Traian Dorz, din Hristos – Învăţătorul nostru
Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Iisus nu fusese încă proslăvit. (Ioan 7, 39)
Aţi auzit că s-a spus: Fiecare lucru are un duh şi fiecare trimis are un duh.
Dincolo de scris sau de cuvânt, dincolo de lucrare sau de om, există un duh.
Duhul care îl trimite pe om, duhul care lucrează prin el, care scrie şi vorbeşte prin el, duhul care-l însufleţeşte. Tot ce se vede şi se aude trupeşte este numai vasul văzut de care se foloseşte duhul nevăzut. Este numai litera, numai forma din afară, numai paravanul şi masca duhului ascuns, bun sau rău, care lucrează prin acestea şi care este totul.
Există oştiri de duhuri rele. Şi oştiri de duhuri bune.
Duhuri în slujba lui Dumnezeu şi duhuri în slujba diavolului.
Lucrând pentru mântuirea oamenilor sau pentru pierzarea lor.
Pentru adevăr sau pentru minciună.
Pentru bine sau pentru rău.
Fiecare dintre noi ajunge un rob al unui duh, în slujba căruia se lasă. Şi în măsura în care se lasă prin voinţa sa proprie stăpânit de el.
Nimeni nu poate spune: Hristos este Domnul, decât dacă este stăpânit de Duhul Sfânt (I Cor. 12, 3).
Şi, cu cât se predă mai deplin în stăpânirea Sfântului Duh, cu atât spune mai mult şi mai frumos, mai convins şi mai puternic că Iisus Hristos este Domnul.
Tot aşa nimeni nu poate să spună: Iisus este anatema, sau: nu este rai şi nu este iad, sau: nu este Dumnezeu ori nu a fost Hristos, decât prin duhul rău.
Şi, cu cât cineva va fi robit mai mult de duhul rău, cu atât mai mult, sărmanul, va zice şi va face aşa. Căci nu el vorbeşte, ci duhul rău pe care l-a primit în inima lui.
Duhul acela pe care omul l-a primit în el, de care este călăuzit şi care îl stăpâneşte se revarsă prin fiinţa lui spre toate celelalte fiinţe.
Şi nu numai peste fiinţele cu care ajunge în atingere, ci chiar şi peste lucruri.
Roadele care îl însoţesc şi care îl urmează sunt dovada netăgăduită pentru toţi cei care doresc să-l cunoască nu numai pe omul, ci mai ales pe duhul care se foloseşte de acel om.
Voi, toţi care vreţi să aflaţi adevărul despre un duh, priviţi roadele care rămân unde lucrează el.
De sub frunzele vorbelor frumoase spuse de om, de sub poleiala înfăţişării din afară a omului, voi priviţi mereu roadele duhului său (Gal. 5, 22).
De sub masca văzută, priviţi faţa adevărată.
Şi veţi cunoaşte desluşit dacă trebuie să primiţi sau să respingeţi duhul care vine prin orice om.
O, Dumnezeul duhurilor, Te rugăm să ne dăruieşti şi nouă lumina pătrunzătoare cu care putem vedea şi desluşi semnele duhului care îl stăpâneşte pe fiecare om, ca să nu fim înşelaţi nici de vorbele, nici de înfăţişarea din afară a nimănui, ci, pătrunzând în miezul şi în inima fiecăruia, să nu ne înşelăm nici preţuind, nici dispreţuind, nici primind, nici respingând pe nimeni, căci numai atunci nu vom fi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi de orice învăţător de vânturi, prin viclenia oamenilor şi a duhurilor atât de şirete în mijloacele de amăgire şi, credincioşi Adevărului în dragoste, să creştem desăvârşiţi. Amin.