Traian Dorz, Hristos – puterea apostoliei
Meditații la Apostolul din duminica a 22 după Rusalii

„De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Iisus pe trupul meu” (Galateni 6, 17).

Sfântul Apostol spune mai departe atât de dureros şi mişcător, ca o rugăminte, ca o înştiinţare, ca un avertisment: De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Iisus pe trupul meu!
Unii au spus că aceste „semne“ ale Domnului Iisus erau: blândeţea, răbdarea, iubirea şi celelalte virtuţi alese, într-o atât de mare măsură încât ele îi dădeau o atât de mare putere, că scotea draci, tămăduia orice boală şi învia chiar morţi, cum a fost cu Eutih (Fapte 20, 7, 12).
Alţii au spus că „semnele“ Domnului pe trupul său erau urmele de răni, de lovituri, de arsuri şi împunsături pe care le-a primit în timpul îndelungatelor sale închisori şi suferinţe pentru Domnul.
Dar au fost unii care au spus şi mai mult: că aceste răni erau aievea semnele pe care le purtase Mântuitorul ca urme ale cuielor Sale în mâini şi în picioare, a suliţei în coastă şi a spinilor pe frunte. Ca o pecete de Sus şi ca o mărturie dumnezeiască, aceste semne apăruseră pe trupul lui Pavel, spre sfârşitul vieţii şi apostoliei lui pentru scumpul său Mântuitor.
Astfel de semne se spune că au mai apărut, tot aşa, în chip miraculos, în decursul veacurilor, şi pe trupurile altor sfinţi şi martiri care trăiseră şi mărturisiseră puternic pe Domnul.

Oricare ar fi adevărul cu privire la aceste semne, fie de un fel, fie de altul, fie de toate cele trei feluri la un loc, trupurile aleşilor lui Dumnezeu, care au avut parte de o chemare deosebită şi de o suferinţă îndelungată şi grea pentru Domnul, trebuie să se bucure de un respect sfânt din partea noastră, totdeauna.
Când vedem câţi au fugit şi fug de suferinţă, de bătaie, de închisoare pentru Domnul… câţi se leapădă în faţa lor… câţi trădează şi vând pe alţii, de frică să nu ajungă în aceste suferinţe, abia atunci vezi ce mare preţ au în faţa lui Dumnezeu cei care le-au îndurat pe toate acestea în timp atât de îndelungat şi într-un fel atât de demn, ca ei.
Dacă aţi fost puşi numai o dată sau numai un ceas în astfel de stări, în foame, în frig, în chinuri, în bătăi, în torturi…, atunci vă veţi putea da seama cât au dat aceşti oameni pentru Hristos, suferind zile, luni şi ani îndelungaţi toate aceste chinuri…

O, voi toţi care necăjiţi cu atâta obrăznicie, uşurătate şi îndrăzneală pe acei oameni care poartă semnele suferinţei lui Hristos pe trupul lor, pe anii lor, pe viaţa lor, temeţi-vă de Dumnezeu să profanaţi aceste semne cutremurătoare!
Dacă nu le puteţi stropi cu lacrimile voastre, sau alina cu dragostea voastră, sau îndulci cu prietenia voastră, cel puţin nu le profanaţi cu nerecunoştinţa voastră, cu insultele voastre, cu murdăria netrebniciei voastre, voi, care n-aţi suferit nimic pentru Hristos, ci numai aţi profitat de pe urma suferinţelor Lui şi a suferinţelor lor.
Căci, dacă aţi făcut acest cutremurător păcat sau îl mai faceţi încă, voi veţi avea o pedeapsă şi mai grozavă decât au avut răstignitorii şi călăii lui Hristos şi ai lui Pavel, fiindcă păcatul vostru cu ştiinţa şi cu cunoştinţa este mult mai greu ca al lor făcut în neştiinţă.

O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică Ţie!
Mulţumim pentru marii Tăi oameni şi pentru marile lor cuvinte prin care am aflat şi noi mântuirea Ta cea mare.
Te rugăm, ajută-ne să-i preţuim pe slujitorii Tăi cei adevăraţi, dar ajută-ne să-i ocolim şi să ne ferim de cei falşi şi prefăcuţi.
Ajută-ne să-i urmăm pe acei vestitori ai Tăi care prin viaţa lor întreagă ne sunt o pildă şi un îndemn de curăţie, de înfrânare, de smerenie, de ascultare, de sărăcie şi de dărnicie.
Dar ajută-ne să ne ferim şi să-i ocolim pe cei îndărătnici, lacomi, îmbuibaţi, lăudăroşi, nesupuşi, batjocoritori.
Ajută-ne să preţuim cu evlavie şi să iubim Crucea Ta şi semnul ei văzut, neruşinându-ne niciodată de acest semn sfânt, şi fă-ne să ne depărtăm totdeauna de cei care se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii Tale, care dispreţuiesc şi batjocoresc semnul ei…
Ajută-ne să nu ne înşelăm că vom fi mântuiţi fără adevărata naştere din nou, ci, dobândind făptura cea nouă, să vieţuim după îndemnurile Duhului, să avem roadele Duhului, ca să fim sfinţiţi de Duhul Sfânt.
Şi ajută-ne să preţuim cu evlavie şi respect pe toţi acei care au primit prin suferinţă şi poartă cu vrednicie pe trupul şi pe viaţa lor semnele Tale, Doamne Iisuse, fiindcă suferinţa lor cu Tine şi pentru Tine este dovada celei mai alese preţuiri şi a celui mai mare har dat de către Tine oamenilor Tăi şi Bisericii Tale.
Binecuvântează, Doamne Iisuse, cu viaţă şi cu răsplată veşnică pe toţi cei care vor umbla cu frică de Tine, după dreptarul acesta!
Amin.