„Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis:
«Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.»“
Sfântul Ioan Botezătorul a rămas mereu la mărturisirea sa pe care a ţinut să şi-o ducă cu credincioşie până la capătul vieţii.
A şi dus-o!
Căci numai acela care rămâne statornic îşi duce mărturisi-rea sa până la sfârşit! Toţi cei nestatornici pierd mărturisirea şi n-o mai găsesc niciodată.
De aceea nu mai au crezare la nimeni apoi.
Ioan n-a spus la început un lucru, iar mai târziu altul.
N-a spus odată într-un fel, iar altădată în alt fel.
Căci mărturisirea adevărată e ca şi credinţa: numai una.
Voi sunteţi martori – a spus el – că am zis: Nu eu, ci El.
Voi sunteţi martori că aşa am spus de la început.
Şi aşa spun şi acum şi voi spune până la moarte!
Toţi cei care te-au auzit vor fi martori împotriva ta dacă nu rămâi statornic în credinţa ta, în adunarea ta, în mărturisirea ta.
Dacă vei căuta foloasele tale şi nu ale lui Hristos (Filip. 2, 21), dacă vei căuta în vreun fel să te înalţi pe tine, iar nu pe Iisus, dacă vei lega sufletele de tine şi nu de Domnul; dacă tu vei fi mereu în faţa lui Hristos, iar El va fi mereu în urmă şi dacă tu schimbi cuvântul după împrejurări, după oa-meni şi după interese, mărturisind astăzi într-un fel, mâine într-altul; odată aşa, altădată altcum; acum într-o credinţă şi mâine într-alta!…
Dacă eşti un mărturisitor credincios, tu eşti trimis să mergi înaintea lui Hristos oriunde. După tine trebuie să meargă, oriunde, neapărat, Hristos!
Dacă mergi într-o casă, acolo, după tine, trebuie să intre Hristos!
Dacă intri într-o adunare, neapărat trebuie să te urmeze Hristos…
Hristos, nu Sabatul sau botezul sau limbile sau atâtea alte artificii!
Dacă intri într-o familie, într-un sat, într-o societate, într-un spital sau chiar într-o închisoare, – la fel!
Dacă intri într-o inimă, ai grijă ca după tine să intre acolo şi Hristos… Nu patimi necurate. Nu gânduri urâte. Nu porniri rele. Nu îndoieli. Nu lepădări. Nu cădere! – Ci Hristosul lui Dumnezeu cu mântuirea Lui.
Tu să înlesneşti totdeauna intrarea lui Hristos oriunde.
Să mergi totdeauna aşa cum ai fost trimis: înaintea Lui.
Dragul meu, oare tu mergi înaintea lui Hristos? Umbli în lumina Feţei Lui? Eşti tu văzut totdeauna în El sau nu?
Cum umbli tu? Ce faci tu? Cum te porţi tu, mergând înaintea lui Hristos?
Când părintele vrea să-şi vadă bine şi să-şi supravegheze copilul, îl trimite să meargă înaintea lui. Astfel ochii părintelui sunt totdeauna după copil, şi el, oriunde ar fi, este în vederea lui. Tot ce face copilul e văzut. E văzut când stă şi când merge. Când umblă urât sau frumos. Când face ce este bine şi când face răul. Când ascultă ce i s-a spus şi când nu.
Copilului nu-i place totdeauna acest lucru.
Nu-i place mai ales copilului neascultător.
Nu-i place copilului care ar umbla de capul lui, care ar face ceea ce nu-i frumos, ceea ce nu-i cuviincios, ceea ce nu-i bine.
Căci, mergând înaintea părintelui, el nu poate să facă ceea ce ar vrea firea lui rea.
Dar de câte primejdii scapă un astfel de copil!
Ce mulţumit este părintele de un copil liniştit şi ascultător care merge bucuros şi liniştit înaintea sa pe calea cea plăcută şi frumoasă!
De câte daruri se învredniceşte un astfel de copil!
Tu, dragul meu, cum umbli în lumină? Şi cum trăieşti în ea?
Priveşte Faţa Domnului cu bucurie la tine şi la felul umbletelor tale –
ori cei care privesc la tine hulesc Numele Domnului, Evanghelia şi Biserica Lui din cauza ta?
Poate Hristos să meargă pe urmele tale sau nu?
Intră Domnul după tine unde te duci tu sau nu?
Cine intră după tine şi cu tine unde mergi tu: mândria, dezbinarea, certurile, tulburările, pofta rea, interesul, gelozia, – adică diavolul?
Sau intră blândeţea, smerenia, iubirea, unitatea frăţească, răbdarea, bucuria şi înţelepciunea – adică Hristos?
Căci acela va închide uşa în urma ta şi în veşnicie care o închide acum (Apoc. 14, 13).
O Iisuse, Domnul şi Răsplata noastră (Fac. 15, 1),
noi dorim tot aşa de mult să poţi Tu veni pe urmele noastre cât dorim să mergem pe urmele Tale, oriunde.
De aceea ne rugăm Ţie mereu fii Căpetenia şi Desăvârşirea noastră,
Cel Care merge înainte, îndrumându-ne, şi Cel Care vine în urmă, îndreptând totul,
ca să fim astfel cu Tine şi în Tine totdeauna.
Amin.
Traian Dorz, HRISTOS – ÎNNOITORUL NOSTRU
Meditaţii, Rugăciuni şi Cântări la Sfânta Evanghelie după Ioan. capitolul 3