Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 12 septembrie:
„Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi“ (Psalmi 104, 10).
Slavă nemărginită şi veşnică, slavă Ţie, Doamne!
Slavă mereu nouă şi mereu mai înaltă Puterii şi Înţelepciunii Tale, Doamne,
căci Tu faci tot ce este văzut şi nevăzut,
mărginit şi nemărginit,
înlăuntrul şi în afara noastră!
Slavă Ţie, prin Care s-a născut lumina, din care au izvorât Viaţa, Frumuseţea şi Bucuria, în ceruri şi sub ele!
Pe pământ şi sub el.
Pe ape şi sub ele.
Slavă Ţie, Care lucrezi neîncetat (Ioan 5, 17),
făcând tot ceea ce noi putem vedea, simţi sau numai bănui!
Care faci tot ceea ce noi nu putem nici vedea, nici simţi şi nici bănui măcar!
Tot ceea ce putem să pricepem numai prin credinţă (Evrei 11, 3)
şi tot ceea ce nici măcar prin credinţă nu putem! (Efes. 3, 20).
Tu, Atotputernic şi Bun Dumnezeu, ai făcut în cea dintâi Zi din Timp cea dintâi minune din Zidirea Ta: Lumina.
Şi Tu ai făcut ca ea să fie aşezată la hotarul celor două lumi pe care aveai să le alcătuieşti, ca prin ea să le dai amândurora viaţa, frumuseţea şi bucuria.
Şi prin ea Tu le primeneşti mereu
şi le binecuvântezi cu neîncetată întinerire şi încântare, din cele mai adânci stări ale lor până în cele mai înalte.
Tu, Doamne, faci ca Înţelepciunea să fie mereu aceea prin care toate frumuseţile să fie preţuite şi simţite, cuprinse şi gustate din plin.
Lumina inteligenţei, care vine de sus, de la Tine, Părintele Inteligenţelor (Iac. 1, 17 şi 3, 17),
este singura călăuzitoare fericită a tuturor celorlalte virtuţi.
Prin această lumină toate celelalte capătă ordine, frumuseţe şi folos.
Prin ea totul se desfăşoară rânduit, armonios şi rodnic.
Fără ea totul se pierde în haos, în dezordine, în întuneric.
Tu, Doamne, faci Primăvara,
Tu faci Tinereţea, prin care totul se primeneşte luminos şi zâmbitor,
care încântă şi înfrumuseţează totul, prin nădejde şi nevinovăţie,
care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica trăire a celor nevăzute
şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne,
făcând pe cele trupeşti să se însufleţească până la transfigurare, îmbrăcate în cele duhovniceşti!
Lumina lăuntrică, străbătând prin îmbrăcămintea de lut, o face să apară şi aceasta strălucitoare, prin puterea ei.
Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l.
O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, ochii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!
Tu, Doamne, faci Vara,
adică bărbăţia şi maturitatea, în care tot ce este sănătos se rotunjeşte, crescând în putere şi în întindere!
Tu lărgeşti orizonturile priceperii,
Tu înseninezi zarea cunoaşterii noastre.
Tu ne zideşti temeinic şi sănătos bărbăţia hotărârilor cinstite şi îndrăzneţe.
Tu adânceşti în toate frumuseţea trecerii de la gingăşie la seriozitate, dând înfăţişării şi roadelor lor o tot mai preţioasă strălucire.
Tu, Doamne, faci Toamna!
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta să arate în afară ceea ce a avut înlăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea şi cu frunza.
Să aibă prilejul a înapoia lui Dumnezeu ceea ce a primit de la El prin soare.
Tu rânduieşti, Doamne, vremea încercării, în care frunzăria vorbelor este înlăturată, ca să se vadă cât şi cum s-a împlinit,
la umbra lor,
în vremea unei îndelungi trăiri,
ceea ce este preţios şi durabil,
din noi şi dintre noi…
Şi Tu, Doamne, faci Iarna!
Tu ai făcut ca după toate acestea să vină o odihnă pentru cele trainice
şi un îngheţ pentru cele trecătoare.
Iarna care odihneşte şi transformă pe cele ce nu mor, pregătindu-le pentru o nouă tinereţe şi o nouă roadă,
Iarna care le aruncă la foc şi la gunoi pe cele ce n-au viaţă şi n-au statornicie,
făcând o dreaptă alegere şi o veşnică aşezare.
Slavă Ţie, Domnul şi Dumnezeul Înţelept, Atotputernic, Drept şi Iubitor,
pentru că Tu faci şi refaci neîncetat, după aceste Vechi Aşezări, viaţa mereu nouă!
După aceste Unice Forme, viaţa mereu felurită!
Prin aceste Simple Treceri, viaţa mereu desăvârşită, frumoasă şi eternă!
Te rugăm, dăruieşte-ne o tinereţe nevinovată,
o bărbăţie serioasă,
o bătrâneţe rodnică
şi o veşnicie fericită.
Ca la toate vârstele vieţii noastre, potrivit voii şi rânduielilor Tale, să fim vrednici de Tine, Doamne, Care ai făcut aceste vârste pentru noi,
pentru ca la oricare din ele ne-ai chema,
să putem fi vrednici de Tine, Care ne-ai făcut.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Nimic nu este egal cu Numele lui Dumnezeu! Acesta pretutindeni este minunat. «Numele Tău este mir în revărsare» (Cânt. 1, 2)… Cel care pronunţă Numele Lui se umple imediat de mireasmă bine mirositoare“ (Sf. Ioan Gură de Aur).