara mea de pace plină-plină. (de 3 ori)

Mi-e drag s-ascult Cuvântul Tău, mi-e drag să fiu cu Tine.
mi-e drag să Te iubesc mereu, cu Tine-i bine-bine. (de 3 ori)

O, fă ca toţi să fim oricând cu Tine împreună,
cu-o inimă cum Tu doreşti, Iisuse, bună-bună!… (de 3 ori)

825. IISUSE, NOI COPIII

Iisuse, noi, copiii, cu dragoste venim,
dorim cu bucurie în cor să Te slăvim.

În cor cântăm cu toţii, în cor cântăm, în cor:
Mărire Ţie, Doamne, Mărit Mântuitor!

Veniţi, copii, cu toţii, veniţi să-L lăudăm,
noi Domnului din ceruri în cor, în cor cântăm!

Din gura noastră, Doamne, Tu laude să-Ţi scoţi,
să Te slăvim pe Tine, în cor, copiii toţi!

Osana, slavă Ţie în cer şi pe pământ,
cântăm cu bucurie în cor, Iisuse Sfânt.

826. ÎNVAŢĂ TU, FETIŢO

Învaţă tu, fetiţo, privind la tot ce vezi,
cum trebuie-n viaţă să umbli, să lucrezi.

Priveşte izvoraşul cum curge de frumos
şi-nvaţă s-ai oriunde un chip şi-un mers voios.

Priveşte rândunica ce-şi face cuib cântând
şi-nvaţă hărnicia şi cântecul lucrând.

Priveşte tot şi-nvaţă din tot ce vezi mereu
ca viaţa ta curată s-o dai lui Dumnezeu.

827. COPILUL MEU

Copilul meu cu suflet bun şi-n ochi cu dulci lumine,
e Anul Nou, să-ngenunchem şi să te rogi cu mine:
…Iisuse Doamne-n faţa Ta genunchii mei se-apleacă
şi rugăciunea mea doresc din inimă să-Ţi placă.

Îţi mulţumesc, Iisuse bun, că-n fiecare clipă
ai fost cu noi şi ne-ai păzit sub dulcea Ta aripă;
că Mâna Ta ne-a ocrotit în noaptea fără rază,
că Tu, Iisuse bun, ne-ai fost atât de sfântă pază.

O, eu Te rog stăruitor, cu umilinţă sfântă,
pe-ntregul nostru viitor Tu bine-ne-cuvântă!
Şi-n noul an care-a sosit, Iisuse bun, ne-nvaţă
pe calea sfântă să păşim prin sfânta Ta povaţă!

Din mâna celui rău, oricând, Iisuse bun, ne scoate,
ca zilele să le trăim cu Tine toate, toate!
Să Te iubim mereu mai mult – şi-n anul care vine –
cu Tine să intrăm în el şi să ieşim cu Tine!

828. CÂND SEARA TU TE ROGI

Când seara tu te rogi, copile, alături de măicuţa ta,
în jurul tău stau îngeraşii, dar de te uiţi ei vor zbura.
Când cânţi cântările frumoase ce Domnului Iisus Îi plac,
cu tine cântă îngeraşii, dar dacă taci şi dânşii tac.

Când tu eşti bun şi-asculţi, cu tine merg îngeraşii buni şi mulţi
şi te-nsoţesc când eşti cuminte, dar ei se duc când tu n-asculţi.
Ce fericiţi sunt îngeraşii când tu eşti bun şi iubitor,
când cânţi şi când te rogi cuminte ce mare-i bucuria lor!

Dar cât de mult ei se-ntristează când nu te rogi şi nu eşti bun,
atunci plângând se duc la Domnul şi toate cu durere-I spun.
O, nu-ntrista pe îngeraşii ce vin cu drag în jurul tău,
ci fă-i să cânte-ntotdeauna că tu eşti bun şi nu faci rău!

829. CÂNTĂ CÂMPUL

Cântă câmpul fericit slavă şi mărire
Celui ce l-a-mpodobit cu aşa iubire.
Cântă păsările-n crâng cântece de slavă,
într-un cor voios se strâng toate din dumbravă. (bis)

Floricelele privesc cerul fericite;
fericite mulţumesc cu priviri smerite
Domnului de grija Lui Care-n mii de feţe
le-a împodobit de nu-i, ca a lor, frumseţe. (bis)

Fă-mă, Dumnezeul meu, ca pe floricele,
sufletul să-l am mereu alb şi sfânt – ca ele!

830. TREZEŞTE-TE DE DIMINEAŢĂ

Trezeşte-te, copile, din somn de dimineaţă,
mai limpede ţi-e mintea, mai bine se învaţă! (bis)

Trezeşte-te, copile, tot mai de dimineaţă
şi, când te cheamă Domnul, să mergi cu El în viaţă! (bis)

Trezeşte-te, copile, când vine-o rea povaţă
să nu asculţi păcatul, să nu-l urmezi în viaţă! (bis)

Trezeşte-te, copile, când vei greşi-n viaţă,
la început te-ntoarce, mai bine-i dimineaţă! (bis)

Trezeşte-te nainte de-a te trezi sub gheaţă,
de tânăr vin’ la Domnul, mai bine-i dimineaţă! (bis)

831. VENIŢI, COPII IUBIŢI

Veniţi, copii iubiţi, veniţi la Cel Ce vă doreşte,
Iisus vă cheamă-aşa de blând şi-atâta vă iubeşte! (bis)

Veniţi, veniţi, copii iubiţi,
la Domnul să veniţi!

De-aţi şti voi cum Iisus cel Bun pe braţe-o să vă suie
şi ce poveţe, ce cântări frumoase-o să vă spuie!… (bis)

Cum blând vă va chema cu El, ca mieii pe păşune,
ce flori, ce daruri, ce minuni în braţe-o să v-adune! (bis)

O să v-arate munţi şi văi şi zări nemaizărite
şi inimile vă vor fi nespus de fericite… (bis)

Veniţi, copii iubiţi, chemaţi şi pe-alţii, toţi să vină,
veniţi în jurul Lui, veniţi, să fie casa plină! (bis)

832. SUFLĂ VÂNT

Suflă vânt de Miazănoapte, suflă cu zăpadă,
coperind cu haină albă casă şi ogradă…
Sub o streaşină de paie plânge-o păsărică,
cine s-o-ndura să-i deie o fărâmă mică?…

Colo-n margine de sat, într-o colibioară,
doi bătrâni de foame stau şi de frig să moară…
Copilaşul meu, acum, te gândeşti tu oare
la flămânzii de sub streşini şi din colibioare?

Du-le-acum cu mâna ta inimii văpaie!
Dacă mâine vor fi morţi, şi din vina ta e.

833. VENIŢI, VENIŢI, COPII IUBIŢI

Veniţi, veniţi, copii iubiţi, căci Domnul vă doreşte,
Iisus vă cheamă, auziţi ce dulce vă grăieşte:
Veniţi, copii iubiţi, veniţi, veniţi, veniţi,
căci daruri scumpe vor primi acei ce vor veni!

Veniţi, copii, veniţi, căci El pe braţe-o să vă suie,
poveşti frumoase şi cântări cereşti o să vă spuie!
Veniţi, copii iubiţi, veniţi, veniţi, veniţi,
c-atât de fericiţi vor fi acei ce vor veni!

Veniţi, copii iubiţi, veniţi, Iisus vă vrea la Sine,
veniţi, şi veţi vedea apoi cu El cât e de bine!
Veniţi, copii iubiţi, veniţi, veniţi, veniţi,
că-n cer cu El pe veci vor fi acei ce vor veni!

834. ÎN JURUL NOSTRU

În jurul nostru mii de fraţi ai noştri trăiesc plângând şi mor nemântuiţi;
o, dacă L-ar afla şi ei pe Domnul cu cât am fi şi noi mai fericiţi!
La muncă, tineri credincioşi, la muncă, sporind avântul credincios,
Hristos să fie dus la fraţii noştri şi fraţii noştri, la Hristos! (bis)

O lume-ntreagă zace-n întuneric, înfometaţi, şi goi, şi învrăjbiţi,
şi numai prin Hristos şi prin lumină pot fi salvaţi şi pot fi mântuiţi.
La muncă, tineri credincioşi, la muncă, s-ajungem veacul glorios,
Hristos să fie dus la lumea-ntreagă şi lumea-ntreagă, la Hristos! (bis)

Fiţi fiecare-un credincios statornic şi-un luptător viteaz pân’ la sfârşit!
Ce răsplătiţi veţi fi când lupta voastră va fi încununată strălucit!
La muncă, tineri credincioşi, la muncă pân’ la triumful luminos,
Hristos – cununa biruinţei voastre, şi voi – cununa lui Hristos! (bis)

835. NEPREŢUIT PRIETEN

Nepreţuit Prieten al tinereţii mele,
al Tău e tot ce cântă în jurul meu şi-n mine;
a Ta-i grădina scumpă cu stratul ei de stele,
cu lacrima şi roua de crini şi de rubine.

Iisuse, Iisuse, Tu eşti pe veci Prietenul vieţii mele!

Nedespărţit Prieten al tinereţii bune,
a Ta-i fântâna dulce ce sânu-mi răcoreşte,
a Ta e pâinea bună cu gust de rugăciune
şi perna-mpărtăşirii ce faţa mi-o sfinţeşte.

Neasemuit Prieten al tinereţii sfinte,
în tot ce-ating pe lume, mă-nfiorez de Tine,
în tot ce-aud descopăr preadulcile-Ţi cuvinte
şi-n tot ce văd Ţi-e numai sărutul pentru mine.

Nemaiuitat Prieten al tinereţii scumpe,
pe orice drum m-ai duce, e numai fericire
şi-n orice loc descopăr divina-Ţi mână cum pe
întreaga mea fiinţă revarsă doar iubire.

Ne-nlocuit Prieten al tinereţii dulce,
a Ta-i pe veşnicie fiinţa mea întreagă,
căci nu-i asemeni Ţie, oriunde m-aş mai duce,
nimic pe lumea asta aşa să mă atragă.

Dumnezeiesc Prieten al tinereţii mele,
eu n-am alt rai şi soare, şi dor, decât pe Tine;
doar Tu-mi eşti toate-acestea şi mult mai mult ca ele,
cuprinde-mă la sânu-Ţi şi-n veci aşa mă ţine!…

836. MAI TARE, MAI TARE LUPTAŢI

Mai tare, mai tare luptaţi cu avânt, mai mare, mai mare credinţă având.
Sus inima! Domnul e Steagul măreţ, Comoara aleasă a-ntregii vieţi! (bis)

Mai sfântă, mai sfântă viaţă trăiţi, mai bine, mai bine mereu să-L slujiţi,
fierbinţi în iubire, curaţi în dorinţi, urmaţi-L pe Domnul întâiei credinţi! (bis)

Trăiţi pentru Domnul, lucraţi pentru El, să fie Lumina al inimii ţel,
să fie spre ceruri al gândului zbor, Iisus să vă fie şi Soare şi Dor! (bis)

837. SCULAŢI-VĂ DE TINERI

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,
veniţi lângă Izvorul Etern şi vă spălaţi,
vă răcoriţi obrajii de febra trecătoare,
vă-nseninaţi privirea spre calea ce-o luaţi!

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,
desprinşi tăcut, uitaţi-o, silind către nălţimi,
mai larg vă fie cerul cu fiece urcuşuri,
şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite
şi nu râvniţi nici una din cele ce-ntâlniţi,
când sufletul vi-l umple doar cele strălucite
veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi!

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gândiţi ce veţi ajunge
la capătul credinţei sfârşite curajos,
când cea din urmă noapte spre slavă-o veţi străpunge,
ajunşi pe ne-aşteptate în faţa lui Hristos!

838. NOI AVEM PE PĂMÂNT

Noi avem pe pământ să luptăm ne-ncetat
să-i salvăm şi pe-ai noştri ce zac în păcat,
până când cei iubiţi pe Hristos vor fi-aflat,
tineri dragi, să muncim ne-ncetat!

Tineri dragi, să muncim cu răbdare,
ca să vină cei dragi la Iisus,
să-i rugăm, să-i chemăm, ne-ncetat să lucrăm –
şi cei dragi vor veni la Iisus!

Noi avem pe pământ să lucrăm ne-ncetat,
spre-a salva tot poporul ce zace-n păcat;
cu credinţa, cu fapta, cu gândul curat,
spre Hristos să-l chemăm ne-ncetat!

Noi avem să-L rugăm pe Hristos ne-ncetat
să-i ridice pe toţi cei ce zac în păcat,
până când lumea-ntreagă pe El va fi-aflat –
pe Hristos să-L vestim ne-ncetat!

839. DIMINEAŢĂ, DIMINEAŢĂ

Dimineaţă, dimineaţă, bună mi-ai fost mie-n viaţă, (bis)
bună mi-ai fost mie-n viaţă.
Mi-ai dat soare, mi-ai dat plouă şi mi-ai pus pe iarbă rouă,
de-mi tăia coasa ca nouă şi-mi ducea brazda cât două.
Mi-ai umplut fruntea cu stropi şi hotarele cu snopi,
mi-ai scăldat faţa-n sudoare şi cărările cu soare,
inima cu-ndestulare şi viaţa-n sărbătoare.

Tinereţe, tinereţe, dulce-a fost a ta bineţe, (bis)
dulce-a fost a ta bineţe.
Că mi-ai dat-o-n primăvară şi s-a prefăcut comoară,
de s-a-mbogăţit o ţară şi vin lumi şi lumi s-o ceară.
Şi mi-ai dat-o într-un ceas vecilor hotar rămas.
De la El mi-e zarea soare cu cărări strălucitoare,
cu cuprinsul sărbătoare, cu cântări nemuritoare.

840. UN CÂNTEC DE SLAVĂ

Un cântec de slavă răsună, se zguduie noaptea cea grea,
acuma Vestirea cea Bună din veac împlinirea şi-o ia.

Iubirea, Iubirea, Iubirea pe Sine din Cer S-a adus,
ca lumii să-i dea mântuirea, Preţ morţii pe Ea S-a supus.

În noaptea aceasta răsare al Vecilor Soare Slăvit,
ne-aduce Lumina din care întâiul păcat ne-a gonit.

Pe oameni salvaţi din pierzare să-i ducă-n Edenul pierdut,
să-i nalţe la starea din care întâiul păcat i-a căzut.

Un cântec de slavă străbate, Iubirea la noi a venit,
de greul atâtor păcate pământul va fi izbăvit.

Primiţi, o, primiţi Vestea Bună, căci Ea pentru noi S-a adus,
cu Cerul cântaţi împreună mărire în veci lui Iisus!

841. A SOSIT CRĂCIUNUL

A sosit Crăciunul, o, ce bucurie!
Tu ne-aduci, Iisuse, har şi veselie.
Ce frumos e bradul, ce frumos e tot,
o, ce bucurie, parcă nu mai pot!

Noi avem hăinuţe calde şi frumoase,
jucării şi pâine, case călduroase.
Dar atâţia, Doamne, n-au nici foc, nici casă,
nici măicuţă bună, nici hăinuţă groasă!

Dă-mi inimă bună Tu, Iisuse, mie,
să-mpart cu săracii marea-mi bucurie!
Toţi de-ar face astfel, o, ce sărbătoare,
n-ar mai plânge nimeni că-i sărac şi n-are!…

842. TU IARĂŞI VII

Tu iarăşi vii, Iisus Iubit, în peştera-ngheţată,
Te-aduce iar, din nou, la noi iubirea Ta curată.
Tu vii mereu, căci vin mereu tot alţi copii, Iisuse,
şi vrei şi ei să poată-avea minunile-Ţi nespuse.

Iisus, la Tine vin şi eu cu alţi copii, grămadă,
Te rog să-mi dai un gând şi-un grai ca alba Ta zăpadă!
Deschide-mi inimioara mea iubirii pentru Tine,
păstrează-mi sufletul aşa ca zările senine!

La şcoală fă-mă silitor, bun şi cuminte-acasă
şi credincios, să am mereu o inimă aleasă!
Să fie blând cuvântul meu şi blândă-a mea purtare,
cum Tu doreşti să mă găseşti în Sfânta-Ţi Sărbătoare!

Fă-i, Doamne, buni şi pe cei mari, precum sunt copilaşii,
să fie pace, cum cântau odată îngeraşii!

843. COLO SUS ŞI CEL MAI SUS

Colo Sus şi cel mai Sus, sunt doi sori cum alţii nu-s;
în lumina făr-apus şade Maica, şade Maica şi Iisus;
Fiul stă pe-un tron arzând, Maica-n dreapta Lui şezând,
Maica-n dreapta Lui şezând…

Colindăm, colindăm, Doamne, colind. (bis)

Dintre coruri răsunând, Fiul zice Maicii blând:
– Maică, mai gândeşti acum la al Crucii, la al Crucii noastre drum?
Îţi mai vine-n gând cumva cât ai suferit cândva,
cât ai suferit cândva?

– Domnul meu şi Fiul meu – zice Maica – ce spun eu?
Greul parcă-a fost un vis, azi e-un veşnic, azi e-un veşnic Paradis;
scurt a fost amarul chin şi-azi e-un Rai pe veci senin,
şi-azi e-un Rai pe veci senin…

Lângă Tine, Fiul meu, nicăieri nu mi-a fost greu,
toată fericirea mea după Tine, după Tine se ţinea;
iar acum cu Tine-n Rai, fericirea n-are grai,
fericirea n-are grai…

– Spune-Mi, dulce Maica Mea, mai e ceva care-ai vrea?
– Da, Mântuitorul meu: fericirea, fericirea ce-o am eu
s-o dai şi la câţi mai sunt cum am fost noi pe pământ,
cum am fost noi pe pământ!…

844. ŢI-NĂLŢĂM COLIND FRUMOS

Ţi-nălţăm colind frumos – preaiubit Iisus,
c-ai venit din ceruri jos – preaiubit Iisus.
Bucuria vieţii noi – preaiubit Iisus,
ai adus-o pentru noi – preaiubit Iisus,
ai adus-o pentru noi – preaiubit Iisus…

Ţi-nălţăm colind senin – preaiubit Iisus,
c-ai primit al Crucii chin – preaiubit Iisus.
Mântuirea ne-ai gătit – preaiubit Iisus,
cum demult s-a profeţit – preaiubit Iisus,
cum demult s-a profeţit – preaiubit Iisus…

Ţi-nălţăm colind de jar – preaiubit Iisus,
pentru minunatul har – preaiubit Iisus.
Slavă Sus şi slavă jos – preaiubit Iisus,
Ţi-nălţăm colind frumos – preaiubit Iisus!
Ţi-nălţăm colind frumos – preaiubit Iisus!…

845. HAIDEŢI SĂ VEDEM

Haideţi să vedem, colo-n Betleem,
Ieslea unde-i pus Dulcele Iisus! (bis)

Noi venim, că-L iubim şi dorim să-L slăvim
pe Iisus, Drag Iisus, Bun Iisus…
Tu ne vii să ne fii tuturor Bun Păstor,
Drag Iisus, Scump Iisus, Bun Păstor…

Haideţi să vedem colo-n Betleem
Maica Sfântă blând Fiului cântând! (bis)

Haideţi să veghem colo-n Betleem
lângă Blândul Miel, ca să fim cu El! (bis)

Sărutaţi şi voi mâinile Lui moi,
căci El va veni, spre-a ne mântui! (bis)

846. LÂNGĂ GEAMU-NSINGURAT

Lângă geamu-nsingurat – lin însingurat,
se opreşte gând curat – lin un gând curat.
De la gând şi pân-la geam – lin şi pân-la geam,
înfloreşte-un vis de ram // – lin un vis de ram. // (bis)

De la geam şi pân-la gând – lin şi pân-la gând,
trandafir cu drag plângând – lin cu drag plângând.
Între ei, în sus şi-n jos, – lin în sus şi-n jos,
punte de colind frumos // – lin colind frumos. // (bis)

Pe colind se duc şi vin – lin se duc şi vin,
paşi uşori de Fiu Divin – lin de Fiu Divin.
Ca să lege-un vis cu vis – lin un vis cu vis
pentru zbor cu cer deschis // – lin spre cer deschis. // (bis)

Şi să lege-un ler cu ler – lin un ler cu ler
pentru cel mai dulce cer – lin mai dulce cer…
Şi să lege-un ler cu ler – lin un ler cu ler
pentru cel mai dulce cer – lin mai dulce cer…

847. PESTE ZĂRI, O STEA

Peste zări, o stea tainic răsărea
şi cu albă rază ieslea luminează. (bis)
– dalbe flori, dalbe flori.

S-a născut din vis Fiu de paradis,
Fecioraş de rouă, mântuire nouă (bis)
– dalbe flori, dalbe flori.

Dalbe flori de măr I se-aprind în păr,
fragedă lumină în ieslea divină (bis)
– dalbe flori, dalbe flori.
Susur de izvor, fluier de păstor,
şoaptă de Fecioară – spinii să nu-L doară (bis)
– dalbe flori, dalbe flori.

Golgota urcând, fie-I chinul blând,
crucea I se pară floare, nu povară (bis)
– dalbe flori, dalbe flori.

848. PE-UN PĂTUL

Pe-un pătul de fân şi floare, tare greu
S-a născut Copilul Soare, tare greu.
Dar în casa ta, vecine, n-ai o mână de sulfine
să Se nască şi la tine (bis) Dumnezeu?

Ia auzi ce vânt subţire, subţirel,
bate rău printre cămile, subţirel.
Iar tu, om cu minte naltă, stai cu inima de piatră.
N-ai tu oare-un colţ de vatră (bis) pentru El?

Plânge Pruncul, ca o mierlă, plâns nespus,
că în iesle nimeni pernă nu I-a pus.
Iar tu-n casa ta frumoasă te-ai culcat şi nici nu-ţi pasă.
Nu vrei tu să-L laşi în casă (bis) pe Iisus?

Sus în cer cu dor de frate, sus în Cer,
El ţi-a pregătit palate sus în Cer.
Iar tu, inimă amară, cum de-L poţi lăsa afară
ca de dor şi frig să moară (bis) pui stingher?

Peste valea cea de plângeri, auzi tu?
Auzi corul cel de îngeri? Auzi tu?
Omule cu uşă strâmtă, oare nu te înspăimântă
că tot Cerul stă şi cântă (bis) şi tu nu?

Iată, vin păstorii-n grabă pe pământ
şi de Prunc pe toţi întreabă, pe pământ.
Hai, vecine, la ferestre, haide să le dai de veste
că-i aici la tine-n în iesle (bis) Pruncul Sfânt!

849. PĂSTORAŞILOR IUBIŢI

Păstoraşilor iubiţi, unde mergeţi voi?
Încotro călătoriţi? Vrem să ştim şi noi!…
Azi la noi un îngeraş, coborând, ne-a spus
că-n al lui David oraş // S-a născut Iisus. // (bis)

Iată semnul ce ne-a dat Cel venit de Sus:
Pruncu-n scutece-nfăşat e-ntr-o iesle pus!
Şi acum la Betleem noi călătorim,
Copilaşul să-L vedem // şi să-L preamărim. // (bis)

Dragi păstori, un drum plăcut vă dorim, iar voi
să ne spuneţi ce-aţi văzut, când veniţi napoi!
Ca şi noi spre Betleem toţi să ne-ndreptăm,
Copilaşul să-L vedem, // Lui să ne-nchinăm! // (bis)

850. ŞI A FOST IISUS COPIL

Şi a fost Iisus Copil (bis)… fără leagăn, fără slavă,
şi-n fiinţa) Lui firavă // au pătruns fiori de ger… // (bis)
Şi a fost Iisus Copil ca să aibă toţi copiii
Tată-n Cer (bis).

Şi a fost Iisus sărac (bis). Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii; // Cel mai trist dintre copii; // (bis)
şi a fost Iisus sărac, ca să aibă toţi săracii
bogăţii (bis).

Şi a fost Iisus flămând (bis). Şi plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii, // cu-ai lor ochi înrouraţi // (bis).
Şi a fost Iisus flămând, ca să fie toţi flămânzii
săturaţi (bis).

Şi a fost Iisus un Miel (bis) ce-L pândeau pe-afară leii
şi din culmile Iudeii, // şi-n pustiul arzător // (bis).
Şi a fost Iisus un Miel, ca să aibă-n El toţi mieii
un Păstor… (bis)

Şi a fost un rob Iisus… (bis) Sus, slujind Împărăţia,
jos, lui Iosif şi Maria… // Lumii-ntregi S-a dat răpus // (bis).
Şi-a fost Fiu şi Rob supus, ca s-avem şi noi robia
şi-nfierea lui Iisus…

851. ÎNGER ALB DIN CERUL SFÂNT

Înger alb din Cerul Sfânt se coboară pe pământ
Veste Bună aducând despre Mesia Cel Sfânt. (bis)

Cum smerit S-a întrupat să ne scape de păcat,
şi cum ceru-a părăsit, căci atâta ne-a iubit. (bis)

Loc în lume n-a avut Domnul Cel Făr’ de-Nceput,
ieslea boilor I-a fost leagăn sfânt şi adăpost. (bis)

Azi, din nou, Iisuse Blând, vii la noi ca oarecând,
ieslea inimii ne-o cei ca să-i simţi căldura ei. (bis)

Să-i aduci ca dar frumos Cerul Tău prealuminos,
s-o sfinţeşti, s-o faci un rai, ca în ea pe veci să stai. (bis)

852. CÂND TE-AI COBORÂT, IISUSE

Când Te-ai coborât, Iisuse, din Cereasca-Mpărăţie,
Te-a primit pe lume numai un bordei dintr-o câmpie. (bis)

Iar când ai umblat prin lume ca s-o chemi la mântuire,
doar bordeiele sărace Te primiră cu iubire. (bis)

Dar de când Te-ai dus, Iisuse, stă bordeiul trist şi rece,
de-atunci nimeni cu iubire pragul lui sărac nu-l trece. (bis)

Astăzi, când cu-a Ta venire ne-aduci zorii bucuriei,
aminteşte-Ţi cu-ndurare de bordeiele câmpiei! (bis)

Cercetează şi-ncălzeşte cu iubirea Ta pustia,
că nu-i unul, ci e plină de bordeie-acum câmpia! (bis)

853. DIN TROIENE

Din troiene, lin, colinda, lerui ler, prin zăpadă şi prin ger,
ne va umple iarăşi tinda dalbe flori şi lerui ler,
ne va umple iarăşi tinda de la geamul cel stingher.

Lerui ler, dalbe flori, în ce taine te-nconjori,
Sfântă Maică, Sfânt Copil, cerul dăruindu-ni-l,
umbra Crucii străjuind Noaptea Sfântului Colind.

Iată steaua ce se-aprinde, lerui ler, peste-un staul sărăcuţ,
unde dintre spini întinde mâna Lui un Sfânt Fiuţ,
unde printre spini se-aprinde mântuirea-ntr-un grăjduţ.

Iată Noaptea profeţiei, lerui ler, plin de teamă şi fior,
eu şi imnul bucuriei lângă iesle mă strecor,
eu şi imnul bucuriei cu colinda s-o-nfăşor.

Drag Iisus, iubirea noastră, lerui ler, ieslea lin înfăşurând
e colindul din fereastră Vestea Naşterii ducând,
ca o pasăre măiastră păstoraşii fluierând…

854. DIN CER SENIN

Din cer senin un cor divin se-aude lin cântând. (bis)
Păstori cu har pe culmi apar, albi miei în dar ducând. (bis)

O stea din zări, veghind cărări, spre depărtări arzând, (bis)
conduce magi cu daruri dragi în albi desagi ducând. (bis)

Şi-un Prunc plăpând cu chipul blând stă surâzând, tăcând. (bis)
…Din cer senin un cor divin se-aude lin cântând. (bis)

855. DE-AŞ FI FOST

De-aş fi fost în Noaptea Sfântă un mieluţ cu gând supus,
aş fi stat s-aud cum cântă, cum oştirile-Ţi cuvântă
Ţie, Dragul meu Iisus (bis).

Aş fi rupt trei albăstrele ca în iesle să le-nfig,
Doamne, să Te joci cu ele ca să uiţi că vii din stele,
ca să uiţi de vânt şi frig… (bis)

Aş fi stat peste ţepuşe, de răcoare să Te cruţ,
Ţi-aş fi pus pe picioruşe şi pe păru-n ineluşe
tâmpla caldă de mieluţ (bis).

856. LÂNGĂ BETLEEM PE-O VALE

Lângă Betleem pe-o vale – lerui, Doamne, ler,
într-un câmp cu iarbă moale – lerui, Doamne, ler,
trei păstori stăteau de pază într-o noapte fără rază,
lângă turma de mioare, să le apere de fiare…
– lerui, Doamne, ler,

Numai iată că deodată – lerui, Doamne, ler,
un sfânt înger li se-arată – lerui, Doamne, ler,
într-o slavă ca de soare ei se-nspăimântară tare,
dar el vine să le spună: „Eu v-aduc o Veste Bună!…
– lerui, Doamne, ler.

În a lui David Cetate – lerui, Doamne, ler,
azi Minune-o să se-arate – lerui, Doamne, ler…
Mare fie bucuria că vi S-a născut Mesia;
e Hristos-Mântuitorul, Lui se-nchină tot poporul.
– lerui, Doamne, ler.

Iată semnul după care – lerui, Doamne, ler,
să-L cunoaşteţi fiecare – lerui, Doamne, ler:
veţi afla-nfăşat, îndată, Prunc în ieslea minunată,
între îngeri care-I cântă, lângă Maica Lui cea Sfântă!“
– lerui, Doamne, ler.

…Şi cu îngerul deodată – lerui, Doamne, ler,
alţi mulţi îngeri se arată – lerui, Doamne, ler,
lăudând cu bucurie pe Cel Sfânt din Veşnicie,
Lui în Cer în veci mărire; pe pământ bunăvoire.
– lerui, Doamne, ler.

Dacă îngerii porniră – lerui, Doamne, ler,
trei păstori se sfătuiră – lerui, Doamne, ler,
să se ducă şi să vadă, Vestea Bună să o creadă.
…Şi-a fost mare bucuria că-L aflară pe Mesia.
– lerui, Doamne, ler.

857. TOT ÎN IESLE, DOAMNE

Tot în iesle, Doamne, vii smerit şi iară
ca demult, şi astăzi, toţi Te lasă-afară…

Dar noi Îţi cântăm şi ne închinăm,
Sfânt Copil de Sus – Bunule Iisus! (bis)

Nu mai stau păstorii treji în miez de noapte,
turma, vai, se pierde cu viclene şoapte!…

Magii umblă toate căile minciunii
şi de Steaua Sfântă nu mai văd nici unii…

Numai copilaşii mai doresc Crăciunul,
iar Tu vii cât încă Te mai cheamă unul…

Celor ce Te-aşteaptă, când Te naşti pe lume,
dăruie-le pacea Dulcelui Tău Nume!

858. AI VENIT DIN CER SENIN

Ai venit din cer senin, Iisuse Iubit,
pe pământ de rele plin, Iisuse Iubit.
Ai venit să mântuieşti, Iisuse Iubit,
de păcat să-l izbăveşti, Iisuse Iubit.

Oamenii n-au ascultat, Iisuse Iubit,
n-au crezut, nu Te-au urmat, Iisuse Iubit.
Dar la cei ce Te-au primit, Iisuse Iubit,
mare dar le-ai dăruit, Iisuse Iubit.

859. GRĂJDARUL

S-a găsit un biet grăjdar, fără pernă, fără pat,
care de-al Măicuţii-amar tare mult s-a-nduioşat. (bis)

– Du-te, fiică în dureri, pe culcuşul meu de fân!
Eu, pe prispă-n privegheri, cu tot Ceru-am să rămân!… (bis)

Sub noianul de cobalt a vegheat grăjdarul blând
şi-a văzut pe-un nor înalt oaste albă coborând. (bis)

Şi de-atunci în pieptul lui S-a născut un Prunc bălai.
Iar târziu, din văi silhui, l-au dus îngeri albi în rai. (bis)

Dar tu, suflet înnoptat, cu blăniţă sau cojoc,
n-ai în casa ta un pat? N-ai în inimă un loc? (bis)

N-ai în suflet un ungher, un culcuş în ceasul greu,
ca, din nou venind din Cer, să Se nască Dumnezeu? (bis)

860. LÂNGĂ IESLEA TA, IISUSE

Lângă ieslea Ta, Iisuse, iarăşi noi îngenunchem,
şi cu inima sfioasă de-al Tău har ne-apropiem…

Lerui-ler, Fiu din Cer, gând supus Ţi-am adus,
Scump Iisus, Scump Iisus, gând supus Ţi-am adus.

Ne-adunăm din orice parte fraţi cu fraţi şi-n jur Îţi stăm,
ne-nchinăm cu umilinţă şi din suflet Îţi cântăm.

Îţi nălţăm cum ştim mai dulce imnuri şi colinzi de Sus,
c-ai venit în lumea noastră să ne mântui, Scump Iisus!…

Îţi slăvim iubitu-Ţi Nume îngeri, şi păstori, şi fraţi,
azi, din nou, când iarăşi suntem lângă ieslea Ta plecaţi!

861. DĂ-MI, DOAMNE, BUCURIA

Dă-mi, Doamne, bucuria păstorilor veghind
când îngerii le cântă osana, strălucind!
Dă-mi, Doamne, bucuria ce-au magii depărtaţi
când află pe Mesia şi-I cântă-ngenuncheaţi!

Dă-mi, Doamne, bucuria de a vedea mereu
tot Cerul şi pământul slăvind pe Dumnezeu! (bis)
Dă-mi bucuria Stelei ce magii a condus
prin toate, până unde aflară pe Iisus!

Dă-mi bucuria Ieslei ce-ntinsă a ţinut
un loc pentru odihna Cerescului Născut!
Dar bucuria Maicii că-L are pe Iisus
Te rog să mi-o dai, Doamne, ca toate mai presus!
Că asta-i bucuria de a vedea cum vin
tot Cerul şi pământul şi Fiului se-nchin’…

862. ERA ODATĂ-O TAINICĂ GRĂDINĂ

Era odată-o tainică grădină
în care Domnul Se ruga plângând
şi faţa Lui cea plină de lumină
era-ntristată până la mormânt.

De multe ori pe faţă El căzut-a
şi Se ruga cu lacrimi de nespus:
„Să treacă, Tată, să nu beau paharul!“,
paharul suferinţei lui Iisus.

O, Ghetsimani, grădina suferinţei,
în tine Domnul plâns-a cu amar
şi El Se-mbracă-n haina umilinţei
şi-Şi pregăteşte drumul spre calvar.

O, Ghetsimani, grădină neuitată,
tu ai văzut durerea lui Iisus,
pe Iuda cum L-a sărutat odată
pe Domnul strălucirilor de Sus.

O, Ghetsimani, aş vrea să fiu în tine,
să văd şi locul unde Domnu-a plâns,
să plâng şi eu cu lacrimi şi suspine,
să plâng, căci Domnul pentru mine-a plâns!

863. CINA CEA DE TAINĂ

Era seară liniştită, cu cerul senin,
când fu cina pregătită Fiului Divin. (bis)

El veni cu-ai Lui la masă în locul gătit
şi-apoi cu-o voce miloasă astfel a vorbit: (bis)

„Fraţii Mei, sosit-a ceasul să ne despărţim,
voi să nu pierdeţi curajul, căci iar am să vin! (bis)

Trebuie să vină toate cele ce s-au scris,
voi fi judecat la moarte şi pe cruce-ntins. (bis)

Dar vă spun mai dinainte, pentru ca să ştiţi,
unul dintre voi Mă vinde cu treizeci de-arginţi.“ (bis)

Atunci toţi se îndreptară către-nvăţător
şi, pe rând, Îl întrebară: „Care-i trădător?“ (bis)

Când veni rândul lui Iuda, întrebă şi el:
„Nu cumva voi fi eu, Doamne, fiul cel mişel?“ (bis)

„Tu eşti, Iudo! – zise Domnul – Du-te mai curând;
iată-acum sosit-a ceasul să faci ce-ai în gând!“ (bis)

El atunci îndată merse către-acel sobor
unde se-aştepta cu sete-al Domnului omor. (bis)

Acolo-şi vându Stăpânul Iuda cel mişel
şi printr-un sărut făţarnic Îl predă pe El… (bis)

…şi L-au dus la judecată, şi L-au osândit,
şi pe cruce, cu ocară, ei L-au răstignit. (bis)

864. ÎN ZIUA SUFERINŢEI

În ziua suferinţei să fim mereu aproape
de Cruce, lângă Domnul, simţindu-I chinul greu
cât I-a cerut Dreptatea pe noi ca să ne scape,
cât I-a cerut Sfinţirea să fim cu Dumnezeu. (bis )

O Scump Iisus (bis) Iubit,
ce greu ai ispăşit (bis)
Tu, Mielule (bis) Nevinovat,
prin Sânge ne-ai răscumpărat.

Sub cruce plânge Maica zdrobită de durere,
cu cele două umbre şi-Apostolul iubit;
înaltele-I cuvinte, adânca Lui tăcere
ce greu şi ce puternic prin veacuri au grăit! (bis)

Înspăimântat stă iadul cu-ntreaga lui putere,
se zbate vechiul şarpe zdrobit, sub Cruce-nfrânt
şi spumegă de ură şi-şi varsă-ntreaga fiere,
dar ce sublim triumfă Eternul Legământ! (bis)

865. E ZIUA ISPĂŞIRII

E Ziua Ispăşirii, să ne-amintim de toate,
dar starea de pe cruce în veci să n-o uităm:
Cuvintele, Tăcerea, Durerile-ndurate,
pe-ntreaga noastră viaţă, (bis) în noi să le purtăm,
în noi să le purtăm!

Să nu uităm, (bis) // Iisus Iubit, // (bis)
că pentru noi (bis) Te-ai răstignit,
ca-n veci să nu păcătuim, să nu Te chinuim!
Să nu uităm, (bis) // Iisus Iubit, // (bis)
că pentru noi (bis) Te-ai răstignit!

Iertarea Răstignirii, durerea părăsirii,
speranţa pocăirii şi strigătu-nsetat,
duioasa grijă-a Mamei, cuvântul Împlinirii
şi strigătul sfârşirii (bis)-s în veci de neuitat,
în veci de neuitat.

În toate e cutremur şi-n toate e lumină,
că-n toate-i adevărul dumnezeiesc şi greu,
în toate-i Preţul Jertfei ce ni s-a dat deplină
şi Dragostea cu care (bis) iubeşte Dumnezeu,
iubeşte Dumnezeu.

866. PE DRUM, CU SPINI ÎNCUNUNAT

Pe drum, cu spini încununat, cu crucea-n spate alungat, (bis)
Iisus azi trece iar;
e cald şi crucea este grea, sudori se scurg din fruntea Sa (bis)
şi spinii-L dor amar.

Priviţi-L cum Se uită blând la cei care-L hulesc scuipând (bis)
în Sfântă Faţa Sa!
El suie în tăcere dealul, golindu-Şi singurel paharul (bis)
ce dat I-a fost să-l bea.

Dar pentru cine rabdă toate, gândeşte-te, iubite frate, (bis)
acuma cât eşti viu
şi-ntoarce-te, căci mâine, poate, te pierzi în moarte şi-n păcate (bis)
şi-atunci va fi târziu!

867. PE CRUCEA GOLGOTEI

Pe Crucea Golgotei stă Harul zdrobit,
răbdând Răstignirea tăcut şi smerit;
păcatele lumii amar apăsau,
prostia şi ura sălbatic loveau.

O, Har nesfârşit,
Iisus Preaiubit,
ce mult datorăm
ca viaţa să-Ţi dăm!

Seninul deasupra sub nori s-ascundea,
pământul sub Cruce de patimi gemea,
tot iadul cu ură lovea, chinuind,
dar Harul îndură şi moare iubind.

Iisus, blând, priveşte spre Tatăl mereu,
mai tare e Tatăl ca orişice greu,
mai mare-i iubirea ca vina cea grea,
iubirea-i puterea, Iisus este ea.

Fecioara şi Maica de Cruce s-a prins,
tot sufletu-i arde străpuns şi aprins;
că-n orişice jertfă a fiilor sfinţi
şi-aduc şi-a lor parte zdrobiţii părinţi.

Stă frânt ucenicul iubit, suspinând,
iubirea alături rămâne oricând;
cât veacul e ură şi lumea e rea
iubirea-i pe cruce, iubirea-i sub ea.

Dar vine şi Ziua Iubirii curând,
Hristos va învinge, pe veci rămânând;
pieri-va tot răul de orişice fel,
Hristos va învinge, că Veşnic e El…

868. GOLGOTA, PE CULMEA TA

Golgota, pe culmea ta, odată, fost-au înălţate trei cruci mari,
dar din ele-n veci e neuitată Crucea lui Iisus între tâlhari. (bis)

Prin al Său Sfânt Sânge şi pe mine Domnul din păcat m-a izbăvit;
Golgota, Hristos, murind pe tine, mi-a deschis Edenul fericit. (bis)

Pentru Jertfa Lui mântuitoare ce-a adus Hristos pe culmea ta,
nici în veşnicia viitoare, Golgota, eu nu te voi uita!… (bis)

869. ZIUA ÎNVIERII

Ziua Învierii, izbucniţi voios:
Slavă, slavă, slavă Domnului Hristos!
Slavă Celui Care iadul l-a supus!
Slavă, slavă, slavă Domnului Iisus!

A-nviat, a-nviat, cu adevărat,
să-I cântăm, să-I cântăm ne-ncetat:
Hristos a înviat!

Ziua Bucuriei, inimile Sus!
Slavă, slavă, slavă Domnului Iisus!
Slavă Celui Care din păcat ne-a scos!
Slavă, slavă, slavă Domnului Hristos!

Ziua Înnoirii, înălţaţi voios
slavă, slavă, slavă Domnului Hristos!
Slavă Celui Care iar în Rai ne-a dus!
Slavă, slavă, slavă Domnului Iisus!

870. E ZIUA BUCURIEI AZ’

E ziua bucuriei az’ şi-a cântului curat;
nu-i nici un suflet cu necaz, azi nu curg lacrimi pe obraz,
căci lumea-ntreagă cântă az’: // – Hristos a înviat! // (bis)

E ziua Sfintei Învieri şi-a harului curat;
uitând durerile de ieri, primind cereşti şi noi puteri,
părtaşi slăvitei înfieri: // – Hristos a înviat! // (bis)

E ziua marii Îndurări ce harul sfânt ne-a dat;
azi preţul multelor iertări ne-a dat a’ Lui răscumpărări;
e-un soare nou pe-a’ noastre zări: // – Hristos a înviat! // (bis)

E ziua dulcii mângâieri şi-a gândului curat.
Voi cei ce-aţi suferit dureri şi-aţi plâns fără nădejde ieri,
s-înfrânte-a’ iadului puteri: // – Hristos a înviat! // (bis)

E ziua marii Biruinţi a Celui ce-a luptat,
câţi îndurat-aţi umilinţi nălţaţi a’ voastre năzuinţi,
cântând cu cetele de sfinţi: // – Hristos a înviat! // (bis)

871. SLAVĂ, SLAVĂ, SLAVĂ

Slavă, slavă, slavă cânte Sus şi jos,
Cerul şi pământul – a-nviat Hristos! A-nviat Hristos!

A-nviat, a-nviat,
da, cu-adevărat
Domnul a-nviat! (bis)

Slavă, slavă, slavă Învierii Lui,
nici o sărbătoare ca aceasta nu-i, ca aceasta nu-i!

Slavă, slavă, slavă Lui ce ne-a adus
astăzi moştenirea Raiului de Sus, Raiului de Sus!
Slavă, slavă, slavă să cântăm voios
iată Mântuirea – a-nviat Hristos, a-nviat Hristos!

Slavă, slavă, slavă Numelui Său Sfânt
astăzi se sfinţeşte Noul Legământ, Noul Legământ!

872. IUBIŢII NOŞTRI MIRI

Iubiţii noştri miri în Domnul s-au unit;
noi îi iubim şi-acum venim cu dragoste să-i însoţim,
la nunta lor, cu sfânt fior, să le cântăm în cor:

Fiţi fericiţi trăind uniţi,
de Domnul dragostei păziţi!

Să vă iubiţi mereu, pe Domnul să-L urmaţi,
să nu uitaţi c-aţi fost chemaţi viaţa voastră să-I predaţi!
Noi vă iubim şi vă-nsoţim mereu să vă dorim:

Azi Domnul v-a unit prin Harul Său slăvit;
voi să-L iubiţi şi să-I păziţi credinţa sfântă, neclintiţi!
Umblând mereu cu Dumnezeu, veţi trece orice greu.

873. UN SFÂNT CĂMIN SĂ AI

Un sfânt cămin să ai şi-un drum frumos,
un mers curat şi-un trai sfânt în Hristos,
o cruce numai flori, o noapte numai zori,
aşa-ţi dorim, aşa, de nunta ta!

Să ai în toate spor frumos şi plin,
să treci prin orice nor cu chip senin,
cu suflet fericit şi duhul liniştit,
aşa-ţi dorim, aşa, de nunta ta!

Mai binecuvântat să fii mereu,
mai sfânt cuvântul dat lui Dumnezeu,
mereu mai luminos să arzi pentru Hristos,
aşa-ţi dorim, aşa, de nunta ta!

874. MÂNA DULCELUI IISUS

Mâna Dulcelui Iisus fie-vă mereu
adăpost şi har de Sus dat de Dumnezeu!
Binecuvântat în veac fie ce v-a dat,
să rodească pe-al Său plac tot mai minunat!

Pe veci uniţi – fiţi fericiţi, şi mântuiţi, şi răsplătiţi,
aici şi Sus, lângă Iisus, pentru Iisus, pân’ la Iisus…

Fie-vă puternic scut, azi şi-n viitor,
harul care şi-n trecut v-a fost ajutor!
El vă scape de vrăjmaşi, învingându-i toţi,
El vă fie-n orice paşi fericitul Soţ!

Cerul vostru fără nor fie-vă mereu,
să aveţi un dulce dor după Dumnezeu!
Iar la Prânzu-mpărtăşit în divine stări,
legene-vă strălucit veşnice cântări!…

875. FIE-VĂ CUVÂNTUL

Fie-vă Cuvântul Domnului un far,
fie rugăciunea mir pe-al vostru-altar,
fie-vă căminul locul vostru sfânt,
fie-vă iubirea veşnic legământ!

Fericiţi, fericiţi cu Iisus să fiţi,
să-L iubiţi, să-L slujiţi pe Hristos, uniţi!

Fie-vă cântarea steagul fericit,
munca pentru Domnul – jugul strălucit;
lupta pentru Domnul – minunatul Ţel,
şi cununa vieţii – plata de la El!

Gândurile toate fie-vă-n Hristos,
drumurile sfinte – cu sfârşit frumos;
sporul muncii voastre – binecuvântat;
jugul căsniciei – fericit purtat!

Casa primitoare fie-vă oricând,
masa-mbelşugată; graiul – cald şi blând,
slava pentru Domnul – fericitul Ţel,
şi cununa vieţii – plata de la El!…

876. UN ÎMPĂRAT FACE NUNTĂ

Un Împărat face nuntă Fiului Său Preaiubit,
ca poporul să-Şi întoarcă de pe drumul rătăcit.

Face nuntă, căci sosit-a ceasul când va cununa
pe Fiul Său cu Mireasa ce din lume-o va nălţa.

La această nuntă-i cheamă pe toţi astăzi Bibliá,
să se pregătească-n grabă căci nuntá se va ţinea;

Să-şi ’mulţească untdelemnul faptei bune, tot mereu,
cu lumină să-L aştepte pe Fiul lui Dumnezeu.

Să vegheze-n rugăciune toată vremea pe pământ,
să nu-i afle-n somnul morţii ziua Nunţii Celui Sfânt.

Şi să-şi schimbe haina vieţii, alta nouă a-mbrăca,
ca-n odaia cea de nuntă să poată cu El intra.

Ajută-ne, Doamne Sfinte, ca, în Ziua de Apoi,
la a Fiului Tău nuntă să putem intra şi noi!
Să ne veselim de-a pururi, Doamne-n veci la masa Ta
cu toţi cei ce-n bucurie slavă Ţie-Ţi vor cânta!

877. DESCHIDE-ŢI MÂNA TA

Deschide-ţi mâna ta – şi plângi, că n-ai nimica-n ea să strângi;
când în sicriu vei fi întins, nimic nu duci din ce-ai cuprins!
Nimic nu duci, nimic nu duci, nimic nu duci din ce-ai cuprins…

Deschide-ţi casa ta şi vezi cât loc e-al tău de unde şezi;
când ai să mergi să nu mai vii, nimic nu iei din tot ce ţii!
Nimic nu iei, nimic nu iei, nimic nu iei din tot ce ţii.

Deschide-ţi inima şi stai să vezi în ea ce-avere ai;
când pragul morţii ai să-l treci, te duci sărac pe veci de veci!…
Te duci sărac, te duci sărac, te duci sărac pe veci de veci…

Deschide-ţi groapa-n care azi sau mâine s-ar putea să cazi;
când te vei coborî-n mormânt, nimic nu duci din câte sunt!
Nimic nu duci, nimic nu duci, nimic nu duci din câte sunt.

Deschide-ţi veşnicia ta şi vezi cu cine vei fi-n ea:
vei fi-n al vecilor noian cu Dumnezeu ori cu Satan?
Cu Dumnezeu, cu Dumnezeu, cu Dumnezeu ori cu Satan?…

878. GATĂ-TE, CĂ VINE

Gată-te, că vine, vine, iată vine
anul, ziua, ceasul, clipa pentru tine! (bis)

Gată-te, (de 3 ori) pentru Domnul,
pentru moarte, pentru veşnicie,
care vine, dar când vine
nimenea nu ştie;
gată-te! (de 3 ori)

Poţi s-o crezi departe, vine grabnic, vine,
clipa cea de moarte cine-şi ştie, cine? (bis)

Pentru fiecare vine, vine-odată
ceasul de plecare, clipa-nfricoşată. (bis)

Ceasul tău cel mare vine, iată-l vine;
fi-va sărbătoare sau foc pentru tine? (bis)

Cine ştie oare cui îi vine, vine?
Fericit cel care îl aşteaptă bine! (bis)

879. DRUMUL CEL NEMAISFÂRŞIT

Drumul cel nemaisfârşit
gata-i să înceapă,
anii tăi ce i-ai trăit
au trecut cum n-ai gândit, (bis)
iute, ca o apă.

S-au dus gândurile mari
ce le-aveai odată,
îţi cad zidurile tari
şi-n curând şi tu dispari (bis)
frânt ca de-o săgeată.

Cerul de deasupra ta,
morţii de sub tine
stai din când în când aşa
să întrebi ce sfat ţi-ar da (bis)
timpului ce-ţi vine.

Nu ce-au zis cei morţi trăind,
ci ce-ar zice-acuma
dintre flăcări ispăşind,
sau din groapă putrezind (bis)
…asta crede numa’!

Şi ia seamă să n-ajungi
cu cărarea lată,
căci pe Domnul de-L alungi,
de la vaietele lungi (bis)
nu scapi niciodată!

880. BATE MOARTEA LA FEREASTRĂ

Bate moartea la fereastră, sufletul să mi-l răpească
şi eu nu sunt mântuit, căci la moarte n-am gândit. (bis)

Am fost tânăr şi-n putere şi-am gândit să-mi fac avere,
iar acuma la sfârşit mă văd singur părăsit. (bis)

Moarte, moarte-ngăduieşte, firul vieţii mi-l lungeşte,
avuţia să mi-o dau, viaţa veşnică s-o iau. (bis)

Mântuire, mântuire, eu am veşnică pieire.
Lumea-ntreagă dac-aş da nu mă pot răscumpăra. (bis)

Pe Hristos cine-L primeşte şi Cuvântul Lui păzeşte
prin răscumpărarea Sa, mântuire poate-afla. (bis)

Doamne, ai milă de mine, fă-mă să mă-ntorc la Tine,
ca să n-ajung părăsit, să nu mor nemântuit! (bis)

881. MÂNTUITORUL MEU IUBIT

Mântuitorul meu iubit din slăvile senine,
din lumea plânsului sfârşit eu vin acum la Tine. (bis)

Sfârşit-am calea pe pământ şi slujba Ta cea bună,
urmând Cuvântul Tău cel sfânt cu fraţii dimpreună. (bis)

Sfârşit mi-e drumul de dureri şi ceasul scurt de jale
şi-n cerul drag de mângâieri sfârşeşte dulcea-mi cale. (bis)

Ce fericit ca toţi acei ce Te-au urmat prin lume
eu voi cânta pe veci cu ei, Iisuse, Sfântu-Ţi Nume… (bis)

Cum Te-om privi acolo Sus în mută adorare,
Preadulce şi Preabun Iisus, în veci fără-ncetare? (bis)

O viaţă-ntreagă Ţi-am slujit în cânturi sau suspine,
de-acuma lupta mi-am sfârşit, Iisuse, vin la Tine!… (bis)

882. OASTEA TA, IISUSE

Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput;
fie şi-nainte ca-n trecut de grea,
ea până la capăt calea-şi va ţinea.

Fii mereu, fii mereu, fii mereu,
Mare Dumnezeu, cu oştirea Ta,
oricât va lupta – să învingă,
să învingă ea, să învingă ea!

Prima-nvăţătură şi credinţa ei
le-a ţinut curate prin toţi anii grei;
nici în suferinţe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.

Zestrea ei de lacrimi şi cântări i-a fost,
prin atâtea lupte, steag şi adăpost;
nevinovăţia duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.

Încă vor fi lupte poate şi mai mari,
vor fi şi fii vrednici, vor fi şi fugari,
vor fi şi înfrângeri, ca şi biruinţi,
dar ea îşi va ţine drumul din părinţi.

Nici se va abate, nici va lepăda
rostul care Domnul l-a avut cu ea.
De va fi să moară, va muri luptând,
urmele cinstindu-şi, steagul sus ţinând…

883. O, CUM SĂ UIT?

O, cum să uit, Iisuse, eu, o, cum să uit cât bine
adus-ai sufletului meu când Te-ai plecat spre mine?
Uitat-am tot ce-am suferit, dar nu uit niciodată
tot ce Ţi-am dat şi ce-am primit // în ziua neuitată. // (bis)
Iisuse-al meu, Iisus iubit – în ziua neuitată.

O, cum să uit ce har divin s-a revărsat în mine –
părea că mii de îngeri vin şi zbor cu ei spre Tine…
Părea că mii de sori lucesc şi zarea-ntreagă cântă,
că mii de lumi sărbătoresc // minunea mea cea sfântă. // (bis)
Iisuse-al meu, Iisus iubit – minunea mea cea sfântă!

O, n-am să uit, Iisus iubit, ci-n veşnicia toată
voi preamări necontenit iubirea-Ţi minunată.
Că-n clipa vieţii cea mai grea, când mi-aşteptam pieirea,
ai cununat în viaţa mea // lumina şi iubirea. // (bis)
Iisuse-al meu, Iisus iubit – Lumina şi Iubirea…

884. CEL DREPT N-AJUNGE

Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,
nici numele lui nu e pe uliţi lăudat –
el nici nu vrea alt nume şi nici un alt folos,
şi nici alt mers în lume (bis) decât al lui Hristos. (bis)

Cel blând nu are-n lumea aceasta de păcat
alt drum decât acela ce Domnul l-a călcat,
ci numai după moarte şi numai Sus, nu jos,
e slava celui vrednic – (bis) ca slava lui Hristos. (bis)

Cel sfânt nu are-n lumea cea fără Dumnezeu
alt drept sau altă plată decât Hristosul său;
nici lui nu-i mai dă lumea ce pe nedrept i-a scos
cum nu i-a dat a’ Sale (bis) napoi nici lui Hristos. (bis)
Cuvântul fericeşte pe cei ce-au suferit –
ei străluci-vor veşnic la Domnul lor iubit…
Atunci de ce te tulburi, scump suflet credincios?
Sărută-ţi şi tu crucea (bis) şi du-ţi-o ca Hristos! (bis)

885. S-AUDE DE DEPARTE

S-aude de departe un glas duios şi blând,
pe tine din păcate te cheamă suspinând:
– O, suflet fără pace, ce zaci nemântuit,
te cheamă să te scape Iisus cel Răstignit!
Vino, vino, te cheamă să te scape Iisus cel Răstignit!

S-aude de departe chemarea Lui mereu,
ascultă, vino astăzi, păcatul tău e greu,
pierzarea te aşteaptă cât stai nemântuit,
scăparea ta e numai Iisus cel Răstignit!
Vino, vino, scăparea ta e numai Iisus cel Răstignit!

Răspunde de departe: – Iisuse Doamne-ascult,
mă-ntorc la Tine, iartă-mi păcatul meu cel mult,
vreau să-Ţi slujesc de-acuma cu drag pân’ la sfârşit,
ajută-mă cu milă, Iisus cel Răstignit!
Vino, vino, ajută-mă cu milă, Iisus cel Răstignit!

…S-aude de departe cerescul cor cântând,
se bucură de tine că te-ai întors curând.
Şi dacă-n curăţie Îl vei sluji supus,
cu drag în Casa-I Sfântă te va chema Iisus.
Vino, vino, cu drag în Casa-I Sfântă te va chema Iisus!

886. PE UNDE-AM MERS, IISUSE

Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi
s-a prefăcut pietrişul ca pajiştile moi
şi toţi câţi vin în urmă pot merge-acum cântând,
picioarele rănite se vindecă trecând…

Unde-am căzut cu-o cruce e-un cântec sau izvor,
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor
şi câţi ajung acolo ar sta uitaţi mereu,
căutând spre frumuseţe, plângând spre Dumnezeu.

Pe gratiile noastre de lacrimi şi de dor
se împleteşte viţă cu rodul sfinţitor;
unde-au muncit genunchii bătătoriţi amar,
mulţimilor se-mparte acum ceresc grânar.

Pe dârele lăsate de-al sângelui şiroi
au răsărit luceferi şi oşti cu steaguri noi
şi unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea
se-nalţă azi altarul de flacără şi nea.

…O, cât vei fi cu mine, Iisuse, orişicând,
din temniţe-au să crească minunile, cântând,
mormintele-au să-nvie nemuritori eroi,
Iisus – să mergem veşnic alături amândoi!

887. DOAMNE, TU-N NECAZURI

Doamne, Tu-n necazuri lângă noi rămâi,
chinurile noastre Tu le-nduri întâi,
ele mai nainte trec prin Mâna Ta
şi nu-ngădui, numai cât putem răbda.

Lacrimile noastre numărate sunt,
Tu măsori povara sufletului frânt,
Tu porţi mâna care taie-n rana grea
şi nu-ngădui, numai cât putem răbda.

Chinurile noastre Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea celui asuprit;
mărginit e răul şi puterea sa
şi nu-ngădui, numai cât putem răbda.

Doamne, Tu-n necazuri fii cu toţi ai Tăi,
să nu meargă singuri pe-a’ durerii căi,
cântăreşte totul Tu, cu mâna Ta,
să nu-ngădui, numai cât putem răbda!

888. O, SFINTE RĂNI

O, Sfinte Răni însângerate, dovezi a’ Harului Slăvit
şi-a’ Dragostei nemăsurate cu care Tatăl ne-a iubit!

O, Sfinte Răni a’ lui Hristos,
eu sunt nespus de păcătos,
dar cred că-n voi păcatul meu
mi-a fost iertat de Dumnezeu,
mi-a fost iertat (bis) de Dumnezeu.

Doar Sângele prelins pe Cruce, fierbinte izvorând din voi,
iertarea ne-a putut aduce şi Raiul ni l-a dat napoi.

O, Sfinte Răni în care toată spălarea vinei ne-o primim,
din starea noastră vinovată doar înspre voi nădăjduim!

O, Sfinte Răni mereu deschise, vărsând al dragostei izvor,
salvaţi vieţile ucise, redaţi sfinţirea tuturor!
Căci, Sfinte Răni, când voi, odată, o să-ncetaţi a mai ierta,
doar îngrozita Judecată şi iadul veşnic vor urma.

O, Sfinte Răni, chemaţi mai tare spre cei căzuţi şi-ntârziaţi,
căci, vai, ce plâns şi ce strigare vor fi când voi o să-ncetaţi!…

889. TE-AM LĂUDAT

Te-am lăudat din buze, Doamne,
şi Ţi-am cântat frumos cândva,
era atât avânt în toate,
doar suflet prea puţin era.

Ştiam să spun cuvinte nalte,
cu grai smerit şi grav ştiam,
aveam atâtea-n rugăciune,
doar suflet prea puţin aveam.

Primeam cu drag să-mi vii în casă
şi chiar să stai la masa mea,
aveai loc larg în toate-a’ mele,
doar sufletul prea strâmt l-avea.

Cu largă mână, zeciuiala
şi darul la altar duceam,
Îţi dam atât din toate-a’ mele,
doar suflet prea puţin Îţi dam.

…Iar astăzi, Doamne, când Cuvântul
îmi luminează tot ce fac,
văd ce zadarnice-mi sunt toate
când sufletu-i de har sărac.

Şi-atât aş vrea să n-am nimica
din tot ce m-a-nşelat cândva,
să nu mai cred că-n loc de suflet
mai pot să-Ţi dărui şi-altceva.

890. CE-AVEŢI VOI, OARE ?

Ce-aveţi voi, oare, ochi ai mei, de nu-mi puteţi mai plânge,
şi, inimă, ce-ai oare tu, de nu te mai poţi frânge,
şi voi, genunchi (bis) ai mei, de ce nu mai doriţi plecarea?
Voi nu vedeţi cum vă uscaţi şi cum vă-ngheaţă starea? (bis)

Cuvânt al meu, de ce nu-mi arzi de flacăra credinţei,
privirea mea, de ce-ai pierdut lumina umilinţei,
umblarea mea, (bis) de ce-ai uitat lumina zilei mele?
Voi nu simţiţi cum aţi rămas de goale fără ele?… (bis)

Ce goi sunt ochii fără plâns şi inima uscată,
ce trişti, genunchii ne-ndoiţi şi vorba ne-nfocată!
– Înmoaie-mi-le, (bis) plâns amar şi dragoste zdrobită,
dar nu prea mult – ci-ntoarce-mi iar lumina mult dorită… (bis)

891. ADEVĂRUL, CÂND ÎL AI

Adevărul, când îl ai, se cunoaşte-n ochi şi-n grai
– când îl ai, când îl ai,
că-s privirile senine, fără teamă, nici ruşine
– când îl ai, când îl ai.
Adevărul când îl ţii, drept te duci şi drept revii
– când îl ţii, când îl ţii,
nu ţi-s căile sucite, ci-s curate şi sfinţite
– când îl ţii, când îl ţii.

Adevărul când trăieşti, străluceşti oriunde eşti
– când trăieşti, când trăieşti;
chiar de-ai fi-aruncat în tină, viaţa ta va fi lumină
– când trăieşti, când trăieşti.
Adevărul când îl spui, n-avea frica nimănui
– când îl spui, când îl spui,
orişicine-ar fi să-l ştie, apără-l cu vrednicie
– când îl spui, când îl spui.

Adevărul când îl nalţi, fii lumină celorlalţi
– când îl nalţi, când îl nalţi,
căci oricine-ai fi, oriunde, Adevărul nu te-ascunde
– când îl nalţi, când îl nalţi.
Adevărul când iubeşti, asculta-l-vei până eşti
– când iubeşti, când iubeşti,
cât îl vei urma, întruna, el ţi-e crucea, el cununa
– când iubeşti, când iubeşti.

892. BINECUVÂNTATĂ-I NUNTA

Binecuvântată-i nunta tinerilor credincioşi,
Domnu-i face prin iubire fericiţi şi luminoşi;
binecuvântată fie nunta voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

Binecuvântată-i viaţa soţilor ascultători,
ei rămân în Domnul una, credincioşi şi iubitori;
binecuvântată fie viaţa voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

Binecuvântată-i roada soţilor rămaşi curaţi,
fiii lor vor creşte-n Domnul credincioşi adevăraţi;
binecuvântată fie roada voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

Binecuvântată-i munca soţilor nedespărţiţi,
ei, prin harul rugăciunii, de nimica nu-s lipsiţi;
binecuvântată fie munca voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

Binecuvântată-i casa celor primitori de fraţi,
dăruind, primesc belşugul – ajutând, sunt ajutaţi;
binecuvântată fie casa voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

Binecuvântată-i plata care vor primi-o Sus
soţii buni, uniţi în slujba şi-ascultarea lui Iisus;
binecuvântată fie plata voastră tot aşa,
pe pământ şi-n veşnicie să vă bucuraţi de ea.

893. CRUCEA-I SEMNUL JERTFEI

Crucea-i semnul Jertfei Domnului Hristos,
Crucea este Steagul celui credincios; (bis)
– fericit ostaşul ce-a purtat mereu
Semnu-acesta vrednic pân’ la Dumnezeu! (bis)

Focul este semnul veacului de-acum,
viitorul lumii este jar şi scrum; (bis)
– fericit creştinul ce-a ales mereu
calea cea spinoasă pân’ la Dumnezeu! (bis)

Dragostea curată suferă acum,
Adevărul plânge părăsit pe drum, (bis)
– dar ferice-aceia care-şi duc mereu
crucea lor curată pân’ la Dumnezeu! (bis)

894. FRUMOASĂ FLOARE-A TOAMNEI

Frumoasă floare-a toamnei, tu singură-ai rămas,
când toate celelalte zac moarte, pas cu pas;
e faţa ta lovită de stropii ploii reci,
dar străluceşti mai dulce // cu cât mai greu te-apleci. // (bis)

În jurul tău, grădina e-un cimitir de flori,
tu ştii că vine iarna şi ştii curând că mori
şi totuşi lupţi, păstrându-ţi curajul neclintit
în amintirea scumpă // a soarelui iubit. // (bis)

Când toate celelalte se ofilesc şi mor,
când totu-i deznădejde şi plâns de-al verii dor,
când totul e ruină, părând pe veci pierdut,
tu stai luptând eroic // pe locul cunoscut. // (bis)

Cu-ai tăi căzuţi sub colţii duşmanului, la rând,
nu-ţi părăsi chemarea, rezistă rămânând!
Ştiind că-i, pân’ la urmă, vrăjmaşu-nvingător,
zâmbind primeşte-ţi moartea, // privind spre Viitor. // (bis)

Cu ultimele lacrimi de gheaţă pe obraz,
priveşte neclintită spre Soarele Viteaz
şi mori încredinţată că El va triumfa,
că-n Ziua Biruinţei // şi tu vei învia. // (bis)

895. NU VA FI BELŞUG DE-A PURURI

Nu va fi belşug de-a pururi, nici tot mesele-ncărcate,
vor veni şi ani de lipsuri şi de căi întunecate.

Ce-i face-n suferinţă, dac-astăzi nu-ţi aduni
răbdare prin credinţă şi har prin rugăciuni? (bis)

Nu vor fi mereu părinţii să muncească şi să-ţi strângă,
vine-o zi ca-n casa goală singuri ochii tăi să plângă.

Nu va fi tot libertate, tot senin şi sărbătoare,
vor veni şi zile aspre cu furtuni şi cu-ncercare.

Nu vor fi mereu tot alţii ca să-ţi poarte grija-n toate,
în curând vei geme singur sub întreaga-ţi greutate.

Nu veţi fi tot împreună cu mulţimi şi cu cântare,
vin şi despărţiri pe lume, sunt şi pribegiri amare.

Nu vei fi mereu tot tânăr, nici tot sănătos şi bine
– ce vei face-atuncea dacă n-ai pe Dumnezeu cu tine?

896. SĂ AVEŢI CREDINŢĂ

Să aveţi credinţă, să aveţi răbdare,
suflete iubite care suferiţi!
Astăzi plângeţi singuri lacrime amare,
mâine împreună veţi cânta slăviţi.

Să aveţi nădejde, să aveţi credinţă,
să aveţi iubire, să aveţi răbdare,
nu uitaţi preadulcea Lui făgăduinţă:
chinul de-azi e-arvuna slavei viitoare!

Paşii noştri calcă drumuri tot mai grele,
mai pustii şi aspre locuri întâlnim,
dar nădejdea sfântă ne-ntăreşte-n ele
să avem puterea să le biruim.

O, răbdaţi durerea cu nădejde dulce,
neuitând Cuvântul Domnului Iisus,
căci, precum în lume am purtat o cruce,
vom purta-mpreună o cunună sus!

Suflete zdrobite, inimi sfâşiate,
ridicaţi spre ceruri gândul obosit,
nu uitaţi că mâine toate-or fi uitate –
mâine toate-acestea vor avea sfârşit!

Nu uitaţi că mâine-n cântec veţi culege
ceea ce în lacrimi azi aţi semănat
şi abia atuncea veţi putea-nţelege
cât de mare-i harul care vi s-a dat.

Suferiţi necazul, biruiţi ispita,
mai aprinsă rugă înălţaţi în sus
şi, cântând prin chinuri, să priviţi slăvita
răsplătire care ne-o va da Iisus!

897. MAI VIN

Mai vin, părinte drag, aşa străin şi-atâta de departe
şi nu-mi cuprinde-al meu suspin cuvântul spus în carte. –
E noapte-afară şi târziu şi-n jur, tristeţe şi pustiu,
acum când vreau din nou să-ţi scriu departe.

Un dor mi-a dus – străin şi călător, de-atâţia ani a-rândul
spre Scumpul meu Mântuitor – şi inima şi gândul;
cu multe lacrimi l-am udat spre Domnul când am ’genuncheat
şi I-am cântat şi m-am rugat, chemându-L.

Acum, când calc din nou străinul drum, chiar dacă-mi eşti departe,
prin har pot înţelege cum nimic nu ne desparte,
alături simt cum te frămânţi cu umerii sub cruce frânţi,
dar ne îndemni să fim ne-nfrânţi de moarte.

Şi azi, te văd făclie care arzi să luminezi o ţară,
pe drumul crucii greu cum cazi, dar neînvins mergi iară
să nalţi un steag pentru vecii, spre el privirile să ţii,
pentru Hristos pe veci să-nvii o ţară.

Cântări din Ţara de mai sus de zări ne-ai învăţat, părinte,
răsună plaiu-ntregii ţări de imnul Oastei sfinte,
iar vestea Harului ai dus din răsărit până-n apus,
prin roade pentru care nu-s cuvinte.

Iar az’, o ură fără de răgaz, ca un potop de ape,
puţinul lut ce ţi-a rămas se luptă să-l îngroape.
Dar Sus e Dumnezeu – şi El cunoaşte-al luptei tale ţel
şi îţi va fii în orice fel aproape.

O zi, nu mai e mult – şi va veni – când Cel ce ştie toate
va judeca şi va plăti cu-o veşnică dreptate.
Încrede-ţi soarta-n Mâna Lui, cu Steagul Său mai tare sui,
El ştie cum plăti şi cui – şi poate.

Prin har, din ţara cu ceresc hotar ne-adu cereşti lumine,
de Domnul spune iar şi iar, noi ascultăm la tine.
O ţară, ţara-ntreagă vrea s-audă despre Jertfa Sa,
căci setea poate numai Ea s-aline.

898. HRISTOS NE-A ADUS BIRUINŢA

Hristos ne-a adus biruinţa prin Numele Său strălucit;
cântaţi-I cu toată fiinţa: în veci fie El preamărit!

Iisus, mai presus slavă Ţie
cu-avânt ne-nfricat Ţi-nălţăm,
Iisus, // noi am pus // (bis) pe vecie
un sfânt legământ să-Ţi urmăm.

Hristos ne-a adus izbăvirea când noi suspinam greu legaţi;
cântaţi-I, cântaţi-I mărirea şi-al Lui Nume Sfânt lăudaţi!

Hristos ne-a adus învierea când noi toţi zăceam ca-n mormânt;
cântaţi-I, cântaţi-I puterea şi-al Lui minunat Nume Sfânt!

Hristos ne-a trezit conştiinţa chemării ce-avem pe pământ;
jertfindu-I întreagă fiinţa, luptăm pentru-al Lui Nume Sfânt.

Hristos ne-a adus libertatea şi-avântul în lupta spre ţel;
Lucrării păstrând unitatea, să-i ducem pe toţi către El!

Hristos ne va da răsplătirea răbdării şi luptei curând
şi-n veci vom gusta fericirea, al Lui Nume Sfânt lăudând.

899. CÂND LAS DIN MÂNĂ HARFA

Când las din mână harfa caldă, încă vibrând înfiorat,
ca urma soarelui pe ape mai simt rămas un văl curat. (bis)

Când las din mână Cartea Sfântă, încă ne-ntors dintre tăceri,
ca urma vântului pe spice mai simt cereştile-adieri. (bis)

Când las pe mână fruntea încă păstrând al rugăciunii strai,
ca urma liniştii pe rouă mai simt umblările prin rai. (bis)

Când las din mână Mâna-Ţi dulce, încă simţindu-Te pe prag,
ca urma lacrimii pe cântec mai simt c-ai fost, Iisuse drag. (bis)

Când las din mâini făclia dusă, încă părând a o ţinea,
ca urma razei peste-o noapte mai simt c-a fost cărarea mea. (bis)

Când las şi mâinile odihnei, încă părând că n-am sfârşit,
ca urma imnului pe-o clipă mai sui un prag – şi l-am păşit. (bis)

900. AVEAM CÂNDVA

Aveam cândva prieteni mulţ’,
copil, când alergam desculţ,
dar numai am văzut că nu-s
aşa s-au dus.
Aveam cândva însoţitori
la muncă prin ai vieţii zori,
dar ce curând toţi au apus –
pe rând s-au dus. (bis )

Aveam cândva atâţia fraţi
de-o inimă şi-un duh purtaţi…
Ce rod frumos ei au adus,
dar toţi s-au dus.
Aveam cândva atâţi vrăjmaşi
ce-mi chinuiau ai vieţii paşi,
dar azi mă uit şi văd că nu-s,
o, cum s-au dus! (bis)

Aveam cândva-ndoieli adânci
că viaţa-mi voi zdrobi de stânci,
dar cum m-a izbăvit Iisus
şi mi le-a dus!
…Aveam – dar azi nimica n-am
din tot ce bun sau rău aveam –
mi-a mai rămas doar locul Sus
şi Tu, Iisus… (bis)