{"id":11262,"date":"2012-07-24T17:22:00","date_gmt":"2012-07-24T20:22:00","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=11262"},"modified":"2012-07-24T17:22:38","modified_gmt":"2012-07-24T20:22:38","slug":"omul-nou","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/omul-nou\/","title":{"rendered":"Omul nou"},"content":{"rendered":"

Paul Evdokimov, <\/em><\/strong> Iubirea nebun\u0103 a lui Dumnezeu \u2013 capitolul III<\/p>\n

\"\"<\/a>Ast\u0103zi nu mai e vorba de o simpl\u0103 reformare a structurilor \u015fi a institu\u0163iilor ci, pur \u015fi simplu, de z\u0103mislirea unui om nou, st\u0103p\u00e2n atotputernic al destinului s\u0103u \u015fi al istoriei, con\u015ftient de sensul sau de absurditatea ambelor, dar asum\u00e2ndu-le deopotriv\u0103, \u00eentr-o asemenea tensiune profund\u0103, c\u00e2nd omul \u00ee\u015fi \u00eempinge revolta p\u00e2n\u0103 la dorin\u0163a de a se reface pe el \u00eensu\u015fi, adev\u0103rul lui Dumnezeu ar putea fi auzit mai bine ca oric\u00e2nd. R\u0103sp\u00e2ndirea acestui adev\u0103r le cere martorilor lui dou\u0103 lucruri: \u00eent\u00e2i, s\u0103 dea o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 aten\u0163ie omului revoltat \u015fi tragicei lui singur\u0103t\u0103\u0163i (\u00een ideea de a \u00eencepe cu el un dialog valabil); apoi, s\u0103 prezinte adev\u0103rul pe limba \u015fi la nivelul acelui om. \u00cen acest caz, Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, reg\u0103sirea kerigmei evanghelice, va fi cu siguran\u0163\u0103 mai eficient dec\u00e2t orice abstrac\u0163iune, mai ales ie\u015fit\u0103 dintr-un sistem teologic.
\nPozitivismul \u015ftiin\u0163ific, existen\u0163ialismul, materialismul marxist sau pur \u015fi simplu bunul sim\u0163 al omului de pe strad\u0103 caut\u0103 cu pasiune \u201eomul nou\u201c, conduc\u0103torul, eliberatorul care ar \u0163ine \u00een m\u00e2n\u0103 soarta lumii \u015fi ar putea r\u0103spunde la ce \u015fi cum-ul vie\u0163ii omene\u015fti. Se cunoa\u015fte adagiul evanghelic \u201edac\u0103 un orb \u00eel \u00eendrum\u0103 pe altul, am\u00e2ndoi vor c\u0103dea \u00een groapa\u201c de dincoace de om. Trebuie s\u0103 vedem cinstit dac\u0103 aspira\u0163iile actuale antreneaz\u0103 vreun progres real \u015fi, dac\u0103 da, \u00een ce sens.<\/p>\n

1. E\u015eECUL UMANISMULUI ATEU<\/h3>\n

Redus\u0103 la propriile sale mijloace, materia uman\u0103 r\u0103m\u00e2ne identic\u0103 de-a lungul secolelor \u015fi se \u00eempotrive\u015fte oric\u0103rei discipline impuse. \u201eDe bine ce se schimb\u0103, nu se schimb\u0103 nimic\u201c spune proverbul francez. Mai r\u0103u, observ\u0103m o redutabil\u0103 regresiune spre simius sapiens \u2013 \u201emaimu\u0163a savant\u0103\u201c care merge cu bomba atomic\u0103 \u00een m\u00e2ini: un soi de neprev\u0103zut\u0103 muta\u0163ie antropologic\u0103 survenit\u0103 de-a-ndoaselea. \u201eZeul dansator\u201c al lui Nietzsche risc\u0103 s\u0103 se plictiseasc\u0103 teribil v\u0103z\u00e2nd evolu\u0163ia regresiv\u0103 spre acest homo stupidus teoretizat de doctrinari. Plin de clarviziune, filosoful Berdiaev constata \u00een chip inatacabil c\u0103 Dumnezeu \u015fi copilul s\u0103u \u2013 omul \u2013 sunt corelativi. \u201eAcolo unde Dumnezeu e absent, nici omul nu exist\u0103\u201c, acesta ar fi bilan\u0163ul religiei omului.
\nOmul apare \u00eentotdeauna ca o fiin\u0163\u0103 divizat\u0103, sf\u00e2\u015fiat\u0103 de pasiunile sale, ne\u00eemp\u0103cat\u0103 cu propriul destin, deci incapabil\u0103 s\u0103 confere un sens mor\u0163ii. Psalmistul o \u015ftie prea bine \u015fi se mir\u0103 c\u0103 Acela \u00ee\u015fi aduce aminte de o creatur\u0103 at\u00e2t de mizerabil\u0103. Nu exist\u0103 o a treia cale. \u00cen afara acestui Cineva divin, Heidegger vede cu profunzime solitudinea tragic\u0103 a omului strivit de griji \u015fi de moarte: Sein zum Tode, \u201evia\u0163a-\u00eentru-moarte\u201c. De aceea, dup\u0103 el, atunci c\u00e2nd se dep\u0103\u015fe\u015fte pe sine, omul devine un \u201ezeu neputincios\u201c.
\n\u00cen ciuda \u00eencerc\u0103rii hegeliene \u015fi marxiste de a stabili un termen istoric pentru apari\u0163ia \u201eomului nou\u201c, fenomenologia \u015fi existen\u0163ialismul \u015fi-au ar\u0103tat \u00eendoielile fa\u0163\u0103 de acest om, descriindu-l ca pe o fiin\u0163\u0103 zdrobit\u0103, care tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-un \u201eunivers casat\u201c. Masa strivitoare a descoperirilor \u00eel face incapabil de a construi o ierarhie a valorilor, sau de a \u00eentrez\u0103ri vreun sens. O nemaipomenit\u0103 bog\u0103\u0163ie de consum se \u00eenso\u0163e\u015fte cu o izbitoare s\u0103r\u0103cie a sentimentului moral \u015fi religios. Aflat \u00een culmea bog\u0103\u0163iilor sale, omul nu mai \u015ftie cum s\u0103 se orienteze \u015fi s\u0103 se poarte. Asemenea unui copil r\u0103sf\u0103\u0163at cu cadouri, \u00eengropat \u00een bunuri, omul intr\u0103 \u00een posesia propriilor sale avu\u0163ii. Precum automobilul, nici un obiect nu are menirea de a fi p\u0103strat, ci doar schimbat cu altul mai bun. Nimic nu mai dureaz\u0103. Se pune atunci \u00eentrebarea: pentru ce am toate aceste bunuri \u015fi ce voi face cu ele? \u00cengrijorat, nelini\u015ftit, omul \u00ee\u015fi pune \u00eentreb\u0103ri; chiar \u015fi pentru un ateu, ca Merleau-Ponty, \u201eomul este condamnat la un sens\u201c \u2013 ceea ce vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 demnitatea proprie \u00eel oblig\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o viziune nou\u0103, adic\u0103 pe de-a-ntregul g\u00e2ndit\u0103.<\/p>\n

2. MESAJUL EVANGHELIEI<\/h3>\n

Simpla reflec\u0163ie nu e suficient\u0103 pentru a raspunde la \u00eentreb\u0103rile lumii. Trebuie s\u0103\u00a0 faci apel la actul de credin\u0163\u0103, la acea \u201e\u00eennoire a intelectului prin Hristos\u201c (I Corinteni 2, 16) despre care vorbe\u015fte Sf\u00e2ntul Pavel. Conflictul ideologiilor secularizate, ca \u015fi acela dintre oamenii singuratici nu are solu\u0163ie. El cere un al treilea partener de dialog, un M\u00e2ng\u00e2ietor \u015fi Ap\u0103r\u0103tor, pentru ca \u201eomul-pus-\u00een-situa\u0163ie\u201c s\u0103 fie privit cu ochii lui Dumnezeu, sau, cum spune Sf\u00e2ntul Grigorie de Nyssa, \u201ecu ochii porumbelului\u201c.
\nEvanghelia este foarte limpede: \u201eEu, Lumin\u0103, am venit \u00een lume, ca tot cel ce crede \u00een Mine s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een \u00eentuneric\u201c (Ioan 12, 46). Iar dac\u0103 Hristos pleac\u0103 din lume, El \u00ee\u015fi las\u0103 Cuv\u00e2ntul \u00een miezul istoriei (Ioan 12, 48). Cuv\u00e2nt al vie\u0163ii, El nu este o doctrin\u0103 imobil\u0103, ci locul viu al unei Prezen\u0163e. Iat\u0103 de ce oricare m\u0103rturisitor al Evangheliei este \u00een primul r\u00e2nd prezent \u015fi actual, st\u00e2nd \u00een ascultarea lumii vizibile, dar interpret\u00e2nd-o \u00een duhul celei invizibile; el asigur\u0103 astfel convergen\u0163a dintre viziunea lui Dumnezeu asupra istoriei \u015fi aspira\u0163iile fire\u015fti ale umanismului modern.
\nMartorul le spune tuturor: \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu este \u00een mijlocul vostru; Dumnezeu este prezent \u00een toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile lumii, numai voi nu \u015fti\u0163i \u015fi nu vede\u0163i nimic. Dumnezeu \u00eei interpeleaz\u0103 pe oameni \u00een largul situa\u0163iei lor istorice, ceea ce demonstreaz\u0103 contemporaneitatea lui Iisus cu omul fiec\u0103rei epoci. Dumnezeu se adreseaz\u0103 omului secolului XX din interiorul umanismului. \u015ei al valorilor sale.
\nGeniul lui Teilhard de Chardin const\u0103 \u00een a fi descris istoria cosmosului ca pe o evolu\u0163ie orientat\u0103 c\u0103tre om. Dac\u0103 omul nu mai este centrul astronomic al universului, el se afl\u0103 acum \u00een v\u00e2rful acestuia pentru c\u0103, prin om, evolu\u0163ia cosmosului devine con\u015ftient\u0103 de sine. Dac\u0103 Vechiul Testament se \u00eendrepta c\u0103tre Mesia, dup\u0103 Cincizecime, timpul eclezial este orientat c\u0103tre acele novissima parusiale purt\u00e2ndu-l pe om c\u0103tre des\u0103v\u00e2r\u015firea noii creaturi \u2013 o noutate real\u0103, c\u0103ci Dumnezeu \u00censu\u015fi se face nou \u2014 ecce Homo, Om absolut \u2013 fiind urmat de toat\u0103 lumea.
\nNu e vorba de a \u201ec\u00e2rpi\u201c sau de a \u201edrege\u201c omul vechi. Omul nostru cel din afar\u0103 se trece, cel din\u0103untru se \u00eennoie\u015fte din zi \u00een zi, spune Sf\u00e2ntul Pavel (II Corinteni 4, 16). Metamorfoza palingeneziei este radical\u0103:\u00a0 \u201eOmule,\u00a0\u00a0 ia\u00a0 seama\u00a0 la\u00a0 ce\u00a0 e\u015fti!\u00a0\u00a0 Prive\u015fte-\u0163i regeasca\u00a0 demnitate!\u201c\u00a0 exclam\u0103\u00a0 Sf\u00e2ntul\u00a0 Grigorie de Nyssa. \u201eCe este omul?\u201c se \u00eentreab\u0103 Sf\u00e2ntul Pavel. \u201eL-ai mic\u015forat pe el cu pu\u0163in fa\u0163\u0103 de \u00eengeri; cu m\u0103rire \u015fi cu cinste l-ai \u00eencununat \u015fi l-ai pus peste lucrurile m\u00e2inilor Tale\u201c (Evrei 2, 7). \u00cen g\u00e2ndirea P\u0103rin\u0163ilor omul este \u2013 dup\u0103 chipul celor trei slujiri ale lui Hristos \u2013 rege, preot \u015fi profet. \u201eRege datorit\u0103 strunirii patimilor, preot pentru a-\u015fi jertfi trupul, profet gra\u0163ie cunoa\u015fterii marilor mistere\u201c. Legea fundamental\u0103 a\u00a0 Evangheliei anun\u0163\u0103\u00a0\u00a0 cu\u00a0 bucurie:\u00a0\u00a0 \u201eCele vechi au trecut, iat\u0103 toate s-au f\u0103cut noi\u201c, c\u0103ci \u201edac\u0103 cineva este \u00een Hristos, este f\u0103ptur\u0103 nou\u0103\u201c (II Corinteni 5, 7). De aici \u00eenainte, ceea ce conteaz\u0103 este \u201ef\u0103ptura cea nou\u0103\u201c (Galateni 6, 15). Scriptura se \u00eencheie cu aceast\u0103 m\u0103rturie a Domnului: \u201eIat\u0103, noi le facem pe toate\u201c (Apocalipsa 21, 5).
\nPrin m\u0103re\u0163ia m\u0103rturisitorilor \u015fi a martirilor s\u0103i, cre\u015ftinismul este mesianic, revolu\u0163ionar, exploziv. Evanghelia spune c\u0103, de vreme ce chipul lumii vechi trebuie adus la cele noi, \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia se ia cu asalt.<\/p>\n

3. SFIN\u0162ENIA NOUA DIMENSIUNE A OMULUI<\/h3>\n

Creatura cea nou\u0103, omul cel nou \u2013 aceste expresii sunt sinonime ale sfin\u0163eniei. \u201eVoi to\u0163i, cei chema\u0163i sfin\u0163i\u201c, spune Sf\u00e2ntul Pavel. Sare a p\u0103m\u00e2ntului \u015fi lumin\u0103 a lumii, sfin\u0163ii sunt farurile sau c\u0103l\u0103uzele omenirii. Ace\u015fti martori, c\u00e2nd str\u0103lucitori, c\u00e2nd obscuri \u015fi ascun\u015fi, asum\u0103 deplin istoria. \u201ePrieteni r\u0103ni\u0163i ai Mirelui\u201c, martirii sunt \u201espicele de gr\u00e2u secerate de regi pe care Domnul le-a pus \u00een hambarele \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei\u201c. Sfin\u0163ii preiau mesajul martirilor pentru a ilumina lumea. Dar cum chemarea Evangheliei se adreseaz\u0103 fiec\u0103rui om, Sf\u00e2ntul Pavel \u00eei nume\u015fte pe to\u0163i credincio\u015fii \u201esfin\u0163i\u201c.
\nDac\u0103 a\u015fa cum spune Origen, Biserica de dup\u0103 \u00eentrupare este \u201eplin\u0103 de Treime\u201c, Biserica de dup\u0103 Cincizecime este plin\u0103 de sfin\u0163i. Slujba Tuturor Sfin\u0163ilor ridic\u0103 toate barierele: \u201e\u00cei c\u00e2nt pe prietenii Domnului meu, pentru ca oricine voie\u015fte, s\u0103 li se al\u0103ture\u201c. Invita\u0163ia este adresat\u0103 fiec\u0103ruia: Sf\u00e2ntul Ioan Hrisostom proclam\u0103 chemarea urbi et orbi spun\u00e2nd c\u0103 \u201enorul martirilor ne iese \u00een \u00eent\u00e2mpinare tuturor\u201c.
\nSfin\u0163enia devine o caracteristic\u0103 a Bisericii: Unam sanctam. Iar comuniunea sfin\u0163ilor exprim\u0103 sfin\u0163enia lui Dumnezeu: \u201ePe chipul sfin\u0163ilor str\u0103luce\u015fte Lumina Ta, Hristoase Dumnezeule\u201c. Dar ce \u00eenseamn\u0103 sfin\u0163enia? Dac\u0103 toate cuvintele desemneaz\u0103 cele lume\u015fti, sfin\u0163enia nu are referin\u0163\u0103 omeneasc\u0103. Sfin\u0163enia este specific\u0103 lui Dumnezeu. \u201eSf\u00e2nt este Numele S\u0103u\u201c spune Isaia (57, 15). \u00cen\u0163elepciunea, puterea, sau chiar dragostea au analogii \u00een via\u0163a uman\u0103, dar sfin\u0163enia este prin excelen\u0163\u0103 semnul alterit\u0103\u0163ii divine. \u201eTu solus Sanctus, numai Dumnezeu este sf\u00e2nt\u201c (Apocalipsa 15, 4). Pe de alt\u0103 parte, porunca divin\u0103 este foarte precis\u0103: \u201eFi\u0163i sfin\u0163i, precum Eu sunt sf\u00e2nt\u201c; fiindc\u0103 este Sf\u00e2ntul absolut. Dumnezeu ne face sfin\u0163i f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 particip\u0103m la sfin\u0163enia Lui (Evrei 12, 20).
\nAceasta este lucrarea ultim\u0103 a iubirii divine: \u201eDe acum nu v\u0103 mai numesc slugi […], ci v-am numit pe voi prieteni\u201c (Ioan 15, 14-15). Suntem \u00een miezul nout\u0103\u0163ii: atras de magnetul divin, omul este \u00eenscris pe orbita Infinitului. Dumnezeu \u00eel ia pe om din lumea aceasta, dar \u00eel repune \u00een lume ca sf\u00e2nt, ca receptacol al teofaniilor \u015fi izvor al sanctit\u0103\u0163ii cosmice.
\n\u00cen ebraic\u0103 etimologia cuv\u00e2ntului \u201esfin\u0163enie\u201c sugereaz\u0103,\u00a0 prin\u00a0 chiar r\u0103d\u0103cina\u00a0 termenului,\u00a0 separa\u0163ia, dislocarea, apartenen\u0163a total\u0103 la dumnezeire, sau alegerea pe care Dumnezeu o face \u00een vederea unei voca\u0163ii mundane precise. Imnul Sanctus, rostit de Isaia, suscit\u0103 teroarea sacr\u0103 \u015fi dezv\u0103luie distan\u0163a infinit\u0103 care separ\u0103 sfin\u0163enia transcendent\u0103 a lui Dumnezeu de \u201epraful \u015fi pulberea\u201c omului (Genez\u0103 18, 27). Prin taina \u00centrup\u0103rii Dumnezeu transcende propria transcenden\u0163\u0103, iar umanitatea Sa \u00eendumnezeit\u0103 devine \u201econsubstan\u0163ial\u0103\u201c, imanent\u0103 \u015fi accesibil\u0103 omului, plas\u00e2ndu-l \u00een \u201eapropierea lui arz\u0103toare\u201c.
\n\u00cen Vechiul Testament, teofaniile marcau anumite zone privilegiate \u00een care Dumnezeu se dezv\u0103luia fulger\u0103tor; acelea erau ni\u015fte \u201elocuri sfinte\u201c, asemenea \u201erugului aprins\u201c (Exod 3, 2). Dar, de la Cincizecime \u00eencoace, lumea \u00eentreag\u0103 este \u00eencredin\u0163at\u0103 sfin\u0163ilor pentru ca \u201erugul aprins\u201c s\u0103 capete dimensiuni universale. \u201eTot p\u0103m\u00e2ntul este al Meu\u201c, spune Domnul. Odinioar\u0103, omul auzea porunca: \u201eScoate-\u0163i \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea din picioarele tale, c\u0103 locul pe care calci este p\u0103m\u00e2nt sf\u00e2nt\u201c (Exod 3, 5); o por\u0163iune de p\u0103m\u00e2nt era sfin\u0163it\u0103 pentru c\u0103 fusese atins\u0103 de sfin\u0163enia divin\u0103. O veche \u00eentruchipare iconic\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul marcheaz\u0103 trecerea \u00eentr-o nou\u0103 ordine: icoana \u00eel arat\u0103 pe \u00cenainte-merg\u0103tor p\u0103\u015find peste haosul absolut al p\u0103m\u00e2ntului murd\u0103rit de p\u0103cat, dar pe unde trece, solul se transform\u0103 din nou \u00een paradis. Icoana vrea s\u0103 spun\u0103: \u201eP\u0103m\u00e2ntule, f\u0103-te iar\u0103\u015fi curat, c\u0103ci picioarele care te colind\u0103 sunt sfinte.\u201c
\nUn sf\u00e2nt, un om \u00eennoit, desfide obi\u015fnuitul \u015fi vetustul, a\u015fa \u00eenc\u00e2t noutatea lui le pare multora scandal \u015fi nebunie. Pentru praxisul marxist, un sf\u00e2nt este un om inutil, c\u0103ci la ce ar putea el servi? Ori, tocmai aceast\u0103 \u201einutilitate\u201c, mai exact acesta disponibilitate total\u0103 fa\u0163\u0103 de Transcendent este cea care pune, \u00eentr-o lume amnezic\u0103, \u00eentreb\u0103rile vie\u0163ii \u015fi ale mor\u0163ii. Un sf\u00e2nt, chiar \u015fi cel mai izolat \u015fi ascuns, \u201e\u00eembr\u0103c\u00e2nd goliciunea\u00a0 pustiului\u201c,\u00a0 poart\u0103\u00a0 pe\u00a0 umerii s\u0103i tot greul p\u0103m\u00e2ntului \u015fi noaptea p\u0103catului, protej\u00e2nd astfel lumea de m\u00e2nia lui Dumnezeu. Atunci c\u00e2nd lumea r\u00e2de, lacrimile sf\u00e2ntului pogoar\u0103 peste oameni milostivirea divin\u0103. \u00cenainte de a muri, un pustnic a rostit rug\u0103ciunea din urm\u0103 ca pe un amin menit s\u0103 pecetluiasc\u0103 slujirea: \u201eFie ca to\u0163i s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103, iar p\u0103m\u00e2ntul s\u0103\u00a0 cunoasc\u0103\u00a0 izb\u0103virea\u2026\u201c. Intr\u00e2nd \u00een \u201ecomuniunea p\u0103catului\u201c, sfin\u0163ii \u00eei trag pe to\u0163i p\u0103c\u0103to\u015fii c\u0103tre \u201ecomuniunea sfin\u0163ilor\u201c.
\nCeea ce \u00een mod sigur \u00eei scandalizeaz\u0103 pe necredincio\u015fi nu sunt at\u00e2t sfin\u0163ii, c\u00e2t faptul \u00eenfrico\u015f\u0103tor c\u0103 nu to\u0163i cre\u015ftinii sunt sfin\u0163i. Leon Bloy spunea pe bun\u0103 dreptate: \u201eNu exist\u0103 dec\u00e2t o singur\u0103 triste\u0163e \u015fi anume c\u0103 nu suntem cu to\u0163ii sfin\u0163i\u201c. La r\u00e2ndul lui Peguy scrie: \u201eAm avut sfin\u0163i \u015fi sfinte de toate felurile, numai c\u0103 acum ne trebuie un alt chip\u201c. Simone Weil accentueaz\u0103 \u015fi mai mult aceast\u0103 nevoie de calitate cu totul special\u0103: \u201eLumea de azi are trebuin\u0163\u0103 de sfin\u0163i, de sfin\u0163i nemaiv\u0103zu\u0163i, de sfin\u0163i care s\u0103 aib\u0103 geniu\u2026\u201c.<\/p>\n

4. MARTORUL<\/h3>\n

Pentru a \u00een\u0163elege aceast\u0103 exigen\u0163\u0103, trebuie s\u0103 auzim din nou cuv\u00e2ntul lui Hristos transmis de Evanghelia Sf\u00e2ntului Ioan (13, 20). C\u00e2nd Hristos p\u0103r\u0103se\u015fte aceast\u0103 lume, ne las\u0103 \u00een schimb Biserica, ne las\u0103 \u201etrimisul\u201c chemat s\u0103-i continue lucrarea m\u00e2ntuitoare; atunci, El pronun\u0163\u0103 aceste cuvinte pline de sensuri teribile: \u201eCel care prime\u015fte pe Cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine M\u0103 prime\u015fte; iar cine M\u0103 prime\u015fte pe Mine, prime\u015fte pe Cel ce M-a trimis pe Mine\u201c. Vedem prea bine, destinul lumii, m\u00e2ntuirea sau pierzania ei, depind de atitudinea Bisericii, adic\u0103 de atitudinea fiec\u0103rui cre\u015ftin. Dac\u0103 lumea \u00eel prime\u015fte pe unul de-al nostru, ea intr\u0103 \u00een comuniune cu Cel ce ne-a trimis. Acest cuv\u00e2nt te \u00eenfioar\u0103. C\u0103tre ce m\u0103re\u0163ie, \u015fi c\u0103tre ce prezen\u0163\u0103 deschis\u0103 fiec\u0103rui om ne cheam\u0103 acest cuv\u00e2nt pentru ca lumea s\u0103-l primeasc\u0103? Vom putea oare \u00een\u0163elege ce gest a f\u0103cut Pavel refuz\u00e2nd m\u00e2ntuirea proprie de dragul m\u00e2ntuirii poporului s\u0103u? M\u0103rturia \u015fi sfin\u0163enia noastr\u0103 sunt oare echivalente cu aceast\u0103 dragoste m\u00e2ntuitoare?
\nIisus le cere ucenicilor \u015fi prietenilor s\u0103i s\u0103 se veseleasc\u0103 cu o bucurie intens\u0103, ale c\u0103rei ra\u0163iuni stau dincolo de om, \u00een simplul \u015fi tulbur\u0103torul fapt al existen\u0163ei lui Dumnezeu (Ioan 14, 28). R\u0103sunetul primenit al chem\u0103rii \u015fi m\u00e2ntuirea lumii rezid\u0103 \u00een aceast\u0103 bucurie limpede a iubirii dezinteresate, care se d\u0103ruie\u015fte pe de-a-ntregul \u015fi f\u0103r\u0103 re\u0163ineri. Nu at\u00e2t pragmaticul \u015fi utilitarul \u201ete iubesc pentru a te m\u00e2ntui\u201c, ci declara\u0163ia curat\u0103: \u201ete m\u00e2ntuiesc pentru c\u0103 te iubesc\u201c. Astfel, geniul nostru este chemat s\u0103 descopere felul sau arta de a fi acceptat, ascultat \u015fi primit de \u00eentreaga lume. Sf\u00e2ntul Pavel a descoperit aceast\u0103 art\u0103, de vreme ce spune: \u201eNu mai tr\u0103iesc eu, ci Hristos este Cel care tr\u0103ie\u015fte \u00een mine\u201c (Galateni 2, 20). Predicile nu mai ajung: ceasul istoriei ne indic\u0103 ora la care nu mai trebuie doar s\u0103 vorbim despre Hristos, pentru c\u0103 ni se cere s\u0103 devenim una cu Hristos, transform\u00e2ndu-ne \u00een tot at\u00e2tea sedii ale prezen\u0163ei \u015fi ale cuv\u00e2ntului S\u0103u.<\/p>\n

5. UN SF\u00c2NT DIN ZIUA DE AZI<\/h3>\n

Mul\u0163imea caut\u0103 ne\u00eencetat \u201esemne \u015fi minuni\u201c, \u00eens\u0103 Domnul spune: \u201eNu vor primi nimic\u201c. Un sf\u00e2nt al zilelor noastre este un om ca toat\u0103 lumea, dar fiin\u0163a lui este o \u00eentrebare de via\u0163\u0103 \u015fi de moarte adresat\u0103 celorlal\u0163i. A\u015fa cum frumos spune Tauler: \u201eUnii sufer\u0103 martiriul de-a dreptul prin sabie, al\u0163ii cunosc martiriul care \u00eei \u00eencununeaz\u0103 pe din\u0103untru\u201c, \u00een chip nev\u0103zut. Al\u0163ii m\u0103rturisesc acum cu riscul propriei vie\u0163i, m\u0103rturia lor fiind aceast\u0103 t\u0103cere gr\u0103itoare. Mai exist\u0103 unii chema\u0163i s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 \u00een fa\u0163a opiniei publice \u015fi a lumii, adic\u0103 \u00een fa\u0163a redutabilei indiferen\u0163e a maselor. Kierkegaard spunea c\u0103 \u00eent\u00e2ia predic\u0103 a unui preot ar trebui s\u0103 fie \u015fi ultima, ea reprezent\u00e2nd un scandal \u00een urma c\u0103ruia preotul este aruncat la marginea societ\u0103\u0163ii \u201eoamenilor de bine\u201c.
\nNe trebuie sfin\u0163i care s\u0103 \u015ftie s\u0103 scandalizeze, \u00eentrup\u00e2nd nebunia lui Dumnezeu pentru a eviden\u0163ia, de pild\u0103, prostia cosmonau\u0163ilor marxi\u015fti pleca\u0163i s\u0103-i caute pe Dumnezeu \u015fi pe \u00eengeri printre galaxii.
\nUn om nou nu e deloc un supraom sau un taumaturg. El este despuiat de orice \u201elegend\u0103\u201c, dar reprezint\u0103 mai mult dec\u00e2t o legend\u0103: un asemenea om este actual, \u00eentruc\u00e2t m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia \u00eei este deja deschis\u0103. Totu\u015fi, avertismentul Evangheliei: \u201eCine are urechi de auzit, s\u0103 aud\u0103!\u201c \u2013 r\u0103m\u00e2ne valabil. Spre deosebire de imaginile vedetelor \u015fi de portretele \u015eefilor de Stat t\u0103m\u00e2ia\u0163i pretutindeni, sf\u00e2ntul este umil, asemenea tuturor, dar privirea, cuv\u00e2ntul \u015fi faptele sale \u201etraduc \u00een ceruri\u201c grijile omene\u015fti \u015fi coboar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt sur\u00e2sul Tat\u0103lui.<\/p>\n

6. SF\u00c2NTUL \u015eI NATURA LUMII<\/h3>\n

Cre\u015ftinii \u2013 spunea Sf\u00e2ntul Pavel \u2013 \u201e\u00cel preasl\u0103vesc pe Dumnezeu \u00een trupul lor\u201c (I Corinteni 6, 11-20): \u201eOri de m\u00e2nca\u0163i, ori de be\u0163i, ori altceva face\u0163i, toate spre slava lui Dumnezeu s\u0103 le face\u0163i\u201c (I Corinteni 10, 31). Exist\u0103 a\u015fadar un nou tip, s-ar putea spune un \u201estil evanghelic\u201c de a face chiar \u015fi lucrurile zilnice cele mai obi\u015fnuite. \u0162\u0103ranul de pe c\u00e2mp, savantul care studiaz\u0103 structura atomului \u00ee\u015fi pot purifica gesturile \u015fi privirile prin rug\u0103ciune, c\u0103ci materia cu care au de-a face este \u015fi ea \u201ef\u0103ptur\u0103 nou\u0103\u201c; \u015fi a\u015fa este datorit\u0103 atitudinii schimbate a omului, \u201epentru c\u0103 \u015fi f\u0103ptura \u00eens\u0103\u015fi se va izb\u0103vi din robia stric\u0103ciunii, ca s\u0103 fie p\u0103rta\u015f\u0103 la libertatea m\u0103ririi fiilor lui Dumnezeu\u201c (Romani 8, 18-23). A\u015fteptare anxioas\u0103 a naturii care se \u00eentinde, asemenea unei priviri, de jos \u00een sus, \u201eprecum sunt ochii slujnicei la m\u00e2inile st\u0103p\u00e2nului ei\u201c (Psalm 122, 2). Suferin\u0163a naturii nu este durerea unei agonii, ci aceea a unei na\u015fteri.
\nHristos a \u00eenl\u0103turat cele trei bariere: a naturii sclerozate, a p\u0103catului \u015fi a mor\u0163ii; El a preschimbat stavila \u00een \u201etrecere\u201c pascal\u0103, \u201epref\u0103c\u00e2nd moartea \u00een somn al privegherii \u015fi trezindu-i pe cei vii\u201c. Elementele naturale \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 aparen\u0163a, dar sfin\u0163enia opre\u015fte ciclul lor steril, \u00eendrept\u00e2ndu-le c\u0103tre scopul pe care Dumnezeu l-a fixat fiec\u0103reia dintre creaturile Sale. Parabola biblic\u0103 \u2013 mashal \u2013 ne introduce admirabil \u00een lumea \u00eennoit\u0103 a lui Dumnezeu: sem\u0103n\u0103torul miroase a p\u0103m\u00e2nt reav\u0103n, femeia pune drojdia \u00een aluat; alteori \u00eent\u00e2lnim bobul de gr\u00e2u, vi\u0163a de vie sau smochinul. Lumea sensibil\u0103 ne ini\u0163iaz\u0103 \u00een cele mai ad\u00e2nci mistere ale crea\u0163iei divine. Folosind lucrurile acestei lumi \u015fi ar\u0103t\u00e2ndu-le destina\u0163ia, Liturghia opereaz\u0103 o de-profanare, o de-vulgarizare a fiin\u0163ei cosmice. Prin irumperea puterilor transcendente, liturghia \u201estr\u0103punge\u201c opacitatea lumii \u00eenchise \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-ne c\u0103 toate au o finalitate liturgic\u0103: p\u0103m\u00e2ntul prime\u015fte trupul Domnului, piatra astup\u0103 taina morm\u00e2ntului S\u0103u \u00eenainte de a fi r\u0103sturnat\u0103 \u00eengeri \u00een fa\u0163a mironosi\u0163elor, lemnul Crucii devine Arbore al Vie\u0163ii, ziua ne aminte\u015fte lumina Schimb\u0103rii la Fa\u0163\u0103 a Domnului, gr\u00e2ul \u015fi vinul converg \u00een sfin\u0163irea darurilor euharistice \u201espre vindecarea trupului \u015fi a sufletului\u201c, m\u0103slinul produce uleiul mirungerii, iar apa izvor\u0103\u015fte din baptisterii, preg\u0103tit\u0103 fiind pentru lavacrum \u2013 baia regeneratoare a vie\u0163ii ve\u015fnice. Toate ne vorbesc despre \u00centrupare, \u015fi totul se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een Domnul. Liturghia integreaz\u0103 ac\u0163iunile cele mai elementare ale vie\u0163ii: a m\u00e2nca, a bea, te sp\u0103la, a vorbi, a face, a te \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi, a tr\u0103i \u015fi \u00een sf\u00e2r\u015fit a muri pentru \u00cenviere. Ea restituie acestor ac\u0163iuni sensul \u015fi adev\u0103rata lor destina\u0163ie: aceea de a fi pietre din Templul cosmic al slavei lui Dumnezeu. Psalmii descriu un fel de dans sacru \u00een care \u201emun\u0163ii tresalt\u0103 ca berbecii, iar colinele se ml\u0103die precum mieii\u201c: e aspira\u0163ia secret\u0103 a oric\u0103rei fiin\u0163e dornice s\u0103-\u015fi c\u00e2nte Creatorul.
\nSf\u00e2ntul Ambrozie le arat\u0103 catehumenilor pericolul de a dispre\u0163ui sfintele taine, sub pretextul c\u0103 ele se folosesc de o materie obi\u015fnuit\u0103. \u00cen realitate, lucr\u0103rile dumnezeie\u015fti nu sunt perceptibile, ci doar \u201e\u00eensemnate \u00een sfera vizibilului\u201c. Pentru P\u0103rin\u0163i, Biserica este noul paradis \u00een care Duhul Sf\u00e2nt face din sfintele Taine ni\u015fte \u201earbori ai vie\u0163ii\u201c \u015fi unde st\u0103p\u00e2nirea sfin\u0163ilor asupra cosmosului este \u00een chip misterios restaurat\u0103. Prin Taine, vechea natur\u0103 se elibereaz\u0103 \u015fi, umbrit\u0103 de Duh, se preg\u0103te\u015fte pentru o nou\u0103 germina\u0163ie, adic\u0103 pentru rena\u015fterea \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei ca \u201ep\u0103m\u00e2nt nou\u201c, a\u015fa dup\u0103 cum tot ea n\u0103scuse \u2013 \u00een Fecioara Maria \u2013 firea Noului Adam.<\/p>\n

7. SF\u00c2NTUL PRINTRE OAMENI<\/h3>\n

P\u0103rin\u0163ii ne spun c\u0103 monahii sunt pur \u015fi simplu cei care iau \u00een serios m\u00e2ntuirea lumii, care merg p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul credin\u0163ei, bine \u015ftiind c\u0103 aceasta este capabil\u0103, a\u015fa cum spune Evanghelia, s\u0103 mute mun\u0163ii. Dup\u0103 aceia\u015fi P\u0103rin\u0163i, orice credincios poate deveni un \u201emonah interiorizat\u201c care \u2013 fie c\u0103 este c\u0103s\u0103torit sau celibatar \u2013 g\u0103se\u015fte echivalentul exact al voturilor monahale \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile vie\u0163ii sale personale. \u00cen acest caz, simpla lui existen\u0163\u0103, prezen\u0163a lui singur\u0103, dar deplin\u0103, reprezint\u0103 deja un scandal pentru conformismul unei lumi a\u015fezate, constituind o m\u0103rturie care izb\u0103ve\u015fte de plictisul \u015fi mediocritatea vie\u0163ii curente. \u00cen Rusia comunist\u0103, un adev\u0103rat credincios este un sur\u00e2s al lui Dumnezeu, o gur\u0103 de aer curat \u00een ambian\u0163a de plictis creat\u0103 de at\u00e2\u0163ia doctrinari fanatici.
\nUn om \u00eennoit este, \u00eenainte de orice, un om rug\u0103ciunii, o fiin\u0163\u0103 liturgic\u0103: omul care c\u00e2nt\u0103 Sanctus, cel care \u00ee\u015fi rezum\u0103 via\u0163a prin cuv\u00e2ntul Psalmistului: \u201e\u00cel preasl\u0103vesc pe Dumnezeu at\u00e2t c\u00e2t sunt viu\u201c. \u00cen contextul ateismului de stat, episcopul rus i-a \u00eendemnat de cur\u00e2nd pe credincio\u015fii care nu pot avea o via\u0163\u0103 liturgic\u0103 regulat\u0103 s\u0103 devin\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi biserici, prelungind liturghia \u00een via\u0163a lor zilnic\u0103; ei trebuie s\u0103-\u015fi transforme existen\u0163a \u00een slujire, s\u0103 arate celor necredincio\u015fi un chip luminat de sur\u00e2sul liturgic \u015fi s\u0103 asculte t\u0103cerea Cuv\u00e2ntului pentru a-L face mai puternic dec\u00e2t vorbele compromise.
\nO asemenea prezen\u0163\u0103 \u201eliturgic\u0103\u201c sfin\u0163e\u015fte orice parte a lumii \u015fi contribuie la adev\u0103rata pace, despre care vorbe\u015fte Evanghelia. Rug\u0103ciunea unui asemenea om \u00eennoit se r\u0103sfr\u00e2nge peste ziua de m\u00e2ine, peste fructele p\u0103m\u00e2ntului, peste efortul savantului \u015fi peste osteneala fiec\u0103rui om. \u00cen uria\u015fa catedral\u0103 care este universul lui Dumnezeu, omul \u2013 preot al vie\u0163ii sale, muncitor sau \u00eenv\u0103\u0163at \u2013 face din \u00eentreaga omenire o ofrand\u0103, o doxologie, un c\u00e2ntec. Ast\u0103zi, c\u00e2nd \u00een Rusia sovietic\u0103 persecu\u0163iile se \u00een\u0103spresc, \u00eentr-un climat de t\u0103cere martiric\u0103, o splendid\u0103 \u015fi surprinz\u0103toare rug\u0103ciune circul\u0103 printre credincio\u015fi, chem\u00e2ndu-i s\u0103-L \u201em\u00e2ng\u00e2ie pe Duhul Sf\u00e2nt\u201c prin dragostea \u015fi lep\u0103darea lor de sine: \u201eMiluie\u015fte-ne pe noi, binecuvinteaz\u0103-ne laolalt\u0103, pe noi, t\u00e2lharii \u015fi samaritenii, pe cei ce ne pr\u0103bu\u015fim \u00een cale \u015fi pe preo\u0163ii care trec nep\u0103s\u0103tori, pe to\u0163i cei asemenea nou\u0103, c\u0103l\u0103i \u015fi victime, pe cei care blesteam\u0103 \u015fi pe cei blestema\u0163i, pe cei care \u0163i se \u00eempotrivesc \u015fi pe cei care se \u00eenchin\u0103 \u00een fa\u0163a iubirii Tale. Adun\u0103-ne pe to\u0163i \u00een Tine, P\u0103rinte Drept \u015fi Sf\u00e2nt\u2026\u201c
\nP\u0103rin\u0163ii Bisericii spun c\u0103 orice credincios este, \u00een felul s\u0103u, un \u201eb\u0103rbat apostolic\u201c. Credin\u0163a lui corespunde textului de la sf\u00e2r\u015fitul Evangheliei dup\u0103 Marcu, apar\u0163in\u00e2nd \u201ecelui care calc\u0103 peste \u015ferpi, vindec\u0103 orice boal\u0103, mut\u0103 mun\u0163ii \u015fi \u00eenvie mor\u0163ii dac\u0103 aceasta este voia lui Dumnezeu\u201c (Marcu 16, 17-18). Doar s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu simplitate plenitudinea credin\u0163ei \u015fi s\u0103 nu se \u00eendep\u0103rteze de la \u0163inta sa. Da! Trebuie spus \u015fi iar\u0103\u015fi spus f\u0103r\u0103 \u00eencetare, c\u0103 aceast\u0103 voca\u0163ie nu este expresia unui romantism mistic, ci ascultare fa\u0163\u0103 de cel mai direct \u015fi realist \u00een\u0163eles al Evangheliei. \u015ei nu e vorba nici de marii sfin\u0163i, nici de ale\u015fii speciali. Toate aceste fapte amintind m\u0103re\u0163ia unor minuni stau la \u00eendem\u00e2na credin\u0163ei noastre, iar chemarea h Dumnezeu \u2013 a c\u0103rei putere spore\u015fte prin sl\u0103biciunea noastr\u0103 \u2013 se adreseaz\u0103 fiec\u0103ruia dintre noi. A deveni alt om depinde de hot\u0103r\u00e2rea imediat\u0103 \u015fi ferm\u0103 a spiritului nostru, de credin\u0163a noastr\u0103 care spune cu smerit\u0103 simplitate DA, urm\u00e2ndu-L cu voio\u015fie pe Hristos: abia atunci, totul va fi posibil \u015fi se vor putea face minuni.
\nE vorba despre o atitudine de lini\u015fte cucernic\u0103, de smerenie, dar \u015fi de tandre\u0163e pasionat\u0103. Ni\u015fte asce\u0163i at\u00e2t de severi precum sfin\u0163ii Isaac Sirul \u015fi Ioan Sc\u0103rarul, spuneau c\u0103 trebuie s\u0103-L iube\u015fti pe Dumnezeu a\u015fa cum \u00ee\u0163i iube\u015fti logodnica; pentru Kierkegaard, \u201etrebuie s\u0103 citim Biblia a\u015fa cum un t\u00e2n\u0103r cite\u015fte scrisoarea de la iubita lui, bucur\u00e2ndu-se la g\u00e2ndul c\u0103 aceasta este scris\u0103 pentru el\u201c. E normal deci s\u0103 te \u00eendr\u0103goste\u015fti de crea\u0163ia lui Dumnezeu s\u0103 descifrezi sensul divin, dincolo de absurditatea aparent\u0103 a istoriei; e normal s\u0103 te transformi \u00een lumin\u0103, s\u0103 fii revela\u0163ie \u015fi profe\u0163ie.
\nMinunat de existen\u0163a lui Dumnezeu, omul o nou este \u00eentruc\u00e2tva atins de nebunia despre care vorbe\u015fte Sf\u00e2ntul Pavel, o stare concretizat\u0103 \u00een umorul \u201enebunilor pentru Hristos\u201c \u2013 singurul capabil s\u0103 dizolve ap\u0103s\u0103toarea seriozitate a doctrinarilor. Dostoievski spunea c\u0103 lumea risc\u0103 s\u0103 piar\u0103 nu din cauza r\u0103zboaielor, ci din plictiseal\u0103: diavolul iese dintr-un c\u0103scat mare c\u00e2t lumea\u2026
\nOmul cel nou este, de asemenea, cel pe care credin\u0163a \u00eel elibereaz\u0103 de \u201emarea spaim\u0103 a secolului al XX-lea\u201c: teama de bombe, teama de cancer, frica de moarte. E un om a c\u0103rui credin\u0163\u0103 este mereu un mod de a iubi lumea si de a-L urma pe Domnul p\u00e2n\u0103 la pogor\u00e2rea Iui \u00een iad.\u00a0 Dumnezeu las\u0103 deoparte logica lui proprie, c\u0103reia \u00eei adaug\u0103 \u2013 f\u0103r\u0103\u00a0 logica lui proprie, c\u0103reia \u00eei adaug\u0103 \u2013 f\u0103r\u0103 a contraria Dreptatea \u2013 o dimensiune nou\u0103, iar noi trebuie s\u0103 p\u0103str\u0103m intact secretul ultim al condescenden\u0163ei Sale. A fi alt om \u00eenseamn\u0103 a-L\u00a0 anun\u0163a toat\u0103 via\u0163a pe Cel care vine, afl\u00e2ndu-Se deja \u00een sinea vestitorului S\u0103u. \u00censeamn\u0103 s\u0103 fii, a\u015fa cum spune Sf\u00e2ntul Grigorie de Nyssa, plin de \u201ebe\u0163ia sobr\u0103\u201c care te \u00eendeamn\u0103 s\u0103 spui oric\u0103rui trec\u0103tor, \u201eVino \u015fi bea\u201c. Omul \u00eennoit este cel care c\u00e2nt\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul: \u201eDragostea Ta mi-a r\u0103nit sufletul, iar inima mea e p\u00e2rjolit\u0103 de fl\u0103c\u0103ri; merg \u00eenainte sl\u0103vindu-Te\u2026\u201c
\nCre\u015ftinismul \u2013 religie a nout\u0103\u0163ii absolute \u2013 este exploziv. \u00cen \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Cezarului ni se cere s\u0103 g\u0103sim \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, iar Evanghelia vorbe\u015fte despre violen\u0163a celor care iau cu asalt cerurile. Unul dintre semnele cele mai sigure ale apropierii \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei este unitatea lumii cre\u015ftine. Aceast\u0103 unitate a constituit dorin\u0163a, rug\u0103ciunea \u015fi \u00eend\u00e2rjirea arz\u0103toare a patriarhului Athenagoras \u00een timpul providen\u0163ialei sale \u00eent\u00e2lniri cu papa Paul al Vl-lea, survenit\u0103 la Ierusalim, \u00een ianuarie 1964. Trebuie s\u0103 medit\u0103m la cuvintele lor despre \u201eacea iubire fratern\u0103 \u00een stare s\u0103 afle noi chipuri de manifestare\u201c, dat fiind c\u0103 \u201elumea cre\u015ftin\u0103 a tr\u0103it \u00een bezna desp\u0103r\u0163irii, iar ochii credincio\u015filor s-au s\u0103turat s\u0103 sfredeleasc\u0103 \u00eentunericul\u201c. Minunea nu poate veni dec\u00e2t de la Dumnezeu, \u00eens\u0103 depinde de transparen\u0163a sincerit\u0103\u0163ii \u015fi de cur\u0103\u0163ia inimii noastre.
\nIcoan\u0103 a tuturor perfec\u0163iunilor, Iisus Hristos este singurul Episcop suprem, dar \u015fi singurul laic suprem, de vreme ce El este Sf\u00e2ntul, adic\u0103 omul cel nou prin excelen\u0163\u0103. Iat\u0103 de ce rug\u0103ciunea Sa \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 perpetueaz\u0103 dorin\u0163a tuturor sfin\u0163ilor: aceea de a preasl\u0103vi \u00eentr-un suflet Sf\u00e2nta Treime \u015fi de a-i reuni pe to\u0163i oamenii \u00een jurul unui singur Potir euharistic. Filantropia divin\u0103 e dornic\u0103 s\u0103 \u00eempart\u0103 cu noi aceast\u0103 bucurie care nu mai apar\u0163ine acestei lumi, fiindc\u0103 inaugureaz\u0103 Osp\u0103\u0163ul \u00eemp\u0103r\u0103tesc. \u00cen miezul existen\u0163ei, acolo unde are loc \u00eent\u00e2lnirea frontal\u0103 cu Cel-ce-vine, omul ia chipul l\u0103untric pe care i-l d\u0103 ve\u015fnicia divin\u0103. Ajuns pe treapta de sus a dorin\u0163elor, el nu poate dec\u00e2t s\u0103 repete magnificul g\u00e2nd al lui Evagrie, care descrie astfel pe \u201eomul Zilei a opta\u201c:
\n\u201eEl este rupt de toate \u015fi unit cu toate, Nep\u0103timitor dar plin de regeasc\u0103 sim\u0163ire, \u00cendumnezeit, dar crez\u00e2ndu-se pe sine pleav\u0103 a lumii. \u015ei fericit mai presus de orice, Dumnezeie\u015fte de fericit\u2026\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paul Evdokimov, Iubirea nebun\u0103 a lui Dumnezeu \u2013 capitolul III Ast\u0103zi nu mai e vorba de o simpl\u0103 reformare a structurilor \u015fi a institu\u0163iilor ci, pur \u015fi simplu, de z\u0103mislirea unui om nou, st\u0103p\u00e2n atotputernic al destinului s\u0103u \u015fi al istoriei, con\u015ftient de sensul sau de absurditatea ambelor, dar asum\u00e2ndu-le deopotriv\u0103, \u00eentr-o asemenea tensiune profund\u0103, <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[588],"tags":[],"class_list":["post-11262","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-carti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11262","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11262"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11262\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}