{"id":11962,"date":"2012-09-28T13:32:49","date_gmt":"2012-09-28T16:32:49","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=11962"},"modified":"2012-09-28T13:34:23","modified_gmt":"2012-09-28T16:34:23","slug":"despre-randuiala-cea-dupa-dumnezeu-a-vietii-si-despre-nevointa-cea-adevarata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/despre-randuiala-cea-dupa-dumnezeu-a-vietii-si-despre-nevointa-cea-adevarata\/","title":{"rendered":"Despre r\u00e2nduiala cea dup\u0103 Dumnezeu (a vie\u0163ii) \u015fi despre nevoin\u0163a cea adev\u0103rat\u0103"},"content":{"rendered":"

Sf\u00e2ntul Grigorie<\/strong>, episcopul Nyssei<\/p>\n

\"\"<\/a><\/strong>Dac\u0103 \u015fi-a desp\u0103r\u0163it cineva pu\u0163in cugetarea de trup \u015fi de robia patimilor \u015fi s-a eliberat de ne\u00een\u0163elepciune \u015fi-\u015fi prive\u015fte sufletul cu un g\u00e2nd neviclean \u015fi sincer, va vedea \u00een chip curat \u00een firea acestuia iubirea lui Dumnezeu cea c\u0103tre noi \u015fi scopul pentru care ne-a zidit. C\u0103ci va afla, privind \u00een felul acesta, unit\u0103 fiin\u0163ial \u015fi firesc cu omul, pornirea dorin\u0163ei spre bine \u015fi \u00eenc\u0103 spre Binele cel mai \u00eenalt \u015fi unit\u0103 cu firea, dragostea nep\u0103tima\u015f\u0103 \u015fi fericit\u0103 a acelui chip \u00een\u0163eleg\u0103tor \u015fi fericit, a c\u0103rui imita\u0163ie este omul.
\nDar o \u00een\u015fel\u0103ciune a acestor lucruri v\u0103zute \u015fi curg\u0103toare, vr\u0103jind mereu printr-o patim\u0103 nera\u0163ional\u0103 \u015fi printr-o pl\u0103cere amar\u0103 sufletul neatent \u015fi f\u0103r\u0103 paz\u0103, prin negrij\u0103 \u00eel atrage spre patima cumplit\u0103 ce se na\u015fte din pl\u0103cerile vie\u0163ii \u015fi na\u015fte moartea celor ce o \u00eendr\u0103gesc. Pentru aceea harul M\u00e2ntuitorului nostru a d\u0103ruit, celor ce o primesc cu iubire, cuno\u015ftin\u0163a adev\u0103rului, leacul m\u00e2ntuitor al sufletului. Prin aceasta, \u00een\u015fel\u0103ciunea care vr\u0103je\u015fte pe om se destram\u0103, iar mi\u015fcarea necuvenit\u0103 a trupului se stinge. C\u0103ci sufletul care a primit adev\u0103rul e condus de lumina acestuia spre Dumnezeu \u015fi spre m\u00e2ntuirea sa.<\/p>\n

De aceea, voi care a\u0163i primit cu vrednicie cuno\u015ftin\u0163a aceasta \u015fi v-a\u0163i \u00eendreptat dragostea dumnezeiasc\u0103 dup\u0103 firea dat\u0103 sufletului \u015fi v-a\u0163i adunat cu toat\u0103 inima la un loc, ca s\u0103 \u00eenf\u0103ptui\u0163i \u00een comun prin fapte chipul de via\u0163\u0103 ar\u0103tat de apostol (Rom. 12, 2), dori\u0163i s\u0103 primi\u0163i de la noi un cuv\u00e2nt \u00eendrum\u0103tor \u015fi c\u0103l\u0103uzitor, care s\u0103 v\u0103 conduc\u0103 pe calea dreapt\u0103 a vie\u0163ii, un cuv\u00e2nt care s\u0103 arate celor ce \u015fi-au ales-o, \u00eentocmai, care este scopul acestei vie\u0163i, care este voia cea bun\u0103 \u015fi binepl\u0103cut\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a lui Dumnezeu \u015fi care este calea ce duce la acest scop, sau cum se cuvine s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cei ce p\u0103\u015fesc pe aceast\u0103 cale \u015fi cum trebuie s\u0103 \u00eendrepteze \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103torul ob\u015ftea ce se \u00eendeletnice\u015fte cu adev\u0103rata filosofie \u015fi de ce osteneli trebuie s\u0103 se foloseasc\u0103 cei ce vor s\u0103 urce spre v\u00e2rful cel mai \u00eenalt al virtu\u0163ii, s\u0103-\u015fi fac\u0103 sufletele vrednice de primirea Duhului.
\nFiindc\u0103 deci cere\u0163i de la noi acest cuv\u00e2nt – nu numai din gur\u0103, ci \u015fi statornicit \u00een litere, ca av\u00e2ndu-l a\u015fezat \u00een acestea s\u0103-l lua\u0163i de acolo ca dintr-o vistierie a amintirii, potrivit trebuin\u0163elor timpului – vom \u00eencerca, dup\u0103 harul Duhului d\u0103ruit nou\u0103, s\u0103 r\u0103spundem acestei r\u00e2vne a voastre, \u015ftiind sigur c\u0103 dreptarul vie\u0163ii binecredincioase din voi e rezemat \u00een dreapta dogm\u0103 a credin\u0163ei, av\u00e2nd dumnezeirea fericitei \u015fi ve\u015fnicei Treimi neschimbat\u0103 nicidecum \u00een nimic, ci cugetat\u0103 \u015fi \u00eenchinat\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 fiin\u0163\u0103, \u00eentr-o singur\u0103 slav\u0103, \u00een aceea\u015fi voin\u0163\u0103, \u00een trei ipostasuri, precum, apuc\u00e2nd de mai \u00eenainte, am dat m\u0103rturisirea fa\u0163\u0103 de mul\u0163i martori prin Duhul care ne-a sp\u0103lat pe noi \u00een izvorul Tainei (botezului).<\/p>\n

Cunosc\u00e2nd deci aceast\u0103 m\u0103rturisire bine credincioas\u0103 \u015fi negre\u015fit\u0103 a credin\u0163ei, \u00eentemeiat\u0103 \u00een ad\u00e2ncul sufletului vostru \u00een chip neclintit, \u015fi pornirea \u015fi urcu\u015ful vostru \u00eenalt spre Cel bun \u015fi fericit, pe drumul faptelor v\u0103 punem \u00een scris semin\u0163ele \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, aleg\u00e2nd unele dintre scrierile d\u0103ruite nou\u0103 mai \u00eenainte de Duhul d\u00e2nd de multe ori dup\u0103 trebuin\u0163\u0103<\/p>\n

\u015ei \u00eense\u015fi cuvintele Scripturii, spre crezarea celor spuse \u015fi spre l\u0103murirea g\u00e2ndirii voastre despre ea, ca s\u0103 nu p\u0103rem c\u0103, p\u0103r\u0103sind darul de sus, n\u0103scocim lucruri neadev\u0103rate printr-o cugetare stric\u0103cioas\u0103 \u015fi cobor\u00e2t\u0103, pl\u0103smuind prin g\u00e2nduri din afar\u0103 chipuri ale dreptei credin\u0163e, ca s\u0103 le introducem pe acestea printr-o cugetare de\u015fart\u0103, amestec\u00e2ndu-le \u00een chip ne\u00een\u0163elept cu cele ale Scripturii.<\/p>\n

C\u0103ci cel ce voie\u015fte s\u0103-\u015fi d\u0103ruiasc\u0103 sufletul \u015fi trupul lui Dumnezeu, potrivit legii dreptei credin\u0163e, \u015fi s\u0103-I aduc\u0103 Lui jertfa cea f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge \u015fi curat\u0103, trebuie s\u0103-\u015fi ia drept c\u0103l\u0103uz\u0103 a vie\u0163ii credin\u0163a cea dreapt\u0103 pe care ne-o gr\u0103iesc glasurile sfin\u0163ilor prin toat\u0103 Scriptura. Pe temeiul acesteia conduc\u00e2ndu-\u015fi sufletul bine ascult\u0103tor \u015fi bine strunit pe c\u0103ile virtu\u0163ii \u015fi dezleg\u00e2ndu-se pe sine \u00een chip curat de lan\u0163urile vie\u0163ii acesteia \u015fi eliber\u00e2ndu-se de robia celor de jos \u015fi de\u015farte, pe de alt\u0103 parte pred\u00e2ndu-se \u00eentreg credin\u0163ei \u015fi vie\u0163ii dup\u0103 Dumnezeu, va cunoa\u015fte limpede c\u0103 acolo unde este dreapta credin\u0163\u0103 \u015fi via\u0163a ne\u00eentinat\u0103, acolo este \u015fi puterea lui Hristos, iar unde este puterea lui Hristos, de acolo pleac\u0103 \u015fi orice patim\u0103 \u015fi moartea care ne fur\u0103 via\u0163a. C\u0103ci nu au cele rele \u00een ele puterea s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 puterii Domnului, ci ele se pot ivi numai prin c\u0103lcarea poruncilor.<\/p>\n

E ceea ce a p\u0103\u0163it cel dint\u00e2i om pl\u0103smuit, iar acum toi cei ce imit\u0103 prin hot\u0103r\u00e2re de bun\u0103voie neascultarea aceluia. Dar pe cei ce vin cu voia neviclean\u0103 la Duhul \u015fi au credin\u0163a \u00eentru toat\u0103 adeverirea, neav\u00e2nd nici o pat\u0103 pe con\u015ftiin\u0163\u0103, aceast\u0103 putere a Duhului \u00eei cur\u0103\u0163e\u015fte, potrivit celui ce a zis : „C\u0103 Evanghelia noastr\u0103 cea c\u0103tre voi nu s-a vestit numai \u00een cuv\u00e2nt, ci \u015fi \u00eentru putere \u015fi \u00eentru Duh Sf\u00e2nt \u015fi \u00eentru adeverire mult\u0103, precum bine \u015fti\u0163i” (I Tes. 1, 5) \u015fi iar\u0103\u015fi: „\u00centreg duhul \u015fi sufletul \u015fi trupul vostru s\u0103 fie p\u0103zite f\u0103r\u0103 pat\u0103 \u00eentru numele Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tes. 5, 23), care a d\u0103ruit prin baie celor vrednici mireasma nemuririi, ca talantul \u00eencredin\u0163at fiec\u0103ruia s\u0103 aduc\u0103 bog\u0103\u0163ia nev\u0103zut\u0103, prin Lucrarea celor \u00eencredin\u0163ate.<\/p>\n

C\u0103ci mare este, fra\u0163ilor, mare este sf\u00e2ntul botez spre dob\u00e2ndirea bunurilor duhovnice\u015fti de c\u0103tre cei ce-l primesc cu fric\u0103. Pentru c\u0103 din Duhul cel bogat \u015fi \u00eembel\u015fugat curge pururea harul \u00een cei ce-l primesc.<\/p>\n

De acest har umpl\u00e2ndu-se, sfin\u0163ii apostoli au ar\u0103tat Bisericilor lui Hristos rodurile plin\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi ale adeveririi. Acest Duh r\u0103m\u00e2ne s\u0103l\u0103\u015fluit in cei ce au primit darul Lui, \u00eempreun\u0103-lucr\u0103tor, dup\u0103 m\u0103sura credin\u0163ei fiec\u0103ruia din cei ce s-au \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit de El, zidind \u00een fiecare binele spre s\u00e2rguin\u0163a sufletului \u00een faptele credin\u0163ei, dup\u0103 cuv\u00e2ntul Domnului, Care zice c\u0103 cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adic\u0103 harul Sf\u00e2ntului Duh i s-a dat fiec\u0103ruia, spre sporirea \u015fi cre\u015fterea lui. C\u0103ci sufletul care s-a n\u0103scut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie s\u0103 creasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la m\u0103sura v\u00e2rstei duhovnice\u015fti \u00een Duhul, ad\u0103pat ne\u00eencetat cu sudoarea virtu\u0163ii \u015fi cu d\u0103rnicia harului. Pentru c\u0103, precum firea trupului pruncului nou n\u0103scut nu r\u0103m\u00e2ne \u00een v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, ci hr\u0103nit cu m\u00e2nc\u0103rile trebuitoare sufletului, dup\u0103 legea firii, \u00eenainteaz\u0103 spre m\u0103sura ce-i este r\u00e2nduit\u0103, a\u015fa se cuvine \u015fi sufletului n\u0103scut de cur\u00e2nd. \u00cemp\u0103rt\u0103\u015firea de Duhul, nimicind boala intrat\u0103 prin neascultare, re\u00eennoie\u015fte vechea frumuse\u0163e a firii. De aceea, el nu mai r\u0103m\u00e2ne pururea prunc, nici nemi\u015fcat \u00een nelucrarea \u015fi \u00een lipsa de cur\u0103\u0163ie, adormit \u00een starea na\u015fterii, ci se hr\u0103ne\u015fte pe sine prin m\u00e2nc\u0103ri potrivite lui \u015fi cre\u015fte spre m\u0103rimea pe care o cere firea prin toat\u0103 virtutea \u015fi ostenelile, ca s\u0103 se fac\u0103 prin virtutea sa, cu puterea Duhului, neprimejduit de nev\u0103zutul t\u00e2lhar ce preg\u0103te\u015fte sufletelor multe uneltiri ascunse.<\/p>\n

Deci trebuie s\u0103 ne conducem pe noi, dup\u0103 Apostol, pururea spre b\u0103rbatul des\u0103v\u00e2r\u015fit, „p\u00e2n\u0103 ce vom ajunge to\u0163i la unirea credin\u0163ei \u015fi a cuno\u015ftin\u0163ei Fiului lui Dumnezeu, la b\u0103rbatul des\u0103v\u00e2r\u015fit \u015fi la m\u0103sura v\u00e2rstei plin\u0103t\u0103\u0163ii lui Hristos, ca s\u0103 nu mai fim prunci, \u00eenv\u0103lui\u0163i \u015fi purta\u0163i de tot v\u00e2ntul \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, cu me\u015fte\u015fug, spre uneltirea \u00een\u015fel\u0103ciunii, ci \u00eent\u0103rindu-ne \u00een adev\u0103r, s\u0103 cre\u015ftem \u00een toate \u00eentru El, Care este capul, Hristos” (Ef. 4, 13-15) \u015fi \u00een alt\u0103 parte, acela\u015fi zice: „Nu v\u0103 asem\u0103na\u0163i chipului veacului acesta, ci v\u0103 schimba\u0163i la fa\u0163\u0103 \u00eentru \u00eennoirea min\u0163ii voastre, ca s\u0103 cerca\u0163i care este voia lui Dumnezeu cea bun\u0103 \u015fi binepl\u0103cut\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103” (Rom. 12, 2). Iar voia lui Dumnezeu cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 este, dup\u0103 el, a-\u015fi \u00eentip\u0103ri cineva \u00een suflet chipul vie\u0163uirii binecredincioase. Pe acest suflet \u00eel duce la \u00eenflorirea celei mai \u00eenalte frumuse\u0163i harul Duhului, care lucreaz\u0103 \u00eempreun\u0103 cu ostenelile celui ce-\u015fi \u00eentip\u0103re\u015fte acest chip.<\/p>\n

La cre\u015fterea trupului nu d\u0103m nimic de la noi. C\u0103ci firea nu-\u015fi m\u0103soar\u0103 m\u0103rimea prin voia \u015fi pl\u0103cerea omului, ci prin mi\u015fcarea \u015fi legea ei. Dar m\u0103sura \u015fi frumuse\u0163ea sufletului \u00een starea na\u015fterii celei noi, pe care o d\u0103ruie\u015fte, prin s\u00e2rguin\u0163a primitorului, harul Duhului, at\u00e2rn\u0103 de voia noastr\u0103. C\u0103ci cu c\u00eet \u00eentinzi mai mult nevoin\u0163ele vie\u0163uirii binecredincioase, cu at\u00e2t se \u00eentinde mai mult \u015fi m\u0103rimea sufletului prin nevoin\u0163e \u015fi osteneli, pe care le porunce\u015fte \u015fi Domnul nostru, zic\u00e2nd: „Nevoi\u0163i-v\u0103 (lupta\u0163i) s\u0103 intra\u0163i prin poarta cea str\u00e2mt\u0103” (Lc. 13, 24; Mt. 7, 13) \u015fi iar\u0103\u015fi: „Sili\u0163i-v\u0103, c\u0103ci silitorii r\u0103pesc \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor? (Mt. 11, 12) \u015fi: „Cel ce rabd\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit acela se va m\u00e2ntui” (Mt. 10, 22 Mc. l3, l3) \u015fi: „\u00centru r\u0103bdarea voastr\u0103 ve\u0163i c\u00e2\u015ftiga sufletele voastre” (Lc. 21, 19). Dar \u015fi Apostolul zice: „Prin r\u0103bdare alerg\u0103m \u00een lupta ce ne st\u0103 \u00een fa\u0163\u0103” (Evr. 12, 1) \u015fi: „Ca un slujitor al lui Dumnezeu \u00eentru r\u0103bdare mult\u0103” \u015fi cele urm\u0103toare (II Cor. 6, 4).<\/p>\n

Pentru aceea ne cere s\u0103 alerg\u0103m \u015fi s\u0103 st\u0103ruim cu t\u0103rie \u00een nevoin\u0163e pentru c\u0103 darul harului se m\u0103soar\u0103 cu ostenelile celui ce-l prime\u015fte. C\u0103ci via\u0163a ve\u015fnic\u0103 \u015fi veselia negr\u0103it\u0103 din ceruri o d\u0103ruie\u015fte harul Duhului, dar vrednicia de a primi darurile \u015fi de a se bucura de har o d\u0103 dragostea de osteneli a credin\u0163ei. Unindu-se \u00eentr-una fapta drept\u0103\u0163ii \u015fi harul Duhului, \u00een sufletul \u00een care se unesc, \u00eel umplu pe acesta \u00eempreun\u0103 de via\u0163a fericit\u0103. Iar desp\u0103r\u0163ite una de alta, nu aduc sufletului nici un c\u00e2\u015ftig. C\u0103ci harul lui Dumnezeu nu poate petrece \u00een sufletele ce fug de m\u00e2ntuire, iar puterea virtu\u0163ii omene\u015fti nu e \u00eendestul\u0103toare prin sine \u00eens\u0103\u015fi ca s\u0103 \u00eenal\u0163e sufletele lipsite de har spre chipul vie\u0163ii. „C\u0103ci, zice, de nu va zidi Domnul casa \u015fi nu va p\u0103zi cetatea, \u00een zadar privegheaz\u0103 p\u0103zitorul \u015fi se ostene\u015fte ziditorul” (Ps. 106, 1) \u015fi iar\u0103\u015fi: „C\u0103ci nu prin sabia lor au mo\u015ftenit p\u0103m\u00e2ntul \u015fi nu bra\u0163ul lor i-a m\u00e2ntuit pe ei, m\u0103car c\u0103 s-au folosit de sabie \u015fi de bra\u0163e \u00een lupte, ci dreapta Ta \u015fi bra\u0163ul T\u0103u \u015fi lumina fe\u0163ei Tale” (Ps. 43, 4). Ce spune prin aceasta? C\u0103 ajutorul de sus dat lucr\u0103torilor de Domnul e cel ce aduce roada \u015fi totodat\u0103 c\u0103 nu trebuie s\u0103 se \u00eencread\u0103 cineva \u00een str\u0103duin\u0163ele omene\u015fti \u015fi s\u0103 nu-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 toat\u0103 cununa \u00eei vine prin ostenelile sale ci s\u0103-\u015fi lege n\u0103dejdile cu privire la sf\u00e2r\u015fit, de voia lui Dumnezeu.<\/p>\n

Deci trebuie s\u0103 \u015ftie care e voia lui Dumnezeu, spre care, privind, s\u0103 se s\u00e2rguiasc\u0103 cel ce dore\u015fte via\u0163a cea fericit\u0103 \u015fi voie\u015fte s\u0103-\u015fi \u00eendrepteze vie\u0163uirea lui spre aceea. Voia cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a lui Dumnezeu este s\u0103-\u015fi cur\u0103\u0163e sufletul prin har de toat\u0103 \u00eentin\u0103ciunea, ridic\u00e2ndu-l mai presus de pl\u0103cerile trupului \u015fi s\u0103-l aduc\u0103 lui Dumnezeu curat, doritor \u015fi \u00een stare s\u0103 vad\u0103 acea lumin\u0103 duhovniceasc\u0103 \u015fi negr\u0103it\u0103. Pe unii ca ace\u015ftia \u00eei ferice\u015fte \u015fi Domnul zic\u00e2nd: „Ferici\u0163i cei cura\u0163i cu inima, c\u0103 aceia vor vedea pe Dumnezeu? (Mt. 5, 8). Iar \u00een alt loc porunce\u015fte: „Face\u0163i-v\u0103 \u015fi voi des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i, precum Tat\u0103l vostru cel ceresc des\u0103v\u00e2r\u015fit este” (Mt. 5, 48). Spre aceast\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fire ne \u00eendeamn\u0103 \u015fi Apostolul s\u0103 alerg\u0103m, zic\u00e2nd: „Ca s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fez pe tot omul des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00eentru Hristos, spre ceea ce m\u0103 \u015fi ostenesc nevoindu-m\u0103” (Col. 28, 29). Iar David, gr\u0103ind \u00een Duh, \u00eenva\u0163\u0103, pe cei ce voiesc s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00eentru dreapt\u0103 \u00een\u0163elepciune, calea adev\u0103ratei \u00een\u0163elepciuni (filosofii), pe care trebuie s\u0103 p\u0103\u015feasc\u0103 spre \u0163inta des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, cer\u00e2nd, de la Cel ce d\u0103, cele ce Duhul le \u00eenva\u0163\u0103 prin David: „S\u0103 se fac\u0103, zice, inima mea f\u0103r\u0103 prihan\u0103, \u00eentru \u00eendrept\u0103rile Tale, ca s\u0103 nu m\u0103 ru\u015finez” (Ps. 118, 80). Prin aceasta cere s\u0103 se team\u0103 de ru\u015fine \u015fi s\u0103 se dezbrace, ca de o hain\u0103 murdar\u0103 \u015fi de necinste, cei ce s-au \u00eembr\u0103cat cu ea, din r\u0103utate. C\u0103ci zice iar\u0103\u015fi: „Atunci nu m\u0103 voi ru\u015fina, c\u00e2nd voi c\u0103uta spre toate poruncile Tale” (Ps. 118, 6). Vezi c\u0103 Duhul pune \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00een \u00eemplinirea poruncilor? \u015ei iar\u0103\u015fi: „Inim\u0103 curat\u0103 zide\u015fte \u00eentru mine, Dumnezeule, \u015fi duh drept \u00eennoie\u015fte \u00eentru cele dinl\u0103untru ale mele \u015fi cu duh st\u0103p\u00e2nitor m\u0103 \u00eent\u0103re\u015fte” (Ps. 50, 12? 14). Iar \u00een alt loc \u00eentreab\u0103: „Cine se va sui \u00een muntele Domnului?” (Ps. 23, 3). Apoi r\u0103spunde: „Cel nevinovat cu m\u00e2inile \u015fi curat cu inima” (Ps. 23, 3). Acesta, care fiind curat \u00een toate, se suie \u00een muntele lui Dumnezeu, este cel ce nici cu g\u00e2ndul, nici cu cuno\u015ftin\u0163a, nici cu faptele nu \u015fi-a \u00eentinat p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit sufletul, st\u0103ruind \u00een patimi, \u015fi cel ce prin fapte \u015fi prin \u00een\u0163elesuri bune \u015fi prin duhul st\u0103p\u00e2nitor \u015fi-a zidit din nou inima stricat\u0103 de r\u0103utate.<\/p>\n

Iar sf\u00e2ntul Apostol, gr\u0103ind despre feciorie celor ce \u015fi-au ales s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 \u00een ea, scrie cum trebuie s\u0103 fie via\u0163a aceasta. „Fecioara, zice, se \u00eengrije\u015fte de cele ale Domnului, ca s\u0103 fie sf\u00e2nt\u0103 cu trupul \u015fi cu duhul” (I Cor. 7, 34). Zic\u00e2nd c\u0103 trebuie s\u0103 fie curat\u0103 \u015fi cu sufletul \u015fi cu trupul, porunce\u015fte s\u0103 se \u0163in\u0103 c\u00e2t mai departe de tot p\u0103catul, at\u00e2t de cel ar\u0103tat c\u00e2t \u015fi de cel ascuns, adic\u0103 s\u0103 se fereasc\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire de p\u0103catele cu fapta \u015fi de cele s\u0103v\u00e2r\u015fite cu g\u00e2ndul. C\u0103ci \u0163inta sufletului care cinste\u015fte fecioria este s\u0103 se apropie de Dumnezeu \u015fi s\u0103 fie mireasa lui Hristos.<\/p>\n

Iar cel ce dore\u015fte a se face casnicul cuiva trebuie s\u0103 ia prin imitare chipul aceluia al c\u0103rui casnic se face. Drept aceea e de trebuin\u0163\u0103 ca \u015fi aceea care dore\u015fte s\u0103 fie mireasa lui Hristos s\u0103 se fac\u0103, dup\u0103 putere, asemenea frumuse\u0163ii lui Hristos prin virtute. C\u0103ci nu se poate uni cu lumina niciodat\u0103 cel ce nu se lumineaz\u0103 de lumina aceea. Pentru c\u0103 am auzit \u015fi pe apostolul Ioan zic\u00e2nd: „Tot cel ce are n\u0103dejdea aceasta se cur\u0103\u0163e\u015fte pe sine precum \u015fi Acela curat este” (I In. 3, 3). Iar apostolul Pavel zice: „Face\u0163i-v\u0103 urm\u0103tori mie, precum \u015fi eu, lui Hristos” (I Cor. 11, 1).<\/p>\n

Deci sufletul ce voie\u015fte s\u0103 zboare spre Dumnezeu \u015fi s\u0103 se lipeasc\u0103 de Hristos trebuie s\u0103 alunge de la sine tot p\u0103catul, at\u00e2t cel care se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte la ar\u0103tare prin fapte, adic\u0103 furtul \u015fi r\u0103pirea, preacurvia \u015fi l\u0103comia, curvia \u015fi boala limbii \u015fi tot neamul v\u0103zut al p\u0103catelor, c\u00e2t \u015fi cel care, z\u0103c\u00e2nd \u00een chip ascuns \u00een suflete \u015fi mi\u015fc\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 s\u0103 fie v\u0103zut de cei dinafar\u0103, roade pe om \u00een chip amarnic cu din\u0163ii cei mai ascu\u0163i\u0163i. Iar ace\u015ftia sunt: pizma, necredin\u0163a, relele n\u0103ravuri, viclenia, pofta celor necuvenite, ura, trufia, slava de\u015fart\u0103 \u015fi toat\u0103 ciurda ascuns\u0103 a r\u0103ut\u0103\u0163ii, pe care, la fel cu neamul cel ar\u0103tat al p\u0103catelor, Scriptura o ur\u0103\u015fte \u015fi de care se sc\u00e2rbe\u015fte. C\u0103ci am\u00e2ndou\u0103 sunt \u00eenrudite \u00eentre ele \u015fi r\u0103sar din aceea\u015fi r\u0103utate.<\/p>\n

\u015ei ale cui oase le-a risipit Domnul? Nu ale celor ce caut\u0103 s\u0103 plac\u0103 oamenilor? De cine se sc\u00e2rbe\u015fte Domnul ca de un blestemat \u015fi uciga\u015f? Nu de b\u0103rbatul f\u0103\u0163arnic \u015fi viclean? „C\u0103ci de b\u0103rbatul s\u00e2ngelui \u015fi de viclean se va sc\u00e2rbi Domnul” (Ps. 5, 7). Nu blestem\u0103 David \u00een chip v\u0103dit pe „cei ce gr\u0103iesc pace cu vecinii lor, dar \u00een inimile lor cele rele”, strig\u00e2nd c\u0103tre Dumnezeu: „D\u0103-le lor dup\u0103 faptele lor”? (Ps. 27, 3-4) \u015fi: „\u00cen inim\u0103 lucra\u0163i nelegiuiri pe p\u0103m\u00e2nt” (Ps. 57, 2). Aici Dumnezeu a numit mi\u015fcarea p\u0103catului \u00een suflet, lucrare.<\/p>\n

De aceea ne porunce\u015fte s\u0103 nu c\u0103ut\u0103m nici faima de la oameni \u015fi s\u0103 nu ne ru\u015fin\u0103m nici de necinstirile ce ne vin de la ei. Scriptura lipse\u015fte de r\u0103spl\u0103tirile din ceruri pe cei ce miluiesc la ar\u0103tare pe s\u0103raci \u015fi pe cei ce-\u015fi tr\u00e2mbi\u0163eaz\u0103 d\u0103rnicia pe p\u0103m\u00e2nt. C\u0103ci de cau\u0163i s\u0103 placi oamenilor \u015fi d\u0103ruie\u015fti ca s\u0103 fii l\u0103udat, \u0163i s-a dat plata facerii tale de bine prin laudele oamenilor, pentru care \u0163i-ai ar\u0103tat mila. Deci nu mai cere r\u0103splat\u0103 \u00een cer odat\u0103 ce \u0163i-ai adunat cele de pe p\u0103m\u00e2nt, nici nu mai a\u015ftepta cinstea de la Dumnezeu, c\u0103ci ai primit-o pe aceasta de la oameni.<\/p>\n

Dore\u015fti slava cea nemuritoare? Arat\u0103 Celui ce poate s\u0103-\u0163i dea ceea ce dore\u015fti, via\u0163a ta \u00een ascuns. \u0162i-e fric\u0103 de ru\u015finea ve\u015fnic\u0103? Teme-te de Cel ce \u0163i-o va descoperi pe aceasta \u00een ziua judec\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Cum zice deci Domnul: „S\u0103 lumineze lumina voastr\u0103 \u00eenaintea oamenilor, ca s\u0103 vad\u0103 faptele voastre cele bune \u015fi s\u0103 m\u0103reasc\u0103 pe Tat\u0103l vostru cel din ceruri”? Pentru c\u0103 porunce\u015fte celui ce urmeaz\u0103 poruncile lui dumnezeu ca, orice ar face, s\u0103 fac\u0103 privind spre Acela \u015fi numai spre El, nev\u00e2n\u00e2nd nici o slav\u0103 de la oameni, ci s\u0103 fug\u0103 de laudele de la ace\u015ftia \u015fi de ar\u0103tarea (faptelor lui \u00een fa\u0163a acestora). Dar cer\u00e2nd s\u0103 se fac\u0103 cunoscu\u0163i tuturor prin via\u0163\u0103 \u015fi prin fapte, ca s\u0103 vad\u0103 aceia faptele lor, n-a adaus „ca s\u0103 laude pe cel ce se arat\u0103”, ci „ca s\u0103 sl\u0103veasc\u0103 pe Tat\u0103l vostru cel din ceruri” (Mt. 5, 16). Deci porunce\u015fte ca toat\u0103 lauda s\u0103 se \u00eendrepte spre Dumnezeu \u015fi toat\u0103 fapta s\u0103 se potriveasc\u0103 cu voia Lui, la care se afl\u0103 toart\u0103 r\u0103splata faptelor virtu\u0163ii. Iar \u0163ie \u00ee\u0163i porunce\u015fte s\u0103 fugi \u015fi s\u0103 te \u00eentorci de la lauda limbilor cea de pe p\u0103m\u00e2nt. Iar cel ce o caut\u0103 pe aceasta \u015fi-\u015fi t\u00e2r\u0103\u015fte via\u0163a spre ea nu va fi lipsit numai de slava ve\u015fnic\u0103, ci s\u0103-\u015fi a\u015ftepte \u015fi pedeapsa. C\u0103ci, „vai, zice, c\u00e2nd to\u0163i oamenii vor zice bine de voi” (Lc. 6, 26). Fugi, deci, de toat\u0103 cinstirea omeneasc\u0103, al c\u0103rei sf\u00e2r\u015fit este ru\u015finea \u015fi necinstea ve\u015fnic\u0103 \u015fi dore\u015fte laudele de sus, spun\u00e2nd cu David: „De la Tine e lauda mea” (Ps. 21, 29) \u015fi: „\u00centru Domnul se va l\u0103uda sufletul meu”. Iar fericitul Apostol porunce\u015fte ca nici cel ce m\u0103n\u00e2nc\u0103 s\u0103 nu se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 de hrana ce-i st\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu nep\u0103sare, ci s\u0103 dea mai \u00eent\u00e2i slav\u0103 Celui ce i-a dat mijloacele de a tr\u0103i (I Cor. 10, 31). A\u015fa ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 dispre\u0163uim \u00een toate slava de la oameni \u015fi s\u0103 c\u0103ut\u0103m pe cea de la Dumnezeu. C\u0103ci cel ce face a\u015fa, credincios se va numi de c\u0103tre Domnul. Iar pe cel ce dore\u015fte cinstea de aici \u00eel a\u015feaz\u0103 \u00eentre cei necredincio\u015fi. „C\u0103ci cum pute\u0163i, zice, s\u0103 crede\u0163i voi, cei ce primi\u0163i slav\u0103 unii de la al\u0163ii, \u015fi slava cea de la Unul Dumnezeu nu o c\u0103uta\u0163i?” (I In. 5, 44).<\/p>\n

Iar ce este ura, auzi de la Ioan, care zice: „Cel ce ur\u0103\u015fte pe fratele s\u0103u, uciga\u015f de oameni este \u015fi \u015fti\u0163i c\u0103 tot uciga\u015ful de oameni nu are via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103” (I In. 3, 15). \u00cel scoate deci din via\u0163\u0103 pe cel ce ur\u0103\u015fte pe fratele s\u0103u, ca pe un uciga\u015f de oameni, mai bine zis nume\u015fte ura de-a dreptul ucidere. C\u0103ci cel ce a smuls \u015fi a nimicit din sine iubirea fa\u0163\u0103 de aproapele \u015fi s-a f\u0103cut din prieten du\u015fman al lui, cu dreptate se num\u0103r\u0103 \u00eentre uciga\u015fii de oameni, care p\u0103zesc ascuns\u0103 fa\u0163\u0103 de aproapele du\u015fm\u0103nia lor fa\u0163\u0103 de cei pe care ei uneltesc s\u0103-i omoare. Apostolul arat\u0103 prin aceasta limpede c\u0103 nu e nici o deosebire \u00eentre relele ascunse \u00een\u0103untru \u015fi \u00eentre cele ar\u0103tate \u015fi v\u0103zute, pun\u00e2ndu-le la n loc \u015fi num\u0103r\u00e2ndu-le \u00eempreun\u0103. „\u015ei pentru c\u0103 n-au cercat, zice, a avea pe Dumnezeu \u00eentru cuno\u015ftin\u0163\u0103, i-a predat pe ei unei min\u0163i neiscusite, ca s\u0103 fac\u0103 cele ce nu se cuvin, fiind plini de toat\u0103 nedreptatea, curvia, viclenia, l\u0103comia, r\u0103utatea umplu\u0163i de pizm\u0103, de ucidere, de ceart\u0103, de \u00een\u015fel\u0103ciune, de n\u0103ravuri rele \u015foptitori, b\u00e2rfitori, ur\u00e2tori de Dumnezeu, oc\u0103r\u00e2tori, m\u00e2ndri, \u00eeng\u00e2mfa\u0163i, n\u0103scocitori de rele, neascult\u0103tori de p\u0103rin\u0163i, ne\u00een\u0163eleg\u0103tori, f\u0103r\u0103 a\u015fez\u0103m\u00e2nt, f\u0103r\u0103 iubire, ne\u00eemp\u0103ca\u0163i, nemilostivi, care, de\u015fi cunosc dreptatea lui Dumnezeu, c\u0103 f\u0103c\u00e2nd adic\u0103 acestea sunt vrednici de moarte, nu numai c\u0103 le fac acestea, ci \u015fi consimt cu cei ce le fac” (Rom. 1, 28-32).<\/p>\n

Vezi cum a \u00eempletit relele n\u0103ravuri, m\u00e2ndria, viclenia \u015fi celelalte rele ascunse, cu uciderea, cu l\u0103comia \u015fi cu toate cele asem\u0103n\u0103toare? Dar ce spune Domnul \u00eensu\u015fi? „Ce este \u00eentre oameni \u00eenalt, ur\u00e2ciune este la Dumnezeu” (Lc. 16, 15) \u015fi: „Cel ce se \u00eenal\u0163\u0103 pe sine va fi umilit \u015fi cel ce se smere\u015fte pe sine va fi \u00een\u0103l\u0163at” (Lc. 14, 11). Iar \u00cen\u0163elepciunea zice: „Necurat este la Domnul tot cel cu inima \u00eenalt\u0103” (Prov. 16, 5). Dar ar putea afla cineva \u015fi \u00een alte Scripturi multe spre \u00eenvinov\u0103\u0163irea patimilor ascunse \u00een suflete. \u015ei a\u015fa de rele sunt acestea \u015fi de greu de vindecat \u015fi at\u00e2ta t\u0103rie au c\u00e2\u015ftigat \u00een ad\u00e2ncul sufletului, \u00eenc\u00e2t nu e cu putin\u0163\u0103 s\u0103 fie smulse \u015fi desfiin\u0163ate numai prin s\u00e2rguin\u0163a \u015fi virtutea omeneasc\u0103, de nu va primi cineva ca ajutor, prin rug\u0103ciune, puterea Duhului, ca s\u0103 biruiasc\u0103 asupra r\u0103ut\u0103\u0163ii ce-l st\u0103p\u00e2ne\u015fte \u00een\u0103untru. Aceasta o \u00eenva\u0163\u0103 Duhul \u00eensu\u015fi, folosindu-Se de glasul lui David: „De cele ascunse ale mele cur\u0103\u0163e\u015fte-m\u0103 \u015fi p\u0103ze\u015fte pe robul T\u0103u de cele de alt neam” (Ps. 18, 13-18).<\/p>\n

C\u0103ci dou\u0103 fiind cele din care se alc\u0103tuie\u015fte omul cel unul, sufletul \u015fi trupul, \u015fi cel din urm\u0103 \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-l, iar cel dint\u00e2i r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een\u0103untru \u00een timpul vie\u0163ii, cel dint\u00e2i trebuie supravegheat ca o biseric\u0103 a lui Dumnezeu \u015fi p\u0103zit, ca nu cumva, venind \u00een el vreunul din p\u0103catele ar\u0103tate, s\u0103-l clatine \u015fi s\u0103-l strice. Despre cel ce nu-\u015fi p\u0103ze\u015fte sufletul vorbe\u015fte \u015fi Apostolul cu amenin\u0163are: „Cel ce stric\u0103 biserica lui Dumnezeu strica-l-va pe el Dumnezeu” (I Cor. 3, 17). Iar pe cel din\u0103untru trebuie s\u0103-l p\u0103zim cu toat\u0103 str\u0103juirea, ca nu cumva, pornind vreo ceat\u0103 \u00eenarmat\u0103 a r\u0103ului din vreun ad\u00e2nc de undeva \u015fi stric\u00e2nd g\u00e2ndul vie\u0163uirii binecredincioase, s\u0103 robeasc\u0103 sufletul, umpl\u00e2ndu-l de patimile ce-l atrag pe ascuns.<\/p>\n

Drept aceea omul trebuie s\u0103 str\u0103juiasc\u0103 cu mare veghe, \u00eenconjur\u00e2nd des sufletul, strig\u00e2nd ca un conduc\u0103tor de oaste \u015fi \u00eendemn\u00e2nd: „Omule, \u0163ine \u00een toat\u0103 paza inima ta. C\u0103ci din aceasta sunt ie\u015firile vie\u0163ii”. Iar straja sufletului este g\u00e2ndul vie\u0163uirii binecredincioase, \u00eent\u0103rit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune. C\u0103ci, cel ce \u015fi-a \u00eenarmat sufletul s\u0103u cu acestea respinge u\u015for atacurile tiranului, adic\u0103 viclenia \u015fi pofta, m\u00e2ndria, m\u00e2nia, pizma \u015fi toate mi\u015fc\u0103rile viclene ale r\u0103ut\u0103\u0163ii din\u0103untru. Acela care cultiv\u0103 virtutea trebuie s\u0103 fie simplu \u015fi neclintit, plug\u0103rind numai roadele vie\u0163uirii binecredincioase \u015fi neab\u0103t\u00e2ndu-\u015fi niciodat\u0103 via\u0163a spre c\u0103ile r\u0103ut\u0103\u0163ii \u015fi nedesp\u0103r\u0163indu-\u015fi g\u00e2ndul de la vie\u0163uirea bine-credincioas\u0103 a credin\u0163ei, ci s\u0103 fie de un singur fel, drept \u015fi necercat de patimile ce se afl\u0103 \u00een afara drumului s\u0103u. Pentru c\u0103 nu e cu putin\u0163\u0103 ca cea care vie\u0163uie\u015fte cu un singur b\u0103rbat \u015fi cea care preacurve\u015fte, c\u0103s\u0103torit\u0103 fiind, s\u0103 a\u015ftepte aceea\u015fi r\u0103splat\u0103 a vie\u0163ii.<\/p>\n

„S\u0103 nu \u00eenjugi, zice fericitul Moise, \u00een aria ta animale de neam str\u0103in la un loc, ca boul \u015fi asinul, ci, \u00eenjug\u00e2nd cele de acela\u015fi neam, s\u0103-\u0163i treieri seceri\u015ful t\u0103u. Nici s\u0103 nu \u0163e\u015fi \u00een haina ta de l\u00e2n\u0103 in, nici in, \u00een cea de l\u00e2n\u0103” (Deut. 22, 10-11). „S\u0103 nu semeni \u00een \u0163arina ta dou\u0103 feluri de semin\u0163e, nici de dou\u0103 ori pe an” (Lev. 19, 19). „S\u0103 nu \u00eempreuni animal de neam str\u0103in cu altul spre na\u015ftere, ci s\u0103 \u00eempreuni pe cel de acela\u015fi neam cu cel de acela\u015fi neam” (Deut. 11, 9).<\/p>\n

Ce voie\u015fte s\u0103 spun\u0103 sf\u00e2ntul prin aceste ghicituri? C\u0103 nu trebuie s\u0103 s\u0103de\u015fti \u00een acela\u015fi suflet \u00eempreun\u0103 patima \u015fi virtutea, nici s\u0103-\u0163i \u00eempar\u0163i via\u0163a \u00eentre cele potrivnice, ca s\u0103 cultivi \u00een acela\u015fi suflet m\u0103r\u0103cini \u015fi gr\u00e2u, nici mireasa lui Hristos s\u0103 nu preacurveasc\u0103 cu vr\u0103jma\u015fii lui Hristos \u015fi pe de o parte s\u0103 z\u0103misleasc\u0103 lumina, pe de alta, s\u0103 nasc\u0103 \u00eentunericul. C\u0103ci nu pot fi acelea \u00eempreun\u0103, precum nici laturile virtu\u0163ii, \u00eempreun\u0103 cu laturile patimii. C\u0103ci ce prietenie poate fi \u00eentre neprih\u0103nire \u015fi desfr\u00e2nare? \u015ei ce unitate de g\u00e2nd, \u00eentre dreptate \u015fi nedreptate? Sau ce p\u0103rt\u0103\u015fie are lumina cu \u00eentunericul? Nu se retrage una din fa\u0163a celuilalt \u015fi nu voie\u015fte s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 cel ce-l r\u0103zboie\u015fte?<\/p>\n

Deci, plugarul \u00een\u0163elept trebuie s\u0103 sloboad\u0103 ca dintr-un izvor bun de b\u0103ut apele cele bune ale vie\u0163ii, neamestecate cu noroi \u015fi s\u0103 cunoasc\u0103 numai rodurile lui Dumnezeu \u015fi cu ele s\u0103 se osteneasc\u0103, cu str\u0103duin\u0163\u0103, toat\u0103 via\u0163a. F\u0103c\u00e2nd a\u015fa, chiar dac\u0103 ar r\u0103s\u0103ri vre-un g\u00e2nd str\u0103in \u00eentre rodurile virtu\u0163ii, v\u0103z\u00e2nd \u00een ascunsul t\u0103u ostenelile tale Cel ce toate le vede, va smulge cu puterea Lui acea r\u0103d\u0103cin\u0103 viclean\u0103 \u015fi f\u0103\u0163arnic\u0103 a g\u00e2ndurilor \u00eenainte de odr\u0103slire. C\u0103ci celui ce st\u0103ruie \u00eentru ostenelile virtu\u0163ii \u00eei vine repede \u00een ajutor harul Duhului, care nimice\u015fte semin\u0163ele r\u0103ut\u0103\u0163ii \u015fi nu poate c\u0103dea acela din n\u0103dejde, nici nu poate fi trecut cu vederea \u015fi l\u0103sat neizb\u0103vit cel ce st\u0103ruie pururea l\u00e2ng\u0103 Dumnezeu.<\/p>\n

\u015etii pe v\u0103duva din Evanghelie, care a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat nu Judec\u0103torului de oameni iubitor m\u0103rimea nedrept\u0103\u0163ii, dar a c\u0103rei mult\u0103 \u015fi ne\u00eencetat\u0103 st\u0103ruin\u0163\u0103 \u00een cerere biruind nep\u0103sarea judec\u0103torului, l-a mi\u015fcat spre pedepsirea celui ce a nedrept\u0103\u0163it-o. Deci s\u0103 nu \u00eencetezi nici tu s\u0103 te rogi. C\u0103ci dac\u0103 \u00eendr\u0103zneala aceleia \u00een cerere a plecat voia unui st\u0103p\u00e2n nemilos, cum ne vom descuraja noi de s\u00e2rguin\u0163a \u00eendreptat\u0103 spre Dumnezeu, a C\u0103rui mil\u0103 obi\u015fnuie\u015fte s\u0103 se coboare adeseori la cei ce cer?<\/p>\n

Dar \u015fi Domnul \u00eensu\u015fi, primind st\u0103ruin\u0163a noastr\u0103 \u00een rug\u0103ciuni \u015fi \u00eendemn\u00e2ndu-ne s\u0103 ne folosim de s\u00e2rguin\u0163\u0103, zice: „Vede\u0163i ce zice judec\u0103torul nedrept? Cu c\u00eet mai mult nu va face Tat\u0103l vostru cel ceresc izb\u0103vire celor ce strig\u0103 c\u0103tre El noaptea \u015fi ziua? \u015ei zic c\u0103 vou\u0103 v\u0103 va face izb\u0103vire degrab\u0103” (Lc. 18, 6-8). Iar Apostolul, d\u00e2ndu-\u015fi mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163\u0103 \u015fi nevoin\u0163\u0103 ca ucenicii bine-credincio\u015fi s\u0103-\u015fi fac\u0103 \u00eenaintarea spre des\u0103v\u00e2r\u015fire, ba f\u0103c\u00e2ndu-le v\u0103dit\u0103 tuturor \u015fi \u0163inta adev\u0103rului, zice: „Sf\u0103tuind pe tot omul \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-l \u00eentru toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea, ca s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103m pe tot omul des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een Hristos, spre ceea ce m\u0103 \u015fi ostenesc nevoindu-m\u0103” (Col. 1, 28-29). \u015ei iar\u0103\u015fi se roag\u0103 ca cei ce s-au \u00eenvrednicit de pecetea Duhului prin botez s\u0103 primeasc\u0103 cre\u015fterea p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta duhovniceasc\u0103 prin d\u0103ruirea Duhului, zic\u00e2nd: „Drept aceea \u015fi eu, auzind de credin\u0163a voastr\u0103 \u015fi de dragostea ce o ave\u0163i c\u0103tre to\u0163i sfin\u0163ii, nu \u00eencetez rug\u00e2ndu-m\u0103 pentru voi \u015fi cer\u00e2nd ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tat\u0103l slavei, s\u0103 v\u0103 dea vou\u0103 duhul \u00een\u0163elepciunii \u015fi al descoperirii \u00eentru cuno\u015ftin\u0163a Lui, lumin\u00e2nd ochii inimii voastre ca s\u0103 \u015fti\u0163i care este n\u0103dejdea chem\u0103rii Lui \u015fi care e bog\u0103\u0163ia slavei mo\u015ftenirii Lui \u00eentru sfin\u0163i \u015fi care este m\u0103rimea puterii Lui \u00eentru noi, cei care credem” (Ef. 1, 15-19). Apoi, vorbind despre felul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii Duhului, zice: „Dup\u0103 lucrarea puterii Lui, pe care a lucrat-o \u00een Hristos, scul\u00e2ndu-L pe El din mor\u0163i? (Ef. 1, 19-20). El gr\u0103ie\u015fte prin acestea \u00een chip curat despre \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea Duhului \u015fi despre lucrarea Aceluia \u00een cei ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc de lucrarea Lui, „ca s\u0103 lua\u0163i, zice, \u015fi voi \u00een acela\u015fi chip adeverirea Lui”. Apoi, merg\u00e2nd pu\u0163in mai departe se roag\u0103 cer\u00e2nd s\u0103 vin\u0103 asupra lor puterea Duhului: „Pentru aceea plec genunchii mei c\u0103tre Tat\u0103l Domnului nostru Iisus Hristos, de la Care se nume\u015fte toat\u0103 p\u0103rin\u0163imea \u00een cer \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt, ca s\u0103 v\u0103 dea vou\u0103, dup\u0103 bog\u0103\u0163ia slavei Lui, s\u0103 v\u0103 \u00eent\u0103ri\u0163i \u00eentru putere prin Duhul Lui, \u00eentru omul cel din l\u0103untru, ca s\u0103 locuiasc\u0103 Hristos prin credin\u0163\u0103 \u00een inimile voastre, ca fiind \u00eenr\u0103d\u0103cina\u0163i \u015fi \u00eentemeia\u0163i \u00eentru dragoste, s\u0103 pute\u0163i cunoa\u015fte \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i sfin\u0163ii, care este l\u0103\u0163imea \u015fi lungimea \u015fi ad\u00e2ncimea \u015fi \u00een\u0103l\u0163imea \u015fi s\u0103 cunoa\u015fte\u0163i dragostea lui Hristos, care cov\u00e2r\u015fe\u015fte toat\u0103 cuno\u015ftin\u0163a, ca s\u0103 v\u0103 umple\u0163i de toat\u0103 plin\u0103tatea lui Dumnezeu” (Ef. 3, 14-19).<\/p>\n

Dar \u015fi \u00een alt\u0103 epistol\u0103 vorbe\u015fte ucenicilor despre acelea\u015fi lucruri descoperindu-le vistieria Duhului \u015fi \u00eendemn\u00e2ndu-i s\u0103 se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 de ea: „R\u00e2vni\u0163i darurile (harismele) duhovnice\u015fti. Dar v\u0103 ar\u0103t vou\u0103 o cale \u00eenc\u0103 \u015fi mai \u00eenalt\u0103. De-a\u015f vorbi \u00een limbile omene\u015fti \u015fi \u00een cele \u00eengere\u015fti, iar dragoste nu am, m-am f\u0103cut aram\u0103 sun\u0103toare \u015fi chimval r\u0103sun\u0103tor. \u015ei de a\u015f avea proorocie \u015fi de a\u015f cunoa\u015fte tainele \u015fi toat\u0103 cuno\u015ftin\u0163a, \u015fi de a\u015f avea credin\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 mut \u015fi mun\u0163ii, iar dragoste nu am, nimica nu sunt. \u015ei de a\u015f \u00eemp\u0103r\u0163i toate cele ce le am \u015fi mi-a\u015f da trupul meu s\u0103 ard\u0103, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folose\u015fte” (I Cor. 12, 31-13, 3). Iar care este c\u00e2\u015ftigul dragostei \u015fi care sunt vl\u0103starele acesteia, de ce lucruri \u00eel desparte pe cel ce o are \u015fi ce lucruri \u00eei pricinuie\u015fte aceluia, o arat\u0103 limpede \u00een aceasta: „Dragostea nu pizmuie\u015fte, nu se seme\u0163e\u015fte, nu se trufe\u015fte, nu se poart\u0103 cu necuviin\u0163\u0103, nu caut\u0103 ale sale, nu se \u00eent\u0103r\u00e2t\u0103, nu socote\u015fte r\u0103ul, nu se bucur\u0103 de nedreptate, ci se bucur\u0103 de adev\u0103r, toate le sufer\u0103, toate le crede, toate le n\u0103d\u0103jduie\u015fte, toate le rabd\u0103. Dragostea niciodat\u0103 nu cade” (I Cor. 13, 4-8). Foarte frumos zice: „Dragostea niciodat\u0103 nu cade”. Dar ce este aceasta? Chiar dac\u0103 ar dob\u00e2ndi cineva alte daruri (harisme), pe care le aduce Duhul (al limbilor \u00eengere\u015fti \u015fi proorocia \u015fi cuno\u015ftin\u0163a \u015fi harismele vindec\u0103rilor), dar nu s-ar izb\u0103vi prin cur\u0103\u0163ie de patimile ce-l tulbur\u0103 \u00een\u0103untru, prin dragostea Duhului, \u015fi n-ar primi \u00een suflet acest leac des\u0103v\u00e2r\u015fit al m\u00e2ntuirii, se afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een frica de c\u0103dere, neav\u00e2nd dragostea care-l sprijine\u015fte \u015fi \u00eent\u0103re\u015fte \u00een starea virtu\u0163ii.<\/p>\n

S\u0103 nu-\u0163i \u00eenchipui, deci, c\u0103 av\u00e2nd harul bogat \u015fi \u00eembel\u015fugat al Duhului, nu mai ai nevoie de nimic pentru des\u0103v\u00e2r\u015firea ce-\u0163i poate veni prin darurile Aceluia. \u015ei c\u00e2nd vine la tine bog\u0103\u0163ia darului, f\u0103-te s\u0103rac cu cugetul, ne\u00eencrez\u00e2ndu-te niciodat\u0103 \u00een tine \u015fi a\u015ftept\u00e2nd dragostea \u00een suflet, ca pe o temelie a vistieriei harului, \u015fi lupt\u00e2nd cu orice patim\u0103, p\u00e2n\u0103 ce vei ajunge la v\u00e2rful vie\u0163uirii bine-credincioase, la care a ajuns apostolul \u015fi la care urc\u0103 pe ucenici prin rug\u0103ciune \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. Iar de pe acesta le arat\u0103 celor ce-L iubesc pe Domnul prefacerea \u015fi harul mai \u00eenalt la care au fost ridica\u0163i, spun\u00e2nd: „C\u0103ci nici t\u0103ierea \u00eemprejur nu este ceva, nici net\u0103ierea \u00eemprejur, ci f\u0103ptura nou\u0103. \u015ei c\u00e2\u0163i vor umbla dup\u0103 dreptarul acesta, pace peste ei \u015fi mil\u0103 peste Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6, 15-16). \u015ei iar\u0103\u015fi: „De este cineva \u00een Hristos, e f\u0103ptur\u0103 nou\u0103; cele vechi au trecut” (II Cor. 5, 14). F\u0103ptura nou\u0103 este dreptarul apostolic. Iar aceasta este ceea ce a l\u0103murit \u00een alt\u0103 parte, zic\u00e2nd: „Ca s\u0103-\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze El \u00eensu\u015fi Lui Biserica sl\u0103vit\u0103, neav\u00e2nd pat\u0103 sau zb\u00e2rcitur\u0103 sau altceva din acestea, ci ca s\u0103 fie sf\u00e2nt\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 prihan\u0103” (Ef. 5, 27). „F\u0103ptur\u0103 nou\u0103” a numit locuirea Sf\u00e2ntului Duh \u00een sufletul curat \u015fi neprih\u0103nit \u015fi eliberat de toat\u0103 r\u0103utatea, viclenia \u015fi ru\u015finea.<\/p>\n

C\u0103ci, c\u00e2nd va ur\u00ee sufletul p\u0103c\u0103tuirea \u015fi se va face casnic al lui Dumnezeu, dup\u0103 putere, prin vie\u0163uirea \u00eentru virtute, \u015fi va primi, dup\u0103 prefacerea vie\u0163ii, \u00een sine harul Duhului, s-a f\u0103cut f\u0103ptur\u0103 nou\u0103 \u015fi a fost zidit din nou. Tot aceasta o arat\u0103 \u015fi cuvintele: „Cur\u0103\u0163i\u0163i aluatul vechi ca s\u0103 fi\u0163i fr\u0103m\u00e2nt\u0103tur\u0103 nou\u0103” (I Cor. 5, 7); la fel: „S\u0103 pr\u0103znuim nu \u00een aluatul cel vechi, ci \u00eentru azimile cur\u0103\u0163iei \u015fi ale adev\u0103rului” (I Cor. 5, 8).<\/p>\n

\u015ei fiindc\u0103 ispititorul \u00eentinde sufletului curse de pretutindeni, \u00eenconjur\u00e2ndu-l cu r\u0103utatea lui, iar puterea omeneasc\u0103 e at\u00e2t de mic\u0103, \u00eenc\u00e2t nu poate s\u0103-l biruiasc\u0103 pe acela prin ea \u00eens\u0103\u015fi, Apostolul ne cere s\u0103 ne \u00eenarm\u0103m m\u0103dularele cu armele cere\u015fti; el ne porunce\u015fte s\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103m plato\u015fa drept\u0103\u0163ii, s\u0103 ne \u00eenc\u0103l\u0163\u0103m picioarele \u00eentru g\u0103tirea p\u0103cii, s\u0103 ne \u00eencingem mijlocul cu adev\u0103rul, iar peste toate s\u0103 lu\u0103m scutul credin\u0163ei, prin care, zice: „Vei putea stinge s\u0103ge\u0163ile aprinse ale celui r\u0103u” – iar s\u0103ge\u0163ile aprinse sunt patimile -; apoi ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 lu\u0103m coiful m\u00e2ntuirii \u015fi sf\u00e2nta sabie a Duhului – iar sf\u00e2nta sabie nume\u015fte cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u00eentru putere (Ef. 6, 14-17), cu care \u00eenarm\u00e2nd dreapta sufletului, s\u0103 respingem uneltirile vr\u0103jma\u015fului.<\/p>\n

Iar cum s\u0103 lu\u0103m aceste arme, afl\u0103 tot de la Apostolul care zice: „Prin toat\u0103 rug\u0103ciunea \u015fi cererea rug\u00e2ndu-v\u0103 \u00een toat\u0103 vremea \u00eentru Duhul \u015fi priveghind la aceasta \u00eentru toat\u0103 st\u0103ruin\u0163a \u015fi cererea” (Ef. 6, 18). De aceea se \u015fi roag\u0103 pentru to\u0163i, zic\u00e2nd: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos \u015fi dragostea lui Dumnezeu Tat\u0103l \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea Sf\u00e2ntului Duh s\u0103 fie cu voi cu to\u0163i” (II Cor. 1, 13). \u015ei iar\u0103\u015fi: „\u00centreg duhul \u015fi sufletul \u015fi trupul vostru s\u0103 se p\u0103zeasc\u0103 f\u0103r\u0103 prihan\u0103 \u00een ziua Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tes. 5, 23).<\/p>\n

Vezi c\u00e2te chipuri de m\u00e2ntuire \u0163i-a ar\u0103tat \u0163ie, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-te s\u0103 tinzi spre o singur\u0103 cale \u015fi spre un singur scop, ca s\u0103 fii cre\u015ftin des\u0103v\u00e2r\u015fit? C\u0103ci acesta este sf\u00e2r\u015fitul la care trebuie s\u0103 ajung\u0103 iubitorii adev\u0103rului, prin credin\u0163\u0103 tare \u015fi n\u0103dejde neclintit\u0103, p\u0103\u015find bucuro\u015fi \u00eentru nevoin\u0163\u0103 \u015fi cu toat\u0103 hot\u0103r\u00e2rea. Prin acestea se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte cu u\u015furin\u0163\u0103 drumul vie\u0163ii spre v\u00e2rful cel mai \u00eenalt al ei. \u00cen ele at\u00e2rn\u0103 toat\u0103 proorocia \u015fi legea. Iar poruncile care sunt? „S\u0103 iube\u015fti pe Domnul Dumnezeul t\u0103u din toat\u0103 inima ta \u015fi din tot sufletul t\u0103u \u015fi din tot cugetul t\u0103u \u015fi pe aproapele t\u0103u, ca pe tine \u00eensu\u0163i” (Deut. 6, 5).<\/p>\n

Deci, \u0163inta vie\u0163uirii bine-credincioase aceasta este. Pe aceasta ne-a predat-o Domnul \u015fi apostolii, care au primit de la El cunoa\u015fterea ei. Iar dac\u0103 am lungit cuv\u00e2ntul, dovedind-o prin mai multe m\u0103rturii, \u00eengrijindu-ne mai mult de \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea adev\u0103rului dec\u00e2t de scurtarea celor spuse, s\u0103 nu ne ia nimeni \u00een nume de r\u0103u. C\u0103ci cei ce vor s\u0103-\u015fi izb\u0103veasc\u0103 sufletul de petele r\u0103ut\u0103\u0163ii trebuie s\u0103 cunoasc\u0103 \u00een chip drept vie\u0163uirea cea \u00een\u0163eleapt\u0103 \u015fi s\u0103 \u015ftie \u00eentocmai scopul acestei \u00een\u0163elepciuni (filosofii), ca, cunosc\u00e2nd osteneala c\u0103l\u0103toriei \u015fi sf\u00e2r\u015fitul drumului, s\u0103 arunce to\u0163i \u00eeng\u00e2mfarea \u015fi cugetarea semea\u0163\u0103 despre izb\u00e2nzile lor \u015fi, t\u0103g\u0103duindu-\u015fi sufletul \u00eempreun\u0103 cu via\u0163a, dup\u0103 porunca Scripturii (Mt. 10, 39), s\u0103 priveasc\u0103 spre singura bog\u0103\u0163ie pe care a f\u0103g\u0103duit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc: spre cununa iubirii lui Hristos, Care cheam\u0103 la El pe to\u0163i cei ce au primit s\u0103 ia cu toat\u0103 inima lupta pentru ea. Acestora le ajunge, ca merinde pentru c\u0103l\u0103toria unei astfel de vie\u0163i, crucea lui Hristos. Purt\u00e2nd-o pe aceasta cu veselie \u015fi cu bun\u0103 n\u0103dejde, s\u0103 urmeze M\u00e2ntuitorului Dumnezeu, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi lege \u015fi cale a vie\u0163ii iconomia Lui, precum a zis Apostolul: „Fi\u0163i urm\u0103tori mie, precum \u015fi eu, lui Hristos” (I Cor. 11, 1); \u015fi iar\u0103\u015fi: „Prin r\u0103bdare alerg\u0103m \u00een lupta ce ne st\u0103 \u00eenainte privind spre C\u0103petenia \u015fi Des\u0103v\u00e2r\u015fitorul credin\u0163ei, care, \u00een locul bucuriei ce era pus\u0103 \u00eenaintea Lui, a r\u0103bdat crucea ru\u015finii \u015fi, dispre\u0163uind-o pe aceasta, s-a a\u015fezat la dreapta lui Dumnezeu” (Evr. 1, 1-2). C\u0103ci team\u0103 s\u0103 ne fie ca, nu cumva m\u00e2ndrindu-ne cu darurile cele de la Duhul \u015fi lu\u00e2nd prilej de la vreo izb\u00e2ndire \u00eentru cele ale virtu\u0163ii, s\u0103 ne trufim \u00een cuget, \u00eenainte de a ajunge la sf\u00e2r\u015fitul celor n\u0103d\u0103jduite, \u015fi a\u015fa s\u0103 ne oprim din pornirea noastr\u0103, f\u0103c\u00e2nd nefolositoare \u015fi osteneala de mai \u00eenainte prin \u00eeng\u00e2mfare \u015fi ar\u0103t\u00e2ndu-ne nevrednici de des\u0103v\u00e2r\u015firea spre care ne atrage harul Duhului.<\/p>\n

Drept aceea se cuvine s\u0103 nu sl\u0103bim nicic\u00e2nd \u00eencordarea ostenelii, nici s\u0103 ie\u015fim din nevoin\u0163ele ce ne stau \u00een fa\u0163\u0103, nici s\u0103 privim \u00eenapoi la vreo fapt\u0103 \u00eensemnat\u0103 pe care am fi s\u0103v\u00e2r\u015fit-o, ci, uit\u00e2nd de acelea \u015fi \u00eentinz\u00e2ndu-ne spre ceea ce ne st\u0103 \u00eenainte, cum zice Apostolul (Filip. 3, 13), \u015fi zdrobindu-ne inima cu grijile ostenelilor, s\u0103 avem dorin\u0163a de dreptate mereu nes\u0103turat\u0103. Fl\u0103m\u00e2nzind \u015fi \u00eenset\u00e2nd numai de aceasta, s\u0103 c\u0103ut\u0103m s\u0103 ajungem la des\u0103v\u00e2r\u015fire, socotindu-ne smeri\u0163i \u015fi s\u0103raci, ca unii ce suntem departe de cele f\u0103g\u0103duite \u015fi mult dep\u0103rta\u0163i de dragostea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a lui Hristos.<\/p>\n

C\u0103ci cel ce o dore\u015fte pe aceasta \u015fi prive\u015fte spre f\u0103g\u0103duin\u0163a de sus nu \u00eenceteaz\u0103 nici a posti, nici a priveghea, nici a se s\u00e2rgui pentru altceva ce \u0163ine de virtute, m\u00e2ndrindu-se cu izb\u00e2nzile de mai \u00eenainte, ci, fiind plin de dorul dumnezeiesc \u015fi privind cu \u00eencordare spre Cel ce-l cheam\u0103, orice nevoin\u0163\u0103 ar \u00eemplini spre dob\u00e2ndirea Lui o socote\u015fte drept un lucru mic \u015fi nevrednic de \u00eencununare. El se str\u0103duie\u015fte p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii acesteia, ad\u0103ug\u00e2nd osteneli la osteneli \u015fi virtu\u0163i la virtu\u0163i, p\u00e2n\u0103 ce se va face cinstit \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu, prin fapte, nesocotindu-se \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 c\u0103 s-a f\u0103cut pe sine vrednic de Dumnezeu. C\u0103ci aceasta e cea mai mare izb\u00e2nd\u0103 a \u00een\u0163elepciunii (a filosofiei), ca fiind cineva mare prin fapte, s\u0103 se smereasc\u0103 cu inima \u015fi s\u0103 nu se \u00eencread\u0103 \u00een vie\u0163uirea sa, arunc\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt \u00eenchipuirea de sine prin frica de Dumnezeu, ca s\u0103 se bucure de f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 pe m\u0103sura \u00een care s-a \u00eendr\u0103git de ea prin credin\u0163\u0103, nu pe m\u0103sura \u00een care a lucrat pentru ea ostenindu-se. Dar e nevoie de mare credin\u0163\u0103 \u015fi n\u0103dejde pentru a primi r\u0103splat\u0103 pe m\u0103sura acesteia \u015fi nu pe m\u0103sura ostenelilor. Iar temelia credin\u0163ei este s\u0103r\u0103cia \u015fi dragostea nem\u0103surat\u0103 c\u0103tre Dumnezeu.<\/p>\n

Socotesc c\u0103 s-a vorbit destul despre cei ce \u015fi-au ales s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 cu \u00een\u0163elepciune (filosofie) \u00een cele ce-i duc la \u0163inta n\u0103d\u0103jduit\u0103. De aceea, trebuie s\u0103 ad\u0103ug\u0103m la cele spuse, cum trebuie s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 unii ca ace\u015ftia la un loc, ce osteneli trebuie s\u0103 iubeasc\u0103, cum trebuie s\u0103 alerge unii cu al\u0163ii p\u00e2n\u0103 ce vor ajunge la cetatea de sus. Cel ce nu pre\u0163uie\u015fte \u00een chip curat cele pre\u0163uite ale vie\u0163ii \u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte pe cei \u00eenrudi\u0163i trebuie ca, dispre\u0163uind toat\u0103 slava de jos \u015fi iubind cinstea cereasc\u0103, s\u0103 se uneasc\u0103 duhovnice\u015fte cu fra\u0163ii din via\u0163\u0103, ca s\u0103 t\u0103g\u0103duiasc\u0103 odat\u0103 cu via\u0163a \u015fi sufletul s\u0103u. Iar t\u0103g\u0103duirea sufletului st\u0103 \u00een a nu c\u0103uta s\u0103-\u015fi slujeasc\u0103 nicidecum voia sa, sau mai degrab\u0103, \u00een loc s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 voia sa, s\u0103 doreasc\u0103 a \u00eemplini cuv\u00e2ntul netrec\u0103tor al lui Dumnezeu \u015fi a se folosi de acesta ca de un bun c\u00e2rmaci, care c\u0103l\u0103uze\u015fte ob\u015ftea \u00eentreag\u0103 a fr\u0103\u0163iei, \u0163inut\u0103 \u00eentr-un g\u00e2nd, spre limanul voii lui Dumnezeu. Apoi mai trebuie s\u0103 aib\u0103 voia s\u0103 nu socoteasc\u0103 nimic al s\u0103u deosebit de ceea ce e de ob\u015fte, afar\u0103 de haina care acoper\u0103 trupul. C\u0103ci dac\u0103 nu are nimic din acestea, ci e gol de grija vie\u0163ii de sine, va fi slujitor al trebuin\u0163elor de ob\u015fte \u015fi va \u00eemplini cu toat\u0103 inima, cu pl\u0103cere \u015fi cu n\u0103dejde, ceea ce se porunce\u015fte de \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103tori \u015fi ca un rob simplu \u015fi plin de bun\u0103voin\u0163\u0103 al lui Hristos, cump\u0103rat pentru trebuin\u0163ele de ob\u015fte ale fra\u0163ilor. C\u0103ci aceasta o voie\u015fte \u015fi o porunce\u015fte \u015fi Domnul zic\u00e2nd: „Cel ce voie\u015fte s\u0103 fie \u00eentre voi \u00eent\u00e2iul \u015fi mare, s\u0103 fie cel mai de pe urm\u0103 \u015fi sluga tuturor” (Mc. 9, 35; 10, 43-44; Mt. 20, 26-27; 23, 11). Deci se cuvine ca slujirea f\u0103cut\u0103 oamenilor s\u0103 fie f\u0103r\u0103 plat\u0103 \u015fi s\u0103 nu aduc\u0103 celui ce sluje\u015fte cinstire, nici slav\u0103, ca s\u0103 nu se arate cel ce o s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte ca vr\u00e2nd s\u0103 plac\u0103 oamenilor, cum s-a scris (Ef. 6, 6), d\u00e2ndu-\u015fi \u00een fa\u0163a ochilor chipul slujirii; nici s\u0103 slujeasc\u0103 oamenilor (ca oameni), ci ca Domnului \u00eensu\u015fi. Se cuvine a p\u0103\u015fi astfel pe calea acoperit\u0103 de necazuri. C\u0103ci cel ce-\u015fi supune grumazul pe aceast\u0103 cale, cu toat\u0103 inima, jugului lui Dumnezeu \u015fi-l poart\u0103 cu pl\u0103cere p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, e dus spre sf\u00e2r\u015fitul des\u0103v\u00e2r\u015fit cu bun\u0103 n\u0103dejde. Deci se cuvine s\u0103 se supun\u0103 tuturor \u015fi s\u0103 slujeasc\u0103 fra\u0163ilor ca \u015fi c\u00e2nd ar avea de pl\u0103tit fiec\u0103ruia o datorie, adun\u00e2nd \u00een suflet grijile pentru to\u0163i \u015fi \u00eemplinind iubirea datorat\u0103.<\/p>\n

Dar se cuvine ca \u015fi \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103torii acestei cete duhovnice\u015fti, privind la m\u0103rimea grijii lor de ei \u015fi cuget\u00e2nd la r\u0103utatea ce \u00eentinde curse credin\u0163ei, s\u0103 se nevoiasc\u0103 cu vrednicie \u00een supravegherea lor, ne\u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-\u015fi g\u00e2ndul spre st\u0103p\u00e2nire. C\u0103ci e o primejdie \u00een aceast\u0103 slujb\u0103; \u015fi unii socotind c\u0103 sunt \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103tori ai altora \u015fi c\u0103 au s\u0103-i \u00eendrumeze spre via\u0163a cereasc\u0103 s-au pierdut pe ei \u00een\u015fi\u015fi, fiind am\u0103gi\u0163i, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, de cugetul lor. Deci se cuvine ca \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103torii s\u0103 se osteneasc\u0103 \u00een supravegherea lor mai mult dec\u00e2t ceilal\u0163i \u015fi s\u0103 aib\u0103 un cuget mai smerit dec\u00e2t cei condu\u015fi \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze via\u0163a lor ca chip de slujire fra\u0163ilor, socotind c\u0103 au pe cei \u00eencredin\u0163a\u0163i lor ca pe o vistierie dat\u0103 lor \u00een grij\u0103, de Dumnezeu.<\/p>\n

C\u0103ci dac\u0103 vor fi a\u015fa, unind tot mai str\u00e2ns sfin\u0163ita ob\u015fte prin slujire \u015fi vor da la ar\u0103tare \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura dup\u0103 trebuin\u0163a fiec\u0103ruia, ca fiecare s\u0103-\u015fi p\u0103zeasc\u0103 r\u00e2nduiala cuvenit\u0103, dar \u00een ascuns, \u00een cugetare, vor p\u0103stra, prin credin\u0163\u0103, smerita cugetare, ca ni\u015fte slujitori binevoitori, \u00ee\u015fi vor lua lor, printr-o astfel de vie\u0163uire, o mare r\u0103splat\u0103.<\/p>\n

Drept aceea, \u00eengriji\u0163i de ei, ca ni\u015fte pov\u0103\u0163uitori (pedagogi) bl\u00e2nzi, ca de ni\u015fte copii pl\u0103p\u00e2nzi care v-au fost \u00eencredin\u0163a\u0163i de p\u0103rin\u0163ii lor. C\u0103ci aceia, privind la deprinderile copiilor, unuia \u00eei dau lovituri, altuia sfaturi, altuia laude, altuia altceva, nef\u0103c\u00e2ndu-le nimic, nici spre mul\u0163umirea, nici din ura proprie, ci cum se potrive\u015fte st\u0103rii \u015fi cum o cere purtarea copilului, ca s\u0103-l fac\u0103 r\u00e2vnitor \u015fi cinstit \u00een via\u0163a aceasta.<\/p>\n

Deci \u015fi voi se cuvine ca, lep\u0103d\u00e2nd toat\u0103 ura \u015fi toat\u0103 m\u00e2ndria \u00eempotriva fra\u0163ilor, s\u0103 potrivi\u0163i cuv\u00e2ntul dup\u0103 puterea \u015fi voia fiec\u0103ruia: pe unul ceart\u0103-l, pe altul sf\u0103tuie\u015fte-l, pe al treilea m\u00e2ng\u00e2ie-l, d\u00e2ndu-i doftoria ca un doctor bun, dup\u0103 trebuin\u0163a fiec\u0103ruia. C\u0103ci acesta privind spre boli, unuia \u00eei d\u0103 o doftorie mai bl\u00e2nd\u0103, altuia una mai tare, nepurt\u00e2ndu-se cu ur\u0103 fa\u0163\u0103 de nici unul din cei ce au nevoie de t\u0103m\u0103duire, ci potrivindu-\u015fi me\u015fte\u015fugul dup\u0103 suflete \u015fi trupuri. Iar tu, \u0163ine seama de trebuin\u0163a st\u0103rii fiec\u0103ruia, ca, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd bine sufletul ucenicului care caut\u0103 la tine, s\u0103 aduci Tat\u0103lui str\u0103lucita lui virtute, f\u0103c\u00e2ndu-l mo\u015ftenitor vrednic al darului Aceluia.<\/p>\n

De v\u0103 ve\u0163i purta a\u015fa unii fa\u0163\u0103 de al\u0163ii, cei ce conduce\u0163i \u015fi cei ce v\u0103 folosi\u0163i de ei ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, unii ascult\u00e2nd cu bucurie de cei ce v\u0103 poruncesc, ceilal\u0163i c\u0103l\u0103uzind cu pl\u0103cere pe fra\u0163i spre des\u0103v\u00e2r\u015fire, \u015fi de v\u0103 \u00eentrece\u0163i \u00een cinstiri unii fa\u0163\u0103 de al\u0163ii, ve\u0163i tr\u0103i pe p\u0103m\u00e2nt via\u0163a \u00eengerilor. S\u0103 nu se vad\u0103 deci \u00eentre voi pe p\u0103m\u00e2nt nici o trufie, ci simplitate \u015fi bun\u0103\u00een\u0163elegere \u015fi starea de suflet neviclean\u0103 s\u0103 uneasc\u0103 ob\u015ftea voastr\u0103. S\u0103 se conving\u0103 pe sine fiecare c\u0103 nu e mai prejos numai de fratele eu care \u00eempreun\u0103-vie\u0163uie\u015fte, ci \u015fi de tot omul. C\u0103ci cunosc\u00e2nd aceasta, va fi cu adev\u0103rat ucenic al lui Hristos. Pentru c\u0103 „cel ce se \u00eenal\u0163\u0103 pe sine se va smeri”, precum a zis M\u00e2ntuitorul, „\u015fi cel ce se smere\u015fte pe sine se va \u00een\u0103l\u0163a” (Lc. 14, 11; 18, 14; Mt. 23, 12) \u015fi: „Cel ce voie\u015fte s\u0103 fie \u00eentre voi \u00eent\u00e2iul, s\u0103 fie cel de pe urm\u0103 \u015fi s\u0103 fie tuturor slujitor, precum Fiul Omului n-a venit s\u0103 I se slujeasc\u0103, ci s\u0103 slujeasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015ei dea sufletul S\u0103u r\u0103scump\u0103rare pentru mul\u0163i” (Mc. 9, 35; 10, 45; Mt. 20, 28). Iar Apostolul zice: „C\u0103 nu ne propov\u0103duim pe noi \u00een\u015fine, ci pe Domnul Iisus Hristos, iar noi suntem slujitori ai vo\u015ftri pentru Iisus” (II Cor. 4, 5).<\/p>\n

Cunosc\u00e2nd deci roadele smereniei \u015fi paguba trufiei, urma\u0163i St\u0103p\u00e2nului iubindu-v\u0103 unii pe al\u0163ii \u015fi nu v\u0103 teme\u0163i nici de moarte, nici de pedeaps\u0103 \u00een face bine unii altora. Ci pe drumul pe care a umblat \u00eentre noi Dumnezeu, pe acesta umbla\u0163i \u015fi voi spre El \u00eentr-un trup \u015fi un suflet, \u00eenaint\u00e2nd spre chemarea de sus, iubind pe Dumnezeu \u015fi unii pe al\u0163ii. C\u0103ci dragostea \u015fi frica de Dumnezeu este \u00eent\u00e2ia \u00eemplinire a legii.<\/p>\n

Se cuvine deci ca fiecare dintre voi s\u0103 a\u015feze ca pe o temelie tare \u015fi statornic\u0103 frica \u015fi dragostea \u00een sufletul s\u0103u \u015fi s\u0103 o hr\u0103neasc\u0103 cu fapte bune \u015fi cu rug\u0103ciune ne\u00eencetat\u0103. C\u0103ci nu se s\u0103de\u015fte \u00een noi \u00een chip simplu \u015fi de la sine dragostea de Dumnezeu, ci prin multe \u015fi mari griji \u015fi prin \u00eempreun\u0103-lucrarea lui Hristos, precum a spus \u00cen\u0163elepciunea (Prov. 2, 4-5): „C\u0103 de o vei c\u0103uta pe ea ca pe argint \u015fi de o vei cerceta ca pe o comoar\u0103, vei \u00een\u0163elege frica Domnului \u015fi cuno\u015ftin\u0163a de Dumnezeu o vei afla”. Iar afl\u00e2nd frica de Domnul \u015fi cuno\u015ftin\u0163a de Dumnezeu \u015fi \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-le pe acestea, vei dob\u00e2ndi u\u015for \u015fi ceea ce urmeaz\u0103, adic\u0103 iubirea aproapelui. C\u0103ci odat\u0103 dob\u00e2ndit cu osteneal\u0103 primul lucru, \u015fi cel mai mare, cel de al doilea, mai mic \u015fi mai f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, va urma celui dint\u00e2i. Dar nefiind de fa\u0163\u0103 acela, nici cel de al doilea nu va urma \u00een chip curat. Pentru c\u0103 cel ce nu iube\u015fte pe Dumnezeu din toat\u0103 inima \u015fi din tot cugetul, cum se va \u00eengriji \u00een chip s\u0103n\u0103tos \u015fi f\u0103r\u0103 viclenie de iubirea de fra\u0163i, ne\u00eemplinind prin aceasta iubirea fa\u0163\u0103 de Cel ce Se \u00eengrije\u015fte de ea? C\u0103ci pe cel ce se afl\u0103 astfel \u015fi nu cu sufletul \u00eentreg predat lui Dumnezeu, nici \u00eenarmat cu iubirea fa\u0163\u0103 de to\u0163i, u\u015for \u00eel supune me\u015fte\u015fugarul r\u0103ut\u0103\u0163ii, r\u0103sturn\u00e2ndu-l prin g\u00e2nduri viclene, aci f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 i se par\u0103 grele poruncile Scripturii \u015fi ur\u00e2t\u0103 slujirea fra\u0163ilor, aci ridic\u00e2ndu-l la trufie \u015fi la \u00eenfumurare prin \u00eens\u0103\u015fi slujirea celor \u00eempreun\u0103 robi, \u015fi conving\u00e2ndu-l c\u0103 a \u00eemplinit poruncile Domnului \u015fi c\u0103 va fi mare \u00een ceruri.<\/p>\n

Dar nu mic\u0103 este nedreptatea ce o face. C\u0103ci se cuvine slujitorului binevoitor \u015fi s\u00e2rguincios s\u0103 \u00eencredin\u0163eze St\u0103p\u00e2nului judecata bun\u0103voin\u0163ei sale \u015fi s\u0103 nu se fac\u0103 pe sine judec\u0103tor \u015fi l\u0103ud\u0103tor al vie\u0163uirii sale. Pentru c\u0103 dac\u0103 se face \u00eensu\u015fi judec\u0103tor, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd pe Judec\u0103torul adev\u0103rat, nu va avea nici r\u0103splata de la Acela, d\u00e2ndu-\u015fi-o singur \u00eenainte de judecata Aceluia, prin laudele \u015fi prin \u00eenchipuirea de sine. C\u0103ci dup\u0103 \u00een\u0163eleptul Pavel „Duhul lui Dumnezeu trebuie s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu duhul nostru” (Rom. 10, 16), nu s\u0103 dovedim prin judecata noastr\u0103 cele ale noastre. „C\u0103 nu cel ce se laud\u0103 pe sine este probat, ci cel pe care Domnul \u00eel laud\u0103” (II Cor. 10, 18). Iar cel ce nu a\u015fteapt\u0103 lauda Domnului, ci, lu\u00e2nd-o \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii Lui, cade \u00een sl\u0103virile omene\u015fti, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige sie\u015fi cinstirea de la fra\u0163i prin ostenelile sale, face cele ale necredincio\u015filor. C\u0103ci necredincios este cel ce v\u00e2neaz\u0103 cinstirile omene\u015fti \u00een locul celor cere\u015fti, cum zice Domnul \u00eensu\u015fi: „Cum pute\u0163i voi s\u0103 crede\u0163i, c\u00e2nd primi\u0163i slav\u0103 unii de la al\u0163ii \u015fi slava de la singurul Dumnezeu nu o c\u0103uta\u0163i?” (In. 5, 44).<\/p>\n

Cu cine mi se pare mie c\u0103 se aseam\u0103n\u0103 ace\u015ftia, dac\u0103 nu cu cei ce cur\u0103\u0163\u0103 partea din afar\u0103 a paharului \u015fi a blidului, iar \u00een\u0103untru sunt plini de toat\u0103 r\u0103utatea (Mt. 23, 25)? Vede\u0163i deci s\u0103 nu p\u0103\u0163i\u0163i ceva de felul acesta, ci, ridic\u00e2ndu-v\u0103 sufletele \u00een sus \u015fi av\u00e2nd o singur\u0103 grij\u0103, s\u0103 pl\u0103ce\u0163i Domnului \u015fi s\u0103 nu c\u0103de\u0163i niciodat\u0103 din amintirea celor cere\u015fti, nici s\u0103 primi\u0163i cinstirile vie\u0163ii acesteia, ci s\u0103 alerga\u0163i acoperind cu cuv\u00e2ntul nevoin\u0163ele pentru virtute. Lucra\u0163i astfel ca nu cumva s\u0103 g\u0103seasc\u0103 vreme cel ce v\u0103 ispite\u015fte cu cinstirile de pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi v\u0103 r\u0103pe\u015fte prin aceasta mintea voastr\u0103 de la \u00eendeletnicirea cu cele bune, s\u0103 v\u0103 r\u0103stoarne \u00een cele de\u015farte \u015fi pline de am\u0103gire. Iar neg\u0103sind vreme pentru aceasta, nici putin\u0163\u0103 de p\u0103trundere, ca s\u0103 vr\u0103jeasc\u0103 pe cei ce petrec sus cu sufletele, se pierde \u015fi zace mort. C\u0103ci nelucrarea e moarte pentru diavol, ca \u015fi pentru r\u0103utate. Deci afl\u00e2ndu-se \u00een voi dragostea lui Dumnezeu, numaidec\u00e2t \u00eei urmeaz\u0103 \u015fi cele proprii ei: iubirea de fra\u0163i, bl\u00e2nde\u0163ea, nef\u0103\u0163\u0103rnicia, st\u0103ruirea \u015fi s\u00e2rguin\u0163a \u00een rug\u0103ciune \u015fi, simplu, toat\u0103 virtutea.<\/p>\n

C\u00e2t de mare trebuie s\u0103 fie deci c\u00e2\u015ftigul marilor osteneli care nu se fac pentru a se ar\u0103ta oamenilor, ci pentru a pl\u0103cea Domnului, Care cunoa\u015fte cele ascunse! Spre aceasta trebuie s\u0103 privim pururea \u015fi s\u0103 cercet\u0103m l\u0103untrul sufletului \u015fi s\u0103-l \u00eengr\u0103dim cu g\u00e2ndurile vie\u0163uirii bine-credincioase, ca s\u0103 nu g\u0103seasc\u0103 vr\u0103jma\u015ful vreo intrare, nici loc de uneltire; s\u0103 deprindem m\u0103dularele sufletului cele sl\u0103bite \u015fi s\u0103 le facem \u00een stare s\u0103 cunoasc\u0103 binele \u015fi r\u0103ul. Dar \u015ftie s\u0103 \u015fi le deprind\u0103 mintea care urmeaz\u0103 lui Dumnezeu \u015fi-\u015fi face sufletul p\u0103rta\u015f la aceasta, vindec\u00e2nd sl\u0103biciunea lui cu dragostea lui Dumnezeu, cu g\u00e2ndurile ascunse ale virtu\u0163ii \u015fi cu faptele poruncilor \u015fi unindu-l cu Cel puternic. C\u0103ci una este straja \u015fi t\u0103m\u0103duirea sufletului: a-\u015fi aminti cu dor de Dumnezeu \u015fi a se p\u0103stra \u00een g\u00e2nduri bune. De aceea s\u0103 nu ne oprim de la o astfel de s\u00e2rguin\u0163\u0103 nici c\u00e2nd m\u00e2nc\u0103m, nici c\u00e2nd bem, nici c\u00e2nd ne odihnim, nici c\u00e2nd facem sau spunem ceva, ca toate cele ale noastre s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 spre slava lui Dumnezeu \u015fi nu a noastr\u0103, nici s\u0103 aib\u0103 via\u0163a noastr\u0103 vreo pat\u0103 sau vreo \u00eentin\u0103ciune de pe urma uneltirii celui r\u0103u.<\/p>\n

De altfel, celor ce iubesc pe Dumnezeu osteneala \u00eemplinirii poruncilor le este u\u015foar\u0103 \u015fi dulce, dragostea fa\u0163\u0103 de El f\u0103c\u00e2ndu-le nevoin\u0163a u\u015foar\u0103 \u015fi pl\u0103cut\u0103. Pentru aceea \u015fi cel viclean se lupt\u0103 \u00een tot felul s\u0103 scoat\u0103 frica de Dumnezeu din sufletele noastre \u015fi se str\u0103duie\u015fte s\u0103 topeasc\u0103 dragostea fa\u0163\u0103 de El prin pl\u0103ceri nelegiuite \u015fi prin momeli de ale desf\u0103t\u0103rii, ca apuc\u00e2ndu-se sufletul nostru de osteneli, dezbr\u0103cat de armele duhovnice\u015fti \u015fi nestr\u0103juit, s\u0103 se piard\u0103, furi\u015f\u00e2nd acela \u00een noi slava de pe p\u0103m\u00e2nt \u00een locul celei cere\u015fti \u015fi tulbur\u00e2nd cele cu adev\u0103rat bune prin cele p\u0103rute bune, prin n\u0103lucirea unor am\u0103giri. C\u0103ci de afl\u0103 pe paznici f\u0103r\u0103 grij\u0103, are putere s\u0103 le fure din vreme \u015fi s\u0103 se furi\u015feze \u00eempreun\u0103 cu ostenelile \u015fi s\u0103 semene \u00eempreun\u0103 cu gr\u00e2ul neghina lui: b\u00e2rfirea, trufia, slava de\u015fart\u0103, dorin\u0163a de cinstire, cearta \u015fi ceilal\u0163i pui ai r\u0103ut\u0103\u0163ii. Deci se cuvine s\u0103 priveghem \u015fi s\u0103 ne p\u0103zim din toate p\u0103r\u0163ile de vr\u0103jma\u015ful, ca, chiar dac\u0103 ne-ar momi cu vreo uneltire neru\u015finat\u0103, s\u0103 fie respins \u00eenainte ca aceea s\u0103 se ating\u0103 de suflet.<\/p>\n

Aduce\u0163i-v\u0103 aminte ne\u00eencetat \u015fi c\u0103 Abel a adus Domnului jertf\u0103 din cele dint\u00e2i n\u0103scute ale oilor \u015fi din cele grase, iar Cain, din rodurile p\u0103m\u00e2ntului, dar nu din cele dint\u00e2i. „\u015ei a privit, zice, Dumnezeu la jertfele lui Avel, iar la darurile lui Cain nu a luat aminte” (Fac. 4, 4-5). Care e folosul acestei istorii? C\u0103 trebuie s\u0103 afl\u0103m c\u0103 lui Dumnezeu \u00cei este bine-pl\u0103cut tot ce se face „cu fric\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103” \u015fi nu ce se face cu mare pomp\u0103, f\u0103r\u0103 dragoste. C\u0103ci nici Avraam n-a primit de la Melchisedec binecuv\u00e2ntarea altfel, ci numai aduc\u00e2nd preotului lui Dumnezeu rodurile dint\u00e2i (p\u00e2rga) \u015fi de c\u0103petenie. Iar prin cele de c\u0103petenie \u015fi prin cele mai alese ale bunurilor \u00een\u0163eleg \u00eensu\u015fi sufletul \u015fi \u00eens\u0103\u015fi mintea. Deci ni se porunce\u015fte s\u0103 nu jertfim lui Dumnezeu cu zg\u00e2rcenie (cu micime de suflet) laudele \u015fi rug\u0103ciunile, nici s\u0103 aducem St\u0103p\u00e2nului orice la nimereal\u0103, ci s\u0103-I \u00eenchin\u0103m ceea ce este de c\u0103petenie \u00een suflet, mai bine zis \u00eensu\u015fi sufletul \u00eentreg, cu toat\u0103 dragostea \u015fi hot\u0103r\u00e2rea, ca, hr\u0103ni\u0163i pururea cu harul Duhului \u015fi primind puterea cea din Hristos, s\u0103 alerg\u0103m u\u015for pe calea m\u00e2ntuirii, f\u0103c\u00e2nd u\u015foar\u0103 \u015fi dulce nevoin\u0163a pentru dreptate; f\u0103c\u00e2nd a\u015fa \u00censu\u015fi Dumnezeu ne ajut\u0103 \u00een str\u0103duin\u0163a ostenelilor \u015fi \u00eempline\u015fte pentru noi faptele drept\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Despre acestea p\u00e2n\u0103 aci. Iar despre p\u0103r\u0163ile virtu\u0163ii, pe care adic\u0103 trebuie s\u0103 o socotim nai mare \u015fi s\u0103 o \u00eengrijim \u00eenaintea altora, nu se poate vorbi. C\u0103ci se \u0163in la un loc, av\u00e2nd aceea\u015fi cinste, \u015fi conduc pe cei ce se folosesc de ele, spre v\u00e2rf, \u00eent\u0103rindu-se unele pe altele. Simplitatea se d\u0103 pe sine ascult\u0103rii, iar ascultarea, credin\u0163ei; aceasta, n\u0103dejdii, iar n\u0103dejdea, drept\u0103\u0163ii; aceasta, slujirii, iar slujirea, smereniei. Iar de la aceasta lu\u00e2nd putere bl\u00e2nde\u0163ea, aceasta \u00ee\u015fi arat\u0103 rodul \u00een bucurie; iar bucuria, \u00een dragoste \u015fi dragostea, \u00een rug\u0103ciune. \u015ei a\u015fa, at\u00e2rn\u00e2nd unele de altele \u015fi \u0163in\u00e2ndu-l at\u00e2rnat pe cel ce le are, \u00eel urc\u0103 spre v\u00e2rful celui dorit, precum, dimpotriv\u0103, viclenia \u00eei coboar\u0103 pe prietenii ei, prin p\u0103r\u0163ile ei proprii, spre ultima r\u0103utate.<\/p>\n

Dar trebuie s\u0103 st\u0103ruim cel mai mult \u00een rug\u0103ciune. C\u0103ci aceasta este ca un v\u00e2rf al virtu\u0163ii. Prin ea cerem \u015fi celelalte virtu\u0163i de la Dumnezeu, cu care comunic\u0103 \u015fi se une\u015fte, prin sfin\u0163enie tainic\u0103 \u015fi prin lucrare duhovniceasc\u0103 \u015fi prin sim\u0163ire negr\u0103it\u0103, cel ce st\u0103ruie \u00een rug\u0103ciune. C\u0103ci cel ce a luat prin aceasta Duhul ca ajutor \u015fi c\u0103l\u0103uzitor arde de dragostea Domnului \u015fi se \u00eenfierb\u00e2nt\u0103 de dorul Lui, nefiind s\u0103turare de rug\u0103ciune, ci pururea arz\u00e2nd de dragostea Celui bun \u015fi hr\u0103nind sufletul cu av\u00e2nt, precum s-a spus: „Cei ce m\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 pe mine vor fl\u0103m\u00e2nzi iar\u0103\u015fi, \u015fi cei ce m\u0103 beau pe mine vor \u00eenseta iar\u0103\u015fi” (\u00cen\u0163. Sir. 24, 23). \u015ei \u00een alt\u0103 parte: „Dat-ai veselie \u00een inima mea” (Ps. 4, 7). Iar Domnul zice: „\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor este \u00een l\u0103untrul vostru” (Lc. 17, 21).<\/p>\n

Dar care este \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de care zice c\u0103 este \u00een l\u0103untrul nostru? Care alta, dac\u0103 nu veselia care vine de sus, prin Duhul, \u00een sufletele noastre? C\u0103ci aceasta este ca un chip \u015fi ca o arvun\u0103 \u015fi ca un semn al vie\u0163uirii ve\u015fnice, de care se vor bucura sufletele sfin\u0163ilor \u00een veacul pe care-l a\u015ftept\u0103m. Deci Domnul ne m\u00e2ng\u00e2ie prin lucrarea Duhului \u00een orice necaz, prin aceea c\u0103 ne m\u00e2ntuie\u015fte \u015fi ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte de bun\u0103t\u0103\u0163ile duhovnice\u015fti \u015fi de darurile (harismele) Sale. C\u0103ci El e „Cel ce ne m\u00e2ng\u00e2ie pe noi \u00eentru tot necazul nostru, ca s\u0103 putem \u015fi noi m\u00e2ng\u00e2ia pe cei ce sunt \u00eentru tot necazul” (II Cor. 1, 4); \u015fi: „Inima mea \u015fi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul meu cel viu” (Ps. 61, 6). Toate acestea arat\u0103 prin ghicituri veselia \u015fi m\u00e2ng\u00e2ierea.<\/p>\n

Odat\u0103 ce s-a ar\u0103tat, deci, care este scopul vie\u0163uirii binecredincioase, pe care se cuvine s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103 cei ce \u015fi-au ales via\u0163a de Dumnezeu iubitoare, \u015fi care este cur\u0103\u0163ia sufletului \u015fi s\u0103l\u0103\u015fluirea Duhului prin \u00eenaintarea \u00een fapte bune, fiecare dintre voi s\u0103 se predea pe sine, preg\u0103tindu-\u015fi sufletul \u00een felul ar\u0103tat \u015fi umpl\u00e2ndu-l de dragostea dumnezeiasc\u0103, rug\u0103ciunilor \u015fi posturilor, potrivit voii Lui, aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte de Cel ce ne-a \u00eendemnat: „Ne\u00eencetat ruga\u0163i-v\u0103” (I Tes. 5, 17) \u015fi „st\u0103ruind \u00een rug\u0103ciune” (Rom. 12, 12), \u015fi de f\u0103g\u0103duin\u0163a Domnului, \u00een care zice: „Cu c\u00eet mai mult nu va face Dumnezeu izb\u0103vire celor ce strig\u0103 c\u0103tre El noaptea \u015fi ziua” (Lc. 18, 6-7) \u015fi: „Zicea \u015fi o pild\u0103 c\u0103 se cade a ne ruga totdeauna \u015fi a nu ne lenevi” (Lc. 18,1).<\/p>\n

Iar c\u0103 s\u00e2rguin\u0163a \u00een rug\u0103ciune ne h\u0103r\u0103ze\u015fte lucruri mari \u015fi-L s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u015fi pe Duhul \u00een suflete, o arat\u0103 limpede Apostolul prin cele ce ne \u00eendeamn\u0103 zic\u00e2nd: „Prin toat\u0103 rug\u0103ciunea \u015fi cererea rug\u00e2ndu-v\u0103 \u00een toat\u0103 vremea \u00eentru Duhul \u015fi \u00eentru aceasta priveghind \u00eentru toat\u0103 st\u0103ruin\u0163a \u015fi cererea” (Ef. 6, 18). Drept aceea, dac\u0103 vreunul dintre fra\u0163i se pred\u0103 pe sine acestei p\u0103r\u0163i a virtu\u0163ilor, adic\u0103 rug\u0103ciunii, bun\u0103 comoar\u0103 \u00ee\u015fi agonise\u015fte \u015fi iube\u015fte cea mai mare avu\u0163ie. Numai s\u0103 o fac\u0103 aceasta fiecare cu con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eencordat\u0103 \u015fi dreapt\u0103, ner\u0103t\u0103cind \u00een nici o parte de bun\u0103-voie cu cugetarea, nici ca unul ce are de \u00eemplinit f\u0103r\u0103 de voie o \u00eendatorire din nevoie, ci \u00eemplinind o cerin\u0163\u0103 a dragostei \u015fi un dor al sufletului \u015fi ar\u0103t\u00e2nd tuturor roadele st\u0103ruin\u0163ei.<\/p>\n

Se cade \u00eens\u0103 ca \u015fi ceilal\u0163i s\u0103 dea o vreme acestei p\u0103r\u0163i \u015fi s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 (cu aceia) de st\u0103ruirea \u00een rug\u0103ciune, ca s\u0103 se fac\u0103 \u015fi ei p\u0103rta\u015fi de roadele cele bune, ca unii ce s-au f\u0103cut p\u0103rta\u015fi de \u00eempreuna-\u00eendulcire de aceea\u015fi vie\u0163uire. Dar va da \u015fi Domnul \u00eensu\u015fi celor ce se roag\u0103 chipul cum trebuie s\u0103 se roage, dup\u0103 spusa: „Cel ce d\u0103 rug\u0103ciune celui ce se roag\u0103” (I Regi 2, 8). Drept aceea cel ce st\u0103ruie \u00een rug\u0103ciune se cade s\u0103 cear\u0103 \u015fi s\u0103 \u015ftie s\u0103 se nevoiasc\u0103 \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 cu mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163\u0103 \u015fi cu toat\u0103 puterea pentru un lucru a\u015fa de mare. C\u0103ci marile biruin\u0163e au nevoie de multe osteneli, pentru c\u0103 r\u0103utatea \u00eentinde curse mai ales acestora, n\u0103scocind de pretutindeni \u015fi umbl\u00e2nd \u00eemprejur \u015fi c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 pun\u0103 piedici s\u00e2rguin\u0163ei. De aci, somnul \u015fi \u00eengreunarea trupului \u015fi a sufletului, mole\u015feala, tr\u00e2nd\u0103via, descurajarea, ner\u0103bdarea \u015fi celelalte patimi \u015fi lucr\u0103ri, prin care se pierde sufletul, fiind r\u0103pit cu vreo parte a lui \u015fi rostogolit spre vr\u0103jma\u015ful lui.<\/p>\n

Deci se cade a pune sufletului, ca pe un c\u00e2rmaci \u00een\u0163elept, g\u00e2ndul care nici o clip\u0103 nu las\u0103 cugetarea s\u0103 ia aminte la tulbur\u0103rile aduse de duhul cel r\u0103u, nici nu se las\u0103 dus \u00eencoace \u015fi \u00eencolo de valurile lui, ci prive\u015fte \u00eendat\u0103 spre limanul de sus \u015fi pred\u0103 sufletul nev\u0103t\u0103mat lui Dumnezeu, Care i l-a \u00eencredin\u0163at \u015fi \u00eel cere. C\u0103ci nu a c\u0103dea \u00een genunchi \u015fi a lua chipul celor afla\u0163i \u00een rug\u0103ciune, \u00een vreme ce cugetarea r\u0103t\u0103ce\u015fte \u00een afar\u0103, e s\u00e2rguin\u0163a \u015fi fapta binepl\u0103cut\u0103 Scripturii, ci predarea \u00eentregului suflet \u00eempreun\u0103 cu trupul rug\u0103ciunii, odat\u0103 cu lep\u0103darea oric\u0103rei nep\u0103s\u0103ri a g\u00e2ndurilor \u015fi oric\u0103rui cuget nedrept.<\/p>\n

Iar \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103torii se cuvine s\u0103 ajute unuia ca acesta \u015fi prin toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a \u015fi sf\u0103tuirea s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 dorin\u0163a celui ce se roag\u0103 fa\u0163\u0103 de scopul lui \u015fi s\u0103 cur\u0103\u0163e sufletul lui. C\u0103ci rodul virtu\u0163ilor celor ce se roag\u0103 astfel, ar\u0103t\u00e2ndu-se celor \u00eempreun\u0103-vie\u0163uitori, se face folositor nu numai celui \u00eenaintat, ci \u015fi celor ce sunt \u00eenc\u0103 prunci \u015fi au nevoie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, m\u00e2ng\u00e2indu-i pe ei \u015fi \u00eendemn\u00e2ndu-i s\u0103 urmeze celor pe care-i v\u0103d. Iar rodul rug\u0103ciunii curate este simplitatea, dragostea, smerita cugetare, st\u0103ruin\u0163a \u015fi cele asemenea, pe care osteneala celui ce se s\u00e2rguie\u015fte cu rug\u0103ciunea le odr\u0103sle\u015fte \u00een via\u0163\u0103 \u00eenaintea rodurilor ve\u015fnice.<\/p>\n

Rug\u0103ciunea se \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 cu aceste roduri, iar c\u00e2nd e lipsit\u0103 de ele, osteneala ei este zadarnic\u0103. \u015ei nu numai rug\u0103ciunea, ci \u015fi toat\u0103 calea vie\u0163uirii \u00een\u0163elepte (a filosofiei) care aduce aceast\u0103 odr\u0103slire a drept\u0103\u0163ii este o cale adev\u0103rat\u0103 \u015fi duce spre scopul cel drept. Iar cea care e lipsit\u0103 de acestea r\u0103m\u00e2ne un nume gol, care se aseam\u0103n\u0103 cu fecioarele nebune c\u0103rora le-a lipsit la vremea de trebuin\u0163\u0103 untdelemnul pentru c\u0103mara de nunt\u0103. C\u0103ci nu aveau \u00een suflete lumina, sau rodul virtu\u0163ii, nici sfe\u015fnicul Duhului \u00een cugetare. Pentru aceea le-a \u015fi numit pe drept cuv\u00e2nt, Scriptura, nebune, virtutea din ele sting\u00e2ndu-se \u00eenainte de sosirea Mirelui; \u015fi de aceea au fost l\u0103sate, nenorocitele, \u00een afara c\u0103m\u0103rii de nunt\u0103. C\u0103ci nu li s-a socotit s\u00e2rguin\u0163a fecioriei, neav\u00e2nd lucrarea Duhului. \u015ei pe bun\u0103 dreptate. C\u0103ci la ce folose\u015fte lucrarea viei, dac\u0103 nu se arat\u0103 roadele pentru care a r\u0103bdat lucr\u0103torul viei osteneal\u0103? La ce folose\u015fte postul \u015fi rug\u0103ciunea \u015fi privegherea, dac\u0103 lipse\u015fte pacea, bucuria, dragostea \u015fi celelalte roduri ale Duhului, pe care le \u00een\u015fir\u0103 Apostolul? (Gal. 5, 22-23). C\u0103ci cel \u00eendr\u0103git de bucuria de sus rabd\u0103 toat\u0103 osteneala de dragul acesteia, prin care se atrage Duhul; \u015fi, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-se de harul Lui, rode\u015fte \u015fi se bucur\u0103 cu veselie de lucrarea viei (de rodul ei), pe care a lucrat-o harul Duhului, \u00eentru smerita lui cugetare \u015fi \u00een \u00eemplinirea faptelor.<\/p>\n

Se cuvine deci s\u0103 se rabde ostenelile rug\u0103ciunii \u015fi ale postului \u015fi ale celorlalte fapte cu mult\u0103 pl\u0103cere, dragoste \u015fi n\u0103dejde, iar florile \u015fi roadele ostenelilor s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 sunt lucr\u0103ri ale Duhului. C\u0103ci dac\u0103 socote\u015fte cineva c\u0103 acestea (florile \u015fi roadele) \u015fi totul trebuie s\u0103 se pun\u0103 pe seama ostenelilor, \u00een locul acelor roade nep\u0103tate \u00eei odr\u0103sle\u015fte unuia ca acesta trufia \u015fi \u00eenchipuirea de sine; iar aceste patimi, odr\u0103slind \u00een sufletele celor u\u015furatici ca o putreziciune, stric\u0103 \u015fi pierd sufletele.<\/p>\n

Deci ce trebuie s\u0103 fac\u0103 cel ce vie\u0163uie\u015fte lui Dumnezeu \u015fi n\u0103dejdii \u00een El? S\u0103 rabde nevoin\u0163ele pentru virtute cu pl\u0103cere, iar izb\u0103virea sufletului de patimi \u015fi urcu\u015ful spre v\u00e2rful virtu\u0163ilor \u015fi n\u0103dejdea des\u0103v\u00e2r\u015firii s\u0103 \u015fi-o pun\u0103 \u00een Acela, crez\u00e2nd \u00een iubirea Lui de oameni. C\u0103ci, preg\u0103tindu-se \u015fi bucur\u00e2ndu-se de harul Celui \u00een care crede, alearg\u0103 f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, dispre\u0163uind r\u0103utatea vr\u0103jma\u015fului, ca unul ce e str\u0103in de acela \u015fi izb\u0103vit de patimile din partea lui, prin harul lui Hristos.<\/p>\n

C\u0103ci precum cei ce prin lenevire \u00een cele bune aduc patimile cele rele \u00een firea lor \u015fi petrec\u00e2nd \u00een ele le s\u0103v\u00e2r\u015fesc cu bucurie \u015fi u\u015for, secer\u00e2nd, ca un fel de dulcea\u0163\u0103 fireasc\u0103 \u015fi proprie, l\u0103comia, pizma, curvia \u015fi celelalte p\u0103r\u0163i ale r\u0103ut\u0103\u0163ii vr\u0103jma\u015fe, a\u015fa lucr\u0103torii lui Hristos \u015fi ai adev\u0103rului primind, prin credin\u0163\u0103 \u015fi prin ostenelile virtu\u0163ii, bun\u0103t\u0103\u0163ile cele mai presus de firea lor, culeg din harul Duhului, cu o pl\u0103cere negr\u0103it\u0103, ca pe ni\u015fte roduri, \u015fi \u00eemplinesc f\u0103r\u0103 osteneal\u0103 iubirea cea neviclean\u0103 \u015fi neschimb\u0103cioas\u0103, credin\u0163a neclintit\u0103, pacea necl\u0103tinat\u0103, bun\u0103tatea adev\u0103rat\u0103 \u015fi toate celelalte, prin care sufletul, ajung\u00e2nd mai mare ca sine \u015fi mai puternic ca r\u0103utatea vr\u0103jma\u015fului, se \u00eembie pe sine loca\u015f curat Duhului cel \u00eenchinat \u015fi sf\u00e2nt, de la Care prime\u015fte pacea nemuritoare a lui Hristos, unindu-se prin ea cu El \u015fi lipindu-se de Domnul. Iar primind harul Duhului \u015fi lipindu-se de El \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-se un duh cu El, sufletul nu \u00eempline\u015fte numai faptele virtu\u0163ii sale cu u\u015furin\u0163\u0103, nemaiav\u00e2nd s\u0103 lupte cu vr\u0103jma\u015ful, prin faptul c\u0103 e mai mare ca uneltirea lui, ci, ceea ce e mai mare ca toate, prime\u015fte \u00een sine patimile M\u00e2ntuitorului \u015fi se desfat\u0103 de acestea mai mult dec\u00e2t iubitorii vie\u0163ii acesteia de cinstirile \u015fi sl\u0103virile \u015fi st\u0103p\u00e2nirile primite de la oameni. C\u0103ci pentru cre\u015ftinul care a \u00eenaintat prin bun\u0103-vie\u0163uire \u015fi prin darul Duhului la m\u0103sura v\u00e2rstei duhovnice\u015fti a harului dat lui, e o slav\u0103 \u015fi o desf\u0103tare \u015fi o bucurie mai mare dec\u00e2t orice pl\u0103cere s\u0103 fie ur\u00e2t pentru Hristos, s\u0103 fie prigonit pentru El, s\u0103 rabde orice ocar\u0103 \u015fi ru\u015fine pentru credin\u0163a \u00een Dumnezeu. C\u0103ci toat\u0103 ocara \u015fi b\u0103t\u0103ile \u015fi prigonirile \u015fi celelalte p\u0103timiri, p\u00e2n\u0103 la cruce, toate sunt desf\u0103tare \u015fi odihn\u0103 \u015fi arvun\u0103 a comorilor cere\u015fti, odat\u0103 ce ele dau unuia ca acesta toat\u0103 n\u0103dejdea \u00een \u00eenvierea \u015fi \u00een bun\u0103t\u0103\u0163ile viitoare. C\u0103ci zice: „Ferici\u0163i ve\u0163i fi c\u00e2nd v\u0103 vor oc\u0103r\u00ee pe voi \u015fi v\u0103 vor prigoni to\u0163i oamenii \u015fi vor zice tot cuv\u00e2ntul r\u0103u \u00eempotriva voastr\u0103, min\u0163ind pentru Mine. Bucura\u0163i-v\u0103 \u015fi v\u0103 veseli\u0163i c\u0103 plata voastr\u0103 mult\u0103 este \u00een ceruri” (Mt. 5, 11-12; Lc. 6, 22-23). Iar Apostolul zice: „Nu numai r\u0103bd\u0103m, ci ne \u015fi l\u0103ud\u0103m \u00eentru necazuri” (Rom. 5, 3). \u015ei \u00een alt\u0103 parte: „Deci cu dulcea\u0163\u0103 m\u0103 voi l\u0103uda \u00eentru neputin\u0163ele mele, ca puterea lui Hristos s\u0103 se s\u0103l\u0103\u015fluiasc\u0103 \u00eentru mine. Pentru aceea m\u0103 bucur \u00eentru neputin\u0163e, \u00een oc\u0103ri, \u00een nevoi, \u00een \u00eenchisori. C\u0103ci c\u00e2nd sunt slab atunci sunt tare” (I Cor. 12, 9-10). \u015ei iar\u0103\u015fi: „Ca slujitori ai lui Dumnezeu \u00eentru r\u0103bdare mult\u0103” (II Cor. 6, 4).<\/p>\n

C\u0103ci \u00eensu\u015fi harul Sf\u00e2ntului Duh, st\u0103p\u00e2nind peste tot sufletul \u015fi umpl\u00e2nd loca\u015ful lui de veselie \u015fi de putere, face sufletului dulci p\u0103timirile prin n\u0103dejdea celor viitoare \u015fi omoar\u0103 (cople\u015fe\u015fte) sim\u0163irea durerii prezente.<\/p>\n

Deci a\u015fa s\u0103 vie\u0163ui\u0163i ca unii ce ave\u0163i s\u0103 urca\u0163i astfel, prin \u00eempreuna-lucrare a Duhului, la puterea \u015fi slava cea \u00eenalt\u0103, r\u0103bd\u00e2nd toat\u0103 osteneala cu bucurie, ca s\u0103 v\u0103 ar\u0103ta\u0163i vrednici de venirea \u00een voi a Sf\u00e2ntului Duh \u015fi a mo\u015ftenirii lui Hristos, netrufindu-v\u0103, nici mole\u015findu-v\u0103 din lene, ca s\u0103 nu c\u0103de\u0163i nici voi \u015fi s\u0103 nu v\u0103 face\u0163i nici altora pricin\u0103 de p\u0103c\u0103tuire. Iar dac\u0103 unii, neav\u00e2nd \u00eenc\u0103 t\u0103ria rug\u0103ciunii de v\u00e2rf, nici s\u00e2rguin\u0163a \u015fi puterea cerut\u0103 de ea, r\u0103m\u00e2n mai prejos de aceast\u0103 virtute, s\u0103 \u00eemplineasc\u0103, dup\u0103 putere, ascultarea \u00een altele, slujind din toat\u0103 inima, lucr\u00e2nd cu s\u00e2rguin\u0163a, slujind cu pl\u0103cere, nu pentru r\u0103splata cinstirii, nici pentru slava omeneasc\u0103, nici sl\u0103bind \u00een osteneal\u0103, datorit\u0103 mole\u015felii \u015fi tr\u00e2nd\u0103viei, nici ca slujind trupurilor \u015fi sufletelor str\u0103ine, ci ca slujind robilor lui Hristos, celor l\u0103untrici nou\u0103, ca lucrul lor s\u0103 se arate Domnului curat \u015fi neviclean. Nimeni s\u0103 nu se dea \u00eenapoi de la s\u00e2rguin\u0163a \u00een fapte bune, ca neav\u00e2nd puterea s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 cele ce m\u00e2ntuiesc sufletul. C\u0103ci Dumnezeu nu porunce\u015fte nimic ce nu e cu putin\u0163\u0103 robilor S\u0103i, ci a ar\u0103tat iubirea \u015fi bun\u0103tatea dumnezeirii Sale a\u015fa de rev\u0103rsat\u0103 \u015fi de bogat\u0103 peste to\u0163i, c\u0103 fiec\u0103ruia \u00eei d\u0103ruie\u015fte puterea s\u0103 fac\u0103, dup\u0103 voia lui, vreun bine \u015fi ca nimeni din cei ce au s\u00e2rguin\u0163\u0103 s\u0103 nu fie lipsit de puterea de a se m\u00e2ntui. C\u0103ci zice: „Cel ce adap\u0103 numai cu un pahar de ap\u0103 pe cineva \u00een nume de ucenic, amin zic vou\u0103, c\u0103 nu va pierde plata lui” (Mt. 10, 42; Mc. 9, 41 ).<\/p>\n

Unde e mai mult\u0103 putere, ca \u00een aceast\u0103 porunc\u0103? Unui pahar de ap\u0103 \u00eei urmeaz\u0103 r\u0103splata cereasc\u0103. Ia seama la nem\u0103rginirea iubirii de oameni. „\u00centruc\u00e2t a\u0163i f\u0103cut, zice, unuia din ace\u015ftia, Mie a\u0163i f\u0103cut” (Mt. 25, 46). Porunca e mic\u0103, iar c\u00e2\u015ftigul ascult\u0103rii e mare \u015fi r\u0103splata de la Dumnezeu, bogat\u0103. Deci nimic nu cere peste putere, ci fie c\u0103 faci un lucru mic, fie unul mare, \u00ee\u0163i vine ca urmare r\u0103splata dup\u0103 hot\u0103r\u00e2rea aleas\u0103. Dac\u0103 e \u00een numele \u015fi din frica de Dumnezeu, \u00ee\u0163i vine un dar de ner\u0103pit. Iar dac\u0103 e spre ar\u0103tare \u015fi pentru slava de la oameni, auzi pe Domnul \u00eensu\u015fi jur\u00e2ndu-Se: „Amin zic vou\u0103, c\u0103 \u00ee\u015fi vor lua plata lor” (Mt. 6, 2; 5, 16). Deci ca s\u0103 nu p\u0103\u0163im aceasta, porunce\u015fte ucenicilor \u015fi prin ei \u015fi nou\u0103: „Lua\u0163i seama s\u0103 nu face\u0163i milostenia voastr\u0103, sau rug\u0103ciunea, sau postul \u00eenaintea oamenilor. Iar de nu, nu ve\u0163i avea plata voastr\u0103 de la Tat\u0103l vostru cel din ceruri” (Mt. 6, 1 urm.). Astfel porunce\u015fte s\u0103 ne \u00eentoarcem \u015fi s\u0103 fugim de „mor\u0163ii ace\u015ftia” \u015fi de laudele mor\u0163ilor \u015fi de slava ce se ve\u015fteje\u015fte \u015fi trece \u015fi s\u0103 o c\u0103ut\u0103m numai pe aceea, a c\u0103rei frumuse\u0163e nu se poate descrie \u015fi a c\u0103rei margine nu se poate afla; prin care s\u0103 putem sl\u0103vi \u015fi noi pe Tat\u0103l \u015fi pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sf\u00e2ntul Grigorie, episcopul Nyssei Dac\u0103 \u015fi-a desp\u0103r\u0163it cineva pu\u0163in cugetarea de trup \u015fi de robia patimilor \u015fi s-a eliberat de ne\u00een\u0163elepciune \u015fi-\u015fi prive\u015fte sufletul cu un g\u00e2nd neviclean \u015fi sincer, va vedea \u00een chip curat \u00een firea acestuia iubirea lui Dumnezeu cea c\u0103tre noi \u015fi scopul pentru care ne-a zidit. C\u0103ci va afla, privind \u00een <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[34],"tags":[],"class_list":["post-11962","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cuvinte-de-invatatura"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11962","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11962"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11962\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}