(maghiar cinterem)
— cimitir;

(slv. ţercov = biserică)
— denumire pentru cântăreţul bisericesc (cel care cântă la strană). El este un ajutător al clerului. Acolo unde lipseşte paracliserul (cel care se ocupă cu curăţenia bisericii, aprinderea candelelor, a lumânărilor, tragerea clopotelor, aducerea celor necesare pentru slujbă), cântăreţul face şi serviciile ce revin paracliserului (aceasta mai ales la bisericile de sat). Paracliserul se mai numeşte şi crâsnic, făt, palamar, şi în multe părţi e numit ţârcovnic ca şi cântăreţul bisericesc.

— numele marelui preot din templul din Ierusalim, în vremea lui Solomon; urmaşii acestuia în slujbe au fost Saducheii.

— mănăstire de maici (între Bucureşti-Ploieşti), este una dintre cele mai noi chinovii, de dată destul de recentă, de la sfârşitul sec. XVIII. La începutul sec. XIX, s-au construit aici două biserici: una, biserica mare, a fost zidită de marele boier Radu Golescu, în 1812, iar alta, în 1817, de logofătul N. Brâncoveanu (dărâmată pe la jumătatea sec. XX, de regimul comunist, spre a se da terenului altă întrebuinţare, deşi biserica era un adevărat monument de arhitectură). Mănăstirea Şigăneşti, numită astfel după numele lacului din apropiere, este un locaş de închinare foarte cercetat de credincioşii din satele din jur şi din Bucureşti.