Nu-i odihnă-n lume, nu-i odihnă-n lume,
inima cât bate pururi se frământă
ca o luntre-n valuri, ca o mare-n spume –
nu-i odihnă-n lume, nu-i odihnă-n lume,
inimă, în Domnul este pacea-ţi sfântă!
Nu-i în lume pace, nu-i în lume pace,
inima cât bate ne-ncetat suspină,
o furtună trece, alta se desface –
nu-i în lume pace, nu-i în lume pace
inimă, în Domnul pacea ta-i deplină!
Dacă vine valul, dacă bate vântul,
inimă, tu-n Domnul stai adăpostită!
Dumnezeu Îşi ţine veşnic legământul,
las-să vină valul, las-să bată vântul,
inimă, în Domnul poţi fi liniştită!
Pacea Lui adâncă, pacea Lui adâncă,
inimă, te ţine pururea voioasă.
Dac-ai temelie a credinţei stâncă,
pacea ei adâncă, pacea ei adâncă,
inimă, îţi face noaptea luminoasă!
Lumea n-are pace, lumea n-are pace,
zbuciumul tot creşte, lupta tot se-ntinde,
glasul deznădejdii mai greu se desface –
lumea n-are pace, lumea n-are pace,
inimă, dar ţie Harul Sfânt ţi-o-ntinde.
Pacea ta cea sfântă, pacea ta cea sfântă,
inimă, păstreaz-o ne-ncetat pe cale,
du-o celor care grijile-i frământă,
pacea ta cea sfântă, pacea ta cea sfântă,
inimă, s-arate taina păcii tale!
Traian Dorz, Cântări îndepărtate