Sf-CruceTraian DORZ

O, semnul Lui… când vine-n zbuciumare
răspuns îndelungatei rugăciuni,
e marea,
sfânta,
unica salvare
corăbiei cuprinse de furtuni.

O, când apare-n ceasul chinuirii,
la grelele răscruci de aşteptări, –
e farul strălucit al mântuirii
în bezna neştiutelor cărări!

O, semnul Lui e fulger ce-n primejdii
îţi sparge nori şi ziduri de mormânt
şi în adâncu-amar al deznădejdii
lumină-aduce sufletului frânt.

E duhul, focul care izbucneşte
în glas atunci când vorbele aprind,
e strălucirea sfântă ce pluteşte
pe faţa fericitului murind.

O, semnul Lui e liniştea deplină
sub mâna-nverşunaţilor duşmani,
când poţi goli cu inima senină
paharul voii sfinte-n Ghetsimani.

Şi e puterea harului ce-aprinde
avântul sufletului dezrobit,
când, renăscut, aripile-şi întinde
din lut spre cerul care l-a primit.

O, semnul Lui… când neagra-ntunecare
din viaţa mea pe veci a-mprăştiat,
ce pace, ce lumină, ce-ndurare,
ce gânduri noi, ce noi simţiri mi-a dat!

O, când privirii inimii se-arată,
răspuns la rugăciune-n ceasul greu,
pier griji şi răni, şi temeri – şi, deodată,
întreg coboară ceru-n jurul meu.

…O, Semnul Lui pe nori când va apare,
Dumnezeiescu-I Semn Biruitor,
va nimici tot răul de sub soare
prin zorii Veşnicului Viitor.

Puterea Lui va despica morminte,
unind iubirea adormită ieri
cu cea de azi, schimbată-n cânturi sfinte
de strălucirea-ntâiei Învieri…

Lasă un răspuns