„Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât ca la două sute de coţi.“ ( Ioan 21, 8 )
Nimeni n-are voie să facă o lucrare a lui din Lucrarea lui Dumnezeu. Domnul nu i-a spus nici unuia dintre ucenici: „aruncă tu singur mreaja“, ci le-a spus tuturora: „aruncaţi toţi mreaja“. Nu fiecare o mreajă a lui, ci toţi împreună aceeaşi mreajă. Mai presus de orice altceva, Domnul Iisus a dorit să‑i facă pe ucenicii Săi să înţeleagă şi să trăiască marele adevăr al părtăşiei şi al unităţii, în dragoste şi smerenie.
Socotindu-L cu toţii pe Domnul Singurul Mai-Mare peste toţi, ei, fiecare, să se socotească pe sine însuşi ca cel mai mic dintre fraţi, ca robul tuturor. Colaborând fiecare cu toată puterea şi cu toată priceperea sa la Lucrarea lui Dumnezeu, nici unul să nu caute a‑şi face o lucrare a sa personală din ea, fără a ţine seama de ceilalţi.
Nici un mijloc în care să-şi urmărească scopuri fireşti ori ambiţii egoiste. Ci fiecare să-şi facă în aşa fel partea sa, încât această parte să se îmbine fericit cu a celorlalţi fraţi lucrători, iar întregul ei să arate că Duhul Domnului a făcut-o. Că toată plata pentru ea nu este în totul a nici unuia dintre ei, ci toată, în întregime, este a tuturor, adică a Duhului Sfânt, Care i-a ajutat s-o facă împreună.
Când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Domnului, trimis de la Tatăl de către Domnul Iisus, după cum făgăduise El, limbile de foc care s-au aşezat peste ei erau din acelaşi Foc şi de aceeaşi mărime. Fiecare din ei a primit în aceeaşi măsură revărsarea aceluiaşi Duh Sfânt. Nu s-a aşezat deasupra unuia o limbă de foc mai mare, iar deasupra altuia o limbă de foc mai mică.
– Voi toţi sunteţi egali, le-a spus Iisus Domnul şi Învăţătorul lor Sfânt.
„Voi să nu vă numiţi «Rabi!», fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi (Mt. 23, 8).
Oricare va vrea să fie cel dintâi dintre voi, acela să vă fie rob. Şi oricare va vrea să fie mai mare între voi, acela să fie slujitorul vostru. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I Se slujească, ci El să slujească. Şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Mt. 20, 26-28). O, ce cunoscut, dar ce netrăit este acest verset sfânt!
Ceea ce i-a făcut pe ucenici mai deosebiţi unul decât altul a fost numai râvna mai mare a unora decât a celorlalţi. Numai osteneala mai mare pe care şi-au dat-o acei care au lucrat mai mult şi mai bine. Numai voinţa mai stăruitoare şi mai puternică. Numai predarea mai deplină şi mai curată. Numai dragostea mai fierbinte şi mai sinceră. Numai înţelepciunea care a ştiut folosi mai bine în slujba altora darul primit de la Acelaşi Duh Sfânt (I Cor. 12, 4-11). Numai în felul acesta Duhul Sfânt îl face pe cineva mai deosebit decât pe altul (In. 3, 27; Iac. 1, 17; I Pt. 4, 10). Dar tocmai acela ce le are pe acestea este mai rob tuturor.
De la locul de plecare, toţi alergătorii pleacă deodată şi de la acelaşi punct. Dar la capăt ajunge, desigur, mai întâi acela care îşi dă osteneala cel mai mult. Apoi ceilalţi, fiecare după râvna şi după voinţa cu care a ştiut să alerge.
Dacă vrei să fii cel dintâi, munceşte cel mai mult, veghează cel mai neobosit, roagă-te cel mai fierbinte, smereşte-te cel mai deplin, lucrează cel mai frumos, dăruieşte cel mai bogat, renunţă la cel mai mare, lasă-te cel mai din urmă. Şi pune în negustorie cel mai harnic talentul pe care l-ai primit. Şi vei fi – tocmai atunci când tu nici nu vei gândi la întâietatea laudelor, ci la a smereniei.
Ucenicii care trag mreaja cu peştii au slujba cea mai grea, dar şi cea mai binecuvântată. Ei sunt acei care poartă greutăţile frăţietăţii, sarcinile altora, munca Evangheliei, grija sufletelor. Slujba aceasta este atât de grea şi de sfântă, încât niciodată n-o poate face deplin numai unul singur. Oricât de tare ar părea că este el. Ci cu cât se adună mai mulţi peşti în mreaja Evangheliei, cu atât trebuie să fie nu numai mai harnici şi mai pricepuţi cei care trag mreaja aceasta, ci ei trebuie să fie şi mai mulţi.
Ucenicii trăgeau mreaja împreună. Trăgeau în aceeaşi direcţie, trăgeau după puterile lor fiecare, cu un singur gând: ca mreaja să ajungă la ţărmul Domnului întreagă şi cu toţi peştii din ea. Dacă au tras aşa, au ajuns cu bine.
Fraţii mei, lucrătorii Domnului, aş dori şi mă rog ca Domnul să ne ajute să gândim şi noi bine asupra acestui mare adevăr şi asupra învăţăturii pe care trebuie să ne-o însuşim împreună din acest cuvânt al Domnului nostru. Tragem noi cu o inimă şi cu un gând la lucrul Domnului? Tragi tu, frate, împreună cu ceilalţi? Nu cumva este vreunul sau vreunii care trag de mreajă spre alt ţărm? Nu cumva unul sau unii ţin în loc mreaja sau întind s-o rupă, s-o sfâşie, s-o dezbine, în loc să tragă unit cu fraţii?
Domnul ne priveşte de pe ţărm! El, Domnul nostru a Căruia este mreaja, ai Căruia sunt peştii, Care ne-a trimis pe noi în slujba aceasta a Lui, ne priveşte pe toţi şi-l vede pe fiecare cum trage: cinstit sau necinstit, cu ceilalţi sau împotriva lor, spre ţărmul poruncit sau spre alt ţărm. Cu gând unit sau cu gând dezbinat. Cu acelaşi duh sau cu altul. Domnul este foarte aproape, Ţărmul este foarte aproape. Ceasul întâlnirii cu El este foarte aproape! Cum se înfăţişează înaintea Lui mreaja pe care o tragem noi? Cum tragi tu? Şi cu cine?
Vânturile se schimbă, dar marea este aceeaşi. Vânturile sunt vremurile şi împrejurările, care se pot schimba, dar marea este Lucrarea Domnului, care rămâne aceeaşi pe totdeauna. Adevăraţii ucenici pescuiesc pe orice vreme, folosind în fiecare împrejurare metoda cea mai potrivită. Duhul înţelepciunii lui Dumnezeu îi călăuzeşte totdeauna cum să lucreze, numai dacă ei cer acest Duh de la Părintele Înţelepciunii (Iac. 1, 5). Şi dacă umblă apoi călăuziţi de El (Gal. 5, 22-23).
Chiar şi marea uneori este agitată, alteori liniştită. Dar credincioşii pescari îşi vor face slujba mântuitoare în orice vreme şi în orice împrejurări, pescuind suflete. Ei ştiu bine că Ţărmul este aproape şi că, în curând, totul va sfârşi în faţa Domnului.
Slavă veşnică Ţie, Binecuvântat Stăpân şi Dumnezeu al mărilor nemărginite, pline de peştii al căror număr numai Tu îl ştii. Te rugăm, binecuvântează-Ţi pescarii Tăi de oameni, trimişi de Tine în orice vreme şi în orice loc, dar cu aceeaşi poruncă şi cu aceeaşi răspundere, pentru felul cum ascultă de Cuvântul Tău. Şi cum fac Lucrarea Ta.
Dăruieşte-le tuturor fraţilor, Doamne Iisuse, Duhul Tău Sfânt, Duhul dragostei şi al înţelepciunii, Care să-i facă întâi pe ei după voia Ta. Iar apoi, prin ei, întreaga lucrare de mântuire a lumii pentru care Te-ai jertfit Tu. Nici unul să nu ceară întâietate, ci toţi să fie unul, nu numai una, aşa cum eşti Tu cu Tatăl. Amin.
Traian Dorz, din «Hristos – slava noastră»