Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 14 septembrie:
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!“ (Psalmi 105, 1).
Cea dintâi şi cea mai mare datorie a Bisericii lui Hristos a fost să asculte porunca Lui, spusă mereu, din cele dintâi zile şi până în cele din urmă:
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, bote-zându-i în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
apoi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu!…“ (Mat. 28, 19-20).
Duceţi-vă printre popoare, vestiţi, botezaţi şi învăţaţi!…
Şi, din cele dintâi zile ale ei, aşa a făcut Biserica Vesti-toare.
De aceea atâtea neamuri, altădată păgâne, au auzit, s-au botezat şi învaţă ceea ce a poruncit Domnul, stăruind în ascultarea voii lui Dumnezeu cu tot preţul jertfelor şi al iubirii ei.
Toată istoria vieţii, adică a realizărilor şi jertfelor creştine în slujba vestirii lui Hristos, este dovada curatei ascultări pe care Trupul lui Hristos a dorit s-o arate Capului său.
De la Înălţarea Domnului şi până la Venirea Lui din nou, Biserica cea vie a lui Hristos a făcut şi va face mereu această dumnezeiască slujbă de vestire a Numelui Său Sfânt.
Împlinind astfel cu preţul oricăror jertfe această arzătoare poruncă a Domnului,
în măsură tot mai mare
şi în cercuri tot mai largi,
cu toate mijloacele sale vechi şi noi.
În vremile acestea, cele din urmă, când graba propovăduirii şi vrednicia ei cer de la slujitorii şi vestitorii Domnului nu numai mijloace cât mai noi, ci, mai ales, o râvnă cât mai aprinsă
şi o îndrăzneală cât mai mare,
Hristos reaminteşte şi mai puternic alor Săi porunca Sa mântuitoare: Vestiţi!
De nimic nu are o mai mare nevoie omenirea, astăzi, decât de Hristos şi de vestirea Lui.
Iar Hristos nu are o altă nevoie mai mare, astăzi, pentru Omenire, decât de vestitori ai Săi.
De vestitori vrednici de Vestea Bună a Evangheliei şi vrednici de respectul şi de ascultarea sufletelor la care duc această vestire.
De vestitori care, mergând printre neamuri, să nu ducă numai în mână Biblia şi în gură predica,
ci, mai presus de acestea,
mai puternic şi mai frumos decât acestea
– şi chiar pentru acestea! –,
să ducă trăirea lor strălucită, fierbinte şi sfântă, viaţa lor din Hristos.
Numai aşa vor putea vesti ei printre popoare pe Hristos, în chip vrednic şi ascultat.
Altfel, vor vesti printre popoare stricăciunea şi uşurătatea lor,
vor vesti lăcomia şi dezbinarea, adică păcatele lor,
numai spre paguba celor care îi vor vedea.
Şi, în loc să ducă printre popoare faima cea mântuitoare a lui Hristos, se va răspândi defăimarea Numelui Său Sfânt, din pricina purtării lor (Rom. 2, 24).
În loc să fie aduse la ascultarea credinţei toate neamurile (Rom. 1, 5), acestea vor rămâne mereu departe de credinţa cea adevărată,
în falsele credinţe rătăcite
sau în întunecatele credinţe păgâne.
Iar sângele lor va fi cerut odată din mâna celor vinovaţi de aceasta.
Dragi părinţi, îndrumători şi păstori…,
pentru Numele lui Hristos şi pentru porunca Lui, pentru mântuirea voastră şi pentru a tuturor neamurilor,
vă rugăm, creşteţi, îndrumaţi şi trimiteţi vestitori ai lui Hristos pretutindeni!
Sufletele tuturor oamenilor, din toate neamurile, au nevoie de Hristos.
Duceţi-vă la toate popoarele şi vestiţi-L pe El.
Toate popoarele au cea mai mare nevoie de Hristos.
Desigur, Cartea le este necesară celor analfabeţi,
pâinea le este necesară celor înfometaţi,
independenţa şi pacea le sunt necesare celor robiţi
şi progresul şi cultura le sunt necesare tuturor acestora,
– dar Hristos le este cel mai necesar!
Ducându-le pe toate celelalte, nu lipsiţi pe nici un popor şi pe nici un suflet de bunul cel mai mare şi mai necesar: Hristos.
Doamne Iisuse Hristoase,
Care ai poruncit tuturor alor Tăi să meargă la alţii, spre a le duce Vestea Ta,
Te rugăm, pregăteşte, cu toată puterea şi cu toată lumina Duhului Tău Sfânt, nu numai vestitori luminoşi, înflăcăraţi şi îndrăzneţi pentru Tine,
plini de dragoste şi plini de conştiinţa datoriei lor faţă de Tine şi faţă de semeni,
dar, Te rugăm, să le dăruieşti şi o vreme de har, de pace şi libertate,
în care Cuvântul Tău să poată trece liber peste toate frontierele
şi, într-o vreme de largă unitate şi de paşnică înţelegere între neamuri,
să umple tot pământul, făcând ucenici ai Tăi din toţi şi dintre toţi.
Să audă orice făptură de sub cer Cuvântul Tău şi să aibă toţi prilej de mântuire.
Pentru ca nimeni să nu piară, până Te va cunoaşte pe Tine, Lumina cea adevărată, Iisuse, Tu, Viaţa şi Fericirea noastră a tuturor!
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Minunată chemare şi groaznică răspundere au urmaşii Apostolilor – episcopii, preoţii – pentru vestirea Evangheliei! Dar vestirea Evangheliei nu aparţine numai urmaşilor lor, ci ea aparţine – în anumite margini – şi tuturor creştinilor. Fiecare creştin trebuie să fie şi el un vestitor al Evangheliei lui Hristos. Fiecare creştin trebuie să fie şi el un luptător pentru biruinţa Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi tu trebuie să fii un mic apostol în cercul vieţii în care trăieşti!“ (Preot Iosif Trifa).