Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 16 august:

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua… (Psalmi 91, 5).

bibliaToate îndemnurile fericite şi pline de curaj din fiecare verset al acestui psalm sunt îmbărbătări,
spuse în chip deosebit numai sufletului care stă în orice vreme puternic alipit de Dumnezeu.
Numai sufletului credincios, care, venind cu pocăinţă, prin naşterea din nou, la Hristos, rămâne alipit puternic şi neclintit lângă Domnul, ori prin câte încercări ar trebui să treacă, lucrând şi luptând, în viaţa sa pământească.

Un astfel de suflet credincios, statornic şi harnic, în drumul lui către viaţa veşnică şi către Patria sa cerească, are, desigur, de întâmpinat pe pământ nespus de multe primejdii şi ameninţări.
În munca lui, pentru mântuirea sa şi a altora, are de luptat cu multe piedici.
Şi, în năzuinţa de a călca pe urmele Mântuitorului său, are de suferit multe lovituri din partea aceluiaşi vrăjmaş care L-a lovit şi pe Domnul său. Dar prin toate acestea el este ocrotit de Domnul său.
Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat.
Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă. Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Dar, tocmai pentru aceasta, Domnul a avut grijă să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la fiecare pas
şi învăţături cum să cunoască şi să se ferească de primejdii şi de vrăjmaşi,
ci şi asigurarea ajutorului Său
şi a ocrotirii Sale sigure şi puternice, în orice loc şi împotriva oricărui vrăjmaş. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 15 august:

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic…“ (Psalmi 91, 1)

bibliaViaţa celui statornic credincios în Domnul şi statornic ascultător al Voii Sale sfinte este o necurmată odihnă şi o continuă bucurie,
ca la o umbră răcoroasă şi dulce în tot zăduful unei zile fierbinţi.
Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic,
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi chiar munca pentru El, cu toate sudorile şi suferinţele ei, devin ceva cu totul uşor şi plăcut.
Fiindcă totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa fericită şi întăritoare a lui Hristos.

O, cât de adevărat este acest lucru
şi cât de Credincios este Domnul Dumnezeul nostru în împlinirea făgăduinţelor Sale faţă de oricine le crede şi le încearcă!
Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a chemat să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom avea necazuri…
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu, ca să mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm Crucea Sa
şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 14 august:

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ (Psalmi 90, 12).

bibliaO, cât de multe planuri omeneşti rămân zadarnice!…
Câte năzuinţe ale oamenilor nu se mai realizează niciodată
şi câte gânduri şi dorinţe, unele frumoase, altele îndrăzneţe, iar cele mai multe nevrednice, nu mai ajung niciodată la împlinire!…
Pentru că omul care le face nu învaţă să-şi numere bine zilele sale.
Nu-şi numără bine nici zilele sănătăţii,
nici ale tinereţii,
nici ale puterii,
nici ale înălţării sale.
Iar zilele în care şi-ar putea face binele, trec mai repede decât prilejul aşteptat
şi mai grăbite decât ocazia dorită.

Omul, care a învăţat să calculeze milioanele de ani ai altora, n-a învăţat să-şi numere bine puţinele lui zilişoare
– şi se pomeneşte la capătul lor fără să fi realizat nimic altceva decât planuri!…
Planuri goale şi planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urâte… Planuri.
Dar cât de atent îşi numără omul înţelept, omul cuminte, valorile lui cele mai alese, atunci când ştie bine că nu are timp şi îngăduinţă să le numere decât o singură dată în viaţa lui! | Continuare »

NU NE TRIMITE, DOAMNE

Nu ne trimite, Doamne,
furtuna să ne-nfrunte,
călătorind pe mare
când Tu Te rogi pe munte,
ci ia-ne-n rugăciune
cu Tine împreună
şi-apoi cu noi, şi-apoi cu noi alături
să vii şi Tu, să vii şi Tu-n furtună.

Căci fără Tine, Doamne,
atâtea ne-ameninţă,
atunci vrăjmaşu-i tare,
iar noi, slabi în credinţă.
Atunci furtuna creşte
şi-ncrederea ne piere,
şi inima, şi inima ne-o pierdem
în cea mai grea, în cea mai grea durere.

Nu ne lăsa să mergem,
Iisuse, fără Tine,
căci, orişicând am merge,
sfârşim numa-n suspine.
Ci ia-ne orişiunde
cu Tine pe-orice vreme
şi vină-atunci, şi vină-atunci furtuna,
noi nu ne vom, noi nu ne vom mai teme.

Traian Dorz, Cântarea viitoare

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 13 august:

„Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse“ (Psalmi 90, 8).

bibliaCele mai multe păcate le face omul pe faţă,
dar cele mai mari, le face în ascuns.
Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot mai are o parte de ruşine şi de frică în săvârşirea unor păcate – şi nu le face chiar în văzul altora…
Deşi, în nebunia lui, omul care păcătuieşte cu uşurinţă, de multe ori, se laudă cu păcatele lui, totuşi, sunt unele păcate pe care până şi celui mai ticălos om îi este greu să şi le spună.
Aceste păcate întrec orice margine.
Făptaşul lor le ascunde cât se poate mai tare şi cât se poate mai mult,
fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea de suferit pedeapsa ori ruşinea tuturor.

Dar nu numai Sfânta Evanghelie arată că nu există nimic ascuns care să nu fie odată descoperit (Luca 12, 2),
ci însăşi viaţa, cu faptele şi întâmplările ei pline de învăţătură pentru acela care are ochii şi urechile minţii deschise,
arată cutremurător acest mare adevăr.
Oricât de bine ar căuta făptaşul să se ascundă, este totuşi Cineva care îl vede şi îl urmăreşte pas cu pas. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 12 august:

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam“ (Psalmi, 90, 1)

bibliaCine nu se deprinde să mediteze bine şi să adâncească cu luare-aminte înţelesul asupra faptelor şi asupra oamenilor,
asupra întâmplărilor şi a vremilor,
acela trece prin viaţa aceasta fără să vadă nimic,
fără să înţeleagă nimic
şi fără să înveţe şi să ştie nimic.
Neobişnuindu-se să ia seama asupra trecutului, adică asupra Istoriei,
el nu va descoperi nimic din profeţii,
nu va înţelege nimic din prezent
şi nu va putea întrezări nimic din viitor.
Va trece peste viaţă cum trece o corabie fără busolă peste ape: nu va şti nici unde se află, nici unde se duce.

Dar cine ia seama bine cum citeşte (1 Tim. 4, 13), adică la cum trebuie să se citească în Cartea Cerului sau în întâmplările pământului,
acela va învăţa să desprindă, din toate câte le vede şi le aude, miezul înţelepciunii
şi va putea cunoaşte adevărul.
Cunoscând adevărul, nu va mai rătăci niciodată, înşelat de minciună sau de nimicuri,
ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe încredinţări neclintite.
Astfel, trecutul va deveni pentru el o oglindă, în care va putea vedea limpede tot drumul viitorului său…
Şi nu numai pe al său, ci pe al lumii întregi şi pe al oamenilor ei.
Căci Lumina lui Dumnezeu, dobândită prin har şi prin răbdare, îi arată totul. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 11 august:

biblia„Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului!“ (Psalmi 89, 47).

Un împărat al Macedoniei, care a trăit cu mult înainte de Hristos, se spune că îşi tocmise un servitor care n-avea altă slujbă decât, în fiecare dimineaţă, să intre la stăpânul său şi să-i spună: „Adu-ţi aminte că vei muri!“.
Şi, în fiecare seară, înainte de culcare, să-i spună la fel: „Ţi-ai adus aminte că vei muri?“.
Desigur că un om care în fiecare dimineaţă se scoală şi îşi începe munca zilei sale cu gândul cel serios al morţii apropiate
şi cu simţământul puternic al răspunderii pentru trăirea fiecărei clipe din ziua sa şi din timpul scurt al vieţii sale,
acel om va avea grijă neîncetat spre a nu pierde nimic din viaţă, fără vreun folos.

Cine îşi aduce neîncetat aminte cât de scurtă este viaţa pe pământ,
cine învaţă să-şi numere bine nu numai anii, ci şi zilele,
acela va căpăta o inimă înţeleaptă (Ps. 90, 12).
Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.
Nimeni nu râde în faţa morţii
sau în preajma ei!
Nimeni nu priveşte la moarte cu neseriozitate decât cei nebuni… | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 10 august:

„Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele“ (Psalmi 89, 30).

bibliaNu este nici un adevărat credincios care să nu dorească binele fiilor săi
şi să nu lupte cu toată puterea sa, până la moarte,
pentru mântuirea familiei sale şi a urmaşilor săi.
Nu este nici un adevărat slujitor al lui Hristos care să nu se roage în toată vremea pentru ai săi şi să nu stăruiască de ei şi pentru ei să calce pe urmele Domnului
şi să nu calce peste poruncile Lui.
Câtă vreme copiii ascultă îndrumările şi cât ei urmează pilda părinţilor lor credincioşi, atâta vreme şi binecuvântările Domnului se vor revărsa larg şi fericit peste viaţa lor luminoasă şi îmbelşugată.
Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu pentru care se roagă fierbinte şi neîncetat un părinte credincios.
Sub paza rugăciunii şi a grijii părinteşti, mintea fiilor ascultători se întregeşte, se înalţă şi creşte luminos,
iar inima lor capătă o tot mai frumoasă curăţie şi o tot mai mare bogăţie a virtuţilor credinţei Domnului.
Acestea le vor deveni apoi lumina cărărilor vieţii
şi armele de atac şi de apărare în toate luptele cu toţi vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti pe care vor avea şi ei să-i întâlnească pe căile vieţii lor.

Începând bine şi mergând bine, copiii credincioşi vor şi sfârşi bine,
lăsând, la rândul lor, şi ei, în urmă, tot nişte astfel de fii binecuvântat crescuţi.
Ce privelişte fericită este totdeauna o astfel de familie!…
Dar cât de rari sunt astfel de părinţi credincioşi!… | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 9 august:

„Voi cânta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta“ (Psalmi 89, 1).

bibliaA cânta înseamnă lauda şi rugăciunea bucuroasă şi fericită prin care ne arătăm mulţumirea şi recunoştinţa cu dragoste către Dumnezeu pentru binefacerile Sale faţă de noi şi faţă de toţi…
Iar a spune înseamnă a mărturisi cu înflăcărare şi cu credinţă puternică, cu cuvântul şi cu fapta trăită, voia lui Dumnezeu.
A cânta înseamnă a trăi înlăuntru prezenţa lui Dumnezeu,
a spune înseamnă a o trăi în afară.
A cânta înseamnă a-L contempla pe Dumnezeu,
a spune înseamnă a activa pentru El.
A cânta înseamnă meditaţie, învăţare, adâncire şi cunoaştere a lui Hristos,
a spune înseamnă osteneli, jertfe şi lupte pentru cauza Lui.
Amândouă aceste feţe ale lucrării Duhului Sfânt în viaţa noastră şi prin viaţa noastră
alcătuiesc cele două jumătăţi ale uneia şi aceleiaşi lucrări.

Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit şi rodnic de noi în afară, dacă, mai întâi, nu a făcut înlăuntrul nostru partea sănătoasei înnoiri şi adânciri.
Fiindcă, niciodată nu va putea face în afară o curată lucrare pentru Dumnezeu, acela care mai întâi nu şi-a curăţit bine partea dinlăuntru a „blidului“ său (Mat. 23, 25).
Nici nu ne putem gândi măcar că Duhul Sfânt ar putea primi colaborarea, împreună-lucrarea cu El, a unui vas necurat (2 Tim. 2, 21).
Când, totuşi, un astfel de vas, nesfinţit pe dinlăuntru, adică nenăscut din nou, care, rostind Numele Domnului, nu se depărtează de fărădelege, când un astfel de om se amestecă în lucrarea lui Dumnezeu, el nu va face nimic bun în ea niciodată,
ci va face totul rău sau ducător la rău. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 8 august:

„M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri“ (Psalmi 88biblia, 6).

Dintre toţi psalmii de rugăciune şi de durere, strigaţi către Dumnezeu în cele mai amare stări ale sufletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist şi mai dureros ca acest psalm. Ca Psalmul 88.
În toţi ceilalţi psalmi de durere mai străluceşte, pe ici pe colo, câte o rază de lumină. În fiecare din ei mai este şi câte un luminiş de speranţă în mijlocul marilor încercări şi primejdii,
dar în acest psalm nu este nici una.
Ci, de la începutul şi până la sfârşitul lui, sufletul bântuit de toate puterile întunericului se chinuie fără nici o rază de mângâiere, într-adevăr, în groapa cea mai de jos…

În viaţa sa de pe pământ, fiecare suflet credincios mai poate ajunge
şi mai poate trece
prin multe din stările descrise în psalmi.
Căci, omul lui Dumnezeu prin care s-au scris aceste lucruri, a fost pus în fiecare din aceste stări, anume pentru a fi o călăuză celor ce vor veni după el, pe urmele Domnului, şi o pildă despre felul cum trebuie să ştie ieşi din întuneric acela care ajunge acolo.
Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări şi exemple pentru ieşirea din oricare ispită, din orice primejdie sau încurcătură în care ar putea ajunge un om, un neam sau un rând de oameni, în oricare loc sau vârstă din viaţa lor.
Toate fiind scrise pentru ca noi să putem cunoaşte (Luca 1, 4)
şi să putem crede (Ioan 20, 31),
ca să ne putem mântui. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 7 august:

„Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!“ (Psalmi, 88, 1)

bibliaStrigătul în rugăciune înseamnă o voinţă şi o dorinţă puternică şi stăruitoare, pe care inima omului o înfăţişează lui Dumnezeu. Este rugăciunea care luptă puternic să-L facă pe Dumnezeu să o accepte
şi să o împlinească,
întocmai
şi grabnic.

În vremea unei mari încercări, inima omului, neputând înţelege planul lui Dumnezeu
şi neputând suporta cu răbdare durerea,
voieşte şi doreşte puternic să scape cât mai grabnic din foc.
Atunci, strigă de sub durere, zi şi noapte, înaintea lui Dumnezeu, ca de sub apăsarea unui vrăjmaş răufăcător,
ca de sub loviturile unui stăpân nemilos.
Strigă, până când scapă din încercarea ei într-un fel.

În focul unei mari iubiri,
sau al unei mari disperări,
sau al unei mari nebunii,
sau al unei pofte stăpânitoare,
sau al unei lăcomii puternice,
inima omului, nemaiputând trăi fără o fiinţă sau fără un lucru, strigă, arde, cere! | Continuare »

O, voi copii ai Domnului

O, voi copii ai Domnului,
voi ştiţi ce bun e Dânsul,
căci pâinea Sa şi apa Lui
vă alinară plânsul.

De mult, din haru-I nesecat
de pâine şi de apă
al vostru suflet ne-ncetat
mănâncă şi s-adapă.

Dar nu uitaţi că vă-nconjor
şi alte inimi, multe,
ce n-au putut în viaţa lor
pe Domnul să-L asculte.

Necazurile vieţii cresc,
iar lumea e pustie
şi-atâtea suflete cerşesc
un strop din Apa vie.

Daţi apă celor însetaţi,
la cei flămânzi mâncare,
ce mulţi sunt cei nemângâiaţi
în lumea asta mere!

Copii ai Domnului chemaţi
din lumea cea pustie,
din dar aveţi şi-n dar să daţi
şi pâine, şi-Apă vie. (Traian DORZ)

kenneth-dowdyDoamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând!

Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos!

Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă şi suspină,
şi se roagă în zadar!

Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom şi zgârcit,
care-şi poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit!

Doamne, ce-ngheţat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui!

Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios,
căci, râzând, calcă-n picioare
harul său de la Hristos!

Traian Dorz, Cântări de sus

inmultire painiPlin de frică şi cutremur,
azi, prin mila Ta-ndrăznesc
să beau Preacuratu-Ţi Sânge,
cu-al Tău Trup să mă hrănesc!…

Veniţi cu toţii şi mâncaţi
din Trupul ce se frânge,
cutremuraţi-vă şi beţi
din Preacuratul Sânge! (bis)

Doar un strop din Jertfa Crucii
sângerândă în Potir
gând, simţire-mi înnoieşte
sub un cer de patrafir.

Doar o fărâmiţă vie,
cu-al ei foc dumnezeiesc,
arde omul vechi din mine
şi-n alt trup simt că trăiesc.

Ies din apele căinţei
şi cu Tine mă-mpreun,
iar făptura mea cea nouă
de-azi în slujba Ta o pun.

Să cântăm Domnului, nr. 634

Meditaţii la Adostolul din duminica a IX-a după Rusalii

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

TDorz1Eu, ca un meşter zidar înţelept, – zice Sfântul Pavel – am pus temelia şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra…
El pusese temelia aceasta şi în Corint.
Temelia era Aceeaşi: Piatra din capul unghiului, pe Care o pusese Dumnezeu şi Care era Hristos.
Nimeni nu mai putea pune o altă temelie Lucrării de mântuire, fiindcă în nici un alt nume decât IISUS nu există mântuire (Fapte 4, 12).
Dar, o dată temelia pusă, vine marea răspundere a fiecărui lucrător, asupra felului cum clădeşte el pe temelia asta. Şi ce fel de material foloseşte în clădirea lui Dumnezeu.
De-a lungul temeliei acestei uriaşe clădiri, sunt împrăştiaţi mulţi lucrători. Dar, ca la orice altă zidire, pe tot lungul zidului este un singur dreptar, după care trebuie să clădească fiecare, unul cu celălalt, de la un capăt la altul al zidului.
În sectorul său, fiecare lucrător face cum vrea, dar el este totuşi obligat să ţină seama neapărat şi de ceilalţi… Să se verifice pe el însuşi după cei de lângă el. Să-i vadă şi pe ei cum lucrează: bine sau rău. Dacă fac bine, să facă şi el ca ei. Dacă fac rău, să-i corecteze, pentru a face bine şi ei. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 6 august:

„Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmi 87, 7).

bibliaDin muntele cel mai înalt izvorăsc nu numai cele mai puternice, dar şi cele mai limpezi ape.
Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă de ape proaspete şi răcoroase, de ape dulci şi curate.
Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din belşug tuturor celor care vin la el şi rămân acolo.

Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii, care ţâşnesc în viaţa veşnică (Ioan 4, 14).
Învăţăturile Sale dulci şi limpezi,
nemuritoare şi rodnice,
sunt apele cele vii care înviorează şi întăresc sufletele neîncetat, de mii de ani, renăscând şi primenind viaţa tuturor,
O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui Hristos!
Credinţa lui Hristos, care se naşte din Cuvântul şi din Duhul Său în sufletele noastre,
ce izvor viu şi fericit este ea! (Rom. 10, 17)…
Ce putere de rodire şi biruinţă ne dăruieşte credinţa, nădejdea şi dragostea lui Hristos! | Continuare »

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici şi sărbători

„Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor…“ (Matei 17, 1-2).

Pentru ce a luat Domnul cu Sine numai pe cei trei Apostoli? Pentru că ei întreceau pe toţi ceilalţi.
Petru se deosebea şi prin aceea că iubea foarte mult pe Domnul, Ioan prin aceea că era foarte iubit de Domnul, iar Iacov prin răspunsul ce-l dăduse împreună cu fratele: „Putem bea paharul“ (Matei 20, 22). Şi, în afară de aceasta, prin fapta sa, căci Iacov, într-adevăr, a făcut ceea ce adeverise prin acel răspuns, pentru că el a fost atât de nesuferit pentru iudei, încât Irod a crezut că-şi va dobândi cinstea lor, dacă-l va omorî (Fapte 12, 1-3).

Dar pentru ce a îngăduit Domnul să se arate Moise şi Ilie?
S-ar putea aduce multe motive, dar primul este următorul: Unii oameni ziceau că Hristos este Ilie, alţii că este Ieremia sau altul din proorocii cei vechi, de aceea a trebuit să se arate lângă Hristos cei mai însemnaţi dintre trimişii dumnezeieşti ai Vechiului Testament, spre a arăta ce deosebire mare este între Domnul şi slujitorii Săi şi pentru ca Petru, cu dreptate, să poată avea laudă de la Domnul când L-a numit Fiu al lui Dumnezeu. La acest motiv se mai adaugă şi al doilea, că iudeii deseori înfruntau pe Hristos că încalcă Legea şi huleşte pe Dumnezeu, pentru că El Îşi însuşea vrednicia dumnezeiască, pe care, ziceau ei, nu o merita. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 5 august:

„Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi“ (Psalmi 87, 1)

bibliaÎn înţeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă şi sfântă în care locuieşte şi stăpâneşte, cu mare bucurie şi binecuvântare, totdeauna, Dumnezeu.
Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune şi de înfrânare, de osteneli şi de jertfe,
ajung într-o aşa părtăşie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă şi plăcută locuinţă pentru El. Un Sion ceresc.
O, ce înaltă şi dumnezeiască stare este aceasta!
Într-o astfel de inimă şi de viaţă străluceşte înţelepciunea şi dragostea,
răbdarea şi bunătatea,
curăţia şi toate roadele Duhului,
tot mai frumoase, tot mai dulci şi tot mai multe.
Într-o astfel de viaţă – şi prin ea peste alţii – se revarsă izvoarele nesecate şi fericite ale învăţăturii sănătoase,
ale binefacerilor mângâietoare
şi ale rugăciunii fierbinţi.
Peste viaţa şi inima aceasta odihneşte fericit şi liniştit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4, 14).

Cetatea unei astfel de inimi, de vieţi şi de trăiri, păzită de credinţă şi de Dumnezeu,
este puternică şi este de neînvins.
Zidurile ei sunt de neclintit, pentru că Temelia ei stă pe munţii înalţi şi sfinţi ai harurilor felurite ale lui Hristos (1 Cor. 3, 11). | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 4 august:

Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău (Psalmi 86, 11).

bibliaCăile Domnului se învață.
Se învață tot așa cum se învață și orice alte căi în care omul umblă sau trebuie să umble.
În învățarea căilor Domnului, omul are mulți învățători.
Ele se învață începând din familie, din copilărie, de la mamă, de la cei care-l cresc…
Apoi din educația școlii și a cărților.
Apoi din experiența încercărilor, a minunilor și a trăirii sale personale.

Tot așa se învață și căile păcatului.
Sunt atâția învățători și pentru aceste căi – o, mai ales pentru acestea! Sunt duhurile rele, oamenii răi, cărțile rele…
Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat,
răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.
Aceștia, cu toții, au datoria de contiință să-l îndrepte, învățându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot ce este curat, sfânt și bun, sădind și cultivând în inima și în mintea copilului încă de la înceut,
tot ce este sfânt, adevărat, cinstit, vrednic și bun.
O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să învețe rugciunea. Și o dată cu cunoașterea, el trebuie să învețe credința în Bunul Dumnezeu-Tatăl.
Și din primul an el trebuie să înceapă a ști Adevărul Domnului nostru Iisus Hristos
și iubirea Duhului Sfânt,
apoi cinstea și dreptatea,
cumpătarea și vrednicia vieții creștine. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 3 august:

Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sunt nenorocit şi lipsit (Psalmi 86, 1).

bibliaCea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trăire în păcat,
adică de neascultare de Dumnezeu,
în vrăjmașie cu Cuvântul Său Sfânt și cu Duhul Său.
Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa lui Hristos, adică lipsa darului și harului Său
și lipsa Duhului Său (Rom. 8, 9)
și lipsa vieții și luminii care este El (Ioan 8, 12).
Toate celelalte nenorociri și lipsuri care vin apoi, de orice fel, în viața unui suflet sau a unui popor,
decurg numai din acestea două: nenorocirea păcatului și lipsa lui Hristos.

Cine ascultă de Dumnezeu, prin chiar ascultarea aceasta, este iertător și răbdător,
înfrânat, bland și cumpătat.
Trăind în felul acesta, omul poate să treacă pe lângă toate nenorocirile, căci nu va cădea în ele, fiindcă virtuțile sale și puterea lui Hristos îl vor apăra.
Iertarea nu-l va lăsa să cadă în certuri și bătăi, în procese și în dezbinări…
Răbdarea nu-l va lăsa să cadă în mânie, în pizmă și în răzbunare.
Înfrânarea nu-l va lăsa să cadă în desfrânîri, în stricăciuni și în risipă.
Iubirea nu-l va lăsa să cadă în ură, în rătăcire și în tulburare…
Aceste sfinte virtuți, nu numai că îl vor apăra de nefericire, dar, trăite evlavios, ele îl vor păstra într-o stare senină de putere și har ceresc, din care el va putea face tuturor binele,
iar aceasta va fi în primul rând izvorul fericirii lui însuși. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 2 august:

„Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava“ (Psalmi 85, 9).

bibliaNu există nici un alt cetăţean mai de preţ pentru o ţară decât cel cu adevărat credincios!
Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fi atât de folositor şi de necesar acesteia, ca acela care este, mai întâi, un fiu credincios al Patriei şi Împărăţiei lui Dumnezeu.
Căci acesta, nu numai prin cinstea cu care umblă şi munceşte sau prin curăţia şi hărnicia vieţii şi a faptelor sale, este un model frumos şi un îndemn în mijlocul altora,
dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înaintea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ţării sale, pentru conducătorii ei, pentru vremi de pace şi belşug în ea
şi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri.
El se roagă mereu şi caută să facă mereu tot ce-i poate fi folositor înaintării şi slavei patriei sale pământeşti.
Acesta munceşte şi se roagă ca peste ţara lui să se reverse din plin liniştea şi hărnicia, cumpătarea şi libertatea, inteligenţa şi armonia socială,
spre a putea locui în ea slava lui Dumnezeu.
Adică tot ce poate înălţa o ţară nu numai la un mai înalt nivel de trai material, ci încă şi mai mult: la acel înalt nivel de trai moral, care o poate face să fie demnă de respect în faţa tuturor celorlalte naţiuni…
şi vrednică de prezenţa slavei lui Dumnezeu în ea.

Pentru că noi suntem convinși că niciun alt mijloc nu există pentru ca țara noastră să ajungă la un înalt nivel luminos și fericit decât prin Hristos, noi vom continua să lucrăm totdeauna și să ne rugăm neîncetat,
și să luptăm cu orice sacrificii, până la capăt, ca și țara noastră să ajungă la fericita stare a ascultării de Hristos.
Fiindcă numai prin El poate ea să se bucure de cel mai fericit trai. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 1 august:

„Ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele“ (Psalmi, 85, 2)

 bibliaNu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea,
ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe calea pierzării,
Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduinţă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme şi în atât de multe locuri faptele lor vinovate şi ruşinoase…
Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiuirile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoinţa arătată faţă de el, bietul păcătos nenorocit şi căzut să vadă, în sfârşit, cât de bun este Dumnezeu chiar cu el şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi pierzătoare, venind cu pocăinţă la mântuire.

Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu de ruşine şi de recunoştinţă.
Desfrânatul, la fel.
Mincinosul şi înşelătorul, tot aşa,
vânzătorul şi prefăcutul, de asemenea,
ucigaşul şi clevetitorul, toţi-toţi, la fel.
Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelungaţi, plin de durere şi de îngăduinţă, plata dreptăţii Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot mai multă neruşinare fărădelegile lor – şi i-a răbdat aşteptându-i.
Dar toate acestea până într-o zi. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 31 iulie:

„Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov (Psalmi 85, 1)

bibliaNici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodată că Dumnezeu, faţă de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni, care, cercetându-şi sincer viaţa sa, în faţa cerinţelor voii lui Dumnezeu, să nu recunoască şi să nu vadă că, faţă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi căzut.
Adeseori, nu poţi vedea bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de alţii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar faţă de tine o poţi vedea totdeauna, căci ale tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi faţă de acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuşi, chiar şi el, cu destul de îndelungat timp înainte, vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

E adevărat că peste Sodoma sau peste Ierusalim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu, până la urmă…
Dar, înainte de acestea, câtă vreme nu răsunaseră zadarnic pe uliţele şi în pieţele lor chemările şi avertismentele dumnezeieşti!
De câte ori nu dorise El să-i adune pe locuitorii lor, cum îşi adună găina puii sub aripi – dar ei n-au vrut! (Luca 13, 34).
Numai după ce oamenii pun vârf păcatelor lor (Fac. 6, 11 şi 18, 20),
numai când toate chemările şi încercările de a-i întoarce de la rău şi de a-i abate de la neascultare rămân zadarnice, atunci bunăvoinţa lui Dumnezeu se depărtează de la ei
şi vine peste fiii neascultării pedeapsa mâniei Sale celei drepte (Rom. 2, 4-9).
Dar cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-adevăr bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de cei loviţi!
Ea a aşteptat îndelung, trecând şi peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de în-dreptare…, nici măcar una. | Continuare »

Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 iulie:

„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană“ (Psalmi, 84, 11).

bibliaDomnul nostru Iisus Hristos este pentru noi nu numai Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor… şi El este pentru noi nu numai un Soare al Vieţii, ci este şi un Scut al acestei vieţi pe care ne-a dăruit-o.
Domnul Iisus este pentru noi nu numai Cel Care ne-a dat viaţa şi fiinţa, ci şi Cel Care ni le apără.

Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi curăţirea lor, atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelungaţi, noaptea – stâlp de foc, iar ziua – stâlp de nor…
Noaptea, nu numai spre a-i conduce prin întuneric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.
Ziua, nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Ce grijă sfântă şi duioasă are Domnul faţă de noi!
Hristos este pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri, nu numai Căpetenia credinţei, dar şi Desăvârşirea faptelor (Evrei 12, 2).
Este nu numai Cel Care ne luminează cum să facem ce trebuie făcut,
dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem aceasta.
Este nu numai învăţătura călăuzitoare pentru noi, ci şi puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut împotriva vrăjmaşului nostru.

Orice suflet care L-a aflat cu adevărat pe Domnul, trăieşte în acelaşi timp aceste două fericite stări prin Hristos.
Având ochii mereu aţintiţi spre Domnul, credinciosul adevărat merge fericit şi sigur pe calea Lui, făcând orice pas cu atentă observare asupra cuvintelor lui Dumnezeu.
Îndrumat de Cuvântul şi de pilda Domnului Iisus şi a marilor înaintaşi, sufletul veghetor merge luminos pe urmele luminoase dinaintea lui.
Nu se teme de nimic (Ps. 91; Isaia 43, 1; Luca 12, 4; 1 Petru 3, 14). | Continuare »