Tineri ai Domnului din Biblie, din primele veacuri creştine şi de azi. Există un tineret al Domnului şi azi?
Am rămas dator cu o lămurire. În numărul trecut al acestei gazete am scris despre tineretul cel lumesc şi cel duhovnicesc, despre tineretul lumii şi tineretul Domnului, cu semnele ce-i deosebesc pe aceşti „fraţi” care sunt fraţi prin naştere (botez), dar pe care viaţa îi desparte, unii rămânând sau întorcându- se la Dumnezeu, iar alţii plecând pe povârnişul păcatului, pentru a ajunge în iadul tuturor fărădelegilor şi despărţirii de Dumnezeu pe totdeauna.
Desigur, dacă cineva a greşit şi s-a rupt – cu voie sau fără voie – din „turma Domnului”, se poate întoarce; calea pe care s-a întors fiul cel pierdut din Evanghelie şi braţele părinteşti ale Tatălui ceresc sunt deschise pentru orice fiu pierdut care se căieşte şi se întoarce „acasă”.
El te aşteaptă şi pe tine, iubite cititorule neîntors încă la Dumnezeu; glasul Lui te cheamă; iubirea Lui te îndeamnă. Vino, vino la El!
Dar ce este acel „tineret al Domnului” despre care s-a amintit în foaia trecută?
Vom spune de la început că tineretul Domnului este familia cea mare a tinerilor copilaşi ai Domnului dintotdeauna, care, din dragoste pentru Dumnezeu, au părăsit lumea şi patimile ei, trăind în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi păzind poruncile Lui.
Lanţul acestui şir de tineri ai Domnului începe cu neprihănitul Abel şi sfârşeşte cu ultimul tânăr martir al credinţei căruia i se va tăia capul din pricina mărturiei lui Iisus.
Verigile acestui lanţ le formează toţi acei tineri şi tinere care, după cum am spus mai sus, şi-au predat viaţa Domnului. I-au slujit şi-I slujesc zi şi noapte, în orice loc, în orice timp şi-n orice stare s-ar găsi. Ei se bucură nespus că L-au aflat pe Domnul sau, mai bine zis, că Domnul i-a aflat pe ei (Gal 4, 9) şi, plini de recunoştinţă pentru marea Lui dragoste, şi-au închinat viaţa Mielului, Mântuitorului lor Iisus Hristos, Căruia Singur vor să-I slujească neîncetat, zi şi noapte.
Legea de temelie a acestui tineret este dragostea „fratelui” lor mai mare, Ioan Evanghelistul, apostolul iubirii, care s-a rezemat pe pieptul lui Iisus, care le-a dat o pildă cum trebuie să-L urmeze pe Domnul.
Tineretul Domnului îi cuprinde pe tinerii Domnului din toate vremile, din toate ţările şi din toate neamurile.
Nu sunt organizaţi cu statute, regulamente şi comitete, cu preşedinţi, casieri, secretari şi alte rânduieli omeneşti.
Lucrul acesta nici nu s-ar putea, fiindcă, peste vremi şi oameni, ei îşi dau mâna cu toţi fraţii lor tineri dintotdeauna şi din tot locul. Sunt fraţi cu toţi cei ce-L iubesc pe Domnul şi luptă pentru Mântuitorul lor în orice vreme, mărturisind dragostea Lui tuturor celor rătăciţi, care stau departe de Domnul şi Biserica Lui şi nu-L cunosc pe Dumnezeu.
În această „familie”, găsesc ca fraţi pe dreptul Abel, pe tânărul Isaac, băiatul iubit Iosif, copilul Samuel, viteazul David, tânărul Solomon, înţeleptul Daniel şi soţii lui, pe Ioan Evanghelistul, fiul Timotei şi fiul Tit şi pe marele şir de tineri şi tinere martiri, martire şi mărturisitori din primele veacuri creştine care L-au mărturisit pe Domnul şi mai bine şi-au dat viaţa, decât să făptuiască vreun păcat ori să se lepede de El.
Un tânăr al Domnului îi are ca pildă pe aceşti înaintaşi şi ţine cu putere la mărturisirea Domnului şi a Cuvântului Său, cum au ţinut aceia. Urăsc păcatul tot aşa de mult ca şi fraţii lor de demult şi sunt vrăjmaşi de moarte ai lui satan şi fariseismului care s-a înstăpânit astăzi pe tot locul.
Un tânăr al Domnului fuge de stricăciune şi păcat; nu joacă, fiindcă jocul este o închinare la idoli (I Cor 10, 7). Nu umblă pe la petreceri, nunţi, baluri, beţii, desfrânări şi alte păcate ale tineretului de azi, fiindcă acestea sunt lucruri păgâneşti şi slujiri idoleşti neîngăduite (I Ptr 4, 3).
Un tânăr al Domnului nu se întovărăşeşte şi nu se împrieteneşte cu tinerii ce umblă în păcate (Prov 1, 15), ştiind că prieteniile rele strică obiceiurile bune (I Cor 15, 33). Ci, întocmai ca „fiul Timotei”, se străduieşte să cunoască Sfintele Scripturi care pot să-l înţelepţească spre mântuire, prin credinţa care este în Iisus Hristos (II Tim 3, 15).
Un tânăr al Domnului este un copil al Domnului care se luptă lupta cea bună a credinţei, trăieşte o viaţă de dragoste şi lepădare de sine, şi evlavie, ştiind că deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar evlavia spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină (I Tim 4, 8).
După aceste şi alte semne îi poţi recunoaşte pe tinerii din familia cea mare a tineretului Domnului!
Tu, iubite cititorule tânăr, din care ceată a tineretului faci parte? Din tineretul Domnului sau din tineretul lumii? Din tineretul ce-L laudă pe Domnul sau din cel ce joacă şi cântă romanţe, alergând pe calea fiului pierdut spre prăpastia pierzării?
Dacă eşti unul dintre aceştia, opreşte-te îndată şi întoarce-te la Dumnezeu. Dacă vei face aşa, vei fi fericit. Roadele păcatului îţi vor amărî viaţa şi-ţi va părea rău mai târziu, dar atunci poate fi prea târziu.
Întoarce-te azi şi alătură-te la ceata cea sfântă a copilaşilor din tineretul Domnului, care Îl iubesc pe Dumnezeu şi fac voia Lui. „Căci lumea şi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I In 2, 17).
Ion Marini, «Viaţa Creştină» nr. 2 / 8 ian. 1939, p. 2