ioachimana2Aceasta este perechea cea blagoslovită, aleasă de Hristos Dumnezeul nostru spre a fi părinţii Maicii Sale, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria. În cântările lor auzim aceasta: „O, dumnezeiasca pereche, pe toţi părinţii aţi întrecut, căci aţi zămislit pe ceea ce întrece toată zidirea“.
În Evanghelia Naşterii Mariei, atribuită Sfântului Matei, care ne vorbeşte de acest eveniment, citim: „Blagoslovita şi pururea-slavita Fecioara Maria, ivită din împărătescul trunchi al seminţiei lui David, s-a născut în oraşul Nazaret şi a fost dusă la Ierusalim, în Templul Domnului. Numele tatălui ei era Ioachim, şi al mamei sale, Ana. Familia tatălui era din Galilea, din cetatea Nazaret, iar familia mamei era din Bethleem. Viaţa lor era nepătata şi dreapta în ochii Domnului, cuvioasă şi fără de greş înaintea oamenilor. Căci toate ale lor le împărţeau în trei: o parte o afieroseau templului şi slujitorilor templului; o altă o împărţeau străinilor şi săracilor; iar a treia o ţineau pentru ei şi pentru nevoile familiei. Astfel, îndrăgiţi de Dumnezeu şi plăcuţi oamenilor, vreme de douăzeci de ani au dus viaţa în curăţie în casa lor, fără niciun copil. Însă au făcut legământ ca, de se va întâmpla ca Dumnezeu să-i fericească cu vreun copil, să-l afierosească slujirii Domnului. Din această pricină, se duceau la fiecare praznic de peste an la Templul Domnului“[1].
Protoevanghelia Sfântului Iacov afirmă că Ioachim a postit şi s-a rugat într-o pustie sălbatică vreme de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, cerând lui Dumnezeu un copil pentru el şi pentru soţia sa: „Nu mă voi coborî să mănânc, nici să beau, până ce Domnul Dumnezeul meu nu-şi va întoarce privirea către mine, ci rugăciunea îmi va fi hrana şi băutură“ (1,7).[2]
În acelaşi timp, Ana se duse în grădină, jelindu-se pentru lipsa copiilor şi rugându-se Domnului: „Dumnezeul părinţilor noştri, blagosloveşte-mă şi ascultă rugăciunea mea, aşa cum ai blagoslovit pântecele Sarei şi ai dat ei fiu pe Isaac“[3].
„Şi iată un înger al Domnului a şezut lângă ea, zicând: Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta, şi iată vei zămisli şi vei naşte, iar de sămânţa ta se va vorbi în toată lumea“[4].
Protoevanghelia ne da apoi răspunsul Anei la aceasta vestire a îngerului: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca orice voi naşte, fie parte bărbătească, ori femeiască, va fi afierosit Domnului Dumnezeului meu şi va sluji lui întru cele sfinte întreaga viaţă“[5].
Astfel, Ana dădu naştere unei fiice pe care a numit-o Maria. Iar „fata crescu, şi când a ajuns de doi ani, Ioachim zise Anei: Haide să o ducem la Templul Domnului, ca să ne împlinim legământul cu care ne-am legat către Domnul, că nu cumva să se mânie pe noi şi să nu mai primească prinosul nostru. Dar Ana răspunse: Să aşteptăm până la al treilea an, că nu cumva să nu-şi mai cunoască tatăl şi mama“[6].
Când copila sfântă a ajuns la vârsta de trei ani, părinţii şi-au plinit legământul şi au dat-o preoţilor spre a fi crescută în Templul Domnului. Acest eveniment e pomenit şi prăznuit în Biserica Ortodoxă la 21 noiembrie, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
Tradiţia spune că mai apoi Ioachim şi Ana se duceau să-şi vadă fiica o dată pe an, la aniversarea aducerii ei la preoţi. La fiecare dintre aceste prilejuri mama să îi dădea câte o haină pe care o făcuse în anul dinainte.
La câţiva ani de la intrarea Mariei în Templu, Ioachim şi Ana au trecut din această viaţă. El avea pe atunci optzeci de ani, iar ea şaptezeci şi nouă“.

Sursa: aici
Note:
[1] Text adaptat după capitolul I al Evangheliei Naşterii Mariei, trad.de Alexander Walker, Ante-Nicene Fathers, Wm.B.Eerdmans Publishing Co.,Grands Rapids, Michigan,1981,vol.VIII,p.384.
[2] The Protoevangelion of St.James, trad.de Alexander Walker, Ante-Nicene Fathers, vol.VIII, p.361. Protoevanghelia Sfântului Iacov şi Evanghelia Naşterii Mariei sunt preţuite de Tradiţia Ortodoxă, dar nu se pun pe aceeaşi treaptă cu Scripturile Canonice.
[3] Protoev.lui Iacov, op.cât.,p.361.
[4] Ibid., p.362.
[5] Ibid.
[6] Ibid.