{"id":11002,"date":"2012-07-05T14:56:42","date_gmt":"2012-07-05T17:56:42","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=11002"},"modified":"2012-07-05T14:58:28","modified_gmt":"2012-07-05T17:58:28","slug":"dumnezeu-ma-salvase","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/dumnezeu-ma-salvase\/","title":{"rendered":"Dumnezeu m\u0103 salvase…"},"content":{"rendered":"

Traian DORZ, <\/em><\/strong>din<\/em> <\/em>\u00abISTORIA UNEI\u00a0 JERTFE\u00bb<\/strong><\/p>\n

Era \u00eenceputul lunii iulie 1953.
\nAm trecut de-o parte \u015fi, dup\u0103 ce ne-au ales pe vreo 45-50, \u015fi-au str\u00e2ns dosarele \u015fi au plecat.
\n\"\"<\/a>La vreun ceas dup\u0103 ce am luat masa, eram cu tot bagajul sui\u0163i gr\u0103mad\u0103 \u00een dou\u0103 dube, ie\u015find spre undeva afar\u0103 din Bucure\u015fti. Nu dup\u0103 mult\u0103 vreme intram pe o alee de pomi b\u0103tr\u00e2ni, pe un deal de pe marginea D\u00e2mbovi\u0163ei, unde, \u00een mijlocul unui c\u00e2mp larg de gr\u0103din\u0103rie, \u00eenconjurat\u0103 cu gard de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, era Colonia de munc\u0103 Pope\u015fti-Leordeni… Aici vom munci vara asta!
\n\u00centr-un fost conac al familiei domnitorului Br\u00e2ncoveanu se improvizaser\u0103 pentru de\u0163inu\u0163ii care vom lucra aici dormitoare, buc\u0103t\u0103rii, birouri… \u00cen acestea, c\u00e2teva sute de de\u0163inu\u0163i cu pedepse administrative fuseser\u0103 adu\u015fi de la lag\u0103rul Ghencea \u015fi pu\u015fi s\u0103 fac\u0103 munci de gr\u0103din\u0103rie pe aceste terenuri expropriate de Stat.
\nC\u00e2nd am ajuns noi, mai erau aici \u00eenc\u0103 vreo \u015fase brig\u0103zi, fiecare din c\u00e2te treizeci sau patruzeci de oameni, conduse de c\u0103tre un \u015fef de brigad\u0103 tot dintre de\u0163inu\u0163i \u015fi escortate de c\u00e2te doi gardieni \u00eenarma\u0163i.
\nCurtea, c\u00e2nd am ajuns noi, era pustie, fiindc\u0103 brig\u0103zile erau la c\u00e2mp. Dar cur\u00e2nd ap\u0103rur\u0103 la cap\u0103tul aleii, \u00eencolona\u0163i pe c\u00e2te cinci, viitorii no\u015ftri fra\u0163i de soart\u0103 pentru cine \u015ftie c\u00e2t\u0103 vreme.
\n\u00cen fa\u0163a coloniei, brig\u0103zile fur\u0103 oprite la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi distan\u0163\u0103 una de alta.
\n\u2013 Perchezi\u0163ie!
\nFiecare trebuia s\u0103 treac\u0103 \u0163in\u00e2nd m\u00e2inile sus prin fa\u0163a gardianului \u00eenarmat care \u00eel controla prin traist\u0103, prin s\u00e2n, prin buzunare, pe corp de sus p\u00e2n\u0103 jos, s\u0103 nu aduc\u0103 ascuns nimic de pe c\u00e2mp.
\n\u2013 Ce pot aduce de pe c\u00e2mp?
\n\u2013 Legume, zarzavaturi de pe unde lucreaz\u0103! N-au voie nici s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, nici s\u0103 ia cu ei nimic. Dar de m\u00e2ncat… mai m\u0103n\u00e2nc\u0103 acolo, \u00een lanul de ro\u015fii, de castrave\u0163i, de ardei sau praz. Cine \u00eei poate opri de tot c\u00e2nd ei lucreaz\u0103 \u00eentre ele? \u015ei aici se d\u0103 m\u00e2ncare tot foarte pu\u0163in\u0103 \u015fi slab\u0103, fa\u0163\u0103 de muncile care se fac \u015fi de normele care se cer…
\nOamenii sunt \u00eenfometa\u0163i \u015fi sl\u0103bi\u0163i \u2013 ar mai m\u00e2nca… Acolo \u00een c\u00e2mp m\u0103n\u00e2nc\u0103 ce apuc\u0103: ceap\u0103 goal\u0103, cartofi cruzi, ardei, praz \u2013 cum apuc\u0103 \u015fi ce apuc\u0103… E grozav cum pot s\u0103 m\u0103n\u00e2nce a\u015fa gol \u015fi nefiert. C\u00e2nd ajung la ro\u015fii sau la varz\u0103 e altceva, acestea pot fi m\u00e2ncate \u015fi goale. Dar prazul gol? Dar ardeiul gol?
\n\u2013 Dar la Ghencea cum m\u00e2ncau iarba goal\u0103?
\nFoametea cea mai cumplit\u0103 nu-i atunci c\u00e2nd n-ai ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nci deloc. Atunci nu m\u0103n\u00e2nci! Dup\u0103 c\u00e2tva timp nu mai sim\u0163i nimic \u2013 apoi cazi \u015fi mori. Foametea adev\u0103rat\u0103 este cea c\u00e2nd nu ai s\u0103 m\u0103n\u00e2nci ca s\u0103 te saturi niciodat\u0103. C\u00e2nd \u0163i se d\u0103 numai at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 nu po\u0163i muri. Dar nu c\u00e2t s\u0103 po\u0163i tr\u0103i…<\/p>\n

Ne uitam prin s\u00e2rme la ei: zeci de petice aveau fiecare c\u00e2rpite pe vechile lor haine cu care fuseser\u0103 lua\u0163i, de cine \u015ftie c\u00e2\u0163i ani, de pe la casele lor.
\nCu hainele astea ale lor erau \u015fi acum. Puseser\u0103 pe ele at\u00e2tea petice \u015fi de at\u00e2tea feluri, \u00eenc\u00e2t nici una din aceste \u201ehaine\u201c nu se mai cuno\u015ftea ce culoare avusese la \u00eenceput. P\u00e2n\u0103 \u015fi \u015fepcile, sau c\u0103ciulile de pe cap, sau traistele de pe um\u0103r le erau peticite \u00een diferite forme \u015fi culori. \u015ei \u00een lag\u0103r v\u0103zusem astfel de \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri, dar aici, unde \u00eembr\u0103c\u0103mintea coapt\u0103 de timp \u015fi de mizerii era purtat\u0103 pe la munci, aceasta se rupsese \u015fi mai mult.
\nUnii chiar \u015fi pe \u00eembr\u0103c\u0103mintea lor \u00eenc\u0103 bun\u0103 puneau totu\u015fi petice. Peticirea era o m\u0103sur\u0103 de prevedere \u015fi de protec\u0163ie. Nimeni nu \u015ftia c\u00e2t o s\u0103 stea aici.
\nDup\u0103 ce \u00ee\u0163i expir\u0103 pedeapsa ini\u0163ial\u0103, \u0163i se pot da oric\u00e2te prelungiri. Po\u0163i astfel muri aici, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost condamnat niciodat\u0103 de vreo instan\u0163\u0103 de judecat\u0103. A\u015fa c\u0103, pune petice, frate, pe tot ce ai! C\u00e2t mai multe petice, fiindc\u0103, dac\u0103 \u0163i se rupe haina, gol r\u0103m\u00e2i. Alta nu mai ai. Petecul devenise oarecum o podoab\u0103 \u015fi o manie. Mizeria parc\u0103 \u00ee\u015fi are \u015fi ea o fal\u0103 a ei…<\/p>\n

\u2013 M\u00e2ine ne vor scoate \u015fi pe noi la munc\u0103. Formeaz\u0103 din noi dou\u0103 brig\u0103zi. \u015ei uite a\u015fa, ca \u0103\u015ftia, vom fi \u015fi noi du\u015fi \u015fi adu\u015fi.
\n\u00centre timp, la cei perchezi\u0163iona\u0163i erau g\u0103site tot felul de legume, aduse din c\u00e2mp. Se formase o gr\u0103mad\u0103 din ele, aruncate de-a valma la marginea drumului: varz\u0103, cartofi, ceap\u0103, ardei, praz…
\n\u2013 La buc\u0103t\u0103rie cu ele! porunci unul din gardieni. Iar voi… spuse el c\u0103tre vreo trei am\u0103r\u00e2\u0163i la care se g\u0103sise mai mult\u0103 prad\u0103, la carcer\u0103 cu voi! S\u0103 v\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i minte, s\u0103 mai pr\u0103p\u0103di\u0163i avutul poporului! Bandi\u0163ilor!<\/p>\n

\u00cen diminea\u0163a urm\u0103toare noi, cei sosi\u0163i ieri, fur\u0103m \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een dou\u0103 brig\u0103zi. Eram numi\u0163i \u201ecardiaci\u201c, fiind bolnavi cu to\u0163ii, mai ales de inim\u0103.
\nAvem un regim special de munc\u0103, de patru ore pe zi, dou\u0103 diminea\u0163a de la 8 la 10, iar dou\u0103 dup\u0103-masa de la 4 la 6.
\nLucram doar c\u00e2nd nu era soarele prea puternic. N-am fi putut rezista \u015fi la munc\u0103 \u015fi la soare.
\nC\u00e2nd lucram mai departe de colonie sau c\u00e2nd era timp frumos, masa ni se aducea acolo \u00een c\u00e2mp. Alteori, c\u00e2nd lucram mai pe aproape sau c\u00e2nd era timpul ploios, ne duceau s\u0103 luam masa \u00een colonie.
\nM\u00e2ncarea era cu pu\u0163in mai mult\u0103 dec\u00e2t \u00een lag\u0103r, dar cu mult mai pu\u0163in\u0103 dec\u00e2t aveam nevoie.
\nAm fost \u00eencadrat \u00eentr-o grup\u0103 cu \u00eenc\u0103 cinci dintre cei cu care venisem \u015fi dintre care nu cunoscusem \u00een lag\u0103r pe nici unul.
\nFratele Ioni\u0163\u0103 era \u015fi el aici, dar el fusese repartizat \u00een brigada cealalt\u0103. Ne vedeam de departe, ne salutam cu bucurie, dar puteam sta de vorb\u0103 numai dup\u0103 ce veneam de la munc\u0103. Sau cele c\u00e2teva clipe \u00een timpul preg\u0103tirilor de plecare, diminea\u0163a \u00een curte. Duminica \u00eens\u0103, c\u00e2nd nu lucram, puteam sta s\u0103 ne rug\u0103m \u00eempreun\u0103 sau s\u0103 citim din Evanghelia ascuns\u0103, undeva pe dup\u0103 dormitoare… Eram ferici\u0163i \u015fi mul\u0163umitori \u015fi pentru at\u00e2t…
\nCur\u00e2nd mi-am g\u0103sit prieteni \u015fi cunoscu\u0163i \u00eentre noii mei tovar\u0103\u015fi de munc\u0103 \u015fi de petice. Eram \u00eentr-o grup\u0103 cu un fost general de gr\u0103niceri, cu un fost primar al unui mare \u015fi frumos ora\u015f, cu un inginer fost \u015fef la o mare fabric\u0103 chimic\u0103, cu un fost profesor \u015fi cu un cunoscut predicator baptist…
\n\u00cen cadrul brig\u0103zii totul era organizat pe grupe. Cu grupa se mergea la mas\u0103, se \u00eemp\u0103r\u0163ea p\u00e2inea, se \u00eendeplineau serviciile la buc\u0103t\u0103rie, la cur\u0103\u0163irea cur\u0163ii sau la serviciul pe brigad\u0103 la c\u00e2mp.
\nServiciul pe brigad\u0103 la c\u00e2mp \u00eensemna c\u0103 grupa respectiv\u0103 trebuia s\u0103 duc\u0103 cele patru table cu \u201ezoan\u0103 interzis\u0103\u201c, pe care, o dat\u0103 ajun\u015fi la locul de munc\u0103, trebuia s\u0103 le \u00eempl\u00e2nt\u0103m \u00een cele patru p\u0103r\u0163i din jurul brig\u0103zii, dincolo de care n aveam voie nici unii \u015fi sub nici un motiv s\u0103 trecem.
\nCine trecea dincolo de tabl\u0103 numai cu un pas putea fi \u00eempu\u015fcat pe loc, f\u0103r\u0103 soma\u0163ie, consider\u00e2ndu-se c\u0103 a vrut s\u0103 fug\u0103.
\n\u00cen afar\u0103 de aceste table pe care le ducea grupa de serviciu, mai era \u015fi bota de ap\u0103… Asta era un fel de putin\u0103 de lemn cu funduri \u015fi deasupra \u015fi dedesubt. Avea o singur\u0103 gaur\u0103 cu cep prin care puteai bea ap\u0103 pun\u00e2nd gura direct pe gaur\u0103. Intra \u00een ea cam zece litri de ap\u0103. De asta aveau grij\u0103 per\u00acmanent\u0103 doi in\u015fi, ca s\u0103 o poarte at\u00e2rnat\u0103 pe un b\u0103\u0163 \u015fi s\u0103 o umple de pe la f\u00e2nt\u00e2nile din c\u00e2mp c\u00e2nd se golea.<\/p>\n

Mi\u015fcarea \u015fi aerul ne f\u0103ceau bine. Munca nu era nici prea lung\u0103, nici prea grea, dar noi eram sl\u0103bi\u0163i peste m\u0103sur\u0103 de mult.
\nPeste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni primir\u0103m c\u0103r\u0163i po\u015ftale, s\u0103 scriem acas\u0103. Aveam dreptul la vorbitor cu familia o dat\u0103 pe lun\u0103… \u015ei la un pachet de 5 kg alimente. Familiile erau chemate la vorbitor pentru zilele de duminic\u0103, fiindc\u0103 nu se lucra.
\nC\u00e2nd am primit cartea po\u015ftal\u0103 mi s-a umplut ochii de lacrimi \u015fi am mul\u0163umit ad\u00e2nc lui Dumnezeu. Trecuser\u0103 \u015fase luni de c\u00e2nd nu mai \u015ftiam nimic de acas\u0103. Am scris la Simeria…
\n\u00cen duminica urm\u0103toare, prin gardul de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, printre cei sosi\u0163i la vorbitor, iat\u0103, \u00eei v\u0103d \u015fi pe cei dragi ai mei: sora Fica \u015fi fratele Valer de la C\u0103rpini\u015f, aduc\u00e2nd-o cu ei pe Nina, feti\u0163a mea, elev\u0103 la \u015fcoala din Simeria…
\nAu dat voie s\u0103 intre la mine numai sorei Fica \u015fi feti\u0163ei mele, Nina. \u00cen cinci minute de vorbitor \u2013 eu dincoace de dou\u0103 r\u00e2nduri de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103, ele dincolo, iar \u00eentre noi gardianul \u2013 am schimbat doar c\u00e2teva cuvinte \u015fi c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri la care aveam voie. Mai mult ne-am vorbit cu privirile dec\u00e2t cu gura.
\nAm aflat astfel despre starea lor \u015fi a celorlal\u0163i apropia\u0163i, lucru care \u00een condi\u0163iile acelea era pentru mine at\u00e2t de mult.
\nFratele Cornel era \u015fi el undeva cu fratele Opri\u015f. Familiile lor fuseser\u0103 la ei. Erau s\u0103n\u0103to\u015fi. To\u0163i ceilal\u0163i fra\u0163i, bine. Adic\u0103 fra\u0163ii se bucur\u0103, Lucrarea merge \u00eenainte.
\n\u00cen loc de orice alt \u00eendemn, am \u00eempreunat m\u00e2inile \u015fi le-am ar\u0103tat cu ochii \u00een sus. Asta \u00eensemna: ruga\u0163i-v\u0103 \u015fi crede\u0163i. Domnul este cu noi!
\nApoi ne-am desp\u0103r\u0163it. P\u00e2n\u0103 pe luna viitoare…
\nDar \u201eluna viitoare\u201c s-a \u00eent\u00e2mplat ceva care mi-a pus \u00een mare primejdie nu numai dreptul la vorbitor, ci chiar \u015fi via\u0163a mea. \u015ei iat\u0103 cum a fost:
\nEram grup\u0103 de serviciu pe brigad\u0103. Mie mi se \u00eencredin\u0163ase de diminea\u0163\u0103 de c\u0103tre generalul nostru, care ne era \u015feful de grup\u0103, o tabl\u0103 cu \u201ezona interzis\u0103\u201c, pe care trebuia s-o port, s\u0103 am grij\u0103 de ea, s-o pun unde trebuia \u015fi s-o mut mai departe, dup\u0103 cum \u00eenaintam cu lucrul. \u00cen ziua aceea lucram la un teren plantat cu ro\u015fii. Trebuia s\u0103 s\u0103p\u0103m plantele r\u00e2nduri-r\u00e2nduri. \u015ei tabla asta eu trebuia s\u0103 o mut mai departe, mai departe, \u00eenaintea brig\u0103zii, dup\u0103 cum \u00eenaintam noi, gr\u0103mada, cu lucrul.
\nPrin c\u00e2mpul pe unde lucram noi, treceau canale de iriga\u0163ii la care lucrau echipe de muncitori din satele apropiate, civili, liberi, angaja\u0163i pe plat\u0103 de c\u0103tre administra\u0163ia \u00centreprinderii pentru care lucra \u015fi colonia noastr\u0103.
\nAjunsesem foarte aproape de ace\u015ftia \u015fi trebuia s\u0103 \u00eentoarcem \u00eenapoi, ca s\u0103 nu ne \u00eent\u00e2lnim cu ei. Aceasta ar fi fost foarte grav, ei put\u00e2ndu-ne spune ceea ce noi n-aveam voie s\u0103 \u015ftim sau put\u00e2nd s\u0103 ne dea cine \u015ftie ce: \u201evreo arm\u0103, vreo scrisoare\u201c… Sau vreunul dintre noi ar fi putut trece neobservat printre ei \u015fi s\u0103 fug\u0103…
\nGardienii no\u015ftri erau foarte aten\u0163i \u015fi foarte aspri dac\u0103 vreunul dintre noi ar fi mi\u015fcat ceva \u00een apropiere de ace\u015fti oameni liberi. Ordinul era clar. Pistolul era \u00eentins.
\nEchipa care lucra la canalul din fa\u0163a noastr\u0103 ajunsese foarte aproape de noi. Eu, nu \u015ftiu cum, nu observasem c\u0103 ace\u015ftia sunt civili, ci mi s-a p\u0103rut c\u0103 sunt cealalt\u0103 brigad\u0103, cu care noi lucram de obicei \u00eempreun\u0103.
\n\u015ei, c\u00e2nd m-am dus s\u0103 iau tabla ca s-o aduc \u00eenapoi, trebuind s\u0103 cotesc pe dup\u0103 o balt\u0103 cu ap\u0103, m-am pomenit dintr-o dat\u0103 c\u0103 umblu cu tabla pe um\u0103r printre lucr\u0103torii str\u0103ini de pe marginea canalului…<\/p>\n

Dintr-o dat\u0103 aud strig\u0103te \u015fi fluier\u0103turi disperate. V\u0103d m\u00e2ini agitate dinspre ai mei. Unul dintre gardieni fugea cu pistolul \u00eentins spre mine…
\nDar eu ie\u015fisem dintre oamenii ace\u015ftia, f\u0103r\u0103 nici m\u0103car s\u0103 m\u0103 uit \u00een fa\u0163a vreunuia dintre ei.
\n\u2013 M\u0103, ce-ai f\u0103cut? se r\u0103sti g\u00e2f\u00e2ind spre mine gardianul, ajung\u00e2nd ro\u015fu \u015fi v\u00e2n\u0103t de m\u00e2nie \u015fi de spaim\u0103. Ei r\u0103spundeau cu libertatea lor de noi.
\n\u2013 Am fost dup\u0103 tabla asta!
\n\u2013 Cum, m\u0103? Pe unde te-ai dus?
\n\u2013 V\u0103 rog din toat\u0103 inima s\u0103 crede\u0163i c\u0103 n-am \u015ftiut c\u0103 sunt str\u0103ini. Eu am g\u00e2ndit c\u0103 sunt de-ai no\u015ftri, cei din brigada a doua. V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u0163i… Pentru nimic \u00een lumea asta nu m-a\u015f fi dus pe acolo dac\u0103 \u015ftiam c\u0103 sunt str\u0103ini de noi. Spun acest lucru \u00eenaintea lui Dumnezeu, nu mint.
\n\u2013 Cum te nume\u015fti? strig\u0103 el.
\n\u00cei spun numele meu!
\n\u2013 Pune-i c\u0103tu\u015fele! striga cel\u0103lalt.
\nDar cel de l\u00e2ng\u0103 mine nu f\u0103cu acest lucru.
\nMi se p\u0103ruse c\u0103, auzind numele meu \u015fi felul \u00een care i-am vorbit, \u015fi-a schimbat dintr-o dat\u0103 p\u0103rerea.
\nC\u00e2nd ajunser\u0103m la brigad\u0103, v\u0103zui c\u0103 vorbe\u015fte cu cel\u0103lalt pe un alt ton. M au amenin\u0163at doar cu carcer\u0103 \u015fi cu pierderea dreptului la vorbitor \u015fi la pachet…
\nTo\u0163i cei din brigad\u0103 se uitau la mine \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i de primejdia prin care trecusem. Puteam fi \u00eempu\u015fcat pe loc, f\u0103r\u0103 soma\u0163ie. Al\u0163ii, pentru o vin\u0103 mai mic\u0103 dec\u00e2t a mea, p\u0103\u0163iser\u0103 a\u015fa…
\nDar Dumnezeu m\u0103 salvase. Ba, mai mult, vorbind cu gardienii p\u00e2n\u0103 la colonie, mi s-a p\u0103rut c\u0103 inimile lor s-au schimbat cu totul, c\u0103 \u015fi-au schimbat toat\u0103 p\u0103rerea pe care o avuseser\u0103 la \u00eenceput despre mine. \u00cencepur\u0103 s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103. Acolo a\u015fa ceva nu se prea \u00eent\u00e2mpla.
\nNu mi-au mai pus apoi nici c\u0103tu\u015fele. Nu m-au mai b\u0103gat nici la carcer\u0103. \u015ei nici m\u0103car nu m-au trecut pe raportul lor de evenimente, pe care trebuia s\u0103-l prezinte comandantului la venirea \u00een colonie.
\nMi s-a p\u0103rut c\u0103 \u015feful pazei noastre mai auzise c\u00e2ndva despre numele meu. C\u00e2teva zile dup\u0103 aceea, c\u00e2t ei au fost da\u0163i ca paz\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 brigada noastr\u0103, c\u0103uta mereu s\u0103 ia vorb\u0103 cu mine.
\nDuminica viitoare la vorbitor era chiar el de serviciu. Mai aveam o oarecare team\u0103 de el…
\nDar Domnul anume lucrase a\u015fa. \u015eeful pazei nu numai c\u0103 m-a l\u0103sat s\u0103 vorbesc cu fratele Valer, cu Aurelia \u015fi cu Nina, care veniser\u0103 la mine, mult mai mult dec\u00e2t aveam voie, dar mi-a dat \u015fi \u00eentreg pachetul adus de ei, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 nimic…
\nO, c\u00e2t de adev\u0103rat este Cuv\u00e2ntul f\u0103g\u0103duin\u0163elor Tale, Doamne Iisuse! Fii sl\u0103vit \u015fi sl\u0103vit \u00een veci \u015fi \u00een veci…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Traian DORZ, din \u00abISTORIA UNEI\u00a0 JERTFE\u00bb Era \u00eenceputul lunii iulie 1953. Am trecut de-o parte \u015fi, dup\u0103 ce ne-au ales pe vreo 45-50, \u015fi-au str\u00e2ns dosarele \u015fi au plecat. La vreun ceas dup\u0103 ce am luat masa, eram cu tot bagajul sui\u0163i gr\u0103mad\u0103 \u00een dou\u0103 dube, ie\u015find spre undeva afar\u0103 din Bucure\u015fti. Nu dup\u0103 mult\u0103 <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[12],"tags":[],"class_list":["post-11002","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mrturii"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11002","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11002"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11002\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11002"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11002"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11002"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}