CUNOSCUT!

CUNOSCUT!

Traian Dorz,  CÂNTĂRILE ROADELOR

Dorinţa după slava lumii şi după laudele ei
şi alergarea după-acestea fac sufletul nefericit.

Căutând să fii mai sus ca alţii,
mai cunoscut,
mai lăudat,
îţi chinui sufletul întruna
şi-al tău,
şi-al altora din jur,
căci lăcomia asta-ţi pierde şi liniştea,
şi mulţumirea;
balaurul acesta-nghite sudoarea ta şi timpul tău…
şi-atunci, din tot ce-aveai nainte,
tu mai nimic nu vei alege.
N-ai nici copii, nici soţ, nici casă,
nici linişte, nici prietenie,
căci le jertfeşti pe toate-acelei dorinţe
ce-ţi înghite tot…

O, dac-ar şti cel care-aleargă
să dobândească slava lumii
că umblă, bietul, după răul şi-amărăciunea vieţii lui!
de-ar şti el ce nefericire e să ajungi prea cunoscut,
cu ce necazuri şi cât zbucium
e lucru-acesta-mpreunat!
E-adevărat că-i greu s-o aibă,
dar, după ce a câştigat-o
şi-i gustă-amar nefericirea,
de ea nu scapă decât mort!

O Domnul meu, Iisuse Dulce,
Tu, Mare şi Divin Smerit,
Te rog, păstrează-mă pe lume umil,
de ea necunoscut!…,
fereşte-mă să nu caut lucruri
şi locuri nalte pe pământ
şi scapă-mă de-osânda celor ce dobândesc
măriri lumeşti.
– Căci tot ce e nălţat în lume e-o urâciune-n faţa Ta!

Eu nu doresc aici răsplata
pentru nimic din ce-am făcut,
iar slava lumii e-un balaur care pândeşte mai ales
pe cei mai buni ai Tăi
şi căror le-ai dat un dar deosebit.
Cum Te-a pândit ea şi pe Tine
când erai unde suntem noi
şi cum pe-atât de mulţi aceasta i-a înghiţit
şi i-a pierdut!…

Ai milă, Doamne, şi ne scapă de otrăvita slavă-a lumii
şi de dorinţa după dânsa,
acum şi-n veci,
pe toţi ai Tăi!