Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. (Efeseni 2, 18)
Duhul este dragostea care singură ne poate face să simţim la fel, să umblăm la fel, să credem la fel şi să trăim la fel. O veche scriere spune că atunci când s-a dat Legea de la Sinai şi glasul Domnului a rostit întâiaşi dată cele zece porunci, Cuvântul Domnului a răsunat dintr-o dată în şaptezeci de limbi. Atâtea neamuri erau atunci pe pământ, iar gura Domnului îi grăia fiecăruia pe limba lui, în chiar acelaşi timp, cutremurătoarele porunci care erau condiţiile de viaţă şi de mântuire puse de Dumnezeu pentru fiecare om şi pentru fiecare popor.
Când S-a pogorât Duhul Sfânt în Ierusalim, este scris că Sfântul Cuvânt al Legământului nou, cu mult mai cutremurător decât cel de pe Sinai, a răsunat în toate limbile tuturor neamurilor care sunt sub cer (Fapte 2, 5-6).
Despre poruncile Legii, Sfintele Scripturi spun că s-au dat în mijlocul unor arătări înspăimântătoare care trebuia să le arate popoarelor pământului cât de sfânt este Dumnezeul veşnic Viu şi cu cât respect trebuie privit şi trăit fiecare cuvânt spus de El.Spune Sfântul Apostol: „Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească… pentru că nu puteau suferi… şi priveliştea aceasta era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: «Sunt îngrozit şi tremur»“ (Evr 12, 18-24).
Dar despre lucrarea Duhului este scris: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului Celui Viu, Ierusalimul Ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Iisus, Mijlocitorul legământului celui nou şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât Sângele lui Abel… Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe cel ce le vorbea de pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce ne vorbeşte din ceruri…“ (Evr 12, 22-25).
Desigur, Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ni se înfăţişează nouă astăzi sub chipul blândeţii, al bunătăţii, al dragostei şi al milei, pentru că El trece spre noi prin dulcele, dragul şi scumpul nostru Mântuitor, Iisus cel Răstignit, iar fulgerele, focul şi mânia lui Dumnezeu contra păcatelor se opresc toate în Jertfa Crucii Lui, prin care ne-a împăcat şi ne-a iertat pe noi.
Dar asta nu înseamnă că judecata împotriva păcatului nu se va mai face şi nici că puţin Îi pasă astăzi lui Dumnezeu că păcătuim.
Nu, ci dimpotrivă, păcatul acelora care nu se predau azi Domnului şi nu se întorc sub Crucea Iertării lui Iisus va cere o osândă cu atât mai mare, cu cât este mai mare Preţul răscumpărării dat de Însuşi Mielul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, decât preţul mielului pascal din Egipt. Şi cu cât este mai sfânt Cuvântul Cincizecimii decât Cuvântul Legii.
Dumnezeul cel Viu şi Sfânt ne porunceşte azi tuturora ca să ne înfăţişăm înaintea Lui într-un duh, fiindcă numai cei ce vin aşa vor avea intrare la El.
Cine nu are deci acelaşi duh cu Lucrarea Domnului în care sunt fraţii săi, aceeaşi învăţătură şi credinţă în care sunt ei, să se cutremure şi să se teamă, fiindcă porunca este cu atât mai înfricoşătoare astăzi, cu cât o altă jertfă mântuitoare nu mai există spre a-l scăpa pe cel nesupus. Şi nici o altă iertare decât cea deschisă pentru noi prin legământul naşterii din nou nu va mai fi.
În Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu vor avea intrare decât cei care Îi fac Lui bucuria deplină, având o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând, adică sunt în acelaşi Duh (Fil 2, 2; II Pt 1, 11).
Scump suflet, cutremură-te că ai a face cu Dumnezeu şi întreabă-te cum stai tu faţă de acest cuvânt mare şi faţă de această condiţie cerească!
Eşti tu, oare, într-un duh cu toţi fraţii tăi, cu Lucrarea, cu toată adunarea Domnului în care ai pus cândva legământul sfânt, sau nu mai eşti un duh cu ei?
Mai ţii tu învăţătura şi credinţa dintâi, sau ţi le-ai lepădat, luând altele şi nu mai eşti un duh cu ei?
Cutremură-te, căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor!