Văzul cel sufletesc

E vorba şi întrebarea despre unde se află în Biblie, în chip mai grăitor, simţul vederii celei sufleteşti.

Răspunsurile sosite sunt de multe feluri, unele mai potrivite, altele mai puţin potrivite.
Romulus Hopotă, Racoviţa […] şi Silvestru Ţurcan, Pârjota, Basarabia – au răspuns cu Fapte 9, 7, când Saul, pe drumul Damascului, dintr-un „orb” ce era, a căpătat simţul vederii sufleteşti.
Foarte corect răspuns a dat şi Iordan Vlad din Gura Râului – Sibiu, cu locul de la Luca 2, 26-30, unde bătrânul Simeon a strigat că a văzut lumina mântuirii.
Foarte bine a răspuns şi George Ştefan, minor, din Peştişul Mic, Hunedoara, cu locul de la Evrei 11, 1-7: „Prin credinţă vedem că suntem străini pe pământ şi nişte călători”.
Frumos şi corect e şi răspunsul lui Const. St. Iftem, Corod – Tecuci, cu locul de la In 9, 25, unde orbul din naştere a strigat: „Orb eram şi acum văd!”. Iisus a venit ca cei ce nu văd să vadă, adică El ne dă simţul vederii sufleteşti (Apoc 3, 18). Un răspuns foarte bun şi acesta.
Unii au răspuns, în schimb, mai puţin bine, confundând întrebarea cu locurile din Biblie unde este vorba despre cei ce şi-au pierdut simţul vederii sufleteşti. Spre pildă, locul din Psalmul 35, 21; Matei 7, 3; Marcu 8, 18 etc.
Sunt multe locurile biblice care îi arată pe cei ce şi-au pierdut simţul vederii. „Ochi aveţi şi nu vedeţi” (Mc 8, 18). „Veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea” (Mt 13, 14). „Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud” (Ezec 12, 2 şi Is 6, 9; Lc 8, 10, In 12, 40; Fapte 28, 26-27; Rom 11, 8; II Cor 3, 14 etc.).
O dezlegare complet de bună ar fi fost aşa:
Noi toţi suntem orbi şi orbiţi de patimi şi păcate. Începutul tămăduirii noastre se începe cu locurile de la Ioan 12, 21: „Nişte greci s-au apropiat de Filip, zicând: «Domnule, am vrea să-L vedem pe Iisus»” şi Luca 19, 3, când Zacheu a plecat să-L vadă pe Iisus. Începutul deschiderii ochilor sufleteşti, începu173
tul recăpătării vederii celei sufleteşti este dorinţa de a-L vedea pe Iisus.
„Aceasta este dorinţa Tatălui Meu, ca cel ce vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa de veci” (In 6, 40).
Iar acest început – dorinţa de a-L vedea pe Iisus – trebuie să se gate cu strigătul lui Simeon: „Acum slobozeşte”… cu cuvintele orbului din naştere: „Orb am fost, iar acum văd”… cu „vederea” pe care a căpătat-o Ap. Pavel pe drumul Damascului.
Ferice de cei ce au această vedere sufletească. „Ferice de ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud” (Mt 13, 16-17). „Va veni vremea când voi, cei orbiţi de patimi şi păcate, veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu veţi vedea” (Lc 17, 22).
Vedeţi aşadar câte lucruri frumoase putem învăţa dintr-o ghicitoare biblică? În numărul viitor vom merge mai departe şi pe urmă vom face socoata cine sunt cei care au dat cele mai multe răspunsuri potrivite.

«Oastea Domnului» nr. 8 / 16 febr. 1930, p. 7