{"id":10219,"date":"2023-05-13T14:08:47","date_gmt":"2023-05-13T17:08:47","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=10219"},"modified":"2023-05-13T15:49:43","modified_gmt":"2023-05-13T18:49:43","slug":"evanghelia-despre-datatorul-de-apa-vie-si-femeia-samarineanca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/evanghelia-despre-datatorul-de-apa-vie-si-femeia-samarineanca\/","title":{"rendered":"Evanghelia despre d\u0103t\u0103torul de ap\u0103 vie \u015fi femeia samarineanc\u0103"},"content":{"rendered":"

Sf\u00e2ntul <\/em>Nicolae VELIMIROVICI, <\/em><\/strong>predic\u0103 la Duminica a IV-a dup\u0103 Pa\u015fti<\/p>\n

„\u00cen ce chip dore\u015fte cerbul izvoarele apelor, a\u015fa Te dore\u015fte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. \u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; c\u00e2nd voi veni \u015fi m\u0103 voi ar\u0103ta fe\u0163ei lui Dumnezeu?” (Psalm 41:1-2)<\/em><\/p>\n

Acesta nu este strig\u0103tul omului s\u0103rac \u015fi simplu, care nu are nici o cale ca s\u0103-\u015fi cur\u0103\u0163easc\u0103 sufletul cu \u00een\u0163elepciunea omeneasc\u0103, cunoa\u015fterea \u015fi \u00eendem\u00e2n\u0103rile lume\u015fti, filozofia \u015fi arta lumii: cunoa\u015fterea firelor frumoase din care se \u0163es vie\u0163ile \u015fi firea oamenilor. Nu este a\u015fa; ci este strig\u0103tul trist \u015fi curat al \u00eemp\u0103ratului, bogat \u00een bog\u0103\u0163ii p\u0103m\u00e2nte\u015fti, iste\u0163 la minte, nobil \u00een mi\u015fc\u0103rile inimii \u015fi puternic \u00een t\u0103ria \u015fi lucr\u0103rile voii sale. Cur\u0103\u0163ind sufletul cu toate astea, pe care le r\u00e2vne\u015fte sufletul care nu este liber \u00een aceast\u0103 lume, \u00cemp\u0103ratul David a sim\u0163it \u00eendat\u0103 c\u0103 setea sa duhovniceasc\u0103 nu era doar de nepotolit, ci sporise la asemenea m\u0103sur\u0103, c\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 lume materialnic\u0103 nu era \u00een stare cu nici un chip s\u0103 pun\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe el. Atunci El S-a sim\u0163it \u00een aceast\u0103 lume, \u00een p\u0103m\u00e2nt pustiu \u015fi neumblat \u015fi f\u0103r\u0103 de ap\u0103 (Psalm 62:3), \u015fi a strigat c\u0103tre Dumnezeu ca spre singurul Izvor de b\u0103utur\u0103 nemuritoare, dup\u0103 care t\u00e2nje\u015fte sufletul care are judecat\u0103 \u015fi s-a trezit. „\u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; c\u00e2nd voi veni \u015fi m\u0103 voi ar\u0103ta fe\u0163ei lui Dumnezeu?”
\nNu este nevoie s\u0103 dovedim c\u0103 hrana cea trupeasc\u0103 nu poate ast\u00e2mp\u0103ra sufletul omului, nici c\u0103 b\u0103utura trupului nu poate potoli setea sufletului. Dar p\u00e2n\u0103 \u015fi tot acest duh al vie\u0163ii, care str\u0103luce\u015fte prin toate lucrurile f\u0103cute, d\u00e2ndu-le via\u0163\u0103 \u015fi armonie, este \u00eentru neputin\u0163\u0103 de a hr\u0103ni \u015fi \u00eenviora sufletul. Trupul prime\u015fte hran\u0103 \u00een chip nemijlocit, care este \u00een esen\u0163\u0103 de acela\u015fi fel cu trupul. Trupul este din \u0163\u0103r\u00e2n\u0103, \u015fi hrana pentru trup este tot din \u0163\u0103r\u00e2na. De aceea trupul se simte bine \u00een lume, unde se afl\u0103 cele ce sunt asemenea lui. Dar sufletul se afl\u0103 \u00een suferin\u0163\u0103; el este \u00eengre\u0163o\u015fat \u015fi se \u00eempotrive\u015fte ca s\u0103 primeasc\u0103 hrana \u00een chip mijlocit, \u015fi aceast\u0103 hran\u0103 este diferit\u0103 de suflet. De aceea, sufletul se simte \u00een aceast\u0103 lume ca \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103, printre str\u0103ini.<\/p>\n

Faptul c\u0103 sufletul nu are moarte, \u015fi c\u0103, \u00een esen\u0163a lui, \u00ee\u015fi are s\u0103la\u015f \u00een lumea cea f\u0103r\u0103 de moarte, se dovede\u015fte prin faptul c\u0103, \u00een lumea aceasta p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, el se simte c\u0103l\u0103tor nemul\u0163umit \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103, \u015fi c\u0103 nimic din lumea aceasta nu-l poate hr\u0103ni deplin \u015fi nu-l poate \u00eenviora. \u015ei chiar dac\u0103 sufletul ar putea turna \u00een el \u00eentreaga lume ca pe un pahar cu ap\u0103, setea lui nu numai c\u0103 nu s-ar potoli ci ar spori cu siguran\u0163\u0103. Pentru c\u0103 atunci n-ar mai r\u0103m\u00e2ne \u00een el nici m\u0103car o singur\u0103 sc\u00e2nteie \u00eenchipuit\u0103 de n\u0103dejde, dincolo de dealul urm\u0103tor, care s\u0103 lumineze un neb\u0103nuit izvor de ap\u0103.<\/p>\n

Sufletul omului este viu; viu \u015fi ve\u015fnic \u00eensetat de via\u0163\u0103; \u015fi nimic nu-i poate ast\u00e2mp\u0103ra setea dec\u00e2t via\u0163a: via\u0163a cea dint\u00e2i, nemijlocit\u0103. Dar asemenea via\u0163\u0103 se afl\u0103 \u00een Dumnezeu, \u00een Dumnezeul Cel viu, numai \u00een El. „\u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu!” Acesta nu este numai un psalm, ci este un simplu fapt, precum g\u00e2tul uscat al leului \u00eensetat care rage \u00een de\u015fert, \u015fi al c\u0103rui r\u0103get poate s\u0103 par\u0103 p\u0103s\u0103rilor din oaze ca un c\u00e2ntec, de\u015fi pentru leu nu este c\u00e2ntec ci strig\u0103t de ajutor.<\/p>\n

„\u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu!” Acestea nu sunt cuvintele poetului ci ale c\u0103l\u0103torului \u00eensetat \u00een p\u0103m\u00e2nt gol \u015fi uscat, unde nu se afl\u0103 ap\u0103; nu c\u00e2nt\u0103re\u0163ul este cel care \u00ee\u015fi potrive\u015fte cuvintele acestea, ci omul care este poate cel mai p\u0103trunz\u0103tor, \u015fi cu putere de \u00een\u0163elegere a sufletului omenesc \u00een istoria lumii. Omule, dac\u0103 te g\u00e2nde\u015fti vreodat\u0103 c\u0103 hrana \u015fi b\u0103utura trupeasc\u0103 pot s\u0103-\u0163i hr\u0103neasc\u0103 \u015fi \u00eenvioreze sufletul, te vei afla atunci pe treapt\u0103 pe care se g\u0103sesc animalele de cas\u0103 \u015fi cele s\u0103lbatice de pe dealuri. Dac\u0103 ai trecut de aceast\u0103 treapt\u0103, \u015fi n\u0103d\u0103jduie\u015fti c\u0103 sufletul t\u0103u s\u0103 poat\u0103 fi hr\u0103nit \u015fi \u00eenviorat de \u00een\u0163elepciunea omului \u015fi de frumuse\u0163ea acestei lumi, atunci te vei afla pe treapta omului cu experien\u0163\u0103 \u015fi \u00eentregimea \u00eenjum\u0103t\u0103\u0163it\u0103. A\u015fa cum socoteala cea dint\u00e2i era prosteasc\u0103, tot la fel aceast\u0103 n\u0103dejde este neroditoare. C\u0103ci pe treapta a doua, socoti\u0163i r\u0103getele \u015fi strig\u0103tele lumii \u00eensetate ca fiind c\u00e2ntece \u015fi veselie, o silire de potolire a setei cuiva prin \u00eensetarea altora. Dac\u0103 ai trecut de cea de a doua treapt\u0103, \u015fi ai sim\u0163it o sete de negr\u0103it, pe care nu o poate st\u0103vili nici un lac din lume – care nu se poate stinge nici de c\u0103tre \u00eentregul ocean al lumii – atunci e\u015fti cu adev\u0103rat un om c\u0103lit \u015fi preg\u0103tit, e\u015fti un om adev\u0103rat. Numai la aceast\u0103 treapt\u0103 de sete duhovniceasc\u0103 nepotolit\u0103, vei \u00een\u0163elege deplin Evanghelia de ast\u0103zi.<\/p>\n

Deci a venit Iisus la o cetate a Samariei, numit\u0103 Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul s\u0103u. \u00centreaga regiune dintre Iudeea \u015fi Galileea era numit\u0103 Samaria, lu\u00e2ndu-\u015fi numele de la dealul Samariei. Drumul dintre dintre Ierusalim \u015fi Galileea trece \u00eenc\u0103 prin Sihar (numit\u0103 acum Askar), l\u00e2ng\u0103 Sichem (Nablus). Iat\u0103, era o parte de c\u00e2mp pe care o cump\u0103rase Iacov de la fiii lui Hemor, \u00een\u0103l\u0163\u00e2nd acolo un jertfelnic \u015fi i-a pus numele El-Elohe-Israel (Dumnezeul cel Puternic al Israelului) (Facerea 33:19-20). Mai t\u00e2rziu, Iacov a l\u0103sat aceast\u0103 parte de c\u00e2mp fiului s\u0103u Iosif, care, a fost \u00eengropat aici (Iosua 24:32). Este cetatea care d\u0103 \u00eensemn\u0103tate satului din apropiere, dar \u00een cazul acesta este invers: satul lui Iosif este mai cunoscut dec\u00e2t cetatea Sihar – \u015fi de aceea Evanghelistul spune c\u0103 cetatea se afl\u0103 l\u00e2ng\u0103 sat.<\/p>\n

\u015ei era acolo f\u00e2nt\u00e2na lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de c\u0103l\u0103torie, S-a a\u015fezat l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi era ca la al \u015faselea ceas. Pentru c\u0103 str\u0103mo\u015ful nostru Iacov tr\u0103ia \u00eempreun\u0103 cu vitele sale l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 – tocmai pentru c\u0103 el \u00eensu\u015fi a s\u0103pat-o \u015fi a zidit-o – a\u015fa \u015fi-a aflat f\u00e2nt\u00e2na numele. Ostenit de urcu\u015ful dinspre Ierusalimul r\u00e2pos \u015fi neroditor, Domnul S-a a\u015fezat l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 ca s\u0103 se odihneasc\u0103. Ceasul al \u015faselea, \u00een r\u0103s\u0103rit, este mijlocul zilei. Domnul ostenit fiind, a ajuns \u00een locul acela, \u00een cea mai mare c\u0103ldur\u0103 a zilei. El era ostenit de c\u0103l\u0103torie, s\u0103v\u00e2r\u015find m\u00e2ntuirea noastr\u0103, c\u0103ci mai t\u00e2rziu S-a aflat pe Cruce, plin de s\u00e2nge de la r\u0103nile Sale, \u015fi \u00eencovoiat de durere – tot pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103. Dar de ce nu a c\u0103l\u0103torit El noaptea, pe r\u0103coare? Pentru El, nop\u0163ile erau pentru rug\u0103ciune. \u015ei dac\u0103 cu acest prilej El ar fi c\u0103l\u0103torit noaptea, Evanghelia ar fi fost mai scurt\u0103 cu o \u00eent\u00e2mplare f\u0103r\u0103 de asem\u0103nare, \u015fi cu descoperirea cea mai plin\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte, \u015fi mai m\u00e2ntuitoare. El a c\u0103l\u0103torit ziua, pe jos, urc\u00e2nd poteci r\u00e2poase, \u00een vremea ar\u015fi\u0163ei, obosit \u015fi \u00eensetat, pentru c\u0103 se gr\u0103bea s\u0103 foloseasc\u0103 fiecare clip\u0103 a vie\u0163ii Sale pe p\u0103m\u00e2nt, at\u00e2t din zi c\u00e2t \u015fi din noapte, pentru binele \u015fi m\u00e2ntuirea noastr\u0103.<\/p>\n

Atunci a venit o femeie din Samaria s\u0103 scoat\u0103 ap\u0103. Iisus i-a zis: D\u0103-Mi s\u0103 beau. Se observ\u0103 mai ales c\u0103 femeia era samarineanc\u0103, c\u0103ci iudeii \u00eei socoteau pe samarineni p\u0103g\u00e2ni. „D\u0103-Mi s\u0103 beau”, \u00eei spune Domnul. El era obosit \u015fi \u00eensetat, de unde \u00een\u0163elegem limpede c\u0103 trupul S\u0103u era trup real omenesc, iar nu cum g\u00e2ndeau oarecari eretici. A\u015fa cum din trupul S\u0103u se v\u0103rsau lacrimi de durere pentru oameni, \u015fi a\u015fa cum suferea durere pe Cruce, tot a\u015fa sim\u0163ea nevoia s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea. Este adev\u0103rat c\u0103 El putea, dac\u0103 dorea, s\u0103 biruiasc\u0103 \u015fi s\u0103 se lepede de aceast\u0103 nevoie, prin puterea Sa Dumnezeiasc\u0103, pentru lungime de vreme mai \u00eendelungat\u0103, \u015fi chiar pentru vremea \u00eentreag\u0103 a vie\u0163ii Sale p\u0103m\u00e2nte\u015fti; dar atunci, cum putea fi v\u0103zut El ca fiind om adev\u0103rat; cum s\u0103 fie El \u00eentru toate … s\u0103 Se asemene fra\u0163ilor, \u015fi cum \u00eei putea numi El fra\u0163i (Evrei 2:17)? Cum ne putea \u00eenv\u0103\u0163a El suferin\u0163a \u015fi \u00eendurarea r\u0103bd\u0103toare dac\u0103 nu ar fi suferit \u015fi \u00eendurat El \u00censu\u015fi? \u015ei apoi, biruin\u0163a Lui de la urm\u0103 ar fi avut acea str\u0103lucire care ne \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi ne lumineaz\u0103 \u00een durerile vie\u0163ii, dac\u0103 nu le-ar fi \u00eendurat El pe toate, \u015fi toate acestea \u00eentru cea mai mare m\u0103sur\u0103? Desigur c\u0103 vine \u00eentrebarea: „Cum se face c\u0103 El, care era \u00een stare s\u0103 \u00eenmul\u0163easc\u0103 p\u00e2inea \u015fi s\u0103 mearg\u0103 pe ap\u0103 ca pe p\u0103m\u00e2nt, nu putea \u00een aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie lung\u0103, cu un singur cuv\u00e2nt \u00eentru t\u0103rie – da, chiar un g\u00e2nd – s\u0103 scoat\u0103 izvor de ap\u0103 din st\u00e2nc\u0103 sau din nisip, \u015fi s\u0103-\u015ei potoleasc\u0103 setea?” Cu adev\u0103rat \u00cei st\u0103tea Lui aceasta \u00een putere. Moise a f\u0103cut aceasta \u00een pustie; mul\u0163i sfin\u0163i au f\u0103cut aceasta \u00een numele Lui de-a lungul istoriei Bisericii; atunci, cum nu este aceasta cu putin\u0163\u0103 la El? El putea aceast\u0103 dar nu a voit. El nu a s\u0103v\u00e2r\u015fit niciodat\u0103 nici m\u0103car o singur\u0103 minune pentru El – s\u0103 Se hr\u0103neasc\u0103, s\u0103 Se odihneasc\u0103 sau s\u0103 Se \u00eembrace. Toate minunile Sale erau pentru al\u0163ii. \u00cen via\u0163a Sa nu se afl\u0103 nici un pic de umbr\u0103 de iubire de Sine. Chiar pe vremea c\u00e2nd era Prunc, a fugit dinaintea sabiei lui Irod, dar aceasta nu a fost pentru El, ci pentru oameni. Vremea Lui nu venise. Cu toate acestea, c\u00e2nd \u00ce\u015fi terminase lucrarea printre oameni, El nu a fugit de moarte, ci a mers ca s\u0103 o \u00eent\u00e2mpine. Iubirea f\u0103r\u0103 margini pentru oameni, nedesp\u0103r\u0163it\u0103 de \u00een\u0163elepciunea f\u0103r\u0103 margini, a insuflat \u015fi a \u00eendrumat toate cuvintele Domnului Iisus, toat\u0103 lucrarea Lui \u015fi fiecare fapt\u0103 a Lui din via\u0163a Sa p\u0103m\u00e2nteasc\u0103.<\/p>\n

„D\u0103-Mi s\u0103 beau.” Ziditorul cerceteaz\u0103 aceasta la zidirea Sa. Aceste cuvinte r\u0103sun\u0103 de-a lungul celor dou\u0103 mii de ani; pentru c\u0103 El nu a spus aceste cuvinte numai pentru femeia samarineanc\u0103, ci tuturor neamurilor p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul veacurilor.<\/p>\n

„D\u0103-Mi s\u0103 beau”, ne spune El ast\u0103zi fiec\u0103ruia dintre noi. El – F\u0103c\u0103torul apei \u015fi Or\u00e2nduitorul m\u0103rilor \u015fi oceanelor, r\u00e2urilor \u015fi izvoarelor – nu spune aceasta pentru c\u0103 El este \u00eensetat de ap\u0103, ci pentru c\u0103 El \u00eenseteaz\u0103 dup\u0103 voirea \u015fi iubirea noastr\u0103 cea bun\u0103. D\u0103ruind Lui, noi nu d\u0103ruim din ceea ce este al nostru, ci din al Lui. Fiecare pahar cu ap\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt este al Lui, c\u0103ci El l-a f\u0103cut; \u015fi fiecare pahar cu ap\u0103 bun\u0103, pe care noi \u00eel d\u0103m unuia dintre fra\u0163ii S\u0103i mai mici, El l-a pl\u0103tit cu s\u00e2ngele S\u0103u de mare pre\u0163. Totu\u015fi, \u00een smerenia Sa neasemuit\u0103, El nu cere ap\u0103 de la femeie precum Pl\u0103smuitorul de la pl\u0103smuire, ci a\u015fa cum cere un om de la altul, ar\u0103t\u00e2ndu-\u015ei smerenia \u015fi fiind m\u0103rturisitor \u00een chipul acesta pentru firea Sa omeneasc\u0103 str\u00e2mtorat\u0103 \u015fi s\u0103rac\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, El face aceasta ca s\u0103 ne \u00eenve\u0163e pe noi ca s\u0103 slujim cu mil\u0103. Omul are dreptul s\u0103 cear\u0103 de la altul, dar are \u015fi datoria de a-l sluji pe altul \u015fi de a avea mil\u0103 de acela.<\/p>\n

C\u0103ci ucenicii Lui se duseser\u0103 \u00een cetate, ca s\u0103 cumpere merinde. Atunci, Domnul nu era numai obosit \u015fi \u00eensetat ci \u015fi fl\u0103m\u00e2nd, ca \u015fi ucenicii S\u0103i. Aceasta este \u00eenc\u0103 o dovad\u0103 a adev\u0103ratei Sale umanit\u0103\u0163i \u015fi a p\u0103zirii Sale \u00een\u0163elepte de a face minuni \u00eentr-o \u00eemprejurare \u00een care minunea nu ar fi fost de vreun ajutor \u00een lucrarea de m\u00e2ntuire. Evanghelistul vorbe\u015fte despre lipsa ucenicilor pentru a l\u0103muri de ce Domnul a cerut femeii ap\u0103. Fiindc\u0103, dac\u0103 ucenicii ar fi fost acolo, ar fi adus ei ap\u0103 \u015fi nu s-ar mai fi pomenit de femeie. Totu\u015fi, Dumnezeu a voit s\u0103 r\u00e2nduiasc\u0103 aceast\u0103 \u00eemprejurare pentru a ne \u00eenv\u0103\u0163a pe noi, a\u015fa \u00eenc\u00e2t atunci c\u00e2nd vedem pe vr\u0103jma\u015ful nostru, la nevoie, s\u0103-l ajut\u0103m. \u015ei atunci c\u00e2nd poporul nostru se afl\u0103 \u00een vr\u0103jm\u0103\u015fie cu popoarele vecine, noi s\u0103 nu l\u0103rgim aceast\u0103 vr\u0103jm\u0103\u015fie la fiecare om al acelui popor, ci, este de datoria noastr\u0103 ca, \u00eentr-o anumit\u0103 \u00eemprejurare, s\u0103 ajut\u0103m pe fiecare om care se afl\u0103 \u00een nevoie, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne intereseze dac\u0103 omul acela face parte din poporul nostru sau nu.<\/p>\n

Femeia samarineanc\u0103 I-a zis: Cum Tu, Care e\u015fti iudeu, ceri s\u0103 bei de la mine, care sunt femeie samarineanc\u0103? Pentru c\u0103 iudeii nu au amestec cu samarinenii. Aceast\u0103 femeie avea \u00een vedere ceea ce era obi\u015fnuit pe vremea aceea, c\u0103 omul trebuie s\u0103 urasc\u0103 nu numai poporul vr\u0103jma\u015f ci \u015fi pe fiecare om al acelui popor. \u00cen pilda samarineanului celui bun, Domnul a ar\u0103tat ura iudeilor fa\u0163\u0103 de samarineni, \u015fi aceast\u0103 \u00eemprejurare l\u0103mure\u015fte ura samarinenilor fa\u0163\u0103 de iudei. Pentru a rupe hotarele urii dintre un popor \u015fi altul, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 rupem hotarele urii dintre un om \u015fi altul. Aceasta este singura cale cu dreapt\u0103 judecat\u0103 pentru t\u0103m\u0103duirea oamenilor de marea boal\u0103 a urii unora fa\u0163\u0103 de al\u0163ii.<\/p>\n

Iisus a r\u0103spuns \u015fi i-a zis: Dac\u0103 ai fi \u015ftiut darul lui Dumnezeu \u015fi Cine este Cel ce-\u0163i zice: D\u0103-Mi s\u0103 beau, tu ai fi cerut de la El, \u015fi \u0163i-ar fi dat apa vie. „Darul lui Dumnezeu” se poate \u00een\u0163elege \u00een sens materialnic \u015fi duhovnicesc. \u00cen sens materialnic, prin „darul lui Dumnezeu”, trebuie s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 tot ceea ce Dumnezeu, \u00een bun\u0103tatea Sa, a f\u0103cut \u015fi a dat omului pentru ajutor \u015fi folos. Dac\u0103 tu, femeie, ai \u015fti c\u0103 aceast\u0103 ap\u0103 nu este samarineanc\u0103 sau evreiasc\u0103, ci a lui Dumnezeu; \u015fi c\u0103, atunci c\u00e2nd Dumnezeu a f\u0103cut aceast\u0103 ap\u0103, El nu a numit-o „pentru samarineni” sau „pentru iudei”, ci „pentru oameni”, tu sco\u0163i aceast\u0103 ap\u0103 – cu \u00eenfiorare – ca pe darul lui Dumnezeu, \u015fi o dai unui om \u00eensetat ca s\u0103 bea – cu \u015fi mai mare \u00eenfiorare – ca pe zidirea lui Dumnezeu. \u00centruc\u00e2t lumea \u00eentreag\u0103 este darul lui Dumnezeu pentru om, \u015fi omul este darul lui Dumnezeu pentru lume. \u00cen sens duhovnicesc, „darul lui Dumnezeu” este \u00censu\u015fi Domnul Hristos. D\u00e2nd toat\u0103 aceast\u0103 lume v\u0103zut\u0103 omului, Dumnezeu, \u00een iubirea Sa, El Se d\u0103ruie\u015fte pe Sine. Dac\u0103 tu, femeie, ai \u015fti ce dar de mare pre\u0163 a dat Dumnezeu iudeilor \u015fi samarinenilor, \u015fi toate celelalte popoare f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, \u0163i s-ar cutremura sufletul, ai pl\u00e2nge de bucurie, ai r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 grai la pilda cea vie, \u015fi nu ai cuteza s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti la r\u0103utatea \u015fi ura dintre iudei \u015fi samarineni.<\/p>\n

Mai mult, dac\u0103 trebuia s\u0103 \u0163i se descopere toate tainele cele ascunse ale Celui care vorbe\u015fte cu tine, pe care tu \u00cel socote\u015fti, pe dinafar\u0103, dup\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea trupeasc\u0103, un om obi\u015fnuit \u015fi, dup\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103mintea \u015fi vorba Sa, ca pe un iudeu, „tu ai fi cerut de la El, \u015fi \u0163i-ar fi dat apa vie”. Prin „apa vie”, Domnul vrea s\u0103 spun\u0103 puterea haric\u0103 \u015fi d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103 a Duhului Sf\u00e2nt, pe care L-a promis El credincio\u015filor. „Cel ce crede \u00een Mine, … r\u00e2uri de ap\u0103 vie vor curge din p\u00e2ntecele lui” (iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau s\u0103-L primeasc\u0103 acei ce cred \u00een El) (Ioan 7:38-39). Ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd nimic din aceasta, femeia spune:<\/p>\n

„Doamne, nici g\u0103leat\u0103 nu ai, \u015fi f\u00e2nt\u00e2na e ad\u00e2nc\u0103; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva e\u015fti Tu mai mare dec\u00e2t p\u0103rintele nostru Iacov care ne-a dat aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi el \u00eensu\u015fi a b\u0103ut din ea \u015fi fiii lui \u015fi turmele lui?” Tu nu ai slujitori; tu nu ai g\u0103leat\u0103 – \u015fi f\u00e2nt\u00e2na e ad\u00e2nc\u0103; cum vei scoate Tu apa cea vie? Sub haina trupului omenesc, Domnul i Se arat\u0103 femeii c\u0103 un om obi\u015fnuit, lipsit de ajutor. „Apa cea vie”, atunci ca \u015fi acum, era numele dat apei de izvor, spre deosebire de apa de ploaie, str\u00e2ns\u0103 \u00een pu\u0163uri \u015fi cisterne.<\/p>\n

Dar exist\u0103 ap\u0103 \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103 care se mai poate numi \u015fi „apa vie”, dac\u0103 f\u00e2nt\u00e2na prime\u015fte ap\u0103 de la un izvor. Acesta se afl\u0103 la fundul f\u00e2nt\u00e2nii, acolo unde curge ap\u0103 ca s\u0103 umple f\u00e2nt\u00e2na. La \u00eenceput femeia se g\u00e2nde\u015fte la fundul f\u00e2nt\u00e2nii, acolo unde curge apa. Dar, \u00eentr-o clip\u0103 i-a venit g\u00e2ndul care a \u00eendemnat-o s\u0103 \u00eentrebe: „Nu cumva e\u015fti Tu mai mare dec\u00e2t p\u0103rintele nostru Iacov?” Cu alte cuvinte: po\u0163i face Tu un alt izvor de ap\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 acesta? Str\u0103mo\u015ful nostru Iacov nu a f\u0103cut aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103, ci numai a zidit-o \u015fi a \u00eengr\u0103dit-o. Dac\u0103 Tu ai putea face un izvor, o ap\u0103 curg\u0103toare, aceea ar fi „apa vie” cu totul, \u015fi atunci Tu ai fi mai mare dec\u00e2t p\u0103rintele nostru Iacov. E\u015fti Tu mai mare dec\u00e2t el? F\u00e2nt\u00e2na lui Iacov are at\u00e2t de mult\u0103 ap\u0103 c\u0103 el \u00eensu\u015fi a b\u0103ut din ea \u015fi fiii lui \u015fi turmele lui, \u015fi noi to\u0163i care locuim prin \u00eemprejurimi, \u015fi to\u0163i c\u0103l\u0103torii \u015fi vizitatorii, \u015fi aceasta este de multe veacuri. \u015ei apa din aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 nu a secat niciodat\u0103. Po\u0163i face Tu un lucru mai mare dec\u00e2t acesta?<\/p>\n

\u00cen aceste cuvinte ale femeii samarinence se arat\u0103 pe de o parte, m\u00e2ndria pentru str\u0103mo\u015ful lor Iacov; \u015fi pe de alt\u0103 parte, ceva mai mult dec\u00e2t \u00eendoiala, chiar batjocura fa\u0163\u0103 de Domnul Iisus. Batjocura nu era at\u00e2t de grosolan\u0103 \u015fi de larg\u0103 ca la \u00eenvierea fiicei lui Iair – c\u00e2nd ei r\u00e2deau de El (Matei 9:24) – dar totu\u015fi era o batjocur\u0103 mijlocit\u0103 \u015fi ascuns\u0103 cu dib\u0103cie. Dar Domnul, care Se pune pe Sine pentru a scoate pe oameni din murd\u0103ria p\u0103catului, este preg\u0103tit s\u0103 rabde batjocura at\u00e2t de la oameni c\u00e2t \u015fi de la draci. El nu mustr\u0103 femeia pentru aceast\u0103 batjocur\u0103 ustur\u0103toare, ci merge mai departe pentru m\u00e2ntuirea sufletului ei.<\/p>\n

Iisus a r\u0103spuns \u015fi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va \u00eenseta iar\u0103\u015fi; dar cel ce bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai \u00eenseta \u00een veac, c\u0103ci apa pe care i-o voi da Eu se va face \u00een el izvor de ap\u0103 curg\u0103toare spre via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103. Domnul nu-i r\u0103spunde femeii a\u015fa cum se a\u015fteapt\u0103 ea. El nu \u00eei spune ei cu c\u00e2t este mai mare dec\u00e2t Iacov. El vede pricina \u00een\u0163elegerii gre\u015fite dintre El \u015fi femeie, pe care femeia nu o vede. Aceast\u0103 \u00een\u0163elegere gre\u015fit\u0103 vine din aceea c\u0103 El vorbe\u015fte despre ap\u0103 duhovniceasc\u0103, d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103, pe c\u00e2nd femeia, \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 numai cu \u00een\u0163elegerea cea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, a sim\u0163urilor, are \u00een mintea ei numai apa pe care o poate vedea, menit\u0103 de Dumnezeu pentru potolirea vremelnic\u0103 a setei celei trupe\u015fti. Apa cea vie despre care vorbe\u015fte Domnul este d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103, har sf\u00e2nt \u015fi \u00eenvioreaz\u0103 sufletul, duc\u00e2nd c\u0103tre via\u0163a ve\u015fnic\u0103, \u00eenc\u0103 de aici de pe p\u0103m\u00e2nt. C\u00e2nd acest har d\u0103t\u0103tor de via\u0163\u0103 intr\u0103 \u00een om \u015fi \u00eel face de mare pre\u0163, deschide \u00een el un izvor nesecat de via\u0163\u0103, bucurie \u015fi t\u0103rie mare.<\/p>\n

Femeia a zis c\u0103tre El: Doamne, d\u0103-mi aceast\u0103 ap\u0103 ca s\u0103 nu mai \u00eensetez, nici s\u0103 mai vin aici s\u0103 scot. Femeia \u00eenc\u0103 nu \u00een\u0163elege bine, g\u00e2ndindu-se la izvorul de ap\u0103 p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. \u00cen cel mai bun caz, ea s-ar fi putut g\u00e2ndi la Hristos ca la un vr\u0103jitor, put\u00e2nd face o minune prin vr\u0103jitorie. Pentru a-i strica aceast\u0103 socotin\u0163\u0103 omeneasc\u0103 a femeii, Domnul \u00eendreapt\u0103 \u00eendat\u0103 discu\u0163ia c\u0103tre altceva cu totul diferit.<\/p>\n

Iisus i-a zis: Mergi \u015fi cheam\u0103 pe b\u0103rbatul t\u0103u \u015fi vino aici. Femeia a r\u0103spuns \u015fi a zis: N-am b\u0103rbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis c\u0103 nu ai b\u0103rbat, c\u0103ci cinci b\u0103rba\u0163i ai avut \u015fi cel pe care \u00eel ai acum nu-\u0163i este b\u0103rbat. Aceasta adev\u0103rat ai spus. El spune aceasta pentru a o \u00eenv\u0103\u0163a pe femeie s\u0103-\u015fi fac\u0103 socotin\u0163a duhovniceasc\u0103, nu trupeasc\u0103; Domnul crede c\u0103 este \u00een\u0163elept s\u0103 nu fac\u0103 nici o minune \u00een fa\u0163a femeii, ci ca s\u0103 Se arate ca \u00eenainte v\u0103z\u0103tor \u015fi prooroc – acest lucru av\u00e2nd acela\u015fi lucrare mare ca \u015fi facerea de minuni. „Mergi \u015fi cheam\u0103 pe b\u0103rbatul t\u0103u.” Domnul \u015ftie c\u0103 ea nu are b\u0103rbat, dar vrea s\u0103 aud\u0103 r\u0103spunsul ei, preg\u0103tind-o pentru o zdruncin\u0103tur\u0103 nea\u015fteptat\u0103 prin atotcunoa\u015fterea \u015fi dreapta socoteal\u0103 a Lui.<\/p>\n

„Cinci b\u0103rba\u0163i ai avut” – aceasta gr\u0103ire este destul de uimitoare pentru femeie, dar c\u00e2nd aude taina ei plin\u0103 de vinov\u0103\u0163ie, pe care voia s\u0103 o \u0163in\u0103 ascuns\u0103: „\u015fi cel pe care \u00eel ai acum nu-\u0163i este b\u0103rbat” – aceasta trebuie s\u0103 lucreze asupra ei precum tr\u0103snetul din senin. Dar nu mustr\u0103 pe femeia samarineanc\u0103, o, suflet Cre\u015ftin; nu o mustra pe ea, ci \u00eentreab\u0103-te pe tine: „Cine este b\u0103rbatul meu?” Nu ai avut deja cinci sute de b\u0103rba\u0163i? B\u0103rbatul t\u0103u de acum nu este altul dec\u00e2t b\u0103rbatul t\u0103u \u00een lege? Sufletul este biserica, \u015fi capul Bisericii este Domnul Hristos; cu alte cuvinte, mirele sufletului Cre\u015ftin este Domnul \u00censu\u015fi. Dac\u0103 te \u0163ii numai \u00een aceast\u0103 lume a sim\u0163urilor, logodindu-te \u015fi \u00eenso\u0163indu-te cu aceasta prin cele cinci sim\u0163uri ale tale, atunci, o, suflete, te afli cu adev\u0103rat \u00een aceea\u015fi stare de p\u0103cat \u015fi de nepizmuit ca aceea \u00een care se afla femeia samarineanc\u0103. Dac\u0103 ai primit \u00een\u015felare de la sim\u0163urile tale, de la bucuria dat\u0103 de sim\u0163uri, te-ai lep\u0103dat \u00eentru adev\u0103r de sim\u0163urile tale. Atunci, sim\u0163urile tale s-au f\u0103cut precum sunt cinci b\u0103rba\u0163i mor\u0163i, \u00een vreme ce ai plecat s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00eempreun\u0103 cu cel de al \u015faselea b\u0103rbat care nu-\u0163i este b\u0103rbat \u00eentru lege, urm\u0103torul celorlal\u0163i cinci care cuprind \u00een\u0163elegerea sim\u0163urilor tale. Aceasta este toat\u0103 minciuna \u015fi murd\u0103ria pe care sim\u0163urile tale le-a adunat \u00een tine, le-a str\u00e2ns ca pe o gr\u0103mad\u0103 de gunoi.<\/p>\n

Vorbirea dintre Domnul \u015fi femeia samarineanc\u0103 este o vorbire \u00eentre Dumnezeu, care are credin\u0163\u0103, \u015fi sufletul care este f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103. Aceast\u0103 vorbire are pentru tine un \u00een\u0163eles. Este vorbirea \u00eentre Mirele Cel ceresc \u015fi mireasa Sa, sufletul omului. Nu vezi c\u0103 tocmai pentru aceasta a avut Domnul vorbirea cu femeia samarineanc\u0103 despre b\u0103rbatul ei?El putea s\u0103 aib\u0103 cu ea o alt\u0103 vorbire \u015fi S-ar fi putut ar\u0103ta ei ca \u00eenainte v\u0103z\u0103tor \u015fi prooroc, prin alte c\u0103i. El putea descoperi alte ascunzi\u015furi ale ei, sau vreun lucru ascuns sau altul al p\u0103rin\u0163ilor ei, sau al celor din preajma ei din Sihar, cunoa\u015fterea acestora ar fi surprins-o \u015fi uimit-o pe femeie \u00een acela\u015fi chip. Dar El dinadins a avut aceast\u0103 vorbire cu femeia despre b\u0103rbatul ei, pentru c\u0103 aceast\u0103 vorbire \u00ee\u0163i este spus\u0103 \u015fi \u0163ie, suflete Cre\u015ftin; \u0163ie \u015fi tuturor sufletelor pe care le-a zidit Dumnezeu dintru \u00eenceputuri, \u015fi pe care le va zidi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul veacurilor. O, suflete, \u00eentrebarea despre b\u0103rbatul t\u0103u este cea mai \u00eensemnat\u0103 pentru tine, cea mai \u00eensemnat\u0103 \u015fi cea mai hot\u0103r\u00e2toare prin urm\u0103ri. Cu oricare te \u00eenso\u0163e\u015fti, tu te faci una cu acela. Dac\u0103 cel ce te \u00eenso\u0163e\u015fte pe tine este lumea, tu vei fi dus la pierzare de lume. Dac\u0103 cel ce te \u00eenso\u0163e\u015fte pe tine este p\u0103catul, \u00eempreun\u0103 cu p\u0103catul vei muri. Dac\u0103 cel ce te \u00eenso\u0163e\u015fte pe tine este diavolul, vei fi \u00eempreun\u0103 cu el toat\u0103 ve\u015fnicia. \u00cen toate aceste cazuri, zi \u015fi noapte, tu vei bea apa care te va face \u015fi mai \u00eensetat. Numai dac\u0103 \u00cel recuno\u015fti pe Domnul Hristos ca pe B\u0103rbatul t\u0103u \u00eentru lege, \u015fi te logode\u015fti cu El cu credin\u0163\u0103 \u015fi iubire, vei bea apa cea vie, de la care nu vei mai \u00eenseta \u015fi pe care vei pluti \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cea cereasc\u0103 \u015fi \u00een via\u0163a cea ve\u015fnic\u0103.<\/p>\n

Femeia I-a zis: Doamne, v\u0103d c\u0103 Tu e\u015fti prooroc. P\u0103rin\u0163ii no\u015ftri s-au \u00eenchinat pe acest munte, iar voi zice\u0163i c\u0103 \u00een Ierusalim este locul unde trebuie s\u0103 ne \u00eenchin\u0103m. \u015ei Iisus i-a zis: Femeie, crede-M\u0103 c\u0103 vine ceasul c\u00e2nd nici pe muntele acesta, nici \u00een Ierusalim nu v\u0103 ve\u0163i \u00eenchina Tat\u0103lui. Voi v\u0103 \u00eenchina\u0163i c\u0103ruia nu \u015fti\u0163i; noi ne \u00eenchin\u0103m C\u0103ruia \u015ftim, pentru c\u0103 m\u00e2ntuirea din iudei este. Domnul dinadins urm\u0103re\u015fte s\u0103 ating\u0103 o coard\u0103 duhovniceasc\u0103 din sufletul femeii samarinence. El izbute\u015fte aceasta, ating\u00e2nd trecutul ei. \u00cen femeia \u00een care mai \u00eenainte fusese lucr\u0103toare numai \u00een\u0163elegerea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, prin sim\u0163uri, care, p\u00e2n\u0103 acum, fusese adormit\u0103 de narcoza \u00een\u0163elegerii prin ajutorul sim\u0163urilor ei, \u00eencepe de \u00eendat\u0103 s\u0103 se trezeasc\u0103. \u015ei astfel ea mai \u00eent\u00e2i \u00cel recunoa\u015fte pe Hristos ca prooroc. Asta este destul pentru \u00eenceput. \u00cendat\u0103 dup\u0103 asta, interesul ei pentru lucruri duhovnice\u015fti spore\u015fte foarte grabnic. Ea pune o \u00eentrebare Domnului, care era de mare interes \u00een acea vreme. Ne\u00een\u0163elegerile neschimbate dintre samarineni \u015fi iudei cu privire la locul \u00een care trebuie s\u0103 I se dea slav\u0103 lui Dumnezeu. Care loc de \u00eenchin\u0103ciune este mai bine pl\u0103cut lui Dumnezeu, unde oamenii s\u0103-I aduc\u0103 Lui slav\u0103: pe muntele Samariei sau \u00een Ierusalim? Cine este adev\u0103rat m\u0103ritor \u015fi adev\u0103rat om al rug\u0103ciunii: cel care face \u00eenchin\u0103ciuni \u015fi se roag\u0103 aici sau cel care face \u00eenchin\u0103ciuni \u015fi se roag\u0103 acolo? „P\u0103rin\u0163ii no\u015ftri se \u00eenchinau \u00een acest munte.” Femeia nu spune „noi”, ci „p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri”, pentru a da pre\u0163uire mai mare acestui munte, \u015fi \u00eendrept\u0103\u0163ire mai mare samarinenilor din vremea ei. E ca \u015fi cum vrea s\u0103 spun\u0103: nu noi am ales acest loc de \u00eenchin\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu, ci p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, \u015fi ei erau mai mari \u015fi mai aproape de Dumnezeu dec\u00e2t noi. \u015ei acum, ca \u015fi atunci, Domnul nu r\u0103spunde femeii cu „da” sau „nu”. El lucreaz\u0103 spre trezirea \u015fi aprinderea sufletului ei. „Femeie, crede-M\u0103 …”. Crede-M\u0103 pe Mine, nu pe cei care \u00ee\u0163i vorbesc despre sl\u0103virea fie pe acest munte fie \u00een Ierusalim. Domnul folose\u015fte dinadins cuv\u00e2ntul „Tat\u0103”, \u00een loc de „Dumnezeu”, ori „zei” (samarinenii se \u00eenchinau at\u00e2t lui Dumnezeu c\u00e2t \u015fi zeilor) pentru c\u0103 femeia s\u0103 \u015ftie c\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu aceast\u0103 \u00een\u0163elegere nou\u0103 a lui Dumnezeu ca Tat\u0103, va fi \u015fi o sl\u0103vire nou\u0103. M\u0103rirea Tat\u0103lui nu depinde de un anume loc, \u015fi astfel, va trebui s\u0103 se lepede de aceast\u0103 \u00eentregime cr\u00e2ncen\u0103 at\u00e2t din partea iudeilor c\u00e2t \u015fi din partea samarinenilor. \u00cen felul acesta, Domnul prooroce\u015fte ceva ce se va \u00eemplini foarte cur\u00e2nd, prin venirea Sa \u00een lume.<\/p>\n

Chiar \u015fi a\u015fa El socote\u015fte la fel de primejdioase ambele chipuri de \u00eentregime, \u015fi prooroce\u015fte sf\u00e2r\u015fitul ambelor, d\u00e2nd o anumit\u0103 \u00eent\u00e2ietate iudeilor fa\u0163\u0103 de samarineni privitor la cunoa\u015fterea lui Dumnezeu. „Voi v\u0103 \u00eenchina\u0163i c\u0103ruia nu \u015fti\u0163i; noi ne \u00eenchin\u0103m C\u0103ruia \u015ftim.” Domnul este con\u015ftient c\u0103 femeia \u00cel prive\u015fte ca pe un iudeu, \u015fi astfel El vorbe\u015fte ca un iudeu. Voi samarinenii nu \u015fti\u0163i cui v\u0103 \u00eenchina\u0163i, pentru c\u0103 voi v\u0103 \u00eenchina\u0163i multor zei \u015fi idoli; voi recunoa\u015fte\u0163i Dumnezeirea Dumnezeului lui Avraam \u015fi al lui Iacov, dar pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103 voi aduce\u0163i jertf\u0103 multor idoli asirieni \u015fi babiloneni. Cel pu\u0163in iudeii \u015ftiu c\u0103 exist\u0103 un singur Dumnezeu, chiar dac\u0103 ace\u015ftia \u00cei slujesc Lui, ca \u015fi tine, cu inimile \u00eenv\u00e2rto\u015fate, cu min\u0163ile \u00eentunecate \u015fi cu obiceiuri care nu mai sunt bune. Totu\u015fi, „m\u00e2ntuirea din iudei este”; cu alte cuvinte, Mesia Se va na\u015fte din iudei, \u015fi prin El va veni m\u00e2ntuirea lumii. Aceasta s-a f\u0103g\u0103duit str\u0103mo\u015filor \u015fi s-a spus mai dinainte de c\u0103tre prooroci, \u015fi aceasta a preg\u0103tit R\u00e2nduiala lui Dumnezeu – \u015fi a\u015fa a ajuns s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103.<\/p>\n

„Dar vine ceasul \u015fi acum este, c\u00e2nd adev\u0103ra\u0163ii \u00eenchin\u0103tori se vor \u00eenchina Tat\u0103lui \u00een duh \u015fi \u00een adev\u0103r, c\u0103 \u015fi Tat\u0103l astfel de \u00eenchin\u0103tori \u00ce\u015fi dore\u015fte. Duh este Dumnezeu \u015fi cei ce I se \u00eenchin\u0103 trebuie s\u0103 I se \u00eenchine \u00een duh \u015fi adev\u0103r.” \u00cenchin\u0103ciunea samarinenilor c\u0103tre Dumnezeu este mincinoas\u0103, pentru c\u0103 ei nu \u015ftiu cui s\u0103 se \u00eenchine. Cu toate acestea, \u00eenchin\u0103ciunea din Ierusalim este numai o umbr\u0103 a adev\u0103ratei sl\u0103viri a lui Dumnezeu, umbra bunurilor viitoare (Evrei 10:1). Dar minciuna \u015fi umbra vor disp\u0103rea \u00een cur\u00e2nd, \u015fi \u00een locul lor se va a\u015feza adev\u0103rata sl\u0103vire a lui Dumnezeu. S-a n\u0103scut Soarele zilei celei noi, \u015fi aceast\u0103 nou\u0103 zi se ive\u015fte mai deslu\u015fit, alung\u00e2nd \u00eentunericul \u015fi umbrele. Trece mult\u0103 vreme \u015fi \u00eenc\u0103 mai sunt zorii. C\u00e2nd lumina zilei celei noi se va r\u0103sp\u00e2ndi pretutindeni, oamenii \u00cel vor cunoa\u015fte pe Dumnezeu ca Tat\u0103, \u015fi atunci \u00cel vor sl\u0103vi ca fii, nu ca robi: ei nu \u00cel vor pream\u0103ri cu cuvinte de\u015farte \u015fi cu jertfe de\u015farte, ci „\u00een duh \u015fi \u00een adev\u0103r”, cu trup \u015fi cu suflet, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu fapt\u0103, cu \u00een\u0163elepciune \u015fi cu iubire. Omul, \u00een plin\u0103tatea sa, \u00cel va sl\u0103vi pe Dumnezeu, \u00een plin\u0103tatea Sa. Alc\u0103tuit din suflet \u015fi din trup, omul va \u00eenchina lui Dumnezeu \u015fi unul \u015fi altul, \u015fi \u00cel va sluji pe Dumnezeu cu suflet \u015fi cu trup. Adev\u0103ra\u0163ii \u00eenchin\u0103tori nu se vor \u00eenchina zidirilor ci Ziditorului, nu dracilor celor r\u0103i sub chipul \u00een\u015fel\u0103tor al zeilor, ci Celui Unuia Tat\u0103lui Atotmilostiv al luminii \u015fi al adev\u0103rului. Asemenea \u00eenchin\u0103tori \u00cel caut\u0103 pe Tat\u0103l cel ceresc. Dumnezeu este duh iar nu trup, statuie, cuv\u00e2nt de\u015fert, un loc sau altul. De aceea cei care se \u00eenchin\u0103 Lui trebuie s\u0103 I se \u00eenchine „\u00een duh \u015fi \u00een adev\u0103r”. Vorbind cu lumea muritoare din jurul lui, omul se arat\u0103 \u00eenaintea muritorilor cu lumea sa cea muritoare; dar vorbind cu Dumnezeul Cel nemuritor, omul trebuie s\u0103 vin\u0103 \u00eenaintea Celui Unuia F\u0103r\u0103 de Moarte cu ceea ce este \u00een el f\u0103r\u0103 de moarte. A\u015fa cum spune Apostolul: „nu caut ale voastre, ci pe voi” (II Corinteni 12:14).<\/p>\n

Lumea veche a slujit pe Dumnezeu cu chip de lege, \u015fi a adus capre \u015fi berbeci ca jertf\u0103 lui Dumnezeu, \u015fi s\u0103rb\u0103torea ziua de s\u00e2mb\u0103t\u0103, s\u0103v\u00e2r\u015find ca ni\u015fte robi sp\u0103l\u0103rile \u015fi cur\u0103\u0163irile cele ce erau \u00eenv\u0103\u0163ate, dar uit\u00e2nd mila \u015fi iubirea. Se citeau cuvintele: „Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inim\u0103 \u00eenfr\u00e2nt\u0103 \u015fi smerit\u0103” (Psalm 50:18), dar nici nu au fost \u00een\u0163elese nici nu s-au \u00eemplinit acestea. De acum \u00eenainte, vor sluji pe Dumnezeu „\u00een duh \u015fi \u00een adev\u0103r”, deoarece Domnul \u00censu\u015fi a pogor\u00e2t \u00eentre oameni ca s\u0103 dea pild\u0103 de astfel de slujire \u015fi astfel de sl\u0103vire. Duhoarea caprelor \u015fi berbecilor jertfi\u0163i, adu\u015fi Lui de c\u0103tre oamenii cei cu inimile \u00eenv\u00e2rto\u015fate \u015fi cu sufletele \u00eennegrite, erau batjocoritoare pentru El. Odinioar\u0103, c\u00e2nd asemenea jertfe erau aduse de c\u0103tre Noe, Avraam, Isaac, Iacov \u015fi Moise, nu era duhoare ci mireasm\u0103. Totu\u015fi, aceast\u0103 mireasm\u0103 nu venea de la s\u00e2nge \u015fi de la carnea animalelor, ci de la sufletele cu fric\u0103 de Dumnezeu \u015fi de la inimile iubitoare de Dumnezeu ale slujitorilor S\u0103i credincio\u015fi.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd sufletele jertfitorilor de animale se uscaser\u0103 \u015fi inimile lor se \u00eenv\u00e2rto\u015faser\u0103, nu mai era nimic care s\u0103 aduc\u0103 mireasm\u0103 \u00eenaintea lui Dumnezeu pentru c\u0103 Dumnezeu nu caut\u0103 miros de s\u00e2nge \u015fi carne ci acela al sufletelor \u015fi inimilor oamenilor. \u015ei \u00eentreaga mireasm\u0103 de pe altarul jertfei s-a schimbat \u00een duhoare \u00eenaintea Domnului; aceasta s-a \u00eent\u00e2mplat cu toate altarele de jertf\u0103 at\u00e2t \u00een Samaria c\u00e2t \u015fi \u00een Ierusalim. Pe gr\u0103mada de murd\u0103rie a lumii, acolo unde st\u0103p\u00e2nea moartea \u015fi duhoarea, a venit Domnul Cel viu ca s\u0103 semene florile duhului \u015fi ale adev\u0103rului, care vor birui moartea \u015fi vor alunga duhoarea, astfel \u00eenc\u00e2t lumea cea nou\u0103 s\u0103 se arate \u00eenaintea lui Dumnezeu c\u0103 o mireas\u0103, curat\u0103 \u015fi \u00eempodobit\u0103.<\/p>\n

I-a zis femeia: \u015etim c\u0103 va veni Mesia, Care se cheam\u0103 Hristos; c\u00e2nd va veni, Acela ne va vesti nou\u0103 toate. Iisus i-a zis: Eu sunt Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. \u015ei se mirau c\u0103 vorbea cu o femeie. \u00cens\u0103 nimeni n-a zis: Ce o \u00eentrebi, sau: Ce vorbe\u015fti cu ea? Iar femeia \u015fi-a l\u0103sat g\u0103leata \u015fi s-a dus. Ce dram\u0103 uimitoare! Ce curgere uimitoare de \u00eemprejur\u0103ri \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri! Domnul st\u0103 singur \u00een mijloc, f\u0103r\u0103 mi\u015fcare, ca ve\u015fnicia. \u00cencurajat\u0103 de cuvintele duhovnice\u015fti ale Domnului Iisus, femeia se g\u00e2nde\u015fte \u00eendat\u0103 la Mesia cel f\u0103g\u0103duit, pe care \u00cel a\u015fteptau samarinenii ca \u015fi iudeii. „C\u00e2nd va veni, Acela ne va vesti nou\u0103 toate”, spune femeia. Pentru ea, ca \u015fi pentru oricine altcineva, ideea despre Mesia este ceva foarte \u00eendep\u0103rtat, ceva \u015fi mai \u00eendep\u0103rtat dec\u00e2t linia de cea\u0163\u0103 de la orizont. Spre uimirea ei, Domnul d\u0103 la iveal\u0103 c\u0103 El este Mesia cel a\u015fteptat – „Eu sunt Cel ce vorbesc cu tine.” R\u0103m\u00e2n\u00e2nd f\u0103r\u0103 grai de uimire, femeia nu-I d\u0103 nici un r\u0103spuns. Atunci se \u00eentorc Apostolii din cetate \u015fi se mir\u0103 c\u0103 \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul lor vorbe\u015fte cu femeia – necredincioas\u0103, samarineanc\u0103. \u015ei ei r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 glas de uimire.<\/p>\n

Femeia, ne\u015ftiind ce s\u0103 mai \u00eentrebe sau s\u0103 vorbeasc\u0103, \u00ee\u015fi l\u0103s\u0103 g\u0103leata \u015fi se gr\u0103be\u015fte spre cetate, ca s\u0103 spun\u0103 ce aflase. Ce priveli\u015fte f\u0103r\u0103 de glas, dar mai gr\u0103itoare dec\u00e2t toate cuvintele omene\u015fti! Totu\u015fi, femeia, gr\u0103bindu-se, ajunge la cetate \u015fi spune tuturor despre omul cel uimitor de la f\u00e2nt\u00e2na lui Iacov. „Nu cumva Acesta este Hristosul?” Ea nu \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 spun\u0103: „Acesta este Hristosul” cu toate c\u0103 ea s-a l\u0103murit despre \u00een\u0163elepciunea duhovniceasc\u0103 rar\u0103 a Lui, ci, \u00eentreab\u0103: „Nu cumva Acesta este Hristosul?”, ca \u015fi cum ar vrea s\u0103 spun\u0103: Eu sunt femeie str\u0103in\u0103, \u015fi nu pot spune cu siguran\u0163\u0103; dar voi sunte\u0163i b\u0103rba\u0163i cu judecat\u0103 mai mult\u0103 \u015fi sunte\u0163i mai aten\u0163i dec\u00e2t mine. Atunci, „veni\u0163i \u015fi vede\u0163i”. At\u00e2t prin \u00eendem\u00e2narea ei aleas\u0103 c\u00e2t \u015fi prin modestia ei, femeia atrage aten\u0163ia tuturor cet\u0103\u0163enilor Siharului, care au ie\u015fit din cetate \u015fi veneau c\u0103tre El.<\/p>\n

Tocmai atunci \u00eencepe vorbirea dintre \u00cenv\u0103\u0163\u0103tor \u015fi ucenicii S\u0103i. Ucenicii Lui \u00cel rugau, zic\u00e2nd: \u00cenv\u0103\u0163\u0103torule, m\u0103n\u00e2nc\u0103, deoarece ei cump\u0103raser\u0103 merinde din cetate \u015fi I-a adus Lui s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 El este fl\u0103m\u00e2nd; dar, \u00een loc s\u0103 ia s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, El continu\u0103 menirea Dumnezeiasc\u0103 pentru care a venit \u00een lume, ne\u00eengrijindu-se de foamea trupeasc\u0103. Este o clip\u0103 de foarte mare \u00eensemn\u0103tate, \u015fi El nu vrea s-o lase s\u0103 treac\u0103. El nu va da nevoia sufletului pe o por\u0163ie de m\u00e2ncare. El r\u0103spunde ucenicilor S\u0103i:<\/p>\n

„Eu am de m\u00e2ncat o m\u00e2ncare pe care voi nu o \u015fti\u0163i. Ziceau deci ucenicii \u00eentre ei: Nu cumva I-a adus cineva s\u0103 m\u0103n\u00e2nce?” Domnul vorbe\u015fte despre hrana cea duhovniceasc\u0103, iar ucenicii despre hran\u0103 trupeasc\u0103. Se repet\u0103 aproape aceea\u015fi \u00eemprejurare ca ceva mai devreme cu femeia, c\u00e2nd El vorbea de apa cea duhovniceasc\u0103 iar femeia de apa de f\u00e2nt\u00e2n\u0103. A\u015fadar acum, El vorbe\u015fte despre hran\u0103 duhovniceasc\u0103 pe c\u00e2nd ucenicii se g\u00e2ndesc la hr\u0103nirea trupului.<\/p>\n

Iisus le-a zis: M\u00e2ncarea Mea este s\u0103 fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine \u015fi s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fesc lucrul Lui. Voia Tat\u0103lui este Voia Fiului, c\u0103ci Tat\u0103l \u015fi Fiul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc o singur\u0103 existen\u0163\u0103 de baz\u0103. Atunci, de ce vorbe\u015fte Domnul despre Voia Tat\u0103lui, \u015fi nu de Voia Sa proprie; \u015fi despre lucr\u0103rile Tat\u0103lui, iar nu despre lucr\u0103rile Sale proprii? Nu este acela\u015fi lucru s\u0103 vorbim despre Voia Tat\u0103lui \u015fi Voia Fiului; despre lucr\u0103rile Tat\u0103lui \u015fi cele ale Fiului? Nu este cu totul o singur\u0103 Voie? \u015ei nu este toat\u0103 o singur\u0103 lucrare? Da; \u00eentr-adev\u0103r a\u015fa este. Dar El nume\u015fte Voia prin care este c\u0103l\u0103uzit El: Voia Tat\u0103lui; \u015fi lucrarea pe care El trebuie s\u0103 o s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103: a Tat\u0103lui – pentru noi, ca s\u0103 ne \u00eenve\u0163e pe noi ascultarea \u015fi smerenia, noi cei care suntem neascult\u0103tori \u015fi m\u00e2ndri. Dar iat\u0103 ce bucurie \u00cei este Lui Voia Tat\u0103lui: Fiul nu vede \u00een Voia Tat\u0103lui datoria Sa, ci ca hrana Sa! M\u00e2ncarea Mea este s\u0103 fac voia Tat\u0103lui. O, ce pild\u0103 Dumnezeiasc\u0103 \u015fi ce mustrare bl\u00e2nd\u0103 pentru noi to\u0163i, care vorbim \u00een fiecare zi despre datoria noastr\u0103 ca despre o povar\u0103! \u00centr-adev\u0103r, uit\u00e2ndu-ne la Domnul \u015fi la bucuria Lui de a-\u015ei \u00eemplini datoria grea printre oameni, trebuie s\u0103 spunem cu dreapt\u0103 socoteal\u0103 c\u0103 nimeni din lumea asta nu-\u015fi poate \u00eemplini datoria fa\u0163\u0103 de Dumnezeu dac\u0103 nu I s-a f\u0103cut lui at\u00e2t de scump\u0103 \u015fi bine pl\u0103cut\u0103 precum p\u00e2inea cea de toate zilele. Domnul Iisus spune: c\u0103 El face Voia Tat\u0103lui iar nu Voia Lui – dup\u0103 cum mai spune \u015fi \u00een alt loc: „Pentru c\u0103 … nu ca s\u0103 fac voia Mea, ci … a Tat\u0103lui” (Ioan 6:38-39) – asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Fiul este mai mic dec\u00e2t Tat\u0103l, ci ar\u0103t\u0103 iubirea cea mare pe care o are Fiul pentru Tat\u0103l.<\/p>\n

Acela\u015fi Evanghelist mai spune c\u0103 Tat\u0103l \u00eentotdeauna \u00cel ascult\u0103 pe Fiul: „Eu \u015ftiam c\u0103 \u00eentotdeauna M\u0103 ascul\u0163i” (Ioan 11:42). Ascultarea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a Tat\u0103lui vine ca r\u0103spuns la ascultarea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a Fiului, \u015fi ascultarea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a Duhului Sf\u00e2nt vine ca r\u0103spuns la ascultarea Tat\u0103lui \u015fi a Fiului. \u015ei ascultarea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 domne\u015fte \u00een uniune numai cu iubirea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. De aceea, facerea Voii Tat\u0103lui este adev\u0103rata hran\u0103 a Fiului; facerea Voii Fiului este adev\u0103rata hran\u0103 a Tat\u0103lui; \u015fi facerea Voii Tat\u0103lui \u015fi a Fiului este adev\u0103rata hran\u0103 a Duhului Sf\u00e2nt.<\/p>\n

Domnul continu\u0103: „Nu zice\u0163i voi c\u0103 mai sunt patru luni \u015fi vine seceri\u015ful? Iat\u0103 zic vou\u0103: Ridica\u0163i ochii vo\u015ftri \u015fi privi\u0163i holdele c\u0103 sunt albe pentru seceri\u015f.” Pu\u0163in mai devreme, El le vorbea despre hran\u0103 duhovniceasc\u0103, \u015fi acum El vorbe\u015fte despre seceri\u015ful duhovnicesc. Se vede c\u0103 seceri\u015ful duhovnicesc este aproape, a\u015fa cum este \u015fi cel p\u0103m\u00e2ntesc. C\u00e2nd spicul se \u00eeng\u0103lbene\u015fte sau se albe\u015fte, toat\u0103 lumea \u015ftie c\u0103 seceri\u015ful este aproape. C\u00e2nd mul\u0163imile de oameni se apropie de Hristos, nu este limpede c\u0103 roadele duhovnice\u015fti sunt coapte? Auzind despre Hristos de la femeie, samarinenii nu spun c\u0103 aceasta a \u00eennebunit, ci cu to\u0163ii \u00ee\u015fi las\u0103 lucrul degrab\u0103 \u015fi pornesc \u00een mul\u0163ime mare ca s\u0103-L vad\u0103. „Ridica\u0163i ochii vo\u015ftri \u015fi privi\u0163i”, \u015fi vede\u0163i aceast\u0103 mul\u0163ime de oameni care se gr\u0103besc spre noi! Acesta este c\u00e2mpul lui Dumnezeu. Aceasta este recolta cea coapt\u0103 care \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 secer\u0103torii. Cu adev\u0103rat, „Seceri\u015ful este mult, dar lucr\u0103torii sunt pu\u0163ini” (Luca 10:2). Voi sunte\u0163i ace\u015fti ostenitori, voi sunte\u0163i secer\u0103torii din c\u00e2mpul lui Dumnezeu. De ce \u00eemi da\u0163i voi Mie hran\u0103 trupeasc\u0103, stric\u0103cioas\u0103 \u00eempotriva unei asemenea recolte minunate \u015fi bogate? Nu uita bunul gospodar at\u00e2t de masa de pr\u00e2nz c\u00e2t \u015fi de cina c\u00e2nd este hr\u0103nit de bucuria priveli\u015ftii unei asemenea recolte \u015fi c\u00e2nd, foarte bucuros \u015fi recunosc\u0103tor lui Dumnezeu, el se gr\u0103be\u015fte s\u0103 str\u00e2ng\u0103 recolt\u0103 \u015fi s\u0103 o ad\u0103posteasc\u0103 \u00een hambarele sale c\u00e2t mai degrab\u0103 cu putin\u0163\u0103, \u00eenainte ca furtuna s\u0103 strice recolta? Atunci, nu v\u0103 face\u0163i griji prea mari pentru hrana cea trupeasc\u0103, nici pentru voi \u00een\u015fiv\u0103 nici pentru Mine, ci gr\u0103bi\u0163i-v\u0103 la seceri\u015f, ca s\u0103 nu pierde\u0163i r\u0103splata, pentru c\u0103:<\/p>\n

„Iar cel ce secer\u0103 prime\u015fte plat\u0103 \u015fi adun\u0103 roade spre via\u0163a ve\u015fnic\u0103, ca s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 \u015fi cel ce seam\u0103n\u0103 \u015fi cel ce secer\u0103. C\u0103ci \u00een aceasta se adevere\u015fte cuv\u00e2ntul: C\u0103 unul este sem\u0103n\u0103torul \u015fi altul secer\u0103torul. Eu v-am trimis s\u0103 secera\u0163i ceea ce voi n-a\u0163i muncit; al\u0163ii au muncit \u015fi voi a\u0163i intrat \u00een munca lor.”<\/p>\n

\u00cen c\u00e2mpul larg al lui Dumnezeu, aceia\u015fi ostenitori nu izbutesc nici la sem\u0103nat, nici la secerat, din pricina scurtimii vie\u0163ii omului. Unii seam\u0103n\u0103, \u015fi nu mai au zile ca s\u0103 vad\u0103 roada trudei lor; al\u0163ii se nasc mai apoi, c\u00e2nd s\u0103m\u00e2n\u0163a a crescut \u015fi s-a copt, f\u0103c\u00e2ndu-se aurie ca pentru seceri\u015f; \u015fi a\u015fa ace\u015ftia ajung s\u0103 fie secer\u0103torii, str\u00e2ng\u00e2nd gr\u00e2nele coapte pe care nu le-au sem\u0103nat ei. C\u00e2mpul lui Dumnezeu a fost sem\u0103nat de la \u00eenceputul vie\u0163ii pe p\u0103m\u00e2nt, sem\u0103n\u0103torii no\u015ftri, oamenii lui Dumnezeu, b\u0103rba\u0163i drep\u0163i \u015fi prooroci – mai ales prooroci. Ei au sem\u0103nat, dar nu au v\u0103zut aceast\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 s\u0103 creasc\u0103 \u015fi s\u0103 se coac\u0103. Cu to\u0163ii tr\u0103iau \u00eentru credin\u0163a mare, \u015fi au murit \u00eentru credin\u0163\u0103, nev\u0103z\u00e2nd roadele f\u0103g\u0103duite \u00een vremea vie\u0163ii lor, ci v\u0103z\u00e2ndu-le de departe (Evrei 11:13) cu vederea lor cea duhovniceasc\u0103. Iar Domnul Iisus spusese odinioar\u0103 ucenicilor: Mul\u0163i prooroci \u015fi drep\u0163i au dorit s\u0103 vad\u0103 cele ce privi\u0163i voi, \u015fi n-au v\u0103zut (Matei 13:17) Sem\u0103n\u0103torii nu au v\u0103zut ceea ce au v\u0103zut secer\u0103torii: roadele \u015fi recolta. Dar \u015fi unul \u015fi cel\u0103lalt vor primi plata pentru osteneala lor, pentru c\u0103 am\u00e2ndoi sunt ostenitorii lui Dumnezeu \u00eentru c\u00e2mpul Lui, \u015fi astfel „s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 \u015fi cel ce seam\u0103n\u0103 \u015fi cel ce secer\u0103”. \u00cen felul acesta, Domnul aduce laud\u0103 ostenelilor proorocilor \u015fi drep\u0163ilor Vechiului Testament, \u015fi \u00eencurajeaz\u0103 Apostolii \u00een munca lor de str\u00e2ngere a recoltei, ca \u015fi cum ar fi vrut s\u0103 spun\u0103: ei s-au ostenit mai mult dec\u00e2t voi, c\u0103ci, cu adev\u0103rat este mai greu s\u0103 fii sem\u0103n\u0103torul, \u015fi s\u0103 nu vezi roadele pe c\u00e2mp, dec\u00e2t s\u0103 fii secer\u0103torul recoltei celei coapte. Voi a\u0163i intrat \u00een ostenelile lor. Ei au trudit \u015fi au murit c\u0103 tic\u0103lo\u015fi \u015fi slujitori, f\u0103r\u0103 s\u0103-L vad\u0103 pe St\u0103p\u00e2nul c\u00e2mpului \u00een mijlocul lor; dar voi \u00cel ave\u0163i pe St\u0103p\u00e2nul \u00een mijlocul vostru, \u015fi osteni\u0163i-v\u0103 ca fii, nu ca tic\u0103lo\u015fi sau robi. De fapt, St\u0103p\u00e2nul \u00censu\u015fi trude\u015fte, iar voi sunte\u0163i \u00eempreun\u0103 ostenitori cu El. De aceea, bucura\u0163i-v\u0103 \u015fi gr\u0103bi\u0163i-v\u0103 cu bucurie c\u0103 s\u0103 culege\u0163i recolta coapt\u0103.<\/p>\n

\u015ei mul\u0163i samarineni din cetatea aceea au crezut \u00een El, pentru cuv\u00e2ntul femeii care m\u0103rturisea: Mi-a spus toate c\u00e2te am f\u0103cut. Iat\u0103 c\u00e2t de coapt\u0103 este recolta! P\u0103m\u00e2ntul uscat a supt apa cu grab\u0103 mare. Mul\u0163i samarineni au crezut \u00een Hristos chiar \u00eenainte de a-L vedea, la cuv\u00e2ntul femeii. Ea nu a f\u0103cut nici o minune; ea nu era apostol. Dimpotriv\u0103, ea era femeie p\u0103c\u0103toas\u0103, dar chiar \u015fi a\u015fa cuvintele ei au adus recolta mare printre ace\u015fti p\u0103g\u00e2ni. Ce ru\u015fine \u015fi str\u00e2mtorare pentru iudei, Poporul Ales, care, r\u0103mase mut \u015fi orb, nepoc\u0103it \u015fi cu inima \u00eenv\u00e2rto\u015fat\u0103, cu toat\u0103 puterea cuvintelor Lui, trimise \u00een urechile lor! Femeia samarineanc\u0103 nu a \u0163inut pentru ea vestea cea bun\u0103 pe care o auzise de la Domnul, ci s-a gr\u0103bit s\u0103 o vesteasc\u0103 \u015fi altora spre lauda cea mai mare. Ea este \u00eentocmai ca \u015fi femeia care aflase banul pierdut, \u015fi, g\u0103sindu-l, aduna prietenele \u015fi vecinele sale, spun\u00e2ndu-le: „Bucura\u0163i-v\u0103 cu mine, c\u0103ci am g\u0103sit drahma pe care o pierdusem!” (Luca 15:9).<\/p>\n

Deci dup\u0103 ce au venit la El, samarinenii \u00cel rugau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la ei. \u015ei a r\u0103mas acolo dou\u0103 zile. \u015ei cu mult mai mul\u0163i au crezut pentru cuv\u00e2ntul Lui. Nazarinenii au c\u0103utat s\u0103-L arunce pe Domnul de pe spr\u00e2nceana muntelui \u00een pr\u0103pastie pentru cuvintele Sale (Luca 4:29); gadarenii L-au rugat s\u0103 plece de la ei (Luca 8:37); cu toate acestea, ace\u015fti samarineni \u00cel rugau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la ei. Domnul a r\u0103spuns cererii lor \u015fi a r\u0103mas la ei dou\u0103 zile. \u015ei recolta a fost cu adev\u0103rat bogat\u0103, c\u0103ci, ca \u015fi cei care au crezut \u00een El pentru cuvintele femeii, cu mult mai mul\u0163i au crezut pentru cuv\u00e2ntul Lui din preacuratele Sale buze.<\/p>\n

\u015ei ei au spus femeii: „Acum credem; nu pentru spusele tale, c\u0103ci noi \u00een\u015fine L-am auzit pe El, \u015fi \u015ftim c\u0103 acesta este cu adev\u0103rat Hristosul, M\u00e2ntuitorul lumii.” Nu se \u015ftie ce a vorbit Domnul \u00een timpul celor dou\u0103 zile, celor cu sufletele fl\u0103m\u00e2nde \u015fi \u00eensetate, c\u0103 nu st\u0103 scris. Dar f\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 vorbele Sale erau „ap\u0103 vie”, din care b\u00e2nd, omul nu mai \u00eenseteaz\u0103 \u00een veci. Mai \u00eent\u00e2i aceasta se vede din num\u0103rul mare al celor care au ajuns s\u0103 cread\u0103 \u00een Domnul \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, din dreapta lor m\u0103rturisire a credin\u0163ei lor \u00een El: „Acesta este cu adev\u0103rat Hristosul, M\u00e2ntuitorul lumii.”<\/p>\n

Printre zeii cei mul\u0163i \u00een care credeau samarinenii, ei aveau o oarecare credin\u0163\u0103 \u00een Dumnezeul lui Israel. Ei \u0163ineau aceast\u0103 credin\u0163\u0103, nu pentru c\u0103 \u00cel cuno\u015fteau pe El, ci din respect pentru Israel (Iacov), care tr\u0103ise odinioar\u0103 printre ei. Femeia samarineanc\u0103 vorbe\u015fte despre „p\u0103rintele nostru Iacov”. Este ne\u00eendoios faptul c\u0103 samarinenii auziser\u0103 despre proorocire, legate de numele lui Iacov, despre steaua care r\u0103sare din Iacov (Numerii 24:17). C\u00e2nd, odinioar\u0103, \u00eemp\u0103ratul Balac din Moab a pornit r\u0103zboi \u00eempotriva evreilor, el l-a chemat pe Valaam, un ghicitor, ca s\u0103 prooroceasc\u0103 izb\u00e2nda asupra Israelului, \u015fi astfel s\u0103-\u015fi \u00eencurajeze armata. Balac i-a f\u0103g\u0103duit lui Valaam daruri mari pentru slujba sa, \u015fi Valaam a venit \u00eentr-adev\u0103r \u00een tab\u0103ra lui Balac. Dar c\u00e2nd acesta a \u00eencercat s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 proorocirea pentru Balac, r\u00e2vnit\u0103 de inima lui de \u00eemp\u0103rat, \u00eendat\u0103 a venit peste d\u00e2nsul duhul lui Dumnezeu, \u015fi a \u00eenceput s\u0103 prooroceasc\u0103, dar nu dup\u0103 voia lui Balac, ci dup\u0103 Voia lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: „C\u00e2t sunt de frumoase s\u0103la\u015furile tale, Iacove, corturile tale, Israele!” C\u00e2nd a auzit Balac aceste cuvinte, a \u00eenceput s\u0103 se m\u00e2nie pe Valaam, dar Valaam nu s-a \u00eenfrico\u015fat \u015fi a continuat: „A\u015fa zice Valaam, fiul lui Beor; a\u015fa gr\u0103ie\u015fte b\u0103rbatul care \u00ee\u015fi are ochii deschi\u015fi: \u00cel v\u0103d, dar acum nu este; \u00eel privesc, dar nu de aproape; o stea r\u0103sare din Iacov; un toiag se ridic\u0103 din Israel” (Numerii 24). \u015ei iat\u0103, a venit Cel pe care Valaam L-a v\u0103zut de departe. Steaua din Iacov str\u0103lucea, mai luminoas\u0103 dec\u00e2t soarele \u015fi mai frumoas\u0103 dec\u00e2t visul cel mai frumos. \u015ei samarinenii au v\u0103zut steaua \u015fi s-au bucurat. Ei au b\u0103ut din plin apa vie \u015fi au c\u0103p\u0103tat via\u0163a cea ve\u015fnic\u0103.<\/p>\n

Dar M\u00e2ntuitorul Hristos nu a dat apa cea vie numai samarinenilor \u015fi iudeilor. El a dat-o \u015fi o mai d\u0103 \u015fi ast\u0103zi fiec\u0103ruia, care este con\u015ftient de setea sa duhovniceasc\u0103, \u00een de\u015fertul vie\u0163ii acesteia. Cu un prilej oarecare, Domnul se afla \u00een Ierusalim \u015fi a strigat, zic\u00e2nd: „Dac\u0103 \u00eenseteaz\u0103 cineva, s\u0103 vin\u0103 la Mine \u015fi s\u0103 bea” (Ioan 7:37). Auzi bine cum se spune: El a strigat? P\u0103storul cel bun nu vorbe\u015fte pe \u015foptite; El strig\u0103, chem\u00e2ndu-\u015ei turma la ap\u0103. Din iubirea Sa de oameni, El \u015fade \u00een dogoarea ar\u015fi\u0163ei acestei lumi \u015fi strig\u0103 tuturor c\u0103l\u0103torilor sf\u00e2r\u015fi\u0163i de sete. Binecuv\u00e2nta\u0163i sunt cei ce aud glasul S\u0103u \u015fi se apropie de El cu credin\u0163\u0103. El nu-i \u00eentreab\u0103 pe ei ce limb\u0103 vorbesc sau din ce popor fac parte, nici ce v\u00e2rst\u0103 au, nici despre bog\u0103\u0163iile lor, ci le va da „apa vie”, ca s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103, s\u0103-i \u00eentinereasc\u0103, s\u0103-i \u00eennoiasc\u0103, s\u0103-i aduc\u0103 din nou la via\u0163\u0103 \u015fi s\u0103-i re\u00eensufle\u0163easc\u0103, \u015fi s\u0103-i primeasc\u0103 ca fii, \u00eendrum\u00e2ndu-i s\u0103 ias\u0103 din focul \u00eenfrico\u015f\u0103tor de ispite al lumii acesteia, \u00eendrept\u00e2ndu-se c\u0103tre Gr\u0103dina Raiului. O, B\u0103utur\u0103 Dumnezeiasc\u0103, ce minunat\u0103 e\u015fti Tu! O, dulce M\u00e2ntuitorule, Tu r\u0103core\u015fti \u015fi \u00eemprosp\u0103tezi F\u00e2nt\u00e2na, c\u00e2t e\u015fti de luminos, \u00eendestul\u0103tor \u015fi d\u0103t\u0103tor de via\u0163\u0103! Duhule Sf\u00e2nt, M\u00e2ng\u00e2ietorule, apropie de Domnul Iisus pe to\u0163i cei ale c\u0103ror suflete t\u00e2njesc dup\u0103 via\u0163a ve\u015fnic\u0103, \u015fi care strig\u0103 de sete: „Sufletul meu este \u00eensetat dup\u0103 Dumnezeu; dup\u0103 Dumnezeul Cel viu!” Slav\u0103 \u015fi laud\u0103 \u0162ie, Doamne Iisuse Hristoase, dimpreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Duhul Sf\u00e2nt – Treimea cea deofiin\u0163\u0103 \u015fi nedesp\u0103r\u0163it\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi-n vecii vecilor. Amin.<\/p>\n

Sursa: crestinortodox.ro<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sf\u00e2ntul Nicolae VELIMIROVICI, predic\u0103 la Duminica a IV-a dup\u0103 Pa\u015fti „\u00cen ce chip dore\u015fte cerbul izvoarele apelor, a\u015fa Te dore\u015fte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. \u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; c\u00e2nd voi veni \u015fi m\u0103 voi ar\u0103ta fe\u0163ei lui Dumnezeu?” (Psalm 41:1-2) Acesta nu este strig\u0103tul omului s\u0103rac \u015fi simplu, care nu are <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[34],"tags":[],"class_list":["post-10219","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cuvinte-de-invatatura"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10219","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10219"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10219\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":30186,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10219\/revisions\/30186"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}