1. Sfintele sărbători sunt anume rânduite de Dumnezeu, pentru ca să fie prilejuri şi mai alese de meditaţie duhovnicească, în care sufletele noastre să rămână cât mai mult în adâncimi şi pe înălţimi sfinte. Sf-Apostoli-ImpartasireSă petrecem împreună ceasuri şi mai fericite de rugăciune… şi să le avem ca prilejuri şi mai luminoase de bucurii şi de petreceri sfinte, spre slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră.

2. Oricând se apropie sfintele sărbători, mai ales cele ale Naşterii sau Învierii Domnului, nici unii dintre noi nu trebuie să uităm îndatorirea sfântă de a le întâmpina cu o pregătire cât mai cu grijă, spre curăţirea noastră şi cinstirea lui Dumnezeu. Orice sărbătoare este un prilej de sfinţire şi primenire sufletească. Să le folosim toate pentru a ne uni şi mai mult cu Dumnezeu.

3. Săptămânile de post aşezate înaintea marilor sărbători, tocmai cu acest scop au fost rânduite, ca, în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem trează mintea noastră, gândul şi inima noastră în duhul care să ne îndemne spre curăţire, pentru a ne putea în zilele sărbătoreşti să ne înfăţişăm în chip cât mai prielnic înaintea lui Dumnezeu…

4. Dar în zilele pregătirii, nu numai înfrânarea şi disciplina trupească – prin renunţări la îmbuibare de mâncare şi băutură sau la slobozenia necuviinţei – se cade să le avem noi în vedere, ci şi o atentă meditaţie asupra sfintelor învăţături, şi o mai smerită şi stăruitoare rugăciune, şi o mai evlavioasă purtare, şi o mai mare stăruinţă spre Casa Domnului şi spre iubire, iertare şi binefacere.

5. Unde sunt mari mulţimi adunate se găsesc totdeauna tot felul de oameni: şi buni, şi răi. Şi credincioşi, şi necredincioşi. Şi prieteni ai lui Hristos, şi vrăjmaşi ai Lui. Se găsesc mai ales multe iscoade care, în ascuns, mişună pretutindeni, urmărind, pândind şi pârând orice mişcare a Domnului.

6. Credincioşii Domnului trebuie să fie foarte veghetori când sunt în mijlocul gloatelor şi când sunt vremuri de strâmtorare pentru Domnul.
Atunci adunarea în grup prea mare este primejdioasă.
Atunci cântările cu glas prea tare pot atrage primejdii, atunci rugăciunile prea în public pot fi prilejuri folosite de vrăjmaşul, spre a face răul pe care urmăreşte să l facă.
Fiii şi ucenicii Domnului să ia aminte.

7. Mulţimilor nu li se poate întâmpla prea mare rău, dar vouă, copii ai Domnului, vouă, ucenicilor Săi cunoscuţi, vi se poate întâmpla.
Trebuie să fiţi cu multă grijă în locurile grele şi în vremurile de strâmtorare.

8. În astfel de vremuri, când Hristos este urmărit, trebuie să se ascundă omul cel cinstit, şi nu cel tâlhar, trebuie să se teamă cel bun, şi nu cel rău, căci este pândit şi urmărit cel nevinovat şi paşnic, nu cel vinovat şi răufăcător.

9. Cu câtă ruşine şi dezgust se scrie şi se citeşte în istorie despre zilele şi despre stările când în lume a domnit sau domneşte silnicia, teroarea, apăsarea omului de către om!
Şi de atunci omenirea le repetă mereu, pentru că nu numai numărul neînţelegerilor este nesfârşit, ci şi al mincinoşilor, iar îndrumători care să înveţe de la înaintaşi sunt foarte puţini.

10. Toţi cei ce vin la rugăciunile de sărbători trebuie să vină nu numai spre a şi împlini o datorie rămasă de la înaintaşi, ci şi, cu o fierbinte dorinţă, să L caute şi să L afle pe Hristos.
Acest gând sfânt şi această curată dorinţă dau cel mai înalt preţ tuturor ostenelilor şi evlaviei celor ce se închină.

11. Fără căutarea şi fără aflarea lui Hristos, toată îndeplinirea obligaţiilor formale de sărbători nu aduce nici un folos, practic, pentru sufletul închinătorilor.
Căci atunci când gândul lui Hristos lipseşte, – toată căutarea devine zadarnică sau aproape…

12. Când Duhul lui Hristos lipseşte, toată închinarea devine un obicei sau aproape…
Fără prezenţa puternică a lui Hristos în ostenelile noastre, în cuvântările şi în rugăciunile pregătirii noastre, sărbătoarea care vine nu înseamnă pentru sufletul nostru nimic sau aproape…

13. De aceea, dragă suflete al meu, adevărata ta pregătire pentru sărbători este să-L cauţi pe Domnul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.
Spre Hristos să ţi fie îndreptate toate gândurile şi toate dorinţele tale şi din El să ţi faci tu ţinta cercetării şi căutării tale stăruitoare (I Ptr 1, 10).

14. Suie te mereu, suflete al meu şi fiul meu, spre Ierusalim.
Adică dă ţi toate silinţele să uneşti cu credinţa ta fapta, cu fapta cunoştinţa, apoi înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni, – roadele şi plinătatea Duhului Sfânt (II Ptr 1, 5 8; Col 1, 19).
Căci adăugând virtute lângă virtute şi rod lângă rod, nu numai că nu vei putea sta leneş şi nepăsător, ci urmele tale vor deveni pline de lumină pentru fraţii tăi şi pentru urmaşii tăi.

15. Noi toţi, prin trecerea vieţii noastre, ne apropiem de Marea Sărbătoare a Învierii de Apoi.
Ce înţelept lucru din partea fiecăruia dintre noi este să ne pătrundem cel mai puternic de gândul pregătirii noastre sufleteşti, pentru întâmpinarea acestei Zile Mari şi Înfricoşate.

16. Domnul este la uşă (Mt 24, 33).
Pregăteşte te! Pregăteşte te cu înţelepciune şi cu grabă, suflete al meu. Marea Sărbătoare te cere să fii curat, sfinţit, îmbrăcat în faptele neprihănirii… curăţit prin Sângele Mielului Iisus.
Domnul să te facă părtaş Minunatului Său Praznic. Pregăteşte te să L întâmpini fericit.

17. Oamenii iscoditori sunt cei mai vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, ei fiind înfăţişaţi de Cuvântul lui Dumnezeu ca nişte slujitori ai satanei (II Cor 11, 14 15).
Aceştia au fost şi sunt şi astăzi cei care au făcut şi fac cel mai mare rău lui Hristos şi Lucrării Sale.
Osânda lor şi locul lor vor fi veşnic cu satana, în focul pregătit lui, fiindcă ei la fel cu el au făcut şi fac.

18. Pe când ceilalţi vrăjmaşi, care umblă pe faţă, chiar dacă ar fi ca nişte lei de furioşi, de puternici şi de sângeroşi (I Ptr 5, 8), – totuşi sunt văzuţi şi cunoscuţi.
Aşa că pot fi ocoliţi.
Dar iscoditorii care se ascund cu şiretenie şi umblă cu vicleşug, prefăcându se adesea în slujitori ai nepri¬hănirii, în credincioşi şi în fraţi smeriţi (Lc 20, 20), – aceştia nu pot fi recunoscuţi decât foarte greu.
Adesea nu sunt descoperiţi decât după ce au făcut răul, după ce au săvârşit crima şi după ce l-au predat în mâinile călăului pe cel nevinovat.

19. Chiar şi între acest fel de oameni, tot mai sunt şi unii mai cu frică de Dumnezeu decât ceilalţi.
Aceştia, deşi au aceeaşi poruncă şi aceeaşi obligaţie, să-L afle, să L prindă şi să L aducă pe Hristos, ca şi ceilalţi, totuşi unii dintre ei mai au o conştiinţă de om. Şi se feresc să facă nelegiuirea; ei văd că Hristos este nevinovat.

20. Aceştia, văzând că poruncile date sunt nedrepte, nu se supun orbeşte, unindu se la crimă cu cei care au pus o la cale,
ci în sufletul lor iau hotărârea cea bună, de a nu sprijini nelegiuirea, ci de a ajuta nevinovăţia!
Doamne Dumnezeule, nu uita în Ziua Judecăţii răsplata acestora.
Amin.

Traian Dorz, Crucea mântuitoare