RÂNDUIALA CITIRII PSALTIRII

De la duminica Tomii până la 21 septembrie şi de la 21 decembrie până la 14 ianuarie:

  • În sâmbăta Săptămânii Luminate, la vecernie, catisma 1.
  • Duminică, la utrenie, catismele 2, 3 şi polieleul, în locul catismei 17, pentru că e sărbătoare împărătească.
  • Dacă nu este sărbătoare împărătească sau sărbătoare cu polieleu, în toate celelalte duminici se citeşte catisma 17.
  • În toate duminicile, la vecernie, nu se citeşte catismă, decât numai dacă luni este sărbătoare împărătească sau sfânt cu polieleu, când se citeşte catisma 1, slava 1.
  • Luni, la utrenie: catismele 4, 5, iar la vecernie catisma 6.
  • Marţi, la utrenie, catismele 7 şi 8, iar la vecernie, catisma 9.
  • Miercuri, la utrenie, ca­tismele 10 şi 11, iar la vecernie, catisma 12.
  • Joi, la utrenie, catismele 13 şi 14, iar la vecernie, catisma 15.
  • Vineri, la utrenie, catismele 19 şi 20, iar la vecernie, catisma 18.
  • Sâmbătă, la utrenie, catismele 16 şi 17.

De la 22 septembrie până la 20 decembrie şi de la 15 ianuarie până la Duminica Lăsatului sec de brânză:

În toate duminicile, la utrenie, în locul catismei 17, se cântă polieleul, iar peste săptămână, luni, marţi, miercuri şi joi, la utrenie, se citesc câte trei catisme, iar la vecernie se citeşte totdeauna catisma 18. Când este sărbătoare împărătească, sfânt cu polieleu sau sfânt cu slavoslovie, se citesc la utrenie două catisme şi a treia la vecernie.

  • Sâmbătă, la vecernie, catisma 1.
  • Duminică, la utrenie, catismele 2, 3 şi polieleu.
  • Luni, la utrenie, catismele 4, 5 şi 6.
  • Marţi, la Utrenie, catismele 7, 8, şi 9.
  • Miercuri, la utrenie, catismele 10, 11 şi 12.
  • Joi, la utrenie, catis­mele 13, 14 şi 15.
  • Vineri, tot la utrenie, catis­mele 19 şi 20. Sâmbătă, la utrenie, catismele 16 şi 17.

În săptămânile 1, 2, 3, 4 şi 6 ale Postului Mare:

  • Sâmbătă seara se citeşte catisma 1.
  • Duminică dimineaţa catismele 2, 3 şi 17.
  • Luni la utrenie, catismele 4, 5 şi 6. La ceasul întâi nu se pune catismă. La ceasul al treilea, catisma 7. La ceasul al şaselea, catisma 15. La ceasul al nouălea, catisma 9. La vecernie, catisma 18.
  • Marţi: la utrenie, catismele 10, 22 şi 12. La ceasul întâi, catisma 13. La ceasul al treilea, catisma 14. La ceasul al şaselea, catisma 15. La ceasul al nouălea, catisma 16. La vecernie, catisma 18.
  • Miercuri: la utrenie, catismele 19, 20 şi 1. La ceasul întâi, catisma 2. La ceasul al treilea, catisma 3. La ceasul al şaselea, catisma 4. La ceasul al nouălea, catisma 5. La vecernie, catisma 18.
  • Joi: la utrenie, catismele 6, 7 şi 8. La ceasul întâi, catisma 9. La ceasul al treilea, catisma 10. La ceasul al şaselea, catisma 11. La ceasul al nouălea, catisma 12. La vecernie, catisma 18.
  • Vineri: la utrenie, catismele 13, 14 şi 15. La ceasul întâi nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 19. La ceasul al şaselea, catisma 20. La ceasul al nouălea nu se citeşte catismă. La vecernie se citeşte catisma 18.
  • Sâmbătă, la utrenie se citesc catismele 16 şi 17.

În săptămâna a cincea a Postului Mare:

  • Sâmbătă seara se citeşte catisma 1.
  • Duminică dimineaţa, catismele: 2, 3 şi 17.
  • Luni dimineaţa: catismele 4, 5 şi 6. La ceasul întâi nu se pune catismă. La ceasul al treilea, catisma 7. La ceasul al şaselea, catisma 8. La ceasul al nouălea, catisma 9. La vecernie, catisma 10.
  • Marţi: la utrenie, catismele 11, 12 şi 13. La ceasul 1, catisma 14. La ceasul al treilea, catisma 15. La ceasul al şaselea, catisma 16. La ceasul al nouălea, catisma 18. La vecernie, catisma 19.
  • Miercuri: la utrenie, catismele 20, 1 şi 2. La ceasul întâi, catisma 3. La ceasul al treilea, catisma 4. La ceasul al şaselea, catisma 5. La ceasul al nouălea, catisma 6. La vecernie, catisma 7.
  • Joi: la utrenie, catisma 8. La ceasul întâi, nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 9. La ceasul al şaselea, catisma 10. La ceasul al nouălea, catisma 11. La vecernie, catisma 12.
  • Vineri: la utrenie, catismele 13, 14 şi 15. La ceasul întâi, nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 19. La ceasul al şaselea, catisma 20. La ceasul al nouălea, nu se citeşte catismă. La vecernie, catisma 18. Sâmbătă dimineaţă: catismele 16 şi 17.

În Săptămâna Patimilor:

  • În seara Sâmbetei lui Lazăr, se citeşte catisma 1.
  • În Duminica Floriilor, la utrenie, catis­mele 2 şi 3.
  • Luni, la utrenie, catismele 4, 5 şi 6. La ceasul întâi nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 7. La ceasul al şaselea, catisma 8.La ceasul al nouălea, nu se citeşte catismă. La vecernie, catisma 18.
  • Marţi, la utrenie, catismele 9, 10 şi 11. La ceasul întâi, nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 12. La ceasul al şaselea, catisma 13. La ceasul al nouălea, nu se citeşte catismă. La vecernie, catisma 18.
  • Miercuri, la utrenie, catismele 14, 15 şi 16. La ceasul întâi, nu se citeşte catismă. La ceasul al treilea, catisma 19. La ceasul al şaselea, catisma 20. La ceasul al nouălea, nu se citeşte catismă. La vecernie, catisma 18, fără metanii.
  • De acum şi până la Sâmbăta Tomii nu se mai citeşte Psaltirea, decât numai catisma 17 în trei stări, după cum se arată la Triod, care se va citi în Sâmbăta Mare.

CUM SE CITEŞTE PSALTIREA DEOSEBI

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Mireanul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.

Împărate Ceresc… Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) . Slavă Tatălui… Şi acum… Amin. Preasfântă Treime… Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă… Şi acum… Tatăl nostru…

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă…

Cinstita prăznuire a proorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii cu oamenii împreună se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreaptă viaţa noastră!

Şi acum…

Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către Tine năzuiesc, curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să-mi dea iertarea de răutăţile ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată!

Doamne, miluieşte (de patruzeci de ori).

Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule şi Făcătorule a toată lumea, ajută-mi şi îndreaptă inima mea, să încep cu înţelepciune şi să săvârşesc cu fapte bune aceşti Psalmi insuflaţi de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i-a rostit prin gura lui David şi pe care şi eu, nevrednicul, voiesc să-i rotesc acum. dar, cunoscându-mi nepriceperea şi căzând înaintea Ta, mă rog Ţie şi cer ajutor de la Tine: Îndreaptă inima mea, Dumnezeule, şi-mi întăreşte inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înţelegerea cuvintelor şi să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându-mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la judecată de partea cea de-a dreapta Ta, împreună cu aleşii Tăi. Deci, binecuvântează-mă, Stăpâne, ca, din inimă să rostesc cu limba mea aşa:

Psaltirea se citeşte încet, cu multă luare aminte, fără grabă şi cugetând mereu, pentru a se înţelege şi cu mintea cele citite.

PSALTIREA: CATISMA ÎNTÂI

Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei

1. Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necre­dincioşilor, şi în calea păcătoşilor nu a stat, şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;

2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea, şi toate câte va face vor spori:

4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.

5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.

6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

PSALMUL 2

Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei

1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?

2. S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând:

3. „Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor“.

4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!

5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;

6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.

7. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!

8. Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.

9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!“

10. Şi acum, împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul!

11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.

12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Dom­nul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 3

Un psalm al lui David, când a fugit din faţa lui Avesalom, fiul său

1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;

2. Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!“

3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.

4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m‑a auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.

8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Slavă…

PSALMUL 4

Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde

1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.

2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?

3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.

4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.

5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.

6. Mulţi zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune?“ Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne!

7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.

8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

PSALMUL 5

Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente de suflat

1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!

2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne!

3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.

4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.

5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.

6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.

7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.

8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pri­­cina duşmanilor mei! Îndreaptă înaintea mea calea Ta.

9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.

10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,

11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.

12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi.

PSALMUL 6

Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.

2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;

3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?

4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.

5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?

6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.

7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.

8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.

9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.

10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

Slavă…

PSALMUL 7

Un psalm al lui David, pe care l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni

1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,

2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.

3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,

4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,

5. să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.

6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit

7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.

8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.

9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.

10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.

11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.

12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit

13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.

14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.

15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.

16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.

17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 8

Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru ghitith

1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri.

2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.

3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:

4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?

5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.

6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.

7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;

8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.

9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

Slavă…

DUPĂ ÎNTÂIA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori). Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Întru fărădelegi fiind zămislit eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înălţimea cerului; dar, îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ţie: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte!

De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cum mă voi arăta eu, păcătosul, cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei? Ci, numără-mă, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea şi mă mântuieşte!

Slavă…

Braţele părinteşti grăbeşte a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viaţa mea! Şi căutând, Mântuitorule, la bogăţia cea neîmpuţinată a îndurărilor Tale, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu umilinţă: greşit-am la cer şi înaintea Ta!

Şi acum …

Prea Sfântă Fecioară, nădejdea creştinilor, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, roagă-L neîncetat, împreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptarea vieţii nouă, tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste te preamărim pururea.

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Stăpâne atotputernice şi necuprins, Putere începătoare de lumină şi nepătrunsă, Părintele Fiinţei celei ipos­tatice şi Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care, pentru îndurările milostivirii şi pentru negrăita bunătate, nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieştile lumini ale sfintelor Tale învăţături le-ai strălucit în lume mai întâi prin lege şi prin prooroci, iar mai apoi prin Însuşi Fiul tău, Cel unul născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupeşte şi la strălucirea luminii Tale să ne povăţuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre şi ne dăruieşte nouă, Doamne, cu inimă deşteaptă şi trează să petrecem toată noaptea vieţii acesteia, aşteptând venirea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcaţi şi dormind, ci priveghind, şi deşteptaţi spre lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, şi întru bucuria Lui împreună să intrăm unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc şi nespusa dulceaţă a celor ce privesc frumuseţea feţei Tale celei negrăite. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui celui fără de început, împreună şi unuia născut Fiului Tău şi Prea Sfântului şi bunu­lui şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A DOUA

PSALMUL 9
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
12. Că Cel ce răzbună sângele lor Şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvântează.
24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi, ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui când va stăpâni pe cei săraci.
31. Că a zis în inima lui: „Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!“
32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înal-ţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

Slavă…

PSALMUL 10
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor
1. În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: „Mută-te în munţi, ca o pasăre“?
2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.
3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?
4. Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.
6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

PSALMUL 11
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu opt coarde
1. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.
4. Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?“
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

PSALMUL 12
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor
1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine?
2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?
3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea?
4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,
5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: „Întăritu-m-am asupra lui“. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 13
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor
1. Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!“ Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Slavă…

PSALMUL 14
Un psalm al lui David
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

PSALMUL 15
Un psalm al lui David
1. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis-am Domnului: „Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie“.
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţe­lepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

PSALMUL 16
O rugăciune a lui David
1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.
6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă.
9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;
10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.
13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Slavă…

DUPĂ A DOUA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înainte de împrejurarea aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte!

Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele şi ca o corabie pe luciul mării mă înviforez de mulţimea greşelilor: Tu, Doamne, îndreaptă-mă prin pocăinţă la limanul cel lin şi mă mântuieşte!

Slavă…

Miluieşte-mă! – a zis David. Şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule; ci ştergându-mi păcatele prin pocăinţă, miluieşte-mă!

Şi acum…

Mijlocitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de toată răutatea şi necazul vrăjmaşului şi să ne dea iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară!

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Stăpâne întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, al Unuia Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte trează, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt, spre câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi Se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Duhul Sfânt.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A TREIA

PSALMUL 17
Mai-marelui cantaretilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grait Domnului cuvintele cantarii acesteia, in ziua in care l-a izbavit pe el Domnul din mana tuturor vrajmasilor lui si din mana lui Saul. Si a zis:
1. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.
6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.
7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9. şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui.
12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.
37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.
38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.
40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.
41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.
42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.
46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.
50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi,
52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.
53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.
54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.

Slavă…

PSALMUL 18
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.
8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;
9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.
13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă
14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

PSALMUL 19
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.
1. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.
1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.
7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă…

PSALMUL 21
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă.
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el“.
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

PSALMUL 22
Un psalm al lui David
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 23
Un psalm al lui David; al uneia dintre sâmbete
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.
5. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Slavă…

DUPĂ A TREIA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Nevrednic fiind pe pământ. Suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărâna în mormânt nu laudă şi de graşale nu se izbăveşte. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am; ci mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte!

Până când, suflete al meu, petreci în păcate? Până când tot amâi pocăinţa? Adu-ţi aminte de judecata ce va să fie şi strigă către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de oameni, greşit-am! Ci Tu, Cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!

Slavă…

La înfricoşata Judecată, fără de pârâşi voi fi vădit şi fără de martori voi fi osândit, că se vor deschide cărţile ştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. De aceea, mai înainte de a se cerceta cele lucrate de mine, în priveliştea aceasta a toată lumea, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă miluieşte!

Şi acum…

Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, neînţelească şi necuprinsă este taina cea înfricoşată ce s-a lucrat întru tine: că pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat în trup, din prea cinstitul tău sânge. Pe Acela, Curată, roagă-L ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă Ţie!

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori.)

Doamne, Atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început şi Însuţi Dumnezeu desăvârşit, Iisuse Hristos, Care pentru îndurările milei Tale celei neasemănate, niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, ci pururea te odihneşti întru ei: nu mă părăsi pe mine, robul Tău, Împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştinţei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale. Trupul meu cu neprihănirea Ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă. Picioarele mele le fereşte de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi, de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă de la ea şi mă îndreaptă pe calea cea veşnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Prea Sfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A PATRA

PSALMUL 24
Un psalm al lui David
1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei.
3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert.
4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.
5. Îndreaptă-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.
6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.
8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.
10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale.
11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui.
12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este.
13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.
14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul.
15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor.
16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele.
17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu.
18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă.
19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele.
20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât.
21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine.
22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne.
23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

PSALMUL 25
Un psalm al lui David
1. Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.
2. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea.
3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău.
4. Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra.
5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.
6. Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,
7. Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale.
8. Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale.
9. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea,
10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi şi dreapta cărora e plină de daruri.
11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte,
12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26
Un psalm al lui David; mai înainte de ungere
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea;
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreaptă pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Slavă…

PSALMUL 27
Un psalm al lui David
1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă.
2. Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt.
3. Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi,
4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.
5. Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor lor.
6. După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor,
7. Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma şi nu-i vei zidi.
8. Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.
9. Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat.
10. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El.
11. Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său.
12. Mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică până în veac.

PSALMUL 28
Un psalm al lui David; la scoaterea Cortului
1. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;
2. Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă;
5. Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
6. El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de gazelă.
7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.
8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului.
9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă!
10. Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în veac.
11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

PSALMUL 29
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru sfinţirea casei
1. Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.
2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
4. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
5. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria.
6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: „Nu mă voi clătina în veac!“
7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat.
8. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.
9. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?
10. Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
12. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Slavă…

PSALMUL 30
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru uimire
1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!“
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

PSALMUL 31
Un psalm al lui David; pentru pricepere
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: “Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Slavă…

DUPĂ A PATRA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trebui ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează-l şi, ca pe femeia cea păcătoasă, mă primeşte şi pe mine şi mă mântuieşte!

Înotând în luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe şi neavând gândul ocârmuitor, ca Petru strig către Tine: mântuieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-mă ca un iubitor de oameni!

Slavă…

Degrab să întrăm în cămara lui Hristos, ca să auzim toţi fericitul glas al Dumnezeului nostru: „Veniţi cei ce iubiţi slava cerească!“ şi ne va face părtaşi cu fecioarele înţelepte, de ne vom lumina candelele noastre prin credinţă.

Şi acum…

Suflete, pocăieşte-te mai înainte de ieşirea ta, că Judecătorul este nemitarnic şi înfricoşat celor ce păcătuiesc. Strigă către Domnul, cu inima umilită: greşit-am Ţie cu ştiinţă şi cu neştiinţă,Îndurate! Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă miluieşte

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Ţie, Doamne, Celui singur bun şi nepomenitor de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu, nevrednicul, strigând: greşit-am, Doamne, şi nu sunt vrednic să caut la înălţimea cerului, din mulţimea nedreptăţilor mele! Ci Tu, Doamne al meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, Cel ce eşti singur bun şi milostiv, ca întru ele să mă rog Ţie, ca să mă curăţeşti mai înainte de sfârşit de tot felul de păcate. Că prin înfricoşate şi groaznice locuri voi să trec, despărţindu-mă de trup, şi mulţime de diavoli înfricoşaţi şi fără omenie mă vor întâmpina şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceasta, cad la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat celor ce-im fac strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne! Nici să zică: iată, ne-ai venit în mâinile noastre şi ne-ai fost dat nouă! Nu Doamne, nu-Ţi uita îndurările Tale, nici nu-mi răsplăti după fărădelegile mele şi nici faţa Ta nu ţi-o întoarce de la mine! Ci pedepseşte-mă Tu, Doamne, însă cu milă şi îndurare; iar vrăjmaşul să nu se bucure de mine, ci strânge înfricoşarea ce mi-o insuflă şi toată lucrarea lui o fă deşartă şi-mi dă nedefăimată calea cea către Tine, bunule Doamne! Căci de am şi greşit, dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile către vreun Dumnezeu străin. Deci nu lepăda rugăciunea mea, ci mă ascultă pentru bunătatea Ta şi întăreşte inima mea întru frica Ta! Facă-se darul Tău peste mine, Doamne, ca un foc care să ardă gândurile mele cele necurate. Că Tu eşti, Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viaţa cea adevărată şi mântuirea care dăinuieşte în vecii vecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A CINCEA

Psalmul 32
Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei
1. Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.
2. Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui.
3. Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie.
4. Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă.
5. Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
6. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.
7. Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
8. Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii locuitorii lumii.
9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
10. Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor.
11. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.
12. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui.
13. Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor.
14. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul.
15. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui.
17. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi.
18. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete.
19. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.
20. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
21. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Psalmul 33
Un psalm al lui David, când şi-a schimbat faţa înaintea lui Abimelec şi i-a dat drumul şi s-a dus
1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Slavă…

Psalmul 34
Un psalm al lui David
1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: “Mântuirea ta sunt Eu!”
4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: “Bine, bine, văzut-au ochii noştri”.
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
24. Să nu zică întru inimile lor: “Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: “L-am înghiţit pe el”.
25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: “Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!”
27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.

Psalmul 35
Un psalm al lui David, robul Domnului; mai-marelui cântăreţilor
1. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o.
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât.
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori.
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă.
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine.
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

Slavă…

Psalmul 36
Un psalm al lui David
1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23. De la Domnul paşii omului se îndreaptă şi calea lui o va voi foarte.
24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea.
35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului
36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.

Slavă…

DUPĂ A CINCEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Înfricoşat este scaunul Tău, iar viaţa mea e plină de răutăţi: cine, dar, mă va izbăvi de nevoia cea de atunci, de nu Te vei milostivi spre mine Tu, Hristoase Dumnezeule, ca un îndurat şi de oameni iubitor?

Slavă…

Grija vieţii m-a scos din rai şi ce voi face eu, deznădăjduitul? De aceea bat la uşa Ta, Doamne, şi strig: Doamne, deschide-mi şi, prin pocăinţă, mă mântuieşte!

Şi acum…

Cum voi numi biserica Ta, Născătoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, raiul hranei celei cereşti, pricina vieţii celei nesfârşite? Că toate bunătăţile le ai. Roagă-te, dar, totdeauna lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre!

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Dumnezeule cel drept şi lăudat! Dumnezeule cel mare şi puternic! Dumnezeule cel mai înainte de veci, care asculţi rugăciunea omului păcătos: ascultă-mă întru acest ceas şi pe mine, Cel ce ai făgăduit să asculţi pe cei ce te vor chema întru adevăr. Să nu Te îngreţoşezi de mine, cel ce am buze necurate şi sunt cuprins de păcate. Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, apucă arma şi pavăza şi Te scoală întru ajutorul meu! Scoate sabia şi stai împotriva celor ce mă prigonesc! Ceartă duhurile cele necurate şi le alungă de la faţa mea, a nepriceputului! Să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul îngrozirii şi al lenevirii, duhul mândriei şi al oricărui fel de răutate, să mi se stingă toată aprinderea şi pornirea trupească care se stârneşte prin lucrarea diavolească: să mi se lumineze sufletul şi trupul şi duhul meu cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti. Ca, prin mulţimea îndurărilor Tale ajungând la unirea credinţei, întru bărbat desăvârşit şi la măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii prea cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A ŞASEA

PSALMUL 37
Un psalm al lui David pentru pomenirea sâmbetei
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
5 Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 38
Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David
1. Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”.
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu,
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte”.
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

PSALMUL 39
Întru sfârşit, un psalm al lui David
1. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.
2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului
3, Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.
4. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
5. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.
6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.
7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale;
8. Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.
9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit;
10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: „Iată vin!
11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele“.
12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus.
14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare.
15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd;
17. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.
18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
19. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu.
20. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
21. Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: „Bine, bine“.
22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!“
23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.
24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.

Slavă…

PSALMUL 40
Întru sfârşit un psalm al lui David.
1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el.
4. Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie“.
5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: „Când va muri şi va pieri numele lui?“
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.
7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: „Nu zace, oare? Nu se va mai scula!“
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin.

PSALMUL 41
Un psalm al lui David, spre înţelepţire fiilor lui Core.
1. În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?
3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?“
4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
5. În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.
6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: „Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?“
13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?“
16. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
17. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 42
Un psalm al lui David
1. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.
2. Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
3. Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale.
4. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele;
5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Slavă…

PSALMUL 43
Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelegere
1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă
2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.
6. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;
7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.
9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.
11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;
12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;
14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău
20. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,
21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.
26. Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?
27. Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.

PSALMUL 44
Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba.
Fiilor lui Core, spre înţelegere, cântare pentru cel iubit

1. Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului.
2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.
10. Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;
11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.
12. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,
13. Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău.
14. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.
15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.
16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie.
17. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie
18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

PSALMUL 45
Un psalm al lui David, fiilor lui Core, pentru cele ascunse
1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Slavă…

DUPĂ CATISMA A ŞASEA

Sfinte Dumnezeule…(de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Cântare Îţi aduc Ţie, Doamne, şi greşalele mele toate le mărturisesc înaintea Ta. Şi tu, întorcându-Te, miluieşte-mă!

Slavă…

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, cum ai mântuit oarecând pe vameşul şi lacrimile păcătoasei nu le-ai trecut cu vederea; primeşte şi suspinele mele, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte!

Şi acum…

Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperământul tău, Preanevinovată! Scoate-mă, Născătoare de Dumnezeu, din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le ştim şi pentru care nu le ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă, cu lucru şi cu cuvântul. Cel ce ne-ai iubit până întru atât, încât şi pe Însuşi Fiul Tău, Cel Unul Născut L-ai dat pentru noi, învredniceşte-ne ca şi noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă-ne înţelepciune prin cuvântul Tău şi prin frica Ta insuflă-ne tărie, cu puterea cea de la Tine! şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu ni le socoti! Păzeşte sufletul nostru sfânt şi-l pune înaintea divanului Tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toţi cei ce ne voiesc răul, că toţi suntem oameni şi deşertăciune e tot omul.
Şi ne rugăm Ţie, Doamne, dăruieşte-ne marea milă a milostivirii Tale.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A ŞAPTEA

PSALMUL 46
Mai-marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core
1. Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3. Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4. Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6. Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8. Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

PSALMUL 47
O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a sâmbetei
1. Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.
4. Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
5. Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
7. Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
8. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău.
9. După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale, Doamne.
11. Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui.
12. Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine,
13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

PSALMUL 48
Mai-marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core.
1. Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:
2. Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.
3. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?
6. Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.
7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.
10. Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.
11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.
12. Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.
15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17. Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.
18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,
20. Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.
21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

Slavă…

PSALMUL 49
Un psalm al lui Asaf.
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,
2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.
3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.
6. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
7. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
8. “Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!… Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.
12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.
14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”.
17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.
20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.
21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”.

PSALMUL 50
Mai-marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, când a venit profetul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie.
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

PSALMUL 51
Mai-marelui cântăreţilor;
un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul si l-a zis:
venit-a David in casa lui Abimelec.

1. Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug.
2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii.
5. Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: „Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
6. Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa“.
7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.
8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

PSALMUL 52
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru maelet, un instrument muzical; un psalm al priceperii.
1. Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“
2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,
7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

PSALMUL 53
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii.
Când au venit zefeii şi au zis lui Saul: Iată, oare, nu s-a ascuns David la noi ?

1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu.
5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
6. De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

PSALMUL 54
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde ; un psalm al priceperii.
1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.
2. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.
4. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;
5. Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.
6. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?
7. Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.
8. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.
9. Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.
10. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;
11. Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.
12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat;
13. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu,
15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!
16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,
17. Căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.
18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe mine.
19. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va auzi glasul meu.
20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.
21. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor,
23. Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;
24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi.
25. Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
27. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Slavă…

DUPĂ A ŞAPTEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Când va şedea Judecătorul pe scaunul Său şi îngerii vor sta în faţă, când trâmbiţa va răsuna şi văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la judecată? Căci atunci răutăţile tale vor sta de faţă şi greşalele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte!

Slavă…

Toţi să priveghem şi să întâmpinăm pe Hristos cu mulţime de untdelemn şi cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntru cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară, în deşert va striga către Dumnezeu: miluieşte-mă!

Şi acum…

În patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuieşte chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce te-ai născut din Fecioară, ridică-mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă aşteptam să te văd. Cu ce oare, voi răsplăti bunătăţile Tale, Doamne, Doamne al eu? Mulţumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate şi Te rog, sprijineşte-mă şi de acum înainte şi mă ajută. Fereşte-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta! Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele făptuite de mine, cele întru cunoştinţă şi cele întru necunoştinţă, cele de voie şi cele fără de voie, cele din noapte şi cele din zi, cele cu mintea şi cu gândul. De aceea, ca un Dumnezeu bun şi de oameni iubitor, şterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale şi mă mântuieşte, pentru Sfânt Numele Tău, cu judecăţile care ştii! Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii cecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A NOUA

PSALMUL 64
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.
Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel din timpul şederii în pământ străin, când avea să iasă din Babilon.

1. Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim.
2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi.
4. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale.
5. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate.
6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe;
7. Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei.
8. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli.
9. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit;
10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta.
11. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.
12. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.
13. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.
14. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.

PSALMUL 65
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. O cântare a învierii.
1. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slavă laudei Lui.
2. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.
3. Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte ţie, să cânte numelui Tău.
4. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor.
5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,
6. De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalţe întru sine.
7. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui,
8. Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele.
9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul.
10. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru;
11. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă.
12. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ţie făgăduinţele mele,
13. Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu.
14. Arderi de tot grase voi aduce ţie, cu tămâie şi berbeci; Îţi voi jertfi boi şi ţapi.
15. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.
16. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea.
17. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul.
18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.
19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

PSALMUL 66
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.
1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte!
2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povăţui.
5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.

Slavă…

PSALMUL 67
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.
1. Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
3. Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
5. Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.
6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă,
7. Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.
8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
9. Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.
10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
11. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.
12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.
13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.
14. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.
15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
17. Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?
18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.
19. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.
20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.
21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii.
22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.
23. Zis-a Domnul: „Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,
24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi“.
25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:
26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:
27. „În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!“
28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau:
29. „Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
30. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri.
31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul.
32. „Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie“. Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:
33. „Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.
34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.
36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu“.

Slavă…

PSALMUL 68
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba.
1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

PSALMUL 69
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Spre aducere aminte. Ca să mă mântuiască Domnul.
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!“
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!“
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

Slavă…

DUPĂ A NOUA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Mă gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Împăratului celui fără de moarte? Şi cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul eu, păcătosul? Milostive Părinte, Fiule Unule Născut şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă!

Slavă…

În valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor, ci cruţă-mă, Doamne, şi mă miluieşte!

Şi acum…

Prea bună Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea şi acoperământul cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă stăruitor, împreună cu cei fără de trup, pe Dumnezeul cel iubitor de oameni, pe Care L-ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce eşti una binecuvântată.

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur ştii suferinţa ticălosului meu suflet şi leacul acestuia, tămăduieşte-l cum ştii, după mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu-i cu putinţă a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă, nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, ai milă şi îndurare şi Te milostiveşte spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele celor rele şi urâte şi mă povăţuieşte la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgeţile vicleanului şi aşa să stau fără de osândă înaintea înfricoşătorului tău divan, slăvind şi lăudând Prea Sfântul Tău nume, în vecii vecilor.

Amin.

PSALTIREA: CATISMA A OPTA

PSALMUL 55
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru poporul ce se depărtase de la cele sfinte.
Când l-au prins pe el cei de alt neam în Gat.

1. Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se, m-a necăjit.
2. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.
7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8. Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

PSALMUL 56
Un psalm al lui David, mai-marelui
cântăreţilor. Să nu strici ! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră.
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.
11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

PSALMUL 57
Un psalm al lui David, mai-marelui cântăreţilor. Să nu strici!
1. De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor.
2. Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
3. Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
4. Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
8. Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.
9. Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.
10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
11. Şi va zice omul: “Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!

Slavă…

PSALMUL 58
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Când a trimis Saul şi a păzit casa lui, ca să-l omoare pe el.
1. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.
2. Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte.
3. Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.
4. Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;
5. Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toii cei ce lucrează fărădelegea.
7. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
8. Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?
9. Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.
12. Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
13. Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.
15. Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai fie!
16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului.
17. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
19. Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.
20. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.
21. Ajutorul meu eşti, ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

PSALMUL 59
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba, spre învăţătură.
Când a ars Mesopotamia Siriei şi Sova Siriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sării, douasprezece mii.

1. Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.
4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;
5. Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.
6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: “Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,
8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?
11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

PSALMUL 60
Un psalm al lui David; mai-marelui
cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.
1. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
3. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.
4. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.
6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
7. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.
8. Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Slavă…

PSALMUL 61
Un psalm al lui David; mai-marelui
cântăreţilor. Pentru Iditum.
1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 62
Un psalm al lui David, când a fost în pustiul Iudeii.

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.
2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
3. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.
4. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
5. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.
6. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
9. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.
10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

PSALMUL 63
Un psalm al lui David; mai-marelui
cântăreţilor.
1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.
2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,
3. Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.
4. Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: “Cine ne va vedea pe noi?”
6. Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau,
7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.
8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9. Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.
10. Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.
11. Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

DUPĂ A OPTA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… (de trei ori) Prea Sfântă Treime… Tatăl nostru…

Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine cel ce am alunecat spre adâncul păcatului. Dar apucă înainte, Hristoase, ca un Cârmuitor puternic a toată lumea şi mă îndreaptă la limanul cel lin al nepătimirii, pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă mântuieşte!

Slavă…

Suflete, acestea de aici sunt vremelnice iar cele de dincolo veşnice. Văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi mă cutremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce-te, că neiertătoare este judecata.

Şi acum…

Nădejdea clor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijinul celor ce nădăjduiesc în Tine, Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, trimite-ne nouă ajutorul tău!

Doamne, miluieşte! (de patruzeci de ori)

Doamne, îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte glasul cererii mele: fă cu mine semn spre bine, povăţuieşte-mă pe calea Ta, ca să umblu întru adevărul Tău! Veseleşte inima mea, ca să se teamă de Numele Tău cel Sfânt. Că mare eşti şi faci minuni. Tu singur eşti Dumnezeu şi nu este asemenea Ţie, între dumnezei, Doamne: puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc întru Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Amin.