Traian DORZ,
din «Cântarea, ca meditaţie»
Ce puternic strigă tăcerea tuturor măreţelor lucrări ale lui Dumnezeu şi ce cutremurător mărturisesc ele toate despre existenţa şi slava Sa, toate lucrările Sale minunate! „Când privesc spre ceruri, spune psalmistul sfânt, cerurile spun slava Lui şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Sale. O zi spune alteia acest lucru şi o noapte dă de ştire alteia despre El. Toate acestea, fără vorbe al căror sunet să fie auzit. Dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii” (Ps 19).
O, cât de limpede văd acest lucru cei curaţi cu inima, care au ochii deschişi de harul lui Dumnezeu! Cât de uimiţi îl aud cei cărora smerenia şi ascultarea de Dumnezeu le-a deschis urechile să audă! Cât de fericiţi îl înţeleg acei cărora lumina adevărului le-a deschis mintea, ca să-L cunoască pe Dumnezeu! Şi cât de puternic îl mărturisesc toţi aceştia cărora El le-a deschis graiul şi le-a aprins inima cu încredinţarea neclintită şi cu datoria vestirii acestor minuni!
Cerurile spun, pământurile vestesc, vânturile, apele, tunetele, norii, roua stelelor, tăcerea lunii, cântecul soarelui, mireasma holdelor, zumzetul câmpiilor, măreţia munţilor, înţelepciunea ciclurilor, armonia echilibrului, dreptatea neprevăzutului, mersul istoriei, necunoscutul viitorului, încredinţarea aşteptării, toate, toate, toate, toate-acestea ne şoptesc, ne strigă, vuiesc de pretutindeni asurzitor şi tăcut, orbitor şi acoperit, de pretutindeni (…) [despre] măreţul, veşnicul, prezentul, dreptul, minunatul şi iubitorul nostru Dumnezeu şi Tată, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru, al tuturor celor văzuţi şi nevăzuţi, din orice timp, din orice loc şi de orice fel.
Slavă Ţie, Celui ce ai fost, Celui ce eşti şi Celui ce vei fi etern şi etern!
Slavă Ţie, Care eşti izvorul, continuitatea şi sfârşitul tuturor, Tu, Cel fără sfârşit!
Slavă Ţie, Celui mai adevărat decât viaţa, mai stră¬lucit decât lumina, mai puternic decât forţa, mai drept decât judecata şi mai fericit decât dragostea! Existenţa Ta este nespus mai reală decât existenţa oricăror lucruri create de Tine, decât existenţa oricăruia şi-a tuturor!
Slavă veşnică Ţie! Deschide, Te rugăm, ochii şi mintea tuturor, să vadă Faţa Ta şi să recunoască existenţa Ta, şi să se prosterneze înaintea Ta, ca să capete viaţa veşnică prin Tine şi prin cunoaşterea Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeului nostru. Amin.
Veniţi voi, ceruri largi, şi spuneţi
acelor ce nu cred din noi,
Cine v-a-ntins peste adâncuri
şi Cine-i mai presus de voi?
Şi spuneţi, şi spuneţi mereu:
E-un Sfânt şi-un Etern Dumnezeu!
Veniţi voi, ape mari, şi spuneţi,
a Cui putere v-a făcut
şi Cine v-a-nsemnat hotarul
şi ţărmurii de netrecut?
Veniţi voi, tunete şi vânturi,
şi spuneţi şi voi tuturor,
a Cui puteri vă duc pe-ntinderi
şi Cui se ’nalţă-al vostru cor?
Veniţi voi, morţii fără număr,
şi spuneţi toţi cutremuraţi,
a Cui e legea ce vă-nchide
în locul unde aşteptaţi?
Veniţi voi, taine-abia ivite
din numărul nebănuit,
şi spuneţi cui doar vă descopăr,
ce-nţelepciune v-a-ntocmit?
Veniţi voi, stele şi morminte,
de după care nu ştim ce-i,
şi spuneţi, să cunoască lumea
că Dumnezeu e Tatăl ei!