„Apostolii Il vedeau pe Hristos fata catre fata, fiindca El era prezent in trup. Insa noi, cei care nu-L vedem nemijlocit si nu-I auzim cuvintele, le putem totusi auzi prin intemediul cartilor sfintindu-ne astfel auzul si, prin el, sufletul. Ne socotim fericiti sa veneram cartile cu ajutorul carora auzim cele sfinte, fiind noi insine sifintit. La fel, prin mijlocirea chipului, contemplam aspectul fizic al lui Hristos, minunile si patima Sa. Aceasta contemplatie ne sfinteste vederea, si, prin ea, sufletul. Ne socotim fericiti si veneram acest chip inaltandu-ne dupa putinta, de la infatisarea fizica pana la vederea slavei Dumnezeiesti”

Sf. Ioan Damaschin – Tratat despre icoane III

Decretul Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787

„Aşa stînd lucrurile, mergînd noi pe calea împărătească şi urmînd învăţăturii de-Dumnezeu-grăitoare a Sfinţilor noştri Părinţi şi Predaniei Bisericii Universale (căci cunoaştem că aceasta este a Duhului Sfînt Care locuieşte într-însa), hotărîm şi definim cu toată exactitatea şi purtarea de grijă că, alături de şi asemenea tipului cinstitei şi de-viaţă făcătoarei Cruci, să fie reînălţate în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase şi veşminte, pe ziduri şi scînduri, în case şi pe drumuri, şi veneratele şi sfintele Icoane alcătuite din culori şi mozaic, ca şi din orice altă materie potrivită, şi anume: Icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, a Preacuratei Stăpînei noastre, Sfînta Născătoare-de-Dumnezeu, a cinstiţilor îngeri şi a tuturor Sfinţilor şi Cuvioşilor bărbaţi. Căci cu cît mai mult sînt văzuţi aceştia prin întiparirea lor iconică, cu atît şi cei ce privesc la ele şi sînt ridicaţi spre amintirea şi dorirea prototipurilor lor, le vor aduce sărutare şi închinare de cinstire, iar nu adoraţia adevarată, care potrivit credinţei noastre se cuvine numai Naturii dumnezeieşti (a Sfintei Treimi); şi în acelaşi fel ca tipului cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci, Sfintelor Evanghelii şi celorlalte sfinte aşezăminte, întru cinstirea lor se vor face şi aducere de tămîie şi lumini, precum era obiceiul în mod evlavios la cei din vechime. Căci, cinstirea icoanei urcă la prototip şi cel ce se închină la icoană se închină la ipostasul celui zugrăvit în ea. Fiindcă aşa e întărita învă ţătura Sfinţilor Părinţilor noştri, adică Predania Bisericii Universale, care a primit Evanghelia de la o margine pînă la cealaltă a lumii.”