Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(din Meditaţii 
la Apostolul din Duminica a 33-a după Rusalii)

Şi Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa (I Corinteni 6, 14)

TDorz1După ce Sfântul Apostol ne arată ce minunată este starea când trupul nostru este şi el predat pe deplin în stăpânirea lui Dumnezeu, ne promite din partea lui Dumnezeu, Făcătorul şi Răsplătitorul nostru, strălucita răsplătire a învierii. A unei învieri asemenea aceleia pe care i-a dat-o Căpeteniei mântuirii noastre, adică lui Iisus. Având faţă de lume o moarte asemănătoare cu a lui Iisus, Domnul nostru, apoi o viaţă din viaţa Lui, asemănătoare cu a Sa, vom avea şi o înviere tot aşa, asemănătoare cu a Lui. Sămânţa lui Dumnezeu, care este duhul lui Iisus, şi cuvântul Lui fiind în noi, iar noi fiind viaţă din viaţa Lui, această sămânţă a Lui ne va învia în Ziua de Apoi (I Pt 1, 23; I In 3, 9).
Când eram copil, într-o toamnă, eram cu tata la semănat de grâu. Mirat cum răsare grâul după ce stă o vreme îngropat în pământ, l-am întrebat pe tata:
– Cum mai învie grâul acesta, după ce putrezeşte o dată?
– Adu-mi un bob de grâu, să-ţi arăt, zise tata.
I-am adus o mânuţă de boabe din săcuţul care era lângă noi.
– Vezi tu aici, la capătul bobului, ceva luminos?
– Văd.
– Ei, acesta este chipul lui Hristos pe fiecare bob de grâu. Şi aici stă viaţa lui, care este nemuritoare. Asta nu putrezeşte. Tot bobul celălalt moare şi putrezeşte, dar asta nu moare niciodată. Poate să stea grâul în sac ori în hambar sute de ani. Sămânţa asta care are chipul lui Hristos în el, asta nu moare. Când bobul este pus în starea potrivită pentru înviere, el învie şi se pregăteşte pentru o nouă viaţă şi pentru o nouă roadă.
Ce adânc m-am mirat atunci de spusele tatălui meu şi ce adânc am gândit de multe ori asupra minunii aceleia, pe care mai târziu a venit o vreme s-o înţeleg tot mai fericit şi mai deplin!
– Vezi, mi-a zis atunci tata, pentru că are chipul lui Hristos pe el, grâul este sfânt. Şi pâinea este sfântă. Şi de aceea este păcat să calci cu picioarele grâul şi pâinea. Este mare păcat să le batjocoreşti ori să le arunci. Căci cine le calcă şi le aruncă, acela calcă şi aruncă chipul lui Hristos şi faţa Lui.
Ce simplu, dar ce minunat mi-a explicat atunci tatăl meu adevărul despre care spune Sfânta Scriptură în versetele despre care vorbim acum…
Orice bob de grâu sănătos şi curat are peste el un chip, care, uimitor de minunat, seamănă cu imaginea lui Iisus Cel Răstignit. Iar sub acea imagine, are acea părticică divină care este viaţa. Este acea taină dumnezeiască şi nemuritoare pe care a pus-o acolo Tatăl Vieţii, Creatorul şi Garantul Învierii. A pus-o El, Cel Nemuritor, din El Însuşi, în fiecare sămânţă, pentru ca noi să vedem la fiecare pas şi în fiecare caz că nimic nu moare. Că nimeni nu moare de tot. Că în fiecare este sămânţa nemuririi şi că această sămânţă nemuritoare nu ne va lăsa pe nici unul din noi să rămânem pe totdeauna sub pământ. Va veni o clipă când vom învia fiecare pentru viaţa cea veşnică spre care am fost semănaţi.
Ce adevăr cutremurător şi fericit este acesta! Şi ce adânc ne porunceşte el să gândim noi asupra lui!
Fiul meu dulce şi urmaşul meu! Şi tu ai sămânţa lui Hristos în fiinţa ta. Tu eşti fiul lui Hristos Care Şi-a pus peste tine imaginea frumuseţii Sale în taina Numelui Său Nemuritor! Pătrunde-te de acest strălucit adevăr şi străduieşte-te din toate puterile tale să-ţi păstrezi tot trupul tău curat şi sfânt, pentru ca chipul lui Hristos, Părintele şi Făcătorul tău, să rămână curat peste toată fiinţa ta, atât cea trupească, cât şi cea sufletească. Atunci şi tu, sub această imagine văzută, vei purta vie şi nemuritoare în tine sămânţa dumnezeiască pe care a pus-o acolo Duhul Sfânt înainte chiar de clipa când, printr-un har deosebit, ai fost pus de El în coapsele tatălui tău – Adevărul, şi în sânul mamei tale – Iubirea (Ier 1, 5-8; Lc 1, 15; Gal 1, 15).
Iar această sămânţă îţi va da strălucita Înviere cu El.