Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!
pr. Arsenie Boca
De aceea, să ne dăm pe noi înşine Domnului în întregime, ca să-L primim pe El întreg.
Sf. Maxim Mărturisitorul
Chiar dacă nenumăraţi ar fi acei care încearcă să stârpească credinţa, ea nu numai că nu se prăpădeşte, ci se face şi mai strălucitoare şi mai măreaţă, chiar prin munca celor care o lovesc, şi îşi râde de aceia care în zadar se chinuiesc şi se smintesc.
Sf. Ioan Gură de Aur
Dacă toţi suntem păcătoşi şi nimeni nu e deasupra ispitelor, nici una dintre virtuţi nu e mai înaltă ca pocăinţa. Lucrul ei nu se poate sfârşi niciodată. Căci ea li se potriveşte tuturor păcătoşilor şi drepţilor, totdeauna, dacă vor să dobândească mântuirea. Şi nu este nici un termen al desăvârşirii ei, pentru că desăvârşirea, chiar a celor desăvârşiţi, e nedesăvârşită.
Sf. Isaac Sirul
La ceasul al treilea al după-amiezii, sufletele noastre stau la picioarele crucii Lui; ah, fie ca să le spele sângele Lui! În ceasul al şaselea, natura s-a răzvrătit împotriva fărădelegii omeneşti: pământul s-a cutremurat, pietrele au crăpat, soarele şi-a acoperit cu maramă cernită faţa sa. La ceasul al nouălea, El Şi-a dat duhul.
Sfântului Nicolae Velimirovici
Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea , heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”.
(Heruvic)
Fără suferinţă nu pot cunoaşte nici adâncurile tainice ale adevărului, nici înălţimile luminoase ale iubirii.
Traian Dorz
Căutându-L încolo şi încoace, Sfânta Fecioară, a apărut dintr-o ulicioară şi deodată s-a aflat faţă în faţă cu El. De-abia L-a mai recunoscut. Oare ea a născut ASTA? Această mare rană, de mărimea omului? Din această Rană s-a vindecat, însă, otrăvitul neam omenesc. El nu i-a zis nimic. Ea nu I-a zis nimic. Dar sufletele lor s-au înţeles şi s-au salutat. „Fiul meu”, s-a tânguit sufletul mamei, „primăvara mea dulce, cum a pierit frumuseţea Ta!”.
Sfântului Nicolae Velimirovici
