{"id":12386,"date":"2025-10-20T19:22:10","date_gmt":"2025-10-20T22:22:10","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=12386"},"modified":"2025-10-25T14:47:17","modified_gmt":"2025-10-25T17:47:17","slug":"sfintii-cuviosi-marturisitori-visarion-sofronie-si-sf-mucenic-oprea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/sfintii-cuviosi-marturisitori-visarion-sofronie-si-sf-mucenic-oprea\/","title":{"rendered":"Sfin\u0163ii Cuvio\u015fi M\u0103rturisitori Visarion, Sofronie \u015fi Sf\u00e2ntul Mucenic Oprea"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Sf\u00e2ntul Visarion M\u0103rturisitorul<\/strong><\/em>
\nMi\u015fcarea rom\u00e2neasc\u0103 de la 1744 din Transilvania \u015fi din Banat, dezl\u0103n\u0163uit\u0103 de propov\u0103duirea C\u0103lug\u0103rului Visarion, apare \u00een perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate na\u0163ional\u0103 \u015fi religioas\u0103, pentru dreptate \u015fi omenie. Cuv\u00e2ntul s\u0103u simplu, spus cu suflet deschis, e sc\u00e2nteia care r\u0103scole\u015fte ad\u00e2nc con\u015ftiin\u0163a maselor \u015fi z\u0103d\u0103rnice\u015fte \u00een c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenf\u0103ptuirile unei jum\u0103t\u0103\u0163i de veac de silnicii. S-a v\u0103dit \u00eenc\u0103 o dat\u0103 atunci c\u0103 Ortodoxia rom\u00e2neasc\u0103 este una cu aspira\u0163iile \u00eentregului neam, iar ap\u0103rarea credin\u0163ei \u00eenseamn\u0103 p\u0103strarea fiin\u0163ei na\u0163ionale.<\/p>\n

\u00cen aceste vremi de suferin\u0163\u0103 pentru rom\u00e2nii din vestul Carpa\u0163ilor, c\u00e2nd credin\u0163a lor, singurul bun ce le mai r\u0103m\u0103sese, era primejduit\u0103, \u00een numele ei vine C\u0103lug\u0103rul Visarion, expresie a solidarit\u0103\u0163ii ortodoxe, a colabor\u0103rii \u00eentru ap\u0103rare, precum \u015fi a luptei \u00eempotriva asupririi (1).<\/p>\n

Din actul de legitimare \u015fi c\u0103l\u0103torie primit de la Patriarhul Bisericii s\u00e2rbe, Arsenie Ioanovici \u015eakabent, la 13 februarie 1742, reiese c\u0103 Visarion s-a n\u0103scut \u00een districtul Maidan din Bosnia, tat\u0103l s\u0103u numindu-se Maxim, iar mama Maria, stabili\u0163i apoi, \u00een Kostaini\u0163a din Croa\u0163ia (2). Alte informa\u0163ii \u00eel consider\u0103 originar din Bolovar, dioceza Pakra\u0163ului, unde l-a \u00eent\u00e2lnit episcopul Pavel Nenadovici ca vie\u0163uitor \u00eentr-o pe\u015fter\u0103, s\u0103v\u00e2r\u015fitor de minuni fiind prin t\u0103ria credin\u0163ei sale. Chemat de patriarh a venit la Carlov\u0103\u0163. Acolo l-a cunoscut episcopul de mai t\u00e2rziu, Vichentie Popovici. Din relatarea pe care a f\u0103cut-o protopopului Mehadiei, Nicolae Stoica de Ha\u0163eg (1751-1833), consemnat\u0103 \u00een cronica sa (3), afl\u0103m c\u0103 avea \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare de ascet, \u00eembr\u0103cat foarte modest \u015fi era \u00een mare cinste \u00een fa\u0163a patriarhului. Episcopul Inocen\u0163iu Micu Klein, care 1-a \u00eent\u00e2lnit \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri, \u00eei face urm\u0103torul portret: \u201eOm au fost de mijloc la stat sihastru acesta, cu barb\u0103 mic\u0103, negru la fa\u0163\u0103 \u015fi perit\u201d (4). Preotul Atanasie Stoica din Mehadia, el \u00eensu\u015fi \u00eentre cei mul\u0163i care-l \u00eenso\u0163eau pe Visarion \u00een p\u0103r\u0163ile Ha\u0163egului, l-a v\u0103zut \u201ecu o ras\u0103 c\u00e2rpit\u0103, \u00een opinci, f\u0103r\u0103 de obiele, cu c\u0103ciul\u0103 c\u0103lug\u0103reasc\u0103 plo\u015ftit\u0103, c\u0103runt \u015fi sl\u0103bit\u201d (5).<\/p>\n

A fost tuns \u00een monahism \u00een m\u0103n\u0103stirea Sf\u00e2ntul Sava de c\u0103tre Patriarhul Ierusalimului, \u00een 1738 (6), primind numele de Visarion. Ajunge la Athos \u015fi \u00eenapoindu-se \u00een Serbia \u00een 1742 e primit \u00een m\u0103n\u0103stirea Pakra. Vorbea limba s\u00e2rb\u0103, probabil \u015fi greac\u0103. Atanasie Stoica, cel care l-a ascultat, spune c\u0103 \u201e\u015ftia ceva rom\u00e2ne\u015fte, c\u0103 au fost vr-un an \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103\u201d (7), fapt ce confirm\u0103 organizarea ac\u0163iunii sale de mai t\u00e2rziu \u015fi \u00eempreun\u0103-lucrarea ortodox\u0103.<\/p>\n

L-a chemat Nicolae Sarai-Tiurcia (cojocaru) \u015fi, dup\u0103 propria sa m\u0103rturisire, \u00een 1744 avea 30 de ani. Potrivit declara\u0163iei pe care o face la interogatoriul de la Sibiu din 27 aprilie 1744, a plecat de la m\u0103n\u0103stirea Pakra la Carlov\u0103\u0163 \u00een prima jum\u0103tate a lunii ianuarie din acela\u015fi an \u015fi, dup\u0103 o \u00eentrevedere cu patriarhul, \u00ee\u015fi continu\u0103 drumul, ajunge la Timi\u015foara, trece pe la m\u0103n\u0103stirile din Banat, z\u0103bove\u015fte pu\u0163in la Hodo\u015f-Bodrog \u015fi se opre\u015fte la Lipova (8) pe la \u00eenceputul lunii martie. Protopopul Nicolae Stoica a consemnat spusele martorilor \u015fi ale tat\u0103lui s\u0103u, privind c\u0103l\u0103toria: \u201enorod din Mehadia, Ru\u015fava (Or\u015fova) \u015fi din sate a-l vedea \u015fi a-i blagoslovi au alergat, pi la Timi\u015foara p\u0103n la Lipova l-au petrecut ca pre un sf\u00e2nt… prin Vinga la Pacra\u0163i pust\u0103, 3000 de \u0163\u0103rani cu coas\u0103le a cosi veni\u0163i, tot ciopoar\u0103 nainte alerg\u00e2nd, coas\u0103le lep\u0103d\u00e2nd, nainte \u00eengenunchea, s\u0103 \u00eenchina, \u00eei blagoslovea, m\u00e2nile \u00eei s\u0103ruta \u015fi iar fuga cu coas\u0103le nainte alerga, p\u0103n la Lipova\u201d (9).<\/p>\n

Alegerea acestui centru rom\u00e2nesc cu str\u0103vechi tradi\u0163ii ortodoxe, cu meseria\u015fi vesti\u0163i \u015fi cu o via\u0163\u0103 comercial\u0103 intens\u0103, a fost bine g\u00e2ndit\u0103. Spre el au gravitat p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu p\u0103r\u0163ile ar\u0103dene, b\u0103n\u0103\u0163ene \u015fi bihorene, atunci supuse presiunilor pentru unia\u0163ie. Era deci locul cel mai potrivit vestirii cuv\u00e2ntului r\u0103scolitor, iar \u00een apropiere se aflau episcopii din Timi\u015foara \u015fi din Arad. Pe colina de la marginea ora\u015fului, Visarion ridic\u0103 o cruce de lemn ce se p\u0103streaz\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u00een una din absidele exterioare ale bisericii istorice din Lipova. L\u00e2ng\u0103 cruce a ap\u0103rut un izvor, r\u0103mas \u00een amintirea localnicilor cu denumirea \u201eIzvorul Sf\u00e2ntului\u201d (10). Cronicarul relateaz\u0103: \u201e\u00cen Lipova mai \u015fez\u00e2nd, o cruce mare de lemn or f\u0103cut-o cu el \u015fi pe o coast\u0103 de deal s\u0103p\u00e2nd groapa au \u00eenfipt-o, ap\u0103 de supt cruce au f\u00e2nt\u00e2nit \u015fi multe boale au t\u0103m\u0103duit\u201d (11).<\/p>\n

De l\u00e2ng\u0103 cruce, ajutat adesea pentru mai buna \u00een\u0163elegere a cuv\u00e2ntului de comercian\u0163ii Dima, Gavril \u015fi de George Nicolae, \u015fi ei p\u0103timitori, Visarion vorbe\u015fte conving\u0103tor mul\u0163imii. \u00cen documentata sa istorie (12), George Bari\u0163iu remarc\u0103: \u201eEl \u00eens\u0103 nici nu sim\u0163ea trebuin\u0163a de a \u00eentinde vorba mult\u0103 \u015fi a \u0163inea prele-geri de dogmatic\u0103, precum f\u0103ceau iezui\u0163ii. Prin cuvinte scurte, dar sp\u0103im\u00eent\u0103toare… \u015ftiu s\u0103 bage \u00een fiori pe miriadele de oameni. Vai de capul vostru, a\u0163i v\u00e2ndut sufletele voastre; dezlegarea mor\u0163ilor vo\u015ftri nu e dezlegare, ci os\u00e2nd\u0103; parastase, pomeni \u015fi s\u0103rindare le-a\u0163i pl\u0103tit cu totul \u00een de\u015fert la popi nelegiui\u0163i, la popi nepopi; baptismul (Botezul) pruncilor vo\u015ftri, nelegiuit; de ace\u015ftia \u00eel doare pe el mai mult\u201d.<\/p>\n

Sunt pu\u0163ine crucile care au adunat \u00een jurul lor at\u00e2\u0163ia credincio\u015fi \u015fi au rev\u0103rsat at\u00e2ta t\u0103rie, at\u00e2ta rezisten\u0163\u0103 \u00eentru ap\u0103rarea fiin\u0163ei neamului \u015fi a credin\u0163ei, precum a fost modesta cruce de lemn de la Lipova. \u015ei tot pu\u0163ine sunt cele ce au prilejuit at\u00e2tea \u00eengrijor\u0103ri unei cur\u0163i imperiale \u015fi unei \u00eentregi or\u00e2nduiri de stat. Visarion a plecat din Lipova, dar pelerinii vor continua \u00eenc\u0103 mult timp s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea lini\u015ftea \u015fi \u00eencrederea \u00een mai bine. Aceast\u0103 cruce a r\u0103mas un simbol al vrerilor de dreptate \u015fi de libertate.<\/p>\n

Consiliul de r\u0103zboi imperial \u00ee\u015fi exprima, \u00een 24 iunie 1744, \u00eengrijorarea c\u0103 pelerinajele la cruce pot provoca tulbur\u0103ri (13). Consiliul locotenen\u0163ial din Pojon, prin ordinul din august, p\u0103strat \u00een arhiva din Arad, confirm\u0103 c\u0103 la crucea a\u015fezat\u0103 l\u00e2ng\u0103 Lipova, pentru stricarea unia\u0163iei \u00een Banat, veneau mul\u0163imi din toate p\u0103r\u0163ile, c\u0103 activau \u00een acest sens c\u0103lug\u0103ri veni\u0163i de peste mun\u0163i \u015fi de aceea dispune arestarea lor. La 9 ianuarie 1745, congrega\u0163ia Zarandului \u00ee\u015fi exprima revolta fa\u0163\u0103 de men\u0163inerea crucii la care mergeau foarte mul\u0163i credincio\u015fi din regiune, iar \u00een mai, din acela\u015fi an, congrega\u0163ia comitatului Arad ordon\u0103 organelor \u00een subordine s\u0103 vesteasc\u0103 \u00een \u00eentregul comitat aplicarea a 100 de lovituri de bici celor ce vor trece Mure\u015ful la cruce, precum \u015fi cazurilor de recidiv\u0103, \u00eempreun\u0103 cu o amend\u0103 de 12 florini renani (14). Conducerea administrativ\u0103 din Timi\u015foara ordon\u0103 oficiului districtual din Lipova s\u0103 distrug\u0103 toate construc\u0163iile ridicate \u00een apropierea crucii pentru ad\u0103postirea pelerinilor, spre a evita tumultul, dar s\u0103 lase neatins\u0103 crucea; raportul din 14 septembrie anun\u0163a executarea ordinului. Dup\u0103 doi ani de la a\u015fezarea crucii, se raporteaz\u0103 din Lipova c\u0103 vin aici zilnic numero\u015fi pelerini \u015fi c\u0103 mul\u0163imea celor din Banat, din nordul Mure\u015fului, din Cri\u015fana, e \u00een cre\u015ftere (15). Se iau m\u0103suri restrictive \u00eempotriva preo\u0163ilor \u015fi sunt urm\u0103ri\u0163i c\u0103lug\u0103rii, \u00eendeosebi cei veni\u0163i din Muntenia \u015fi din Moldova, o repetare a obi\u015fnuitelor ordine date \u00een acest scop.<\/p>\n

\u00cen ziua de 29 mai 1744, administra\u0163ia militar\u0103 din Timi\u015foara ordon\u0103 aceluia\u015fi oficiu districtual din Lipova s\u0103 aresteze pe Eremitul Visarion, iar dac\u0103 e plecat, s\u0103-l caute. Se r\u0103spunde abia \u00een ziua de 21 iunie c\u0103 la Dobra au fost arestate trei persoane din localitate, ce l-au \u00eenso\u0163it pe Visarion, care se afl\u0103 de 12 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Transilvania (16). Conducerea militar\u0103 din Timi\u015foara, dup\u0103 r\u0103scoala din 1737-1739, a acceptat tacit mi\u015fcarea pa\u015fnic\u0103 de team\u0103 c\u0103 interven\u0163ia ar dezl\u0103n\u0163ui o nou\u0103 ridicare a maselor, limit\u00e2ndu-se la m\u0103suri de prevenire a tumultului \u015fi, ca atare, de\u015fi foarte bine informat\u0103, emite dispozi\u0163ia dup\u0103 mult timp de la plecarea C\u0103lug\u0103rului Visarion. La 11 aprilie, acesta era la marginea estic\u0103 a Banatului, \u00een Capolna\u015f, din apropierea F\u0103getului.<\/p>\n

De acolo, obercnezul (primarul \u015fef al regiunii) Petcu, precum consemneaz\u0103 episcopul Inocen\u0163iu Micu Klein, \u00een traducerea lui Petru Maior (17), \u201etrimis\u0103 \u00een Dobra (or\u0103\u015fel la intrarea \u00een Transilvania) la vice-ductorul Ioan L\u0103dariu, \u00een care se scria c\u0103 dup\u0103 dou\u0103, trei ceasuri (\u00een aceea\u015fi zi) va se vin\u0103 acolo un si-hastru, c\u0103ruia numai s\u0103la\u015f s\u0103-i r\u00e2nduiasc\u0103, c\u0103 de altele nu are lips\u0103, \u015fi s\u0103 spun\u0103 protopopului locului (unit), ca s\u0103 ias\u0103 cu litie \u00eenaintea sihastrului \u015fi a\u015fa s\u0103-l petreac\u0103… \u00centr-aceea veni sihastrul de mul\u0163i c\u0103l\u0103re\u0163i \u00eencungiurat \u015fi intr\u00e2nd \u00een s\u0103la\u015ful r\u00e2nduit, mul\u0163i din popor s\u0103 adunar\u0103 acolo a-i s\u0103ruta picioarele \u015fi m\u00e2nile\u201d.<\/p>\n

La 12 aprilie, zi de Duminic\u0103, Visarion pleac\u0103 la Deva, urmat de \u201ecetele c\u0103l\u0103re\u0163e numeroase ale b\u0103n\u0103\u0163enilor \u015fi doroban\u0163ilor, \u00eenc\u0103 \u015fi de c\u00e2\u0163iva cavaleri\u015fti din regimentul cesaro-regesc care purta numele proprietarului s\u0103u, contele Springer; iar mo\u015fii no\u015ftri ne spuneau, din c\u00e2te aflar\u0103 de la p\u0103rin\u0163ii lor, c\u0103 la trecerea lui Visarion prin acel comitat al Hunedoarei, dreg\u0103torii comitatului, fire\u015fte mai mul\u0163i calvini, au provocat pe oameni ca s\u0103 iese cu ramuri verzi \u00eentru \u00eent\u00e2mpinarea sf\u00e2ntului profetului, care duce via\u0163\u0103 \u00eengereasc\u0103… Ajuns \u00een Deva… afl\u0103 sihastrul un loc foarte acomodat spre a combate uniunea cu Roma \u00een cuvinte c\u00e2t mai tari, pe care un pop\u0103 neunit le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea poporului rom\u00e2nesc\u201d (18).<\/p>\n

Atanasie Stoica, aflat \u00eentre cei mul\u0163i care-l \u00eenso\u0163eau, \u00eentrege\u015fte descrierea prin condeiul protopopului Nicolae Stoica (19): \u201eAcu de la Hunedoara, \u00een \u0163ara Ha\u0163egului intr\u00e2nd, oamenii la el s\u0103 adun\u0103. Mai v\u00e2rtos v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu m\u00e2nc\u0103, nu bea dec\u00e2t dup\u0103 ameazi la chindie… \u00eei ziser\u0103 sf\u00e2ntu Nichita sau Nicodim. Adun\u00e2ndu-se \u00eent\u00e2i sute, apoi \u015fi mii de oameni la el, c\u00e2t putea, ce \u015ftia, \u00eenv\u0103\u0163a… Spun\u00e2nd \u00een tot Ardealul c\u0103-i sf\u00e2ntu \u00een Ardeal, mii de oameni \u015fi copii \u00eel petrecea, fl\u0103m\u00e2nzi cu el umbla \u015fi ce zicea as-culta… legea pravoslavnic\u0103, dar nu a papii, s\u0103 \u0163in\u0103, la el \u015fi domni a-l vedea venea…\u201d.<\/p>\n

Din Deva se opre\u015fte la Or\u0103\u015ftie \u015fi, \u00eenso\u0163it de mul\u0163imi, ajunge la S\u0103li\u015ftea Sibiului, unde petrece c\u00e2teva zile, cuv\u00e2ntul s\u0103u readuc\u00e2nd la Ortodoxie acest puternic centru rom\u00e2nesc. Contemporanii evenimentului au l\u0103sat amintirea altui moment din aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie (20): \u201eCarea auzind episcopul uni\u0163ilor Ioan (Inochentie Klein, liber baro, rum\u00e2n), viind a-1 vedea cine-i \u015fi ce vorbe\u015fte, \u00eel afl\u0103 \u00een mijlocul mul\u0163imii \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd. \u015ei episcopu i-a zis: \u201eTu, ursule din mun\u0163i, ce ai c\u0103utat aicea vei afla, eu te voi \u00eenv\u0103\u0163a! Ce turburi cre\u015ftinii, turma mea?\u201d C\u0103lug\u0103rul au zis: \u201eM\u0103car zici mie ursu, eu nu sunt, dar tu e\u015fti r\u0103u lup supt pele de oaie \u015fi m\u00e2nci oile\u201d. \u015ei zic\u00e2ndu-i vl\u0103dica c\u0103-i c\u0103ine spurcat, \u00eencepur\u0103 oamenii a sudui pre v\u0103ldica de suflet, de lege. \u201e\u00cend\u0103r\u0103t de aici, c\u0103 aici cu petri te ucidem \u015fi te m\u00e2nc\u0103 c\u00e2nii. S\u0103 \u015ftii c\u0103 nu ne scapi\u201d. Episcopu, suindu-s\u0103 \u00een hindeu cu 6 cai, acas\u0103 \u00een Fogara\u015f au fugit, cu expres la gubernium au \u00een\u015ftiin\u0163at ce s-au \u00eent\u00e2mplat, \u00een ce chip pre c\u0103lug\u0103rul din Ardeal s\u0103-l scoat\u0103\u201d. George Bari\u0163iu consider\u0103 c\u0103 scena s-a petrecut \u00een alte \u00eemprejur\u0103ri (21).<\/p>\n

\u00cen drumul de la S\u0103li\u015fte spre Sibiu a fost arestat la 26 aprilie \u015fi \u00eenchis la Sibiu, \u00een strada Cisn\u0103diei, mutat, de teama mi\u015fc\u0103rilor suspecte ale rom\u00e2nilor, \u00een strada Iernii. \u00cen ziua urm\u0103toare, din ordinul comandantului general al Transilvaniei, contele Czernin, \u015fi \u00een prezen\u0163a episcopului Inocen\u0163iu Micu Klein, Visarion a fost supus unui interogatoriu ce cuprinde 44 de \u00eentreb\u0103ri, la care a r\u0103spuns prudent, iar la insisten\u0163ele comisiei privind scopul misiunii sale \u015fi cine i-a \u00eencredin\u0163at-o, a spus c\u0103 e trimisul Domnului. N-a ezitat totu\u015fi s\u0103 afirme c\u0103 uni\u0163ii au dou\u0103 religii \u015fi nu \u0163in nici una (22).<\/p>\n

De la Sibiu, Visarion a fost dus la Alba-Iulia, la Deva, apoi la Timi\u015foara unde i s-a luat un nou interogatoriu \u015fi, \u00een mare tain\u0103, sub escort\u0103, la Viena. Informa\u0163iile documentare \u00eenceteaz\u0103, dar s-a afirmat c\u0103 la interven\u0163ia ministrului plenipoten\u0163iar rus la Viena, ar fi fost eliberat \u015fi trimis \u00een Rusia (23). Protopopul Nicolae Stoica red\u0103 spusele c\u0103pitanului Vuc Piscevici, cons\u0103tean cu \u201eNicola Tiurcia ce au fost ca sf\u00e2nt de viu\u201d, cu care s-a \u00eent\u00e2lnit la Verona, c\u00e2nd era escortat spre Viena, o scen\u0103 impresionant redat\u0103 (24).<\/p>\n

Enervarea produs\u0103 la curtea din Viena dep\u0103\u015fe\u015fte obi\u015fnuitele limite, \u015fi, dup\u0103 arestarea lui Visarion, consiliul de r\u0103zboi imperial trimite \u00een 24 iunie 1744 o scrisoare Patriarhului s\u00e2rb Arsenie, prin care dispune s\u0103 justifice trimiterea sa \u00een Transilvania. Visarion e acuzat c\u0103 a ridicat o cruce la Lipova, a organizat acolo un pelerinaj, a predicat \u00eendeplinind \u00eendatoriri ce revin misionarilor. A trecut apoi \u00een Transilvania, unde a cutezat s\u0103 desf\u0103\u015foare acelea\u015fi activit\u0103\u0163i, cauz\u00e2nd tot felul de dezbin\u0103ri \u015fi ne\u00een\u0163elegeri \u00eentre uni\u0163i \u015fi adversarii lor. Acestea, precum \u015fi necesitatea \u00eenl\u0103tur\u0103rii urm\u0103rilor mai grave, au determinat arestarea sa. Cere patriarhului s\u0103 r\u0103spund\u0103 dac\u0103 i-a dat pa\u015faport, scrisoare de recomandare, dac\u0103 l-a trimis ca misionar sau \u00een alt scop \u015fi dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u00eei vor urma al\u0163i misionari spre a dezbina pe uni\u0163i de Biserica Catolic\u0103, pentru a-i readuce la vechea lor credin\u0163\u0103. Recurg\u00e2nd la amenin\u0163\u0103ri \u015fi neg\u00e2ndu-i dreptul de a or\u00e2ndui astfel de misiuni f\u0103r\u0103 \u00eencuviin\u0163area Vienei, \u00eei interzice s\u0103 trimit\u0103 \u00een viitor misionari.<\/p>\n

Patriarhul r\u0103spunde cu demnitate, dup\u0103 dou\u0103 luni, la 26 august. Declar\u0103 c\u0103 a dat C\u0103lug\u0103rului Visarion men\u0163ionatele acte ca dovezi pentru credincio\u015fii ce-i ofer\u0103 daruri de milostenie, precum \u015fi dezlegarea s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u00eentre credincio\u015fii ortodoc\u015fi. Nu i-a \u00eencredin\u0163at nici o \u00eendato-rire misionar\u0103, aceasta \u00eensemn\u00e2nd c\u00e2\u015ftigarea de aderen\u0163i \u00een detrimentul altei credin\u0163e, dar dac\u0103 a s\u0103v\u00e2r\u015fit aceast\u0103 \u00eenc\u0103lcare a \u00eendatoririlor sale, el, patriarhul, e competent s\u0103-l judece \u015fi s\u0103-l pedepseasc\u0103. Din informa\u0163iile pe care le-a cules, rezult\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 Visarion nu a predicat pentru a converti apartenen\u0163ii altei credin\u0163e, ci numai pentru ap\u0103rarea credin\u0163ei ortodoxe. Dac\u0103 \u00eentre ascult\u0103tori s-au aflat persoane de alt\u0103 confesiune, – uni\u0163i -, vina apar\u0163ine acestora, iar nu lui Visarion, ei nesocotind dispozi\u0163iile Bisericii lor c\u00e2nd au asistat la propov\u0103duirea altei confesiuni. Proced\u00e2ndu-se a\u015fa cum s-a procedat, at\u00e2t preo\u0163imea ortodox\u0103 c\u00e2t \u015fi cea catolic\u0103 ar ajunge \u00een situa\u0163ia de a fi judecat\u0103, c\u00e2nd la predicile lor particip\u0103 \u015fi persoane de alt\u0103 credin\u0163\u0103, bine \u015ftiindu-se c\u0103 atunci c\u00e2nd se ap\u0103r\u0103 propria credin\u0163\u0103, cele str\u0103ine nu pot fi elogiate (25).<\/p>\n

Consiliul imperial de r\u0103zboi nu a mai r\u0103spuns \u015fi nici nu a aplicat sanc\u0163iuni patriarhului, dar \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza ordon\u0103 s\u0103 se ia cele mai drastice m\u0103suri \u00eempotriva rom\u00e2nilor ortodoc\u015fi din Transilvania, potrivnici catoliciz\u0103rii. Acestea au culminat cu ac\u0163iunea generalului Bukow, care \u00eencepe din 1761 \u015fi a pref\u0103cut \u00een cenu\u015f\u0103 bisericu\u0163ele de lemn, \u00een ruin\u0103 m\u0103n\u0103stirile de piatr\u0103 din Transilvania, a terorizat \u015fi masacrat popula\u0163ia, \u00eenscriind cele mai odioase pagini din istoria terorii religioase a provinciei (26).<\/p>\n

Consecin\u0163ele mi\u015fc\u0103rii declan\u015fate de C\u0103lug\u0103rul Visarion sunt de dimensiuni istorice. Se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentr-o succesiune \u015fi amploare ce nu mai contenesc, sporind \u00eengrijorarea cur\u0163ii vieneze, ce merge p\u00e2n\u0103 la obsesie. George Bari\u0163iu, de\u015fi v\u0103de\u015fte o anumit\u0103 atitudine fa\u0163\u0103 de mi\u015fcare, subliniaz\u0103: \u201e\u00een cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni a fost \u00een stare s\u0103 prefac\u0103 \u00een ruine un edificiu, la care propaganda catolic\u0103 \u00eencep\u00e2nd de la mitropolitul Teofil, ajutat cu tot zelul de c\u0103tre curtea imperial\u0103, lucrase peste cincizeci de ani cu perseveren\u0163\u0103 de fier, \u00eens\u0103 mai de multe ori cu mijloace foarte r\u0103u alese\u201d (27). Inocen\u0163iu Micu (Klein), lupt\u0103torul ne\u00eenfricat pentru cauza rom\u00e2neasc\u0103, jertf\u0103 a catolicismului, \u00eenl\u0103turat \u015fi sf\u00e2r\u015fit \u00een exil la Roma pe care a servit-o, rostea la deschiderea sinodului din 6 iulie 1744: \u201eNu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 to\u0163i \u015ftiu ce tulburare a pricinuit \u00een poporul nostru un c\u0103lug\u0103r care a \u00eenv\u0103\u0163at \u00een contra uni\u0163ilor. La \u00eendemnul lui, \u00een unele locuri, poporul nu merge la biseric\u0103, nu se serve\u015fte de preo\u0163ii uni\u0163i, mor\u0163ii \u015fi-i \u00eengroap\u0103 f\u0103r\u0103 prohod \u015fi f\u0103r\u0103 de m\u00e2ng\u00e2ierile duhovnice\u015fti, copiii \u015fi-i boteaz\u0103 prin femeile b\u0103tr\u00e2ne \u015fi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi alte daune spirituale de felul acesta\u201d (28). Petru Bod (1712-1769), preot reformat \u00een p\u0103r\u0163ile Alba-Iuliei, istoric (29), \u00eentrege\u015fte lapidar faptele: \u201eFaima c\u0103lug\u0103rului ori unde p\u0103trunde, \u00eenve\u015fm\u00e2ntat\u0103 ca de obicei \u00een legend\u0103, rom\u00e2nii se lap\u0103d\u0103 de unire. Evit\u00e2nd bisericile \u015fi preo\u0163ii lor uni\u0163i, refuz\u0103 s\u0103-\u015fi boteze \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eengroape copiii de ace\u015fti preo\u0163i. Ba se pl\u00e2ng \u015fi \u00ee\u015fi exprim\u0103 p\u0103rerea de r\u0103u c\u0103 de at\u00e2\u0163ia ani, sili\u0163i de uni\u0163i, s-au rugat \u015fi au f\u0103cut milostenii \u00een zadar. M\u00e2na\u0163i de un zel \u00eenfocat, s-au apucat \u00een unele locuri, dar mai ales \u00een comitatul Hunedoarei, sa fac\u0103 cur\u0103\u0163enie \u00een biserici \u015fi, alungind pe preo\u0163ii uni\u0163i, s\u0103pau vatra, apoi scoteau p\u0103m\u00e2ntul, sau aduc\u00e2nd ap\u0103 mult\u0103, sp\u0103lau vatra bisericilor\u201d.<\/p>\n

C\u0103rturarul uniat Samuil Micu (Klein), referindu-se la trecerea lui Visarion prin Transilvania \u201ec\u0103ruia \u00eei ie\u015fise vestea c\u0103 e sf\u00e2nt\u201d, scrie: \u201eAceasta tare au \u00eenfrico\u015fat pe rom\u00e2ni de c\u0103tre unire… destul c\u0103 oamenii din margine au r\u0103mas jum\u0103t\u0103\u0163i\u0163i \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi dup\u0103 patrusprezece ani, cu totul s-au f\u0103cut ne-uni\u0163i\u201d (30).<\/p>\n

Actele oficiale confirm\u0103 marea nelini\u015fte a domina\u0163iei str\u0103ine. Alarmat de amploarea pe care a luat-o mi\u015fcarea, clerul unit din Transilvania propune spre sf\u00e2r\u015fitul anului 1744, iar conducerea catolic\u0103 face unele ad\u0103ugiri \u015fi recomand\u0103 st\u0103ruitor propunerile \u00eemp\u0103r\u0103tesei Maria Tereza, formulate \u00een cinci puncte: a) emisarii ortodoc\u015fi din Muntenia \u015fi din Banat care au provocat r\u0103ul, preo\u0163i sau mireni, s\u0103 fie aresta\u0163i, judeca\u0163i \u015fi pedepsi\u0163i; b) ap\u0103r\u0103torii \u015fi sprijinitorii ac\u0163iunilor potrivnice unia\u0163iei s\u0103 fie pedepsi\u0163i cu asprime; c) c\u0103peteniile care au \u00eendemnat poporul s\u0103 se lepede de unirea cu Roma, au scos pe preo\u0163ii uni\u0163i din parohii \u015fi au oficiat servicii religioase, s\u0103 fie aresta\u0163i \u015fi \u00eendep\u0103rta\u0163i dup\u0103 cuviin\u0163\u0103; d) aderen\u0163ii lor s\u0103 fie \u00eempov\u0103ra\u0163i cu cele mai grele sarcini publice; e) militarii de la grani\u0163\u0103 \u015fi func\u0163ionarii v\u0103milor s\u0103 supravegheze cu toat\u0103 responsabilitatea, ca s\u0103 nu se strecoare nici c\u0103r\u0163i, nici ortodoc\u015fi \u015fi s\u0103 vegheze ca poporul s\u0103 nu se refugieze \u00een Muntenia, precum s-a r\u0103sp\u00e2ndit aceast\u0103 veste (31). Curtea imperial\u0103 dispune episcopului Olszovski din Muncaci s\u0103 cerceteze, dup\u0103 plecarea lui Inocen\u0163iu Micu (Klein) la Viena, s\u0103 fac\u0103 investiga\u0163ii \u00een Transilvania, referitoare la starea de spirit a rom\u00e2nilor \u015fi situa\u0163ia \u00een care se afl\u0103 unirea. Olszovski trimite \u00een 1746 dou\u0103 rapoarte \u00een care relateaz\u0103 c\u0103 mi\u015fcarea lui Visarion a prins r\u0103d\u0103cini at\u00e2t de ad\u00e2nci, c\u0103 se vede silit s\u0103 cear\u0103 interven\u0163ia armatei pentru suprimarea tulbur\u0103rilor. Propune arestarea \u015fi \u00eentemni\u0163area preo\u0163ilor ortodoc\u015fi, s\u0103 se dea satisfac\u0163ie preo\u0163ilor uni\u0163i maltrata\u0163i, s\u0103 se cear\u0103 Patriarhului din Constantinopol s\u0103 interzic\u0103 episcopilor din Muntenia \u015fi din Moldova de a sfin\u0163i preo\u0163i din Transilvania, s\u0103 fie expulza\u0163i c\u0103lug\u0103rii din m\u0103n\u0103stirile Scorei, Arpa\u015f \u015fi Porce\u015fti, iar episcopul Inocen\u0163iu Micu (Klein) s\u0103 fie repus \u00een scaunul vl\u0103dicesc (32).<\/p>\n

Cu un an \u00eenainte, la 3 aprilie 1745, guvernatorul Transilvaniei raporta: \u201eStarea unirii e c\u00e2t se poate de trist\u0103, dup\u0103 ce falsul c\u0103lug\u0103r, pref\u0103c\u00e2ndu-se de ascet, adunase mul\u0163ime mare de oameni obi\u015fnui\u0163i s\u0103 se mire de lucrurile de\u015farte \u015fi astfel \u00een multe locuri, s-a r\u0103sturnat ce s-a \u00een\u0103l\u0163at \u00een cursul altor cincizeci de ani\u201d (33).<\/p>\n

La S\u0103li\u015ftea Sibiului, credincio\u015fii l-au \u00eenfruntat \u00een 1744 pe Inocen\u0163iu Micu (Klein) \u015fi au refuzat s\u0103 participe la serviciul religios pe care l-a oficiat el. Comisarii magistratuali trimi\u015fi s\u0103 comunice poporului rom\u00e2n din Transilvania proclama\u0163ia dat\u0103 de guvern \u00een numele \u00eemp\u0103r\u0103tesei sunt primi\u0163i cu ostilitate, iar \u00een aprilie 1745, ra\u015fin\u0103renii \u00eenl\u0103tur\u0103 preo\u0163ii uni\u0163i, \u00ee\u015fi aduc preo\u0163i ortodoc\u015fi, provoc\u00e2ndu-se agita\u0163ii \u00een care interven\u0163ia oficialit\u0103\u0163ii nu poate schimba hot\u0103r\u00e2rea s\u0103tenilor. \u00cen Ve\u015ftem, ortodoc\u015fii declar\u0103 c\u0103 mai bine iau lumea \u00een cap dec\u00e2t s\u0103 primeasc\u0103 unirea cu Roma. R\u0103zvr\u0103tirea se extinde, se generalizeaz\u0103 \u00een toat\u0103 Transilvania. Acelea\u015fi atitudini de frond\u0103, aceea\u015fi ne\u00eenduplecat\u0103 rezisten\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a violen\u0163ei str\u0103inilor asupritori.<\/p>\n

Rezisten\u0163a se organizeaz\u0103 \u015fi \u00een fa\u0163a ac\u0163iunilor comune, violen\u0163a \u015fi amenin\u0163\u0103rile se opresc. Astfel, \u00een vara anului 1654, or\u0103\u015felul H\u0103lmagi din Z\u0103rand e martorul unui moment m\u0103re\u0163. \u00cenaintea comisiei imperiale, toate satele \u0163inutului vin \u00een decursul unei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi declar\u0103 c\u0103 nu-\u015fi p\u0103r\u0103sesc legea str\u0103mo\u015feasc\u0103, Ortodoxia (34).<\/p>\n

Plin de semnifica\u0163ie \u015fi exprim\u00e2nd atitudinea de demnitate a poporului, r\u0103m\u00e2ne r\u0103spunsul unui b\u0103tr\u00e2n, dat trimisului de la Sibiu, r\u0103spuns consemnat de o publica\u0163ie contemporan\u0103 str\u0103in\u0103: \u201eAcest cojoc, care-l am pe mine e acum al meu… Dar dac\u0103 ar vrea s\u0103 mi-l ia cr\u0103iasa i-l dau. Cu aceste slabe m\u00e2ni \u015fi picioare \u015fi cu trupul meu am lucrat, zi \u015fi noapte, ca s\u0103 pl\u0103tesc por\u0163ia (impozitele). Ele sunt ale cr\u0103esei \u015fi de ar vrea s\u0103 mi le ia, nu am ce face. Dar nu am dec\u00e2t un suflet pe care \u00eel p\u0103strez pentru Dumnezeu din cer \u015fi nici o putere omeneasc\u0103 nu-l poate \u00eendoi\u201d.<\/p>\n

Sute de arest\u0103ri, maltrat\u0103ri, \u00eentemni\u0163\u0103ri, persecu\u0163ii, biserici arse, m\u0103n\u0103stiri distruse sub masca noii credin\u0163e sub care se ascundeau g\u00e2ndurile cele mai inumane. \u015ei toate, sub o domina\u0163ie str\u0103in\u0103, ce pretindea c\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fte \u201edin \u00eendurarea lui Dumnezeu\u201d!<\/p>\n

Din marele num\u0103r al celor ce p\u0103timesc, Oprea Nicolae din S\u0103li\u015fte, Preotul Moise M\u0103cinic din Sibiel, Ioan din Gale\u015f se sf\u00e2r\u015fesc \u00een cumplita temni\u0163\u0103 de la Kufstein, unde va fi murit \u015fi ne\u00eenfricatul Visarion.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, \u00een \u015fedin\u0163a sa din 28 februarie 1950, a hot\u0103r\u00e2t ca, pentru virtutea \u015fi p\u0103timirile lor pentru dreapta-credin\u0163\u0103, ieromonahul Visarion \u201es\u0103 se numere cu sfin\u0163ii \u015fi s\u0103 se cinsteasc\u0103 dup\u0103 toat\u0103 pravila ca sf\u00e2nt m\u0103rturisitor\u201d \u00een bisericile din Transilvania, \u00eempreun\u0103 cu Cuviosul M\u0103rturisitor Sofronie de la Cioara \u015fi cu Mucenicul \u0163\u0103ran Oprea Nicolae din S\u0103li\u015fte, \u00een ziua de 21 octombrie.<\/p>\n

Pr. Ion B. Mure\u015fianu<\/em><\/strong><\/p>\n

1. Cu \u00een\u0163eles larg cuprinz\u0103tor, acum ca \u015fi \u00een trecut, se dep\u0103\u015fesc hotarele etnice \u015fi se dovede\u015fte iar pre\u0163ul integr\u0103rii \u00een m\u0103re\u0163ia solidarit\u0103\u0163ii umane pentru dreptate \u015fi libertate. In aceast\u0103 ac\u0163iune la care particip\u0103 \u00eentreaga Ortodoxie, Muntenia \u015fi Moldova sunt coordonatoare \u015fi acord\u0103 sprijinul fr\u0103\u0163esc. Pe t\u0103inuite c\u0103r\u0103ri vin c\u0103lug\u0103ri s\u0103 le \u00eent\u0103reasc\u0103 \u00eencrederea celor prigoni\u0163i. Le aduc c\u0103r\u0163ile trebuincioase \u00een care, al\u0103turi de cele ale sufletului, se vorbe\u015fte \u00eentraripat despre trecutul m\u0103re\u0163 al neamului \u015fi despre \u00eenalta sa misiune istoric\u0103. Ierarhii folosesc toate mijloacele \u00eentru ap\u0103rarea credin\u0163ei, le trimit preo\u0163i c\u00e2nd num\u0103rul acestora se \u00eempu\u0163inase din cauza prigoanei, hirotonesc preo\u0163i din provinciile ocupate. \u00cen 1734, episcopul R\u00e2mnicului d\u0103 episcopului din Timi\u015foara c\u00e2teva sute de c\u0103r\u0163i \u00een limba rom\u00e2n\u0103, iar \u00een 1752 episcopului din Arad, preciz\u00e2nd \u00een actul \u00eenso\u0163itor, scris rom\u00e2ne\u015fte, c\u0103 menirea lor este de a fi \u201edeschidere celor ce prin ne\u015ftiin\u0163\u0103, cu a lor nepricepere cad la \u00eentunerecul r\u0103t\u0103cirii\u201d. Domnii \u0163\u0103rilor rom\u00e2ne\u015fti intervin pe c\u0103i diplomatice, sus\u0163in toate ac\u0163iunile \u015fi acord\u0103 ad\u0103post emigran\u0163ilor. Leg\u0103turile str\u00e2nse de totdeauna \u00eentre toate provinciile rom\u00e2ne\u015fti \u015fi solidaritatea lor se afirm\u0103 \u015fi acum \u00een toat\u0103 amploarea. Visarion se oprise \u00eenainte de 1744 \u00een Muntenia. I. B. Mure\u015fianu, M\u0103n\u0103stiri din Banat, Timi\u015foara, 1976, p. 43; Tipografia din R\u00e2mnic \u015fi reluarea tip\u0103ririi c\u0103r\u0163ilor s\u00e2rbe\u015fti la 1726, Novi Sad (R.S.F. Iugoslavia), 1976. Text rom\u00e2nesc \u015fi s\u00e2rbesc, p. 118.
\n2. G. Bogdan-Duic\u0103, C\u0103lug\u0103rul Visarion Sarai (1744). Un episcop din istoria Transilvaniei, \u00een \u201eFoaia diecezan\u0103\u201d, Caransebe\u015f, 1896, nr. 6 \u015fi 7, p. 420.
\n3. Cronica Banatului, studiu \u015fi edi\u0163ie de Damaschin Mioc, edi\u0163ia a II-a, rev\u0103zut\u0103, Timi\u015foara, 1981, p. 185.
\n4. P. Maior, Istoria Bisericei rom\u00e2nilor at\u00e2t a acestor din coace, precum \u015fi a celor din colo de Dun\u0103re, Buda, 1813, p. 105; G. Bogdan-Duic\u0103, art. cit., nr. 7.
\n5. Nicolae Stoica de Ha\u0163eg, Cronica Banatului, p. 186.
\n6. A. Bunea, Episcopul Ioan Inocen\u0163iu Klein, Blaj, 1909, p. 155.
\n7. N. Stoica de Ha\u0163eg, ibidem, p. 186.
\n8. A. \u015eaguna, Istoria Bisericii Ortodoxe R\u0103s\u0103ritene Universale, vol. II, Sibiu, 1860, p. 182.
\n9. N. Stoica de Ha\u0163eg, ibidem, p. 186-187.
\n10. I. Boro\u015f, Documente cu privire la istoricul diecezei Lugoj…, p. 54.
\n11. Ibidem. p. 186.
\n12. P\u0103r\u0163i alese din istoria Transilvaniei. Pre doue sute de ani din urm\u0103, vol. I, Sibiu, 1889, p. 420.
\n13. Dr. S. Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a rom\u00e2nilor din Ardeal, \u00een secolul XVIII, vol. I, Sibiu, 1920, p. 35, anexe.
\n14. Prot. Gh. Ciuhandu, Rom\u00e2nii din c\u00e2mpia Aradului de acum dou\u0103 veacuri, Arad, 1940, p. 98, 128, nota 29.
\n15. Prot. Gh. Coto\u015fman, Eremitul Visarion Valahul, \u00een \u201eMitropolia Banatului’\u201c, XXX (1957), nr. 1-3, p. 109.
\n16. Baroti Lajos, Adattar Delmagiarorszag, vol. II, V, IX (1904-1905), Timi\u015foara, p. 95, 96; Prot. Gh. Coto\u015fman, ibidem, p. 122, 123.
\n17. Op. cit., p. 106; G. Bari\u0163iu, ibidem, p. 419-420.
\n18. G. Bari\u0163iu, ibidem, p. 420-421.
\n19. Op. cit., p. 186.
\n20. Nicolae Stoica de Ha\u0163eg, ibidem, p. 186.
\n21. Ibidem, p. 422.
\n22. G. Bogdan-Duic\u0103, art. cit., nr. 7.
\n23. Dr. S. Dragomir, op. cit., p. 140; G. Bari\u0163iu, ibidem, p. 422.
\n24. Ibidem, p. 187.
\n25. Dr. S. Dragomir, ibidem, p. 141-142; textele celor dou\u0103 acte, \u00een originalul german, publicate \u00een anexe, p. 35-37, nr. 28 \u015fi nr. 30.
\n26. Pr. prof. dr. M. P\u0103curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, vol. II, Bucure\u015fti, 1981, p. 383-385.
\n27. Ibidem, p. 419.
\n28. A. Bunea, op. cit., p. 159; Dr. S. Dragomir, ibidem, vol. II, p. 143.
\n29. P. Bod, Istoria rom\u00e2nilor din Transilvania \u015fi p\u0103r\u0163ile anexe. Copie f\u0103cut\u0103 dup\u0103 manuscriptul afl\u0103tor \u00een Biblioteca Muzeului din Cluj, text latin litografiat \u00een 25 exemplare de Vincen\u0163iu Babe\u015f \u00een 1890, p. 356-357. Un exemplar \u00een posesia noastr\u0103; Dr. S. Dragomir, ibidem, p. 143-144.
\n30. T. Cipariu, Acte \u015fi fragmente latine \u015fi romanesci…, Blaj, 1855, p. 98.
\n31. Dr. S. Dragomir, ibidem, vol. I, p. 147-149.32. G. Bogdan-Duica, art. cit., nr. 8 ; Dr. S. Dragomir, ibidem, p. 167.
\n33. Dr. S. Dragomir, ibidem, p. 152.
\n34. Idem, ibidem, vol. I, p. 255.<\/em><\/span><\/p>\n

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Sfin\u0163i rom\u00e2ni \u015fi ap\u0103r\u0103tori ai Legii str\u0103mo\u015fe\u015fti, E.I.B.M.B.O.R., Bucure\u015fti, 1987, p. 466-476, Sf\u00e2ntul Visarion M\u0103rturisitorul.<\/em><\/span><\/p>\n

Cuviosul Sofronie de la Cioara<\/h2>\n

Dup\u0103 aproape 60 de ani, de c\u00e2nd mitropolia ortodox\u0103 a Transilvaniei fusese nimicit\u0103, timp \u00een care c\u00e2rmuitorii pu\u015fi de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia catolic\u0103 de la Viena s-au silit \u00een toate chipurile s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 zvonul c\u0103 tot poporul rom\u00e2n din aceast\u0103 \u0163ar\u0103 ar fi primit de la \u00eenceput \u201elegea \u00eemp\u0103ratului\u201d, \u00eentre mul\u0163i al\u0163i lupt\u0103tori pentru credin\u0163a ortodox\u0103, vremurile au pus la conducerea acestei lupte sfinte pe Cuviosul c\u0103lug\u0103r Sofronie de la Cioara (1). E greu s\u0103 se c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 rolul jucat de el \u00een furtuna anilor 1759-1761, care au adus \u00eentr-un chip pilduitor biruin\u0163a unui popor \u00eentreg \u015fi care, de\u015fi lipsit de c\u0103peteniile lui legiuite \u015fi de cele mai fire\u015fti drepturi, totu\u015fi nu s-a l\u0103sat \u00eengenunchiat.<\/p>\n

\u00centr-una din jalbele \u00eenaintate \u00een cursul anului 1761 se spunea chiar c\u0103 nu el s-a ales \u00een fruntea luptei, ci poporul a fost cel care l-a \u00eendemnat s-o fac\u0103. Nu \u015ftim nici c\u00e2t\u0103 carte cuno\u015ftea \u015fi nici prin ce alte virtu\u0163i \u00eentrecea pe cei din vremea lui. Totu\u015fi se poate spune cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 – dup\u0103 ce mul\u0163imi nenum\u0103rate de preo\u0163i, de c\u0103lug\u0103ri \u015fi de \u0163\u0103rani b\u0103t\u0103toriser\u0103 drumurile duc\u00e2nd jalbe spre \u00eemp\u0103r\u0103teasa de la Viena, spre cea de la Petersburg, spre mitropolia vecinilor s\u00e2rbi de la Carlovi\u0163, ca s\u0103 nu mai vorbim de nesf\u00e2r\u015fitele pl\u00e2ngeri \u015fi proteste \u00eenaintate dreg\u0103torilor locali de pe atunci (de la Sibiu), \u00eencep\u00e2nd de prin anii 1757 -, poporul rom\u00e2n ajunsese la convingerea c\u0103 de acum \u00eenainte suferin\u0163ele lui se apropie de sf\u00e2r\u015fit, pentru c\u0103 ele erau cu totul nedrepte \u015fi durau de prea mult\u0103 vreme. Iar \u00een sufletul lui de om simplu, Cuviosul Sofronie a dat dovad\u0103 at\u00e2t de o credin\u0163\u0103 puternic\u0103 \u015fi de o rar\u0103 iubire fa\u0163\u0103 de semeni, c\u00e2t \u015fi de o cugetare neme\u015fte\u015fugit\u0103 \u015fi de o voin\u0163\u0103 energic\u0103, a\u015fa cum numai cei ie\u015fi\u0163i din popor o puteau face. \u00cen acela\u015fi timp, \u00eens\u0103, ca unul care sih\u0103strise \u00een tinere\u0163e \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire din \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi care se va refugia tot acolo dup\u0103 \u00eemplinirea misiunii sale, Cuviosul Sofronie avea \u015fi \u015fcoala vie\u0163ii, d\u00e2nd dovad\u0103 de o rar\u0103 iste\u0163ime, \u201esim\u0163ind pretutindenea, c\u0103lc\u00e2ndu-i urma, pe prigonitorul Bisericii sale\u201d. Desigur c\u0103 sc\u0103derile care i-au fost aduse (c\u0103 \u201eera negru ca un \u0163igan\u201d, c\u0103 \u201epropov\u0103duia neunirea nu numai cu gura, ci \u015fi cu bota\u201d, c\u0103 avea \u201efirea aspr\u0103 \u015fi tulburat\u0103\u201d etc.) nu porneau din sinceritate, ci din ura prigonitorilor s\u0103i.<\/p>\n

\u00cenainte de \u00eenceperea r\u0103scoalei pe care a condus-o nu se cunosc multe lucruri despre el. \u015etim doar c\u0103 se tr\u0103gea din satul Cioara, jude\u0163ul Alba \u015fi ca numele lui de botez fusese Stan, iar cel de familie Popovici, dovad\u0103 c\u0103 se tr\u0103gea din familie preo\u0163easc\u0103. Tunderea lui \u00een c\u0103lug\u0103rie a avut loc \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire de peste mun\u0163i, poate la Cozia. \u00cencep\u00e2nd din anul 1756, sih\u0103strea \u00eentr-o p\u0103dure de l\u00e2ng\u0103 satul natal, \u201ela un mil dep\u0103rtare de sat, unde-\u015fi f\u0103cuse o \u0163\u00e2r de schit \u015fi unde \u0163inea vo tri sau patru copila\u015fi la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 de poman\u0103\u201d. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura aceasta nu va fi fost chiar at\u00e2t de pu\u0163intic\u0103, \u00eentruc\u00e2t se \u015ftie c\u0103 satele din jur au cerut s\u0103 i se \u00eeng\u0103duie s\u0103 le dea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ca unul care adeseori era numit \u201edasc\u0103lul\u201d. V\u00e2rsta lui va fi fost \u00een jur de 50-55 de ani, deoarece dup\u0103 ce s-a refugiat peste mun\u0163i a mai tr\u0103it \u00eenc\u0103 20 de ani.<\/p>\n

\u00cen prim\u0103vara anului 1757 fi-bir\u0103ul din Vin\u0163, cu 12 unguri i-au pustiit, f\u0103c\u00e2ndu-le una cu p\u0103m\u00e2ntul, biserica \u015fi chiliile m\u0103n\u0103stirii. El abia a putut sc\u0103pa cu fuga. Nu \u015ftim pe unde se va fi ascuns vreme de 2 ani, pribegind din sat \u00een sat, \u00een orice caz el \u00eencepea preg\u0103tirea tulbur\u0103rii \u015fi a r\u0103scoalei. Lumea nu mai putea r\u0103bda. Iat\u0103 ce declarau rom\u00e2nii \u00een 1757: \u201eA venit vremea c\u0103 ne-am dus la mormintele mor\u0163ilor \u015fi am zis: i\u015fi\u0163i mor\u0163i din gropi s\u0103 intr\u0103m noi de vii, c\u0103 nu mai putem r\u0103bda pedepsele ce ne vin de la popii uni\u0163i \u015fi de la domnii \u0163\u0103rii. Pe nime nu-i doare de noi, nice pe domnii cei s\u0103se\u015fti, nice pe domnii cei nem\u0163e\u015fti, nice pe cei ungure\u015fti. C\u0103 toate temni\u0163ele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasc\u0103 \u015fi at\u00e2ta ne-au pr\u0103dat, venind cu c\u0103tane pe capul nostru, c\u00e2t nu \u015ftim cu ce o s\u0103 pl\u0103tim por\u0163ia \u00eemp\u0103ratului\u201d.<\/p>\n

La curtea din Viena ploua cu porunci tocmai \u00een anul 1757, cer\u00e2nd s\u0103 se salveze cu orice pre\u0163 \u201elucrarea unirii\u201d, acum c\u00e2nd \u201edin Bra\u015fov p\u00e2n\u0103 la Dobra\u201d poporul \u00eencepuse s\u0103 scoat\u0103 din biserici pe preo\u0163ii uni\u0163i, lu\u00e2ndu-le cheile. \u00cemp\u0103r\u0103teasa cerea \u00eenfuriat\u0103 ca cei 500 de preo\u0163i neuni\u0163i s\u0103 fie aresta\u0163i \u015fi sco\u015fi din sate. Se vede c\u0103 ea uitase c\u0103 tocmai \u00een timpul acesta comandan\u0163ii armatelor austriece din Transilvania nu mai aveau la \u00eendem\u00e2n\u0103 at\u00e2\u0163ia osta\u015fi \u00eenc\u00e2t s\u0103-i trimit\u0103 prin toate satele rom\u00e2ne\u015fti ca s\u0103 tiranizeze pe cei \u201enesupu\u015fi\u201d, \u00eentruc\u00e2t armatele cele mai multe trebuiau s\u0103 lupte atunci \u00een r\u0103zboiul de \u015fapte ani cu Prusia. \u00cen chip asem\u0103n\u0103tor r\u0103spundeau \u015fi dreg\u0103torii guvernului din Sibiu.<\/p>\n

Ceea ce era \u015fi mai pilduitor \u00een desf\u0103\u015furarea acestei lupte este faptul c\u0103 treptat fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile tot mai amenin\u0163\u0103toare vor lua forma unei adev\u0103rate r\u0103scoale \u00eendreptate at\u00e2t \u00eempotriva unia\u0163iei, c\u00e2t \u015fi \u00eempotriva iob\u0103giei. \u201eDe acum a trecut puterea domnilor, acum noi suntem st\u0103p\u00e2ni\u201d, se va spune \u00een 1760. \u201eS\u0103 gonim unia\u0163ia \u015fi iob\u0103gia din \u0163ar\u0103\u201d, se va hot\u0103r\u00ee \u00een 1862. Asupra caracterului national-rom\u00e2nesc al r\u0103scoalei nu mai insist\u0103m : pentru prima dat\u0103, pe vremea c\u0103lug\u0103rului Sofronie, se va vorbi hot\u0103r\u00e2t \u00een fa\u0163a dreg\u0103torilor \u015fi a \u00eemp\u0103r\u0103tesei despre \u201ena\u0163ia \u015fi neamul nostru rom\u00e2nesc\u201d. A\u015fa simplu cum gl\u0103suia, monahul acesta va sus\u0163ine cauza Ortodoxiei, f\u0103r\u0103 fric\u0103, cum \u00eei st\u0103 bine unei c\u0103petenii, iar pentru salvarea lui \u0163\u0103ranii se ridic\u0103 \u00eenarma\u0163i cu sutele. \u00cenc\u0103 din 1758, \u00eemp\u0103r\u0103teasa semnase hot\u0103r\u00e2rea de a se trimite rom\u00e2nilor ortodoc\u015fi un episcop. Aceasta trebuia \u0163inut\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een tain\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Curtea din Viena va juca \u015fi ultima carte: salvarea unirii cu ajutorul tunurilor \u015fi al puterii armate. Dar ce folos? Chiar dac\u0103 biruin\u0163a lupt\u0103torilor pentru libertatea credin\u0163ei ortodoxe nu va fi deplin\u0103, totu\u015fi ea va fi hotar\u00e2toare pentru via\u0163a credincio\u015filor rom\u00e2ni, nu numai din Transilvania, ci \u015fi din alte p\u0103r\u0163i. Se \u015ftie c\u0103 aceast\u0103 r\u0103scoal\u0103 pentru credin\u0163\u0103 va \u00eensemna preg\u0103tirea celeilalte mari r\u0103scoale, revolu\u0163ia lui Horia. Dar s\u0103 ar\u0103t\u0103m pe scurt cum s-a desf\u0103\u015furat mi\u015fcarea condus\u0103 de Cuviosul Sofronie.<\/p>\n

Nu s-a stabilit sigur dac\u0103 \u00een decursul anului 1759 c\u0103lug\u0103rul s-a \u00eent\u00e2lnit sau nu cu mitropolitul s\u00e2rb Pavel Nenadovici, \u00een schimb se \u015ftie c\u0103 \u00een toamna aceluia\u015fi an, el va lua parte la adunarea din Apold, de sub conducerea protopopului Ioan din S\u0103li\u015fte. Aici se aducea la cuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasa a semnat deja hot\u0103r\u00e2rea prin care se d\u0103dea voie fiec\u0103ruia s\u0103 aleag\u0103 dac\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 unit ori neunit, lucru care se va \u00eemplini prin venirea unei comisii la fa\u0163a locului \u015fi c\u0103 tot atunci va fi numit un episcop \u015fi pentru neuni\u0163i. Cea dint\u00e2i vestire ob\u015fteasc\u0103 despre aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re o face Cuviosul Sofronie la 6 octombrie 1759 c\u0103tre credincio\u015fii din ora\u015ful Brad. El le spune c\u0103 acum e momentul s\u0103 se hot\u0103rasc\u0103 pentru credin\u0163a ortodox\u0103, \u00een care scop \u00eei \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ia cheile bisericii de la preo\u0163ii uni\u0163i. P\u00e2n\u0103 \u00een preajma Cr\u0103ciunului din acel an, Sofronie cutreierase mare parte din jude\u0163ul Hunedoara, duc\u00e2nd pretutindeni aceast\u0103 veste bun\u0103. Dar \u00eentr-o bun\u0103 zi c\u0103petenia jude\u0163ului \u00eel aresteaz\u0103 \u015fi-l arunc\u0103 \u00een temni\u0163a din Bob\u00e2lna. Vestea prinderii lui s-a r\u0103sp\u00e2ndit repede, \u00eenc\u00e2tla 13 februarie 1760 vreo 5-600 de oameni, \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een trei cete, l-au eliberat cu u\u015furin\u0163\u0103, sco\u0163\u00e2ndu-i c\u0103tu\u015fele de la picioare. A doua zi, Duminic\u0103, la slujba \u0163inut\u0103 \u00een biserica din Rapolt, ei au adus bucuro\u015fi slav\u0103 lui Dumnezeu, c\u0103 \u00eenceputul procesului de eliberare se f\u0103cuse \u00een chip mul\u0163umitor. De acum, primul lui drum a fost \u00een mun\u0163ii Apuseni, unde ap\u0103-rarea era mai u\u015for de organizat.<\/p>\n

La adunarea pe care boierii \u015fi dreg\u0103torii din jude\u0163ul Hunedoara au \u0163inut-o la Deva, \u00een luna mai 1760, o ceat\u0103 de rom\u00e2ni le-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat o declara\u0163ie cu totul deosebit\u0103 de jalbele de p\u00e2n\u0103 atunci, \u00een care, \u00eentre altele, se preciza: \u201eDac\u0103 vre\u0163i s\u0103 scoate\u0163i ceva de la noi, ceva sub cuv\u00e2nt de contribu\u0163ie ori alt\u0103 trebuin\u0163\u0103 a \u0163\u0103rii, noi suntem gata la toate, dar religia nu ne-o p\u0103r\u0103sim p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd tr\u0103im. Toate neamurile \u00ee\u015fi au legea lor \u015fi au pace \u00een legea lor, pe c\u00e2nd noi suntem prigoni\u0163i ne\u00eencetat. De ce nu ne da\u0163i pace, ca s\u0103 ne odihnim? De ce s\u0103 d\u0103m uni\u0163ilor bisericile pe care bie\u0163ii de noi le-am zidit cu cheltuiala \u015fi cu m\u00e2inile noastre? Nu, niciodat\u0103, at\u00e2ta vreme c\u00e2t mai suntem \u00een via\u0163\u0103! Dar s\u0103 fim scur\u0163i, cinsti\u0163i domni: c\u00e2nd va sosi episcopul \u015fi st\u0103p\u00e2nul legii noastre \u015fi va face judecat\u0103 \u015fi asupra bisericilor, care s\u0103 s\u0103 dea uni\u0163ilor, le vom da; p\u00e2n\u0103 atunci \u00eens\u0103 nu. C\u0103ci e p\u0103cat mare s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 bisericile \u00eenchise \u00een acest post. Prea deajuns ne-am rugat cu toat\u0103 cuviin\u0163a \u015fi n-am primit nici un r\u0103spuns, ca \u015fi c\u00e2nd niciodat\u0103 nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred M\u0103riile Voastre, ci avem Biserica noastr\u0103. Iar bisericile nu de aceea sunt cl\u0103dite, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 goale, \u015fi nici noi nu ne vom mai \u00eenchina \u00een grajduri, ci ne vom duce la biserici. Protest\u0103m, dar, \u00eenaintea M\u0103riilor Voastre, oprindu-v\u0103 de a ne mai tulbura, p\u00e2n\u0103 ce va veni vl\u0103dica\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 prea pu\u0163ini domni au vrut s\u0103 trag\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi din acest grai r\u0103spicat al unui \u00eentreg popor, care a fost asuprit at\u00e2t de mult, \u00een schimb satele rom\u00e2ne\u015fti au pornit cu iu\u0163eal\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 dreptate, ocup\u00e2ndu-\u015fi pretutindeni bisericile din m\u00e2inile preo\u0163ilor uni\u0163i. \u00cen zadar se d\u0103deau porunci amenin\u0163\u0103toare din partea guvernului, nimeni nu le mai asculta. \u00cen scurt\u0103 vreme \u00een multe sate nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 uni\u0163i dec\u00e2t cel mult preotul, \u00eenc\u00e2t comisarii trimi\u015fi de guvern nu mai aveau cu cine vorbi.<\/p>\n

\u00cen vremea aceasta, \u00eenconjurat de o mul\u0163ime de credincio\u015fi, care-l ap\u0103rau ca pe tot ce aveau mai drag, Cuviosul Sofronie intr\u0103 \u00eentr-o vineri, la 21 aprilie 1760, \u00een ora\u015ful Zlatna. Slujba\u015fii minelor s-au speriat \u015fi au tras clopotele \u00eentr-o dung\u0103, dar nici un rom\u00e2n n-a s\u0103rit \u00een ajutorul lor. La casa unde a g\u0103zduit, ne-\u00eenfricatul stare\u0163 a vorbit poporului \u00een graiul lui simplu. P\u0103cat c\u0103 nu ni s-a p\u0103strat aceast\u0103 predic\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-un rezumat f\u0103cut de protopopul unit din Alba-Iulia. Sofronie declara c\u0103 vl\u0103dica Aron de la Blaj \u015fi preo\u0163ii lui \u201e\u0163in dou\u0103 legi\u201d, fiind ni\u015fte \u201epapista\u015fi nem\u0163iza\u0163i\u201d. Adev\u0103ra\u0163ii \u00eenchin\u0103tori trebuie s\u0103 p\u0103streze curat\u0103 \u201elegea Ierusalimului\u201d, de aceea, cine vrea e rugat s\u0103 se \u00eenscrie pe o list\u0103, care va fi predat\u0103 viitorului episcop. A\u015fa se face c\u0103 to\u0163i rom\u00e2nii din Zlatna s-au \u00eenscris \u015fi s-au declarat ortodoc\u015fi, iar, \u00eentruc\u00e2t preo\u0163ii uni\u0163i n-au vrut s\u0103 le predea cheile, oamenii au intrat pe fereastr\u0103 \u015fi au deschis biserica pun\u00e2nd lac\u0103t nou, pe care l-au \u00eencredin\u0163at preotului Vartolomeu, fost dasc\u0103l.<\/p>\n

Nimeni nu mai putea opri \u00eensufle\u0163irea cu care \u0163\u0103ranii rom\u00e2ni \u00eel chemau prin satele lor, ca s\u0103 asculte \u00eendemnurile \u015fi sfaturile alesului monah ortodox. Circula zvonul c\u0103 \u201e\u00eemp\u0103r\u0103teasa l-a prins cu minciuna pe episcopul de la Blaj, atunci c\u00e2nd \u00eei scria c\u0103 to\u0163i rom\u00e2nii sunt uni\u0163i\u201d. \u00cen satele din jurul Abrudului \u015fi al C\u00e2mpenilor, c\u00e2nd s-a auzit c\u0103 slujba\u015fii minelor ar fi cerut Cuviosului Sofronie s\u0103 le predea textul predicilor, oamenii s-au \u00eenver\u015funat at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t au vrut s\u0103 omoare \u015fi pe directorul minelor. \u00cen scrisoarea pe care acesta a trimis-o guvernatorului Transilvaniei se citea dezn\u0103dejdea c\u0103, dac\u0103 nu se trimit ajutoare militare, \u201etoat\u0103 puterea domnilor e pierdut\u0103\u201d. Dar domnii n-au vrut \u00eenc\u0103 sa trag\u0103 nici o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 din aceste fapte. \u00cen consf\u0103tuirea ministerial\u0103 \u0163inut\u0103 la 3 iunie 1760 la Viena, cancelarul ardelean Bethlen cerea ca Sofronie s\u0103 fie prins prin \u00een\u015fel\u0103ciune \u015fi aruncat \u00een temni\u0163\u0103 spre a fi omor\u00e2t. G\u00e2ndindu-se la pu\u0163in\u0103tatea armatei, cei mai mul\u0163i sfetnici au fost de p\u0103rere s\u0103 potoleasc\u0103 pe oameni prin m\u0103suri mai bl\u00e2nde \u015fi deodat\u0103 cu \u201ecomisia de desmembrare\u201d s\u0103 fie adus \u00een Ardeal \u015fi episcopul ortodox. Nu se \u015ftie care din sfetnici au hot\u0103r\u00e2t-o \u00een tain\u0103 pe \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 ca, totu\u015fi, \u201es\u0103 fie st\u00e2rpi\u0163i to\u0163i r\u0103zvr\u0103titorii\u201d, ceea ce \u00eensemna arestarea c\u0103lug\u0103rului \u015fi \u00eentemni\u0163area lui. \u015ei \u00eentr-adev\u0103r, locotenentul Halmagy reu\u015fi pentru c\u00e2teva ceasuri s\u0103-l aresteze \u00een biserica din Abrud, dar c\u00e2nd s\u0103 intre cu el \u00een Zlatna, a fost atacat de vreo \u015fapte mii de rom\u00e2ni, a\u015fa c\u0103 a trebuit s\u0103 elibereze pe Cuviosul Sofronie.<\/p>\n

Biruin\u0163a de la Zlatna s-a transformat \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 s\u0103rb\u0103toare. Miile de oameni aduna\u0163i acolo au \u0163inut, \u00eentre 10-11 august, un sobor de preo\u0163i \u015fi de mireni \u00een care s-au alc\u0103tuit c\u00e2teva memorii, unul c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 \u015fi alte c\u00e2teva c\u0103tre guvernul ardelean. Cu simplitate, dar cu chibzuin\u0163\u0103, s-a c\u0103utat acum s\u0103 se precizeze c\u00e2teva din dorin\u0163ele cele mai fire\u015fti ale credincio\u015filor ortodoc\u015fi \u015fi ale \u201enoii\u201d episcopii, care urma s\u0103 se re\u00eenfiin\u0163eze, \u00cemp\u0103r\u0103tesei i s-a cerut \u00eentr-un fel chiar iertare, pentru c\u0103 rom\u00e2nii erau \u201eca ni\u015fte oi speriate de lupi\u201d, de aceea, fa\u0163\u0103 de suferin\u0163ele \u015fi prad\u0103ciunile \u00eendurate vreme de 17 ani, se solicita respectarea religiei ortodoxe, din care \u201erom\u00e2nii au fost sco\u015fi f\u0103r\u0103 voia lor\u201d; to\u0163i cei aresta\u0163i pentru credin\u0163\u0103 s\u0103 fie elibera\u0163i, c\u0103ci dac\u0103 nu li se \u00eemplinesc aceste cereri, dragostea dintre popoare se va tulbura \u015fi vor fi r\u0103scoale \u00een toat\u0103 \u0163ara.<\/p>\n

Graiul cererilor adresate dreg\u0103torilor ardeleni este mai r\u0103spicat. \u201eNoi, neamul rom\u00e2nesc din Ardeal, aducem aminte \u00eenaltului gubern c\u0103 multe jalbe am f\u0103cut p\u00e2n\u0103 acum \u015fi pu\u0163in am fost asculta\u0163i. …Am zis \u015fi nu a\u0163i crezut! Iat\u0103, acum se vede ce va fi de nu se va \u00eeng\u0103dui dup\u0103 cererea \u015fi voia noastr\u0103\u201d. \u00cen alt\u0103 adres\u0103, tonul e \u015fi mai hot\u0103r\u00e2t: \u201ePentru toate c\u00e2te am suferit, s\u0103 fie pedepsi\u0163i cei vinova\u0163i. Fa\u0163\u0103 de cei care ne-au jignit \u015fi ne jignesc nu vrem s\u0103 \u015ftim de nici o pace\u201d. Iar ca un semn de solidaritate: \u201eEu, C\u0103lug\u0103rul Sofronie, dau carte pentru to\u0163i de\u0163inu\u0163ii care se g\u0103sesc \u00een temni\u0163a din Sibiu din pricina bise-ricilor, s\u0103-i aduce\u0163i \u00een fa\u0163a mea, c\u0103 dac\u0103 nu, s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 nu ve\u0163i avea pace \u00een \u0163ar\u0103\u201d.<\/p>\n

La 20 octombrie 1760, Maria Tereza \u00een\u015ftiin\u0163a c\u0103 \u00een cur\u00e2nd va sosi \u00een Transilvania comisia care s\u0103 \u00eenregistreze declara\u0163iile fiec\u0103ruia \u00een ce lege vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103. \u00cemp\u0103r\u0103teasa recuno\u015ftea, pentru prima oar\u0103, c\u0103 din pricina credin\u0163ei lor, mul\u0163i rom\u00e2ni au p\u0103timit moarte \u015fi alte pedepse grele. C\u0103lug\u0103rului Sofronie \u201ei se f\u0103g\u0103duie\u015fte salvconduct\u201d sau paz\u0103 ob\u015fteasc\u0103, \u00eenc\u00e2t e liber s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u00een ori ce parte a \u0163\u0103rii, pentru a \u00eemp\u0103ca bisericile \u015fi pe oameni, \u00een soboare locale. \u00cen diferite proclama\u0163ii c\u0103tre unele sate, dar mai ales \u00een cele 19 puncte ale soborului \u0163inut la Alba-Iulia, \u00eentre 14-18 februarie 1761, se formuleaz\u0103 din nou asigurarea venirii noului episcop ortodox, se cere ca \u201es\u0103 nu huleasc\u0103 popii \u015fi oamenii cei uni\u0163i pe cei neuni\u0163i \u015fi nici cei neuni\u0163i pe cei uni\u0163i\u201d, nici unul din ei s\u0103 nu se mai amestece \u00een trebile legii celuilalt, s\u0103 fie elibera\u0163i cei aresta\u0163i, iar la sf\u00e2r\u015fit se iau mai multe m\u0103suri privind cultura \u015fi moralitatea preo\u0163ilor \u015fi a mirenilor.<\/p>\n

Va r\u0103m\u00e2ne una dintre cele mai luminoase pagini din istoria vie\u0163ii biserice\u015fti a Transilvaniei siguran\u0163a, st\u0103p\u00e2nirea de sine, graiul cald \u015fi neme\u015fte\u015fugit cu care se adresa acest c\u0103lug\u0103r evlavios mul\u0163imilor. El le-a st\u0103p\u00e2nit astfel, \u00eenc\u00e2t at\u00e2tea mii de oameni nu au s\u0103v\u00e2r\u015fit nici o tulburare nici \u00een Abrud, nici la Alba-Iulia, unde tunurile cet\u0103\u0163ii fuseser\u0103 scoase \u015fi puse la \u00eendem\u00e2n\u0103, ca nu cumva acest popor \u201ene\u00eenv\u0103\u0163at\u201d s\u0103 tulbure \u015fi s\u0103 amenin\u0163e iar via\u0163a statului.<\/p>\n

Se \u015ftie c\u0103 generalul Bukow trimis \u00een prim\u0103vara lui 1761 de \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 ca \u201es\u0103 fac\u0103 ordine\u201d \u00een Transilvania s-a \u00eent\u00e2lnit cu Cuviosul Sofronie, atunci c\u00e2nd acesta a declarat c\u0103 recunoa\u015fte comisia \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 \u015fi c\u00e2nd a \u00eendemnat pe to\u0163i credincio\u015fii s\u0103 fie pa\u015fnici \u015fi ascult\u0103tori. C\u00e2nd \u00eens\u0103 cruzimile \u015fi nedrept\u0103\u0163ile generalului vor \u00eentrece m\u0103sura, d\u0103r\u00e2m\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een temelii sau arz\u00e2nd cele peste 150 de m\u0103n\u0103stiri \u015fi schituri \u015fi c\u00e2nd a \u201e\u00eemp\u0103r\u0163it\u201d bisericile cu cea mai revolt\u0103toare p\u0103rtinire \u00een paguba celor ortodoc\u015fi, Cuviosul s-a retras la \u00eenceput poate \u00een mun\u0163ii Apuseni, mai t\u00e2rziu la R\u00e2mnic, la m\u0103n\u0103stirea Robaia, la Viero\u015f, ori simplu arhimandrit la Arge\u015f, supraveghind se pare pe bejenarii ardeleni \u015fi urm\u0103rind via\u0163a bisericeasc\u0103 de la nordul Carpa\u0163ilor.<\/p>\n

\u00cencuraja pe cei \u015fov\u0103ielnici, amenin\u0163a pe cei tic\u0103lo\u015fi, dar \u00een acela\u015fi timp a b\u0103gat groaza ani de-a r\u00e2ndul \u00een guvernan\u0163ii de la Sibiu, care vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd totu\u015fi au fost nevoi\u0163i s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 cele mai multe din leg\u0103mintele pentru care a luptat el. \u00cen multe locuri \u015fi \u00een multe chipuri se sim\u0163ea \u00eenc\u0103, dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, prezen\u0163a lui printre ardeleni. Imaginea tulbur\u0103toare pentru \u00eempilatori, ap\u0103rea o dat\u0103 \u00een Ha\u0163eg, alt\u0103 dat\u0103 la Cohalm, iar alt\u0103 dat\u0103 printre mo\u0163i. S-au pus \u015fi premii pe capul lor. Pentru \u201einteresul\u201d ce-l purta Bisericii din Ardeal, a fost condamnat la 5 ani munc\u0103 silnic\u0103. Generalul Bukow va declara \u00eemp\u0103r\u0103tesei c\u0103 n-a lucrat nic\u0103ieri cu at\u00e2ta cruzime ca \u00een Transilvania. Jugul de fier adus de la Viena ap\u0103sa de acum iar\u0103\u015fi cu greutate pe umerii ardelenilor. Noul episcop ortodox a trebuit s\u0103 declare c\u0103 nu se va \u00eempotrivi trecerii rom\u00e2nilor la unia\u0163ie. Sate \u00eentregi din sudul \u015fi din r\u0103s\u0103ritul Transilvaniei au fost dislocate cu prilejul \u00eenfiin\u0163\u0103rii regimentelor gr\u0103nicere\u015fti (1763- 1765) \u015fi mii de familii ortodoxe au luat drumul pribegiei, trec\u00e2nd mun\u0163ii. Desigur c\u0103 aceste lucruri nu-i vor fi r\u0103mas necunoscute fostului c\u0103lug\u0103r de la Cioara. Cine ar putea spune cu c\u00e2t s\u00e2nge v\u0103rsat \u015fi cu c\u00e2te noi jertfe s-au f\u0103cut aceste \u201epacific\u0103ri\u201d oficiale, pe c\u00e2nd pacificarea condus\u0103 de Cuviosul Sofronie s-a \u00eemplinit f\u0103r\u0103 s\u0103 fi curs un strop de s\u00e2nge.<\/p>\n

De aceea, el nu va fi uitat de cei ce \u00eel sl\u0103vesc \u00een veci, o dat\u0103 cu \u00eentreaga Biseric\u0103 Ortodox\u0103: \u201eVia\u0163a cea cuvioas\u0103 ai ales, P\u0103rinte Sofronie. Dar potrivnicii Legei celei drepte schitul \u0163i-au pustiit \u015fi te-au prigonit, vr\u00e2nd s\u0103 te piard\u0103. Ci tu, \u00eendat\u0103 \u00eencing\u00e2nd sabia vitejiei celei \u00eentru Hristos, te-ai \u00eempotrivit cu t\u0103rie uneltirilor dezbin\u0103toare de fra\u0163i. Pentru aceasta, vrednic de laud\u0103 e\u015fti, pururea-pomenite\u201d.<\/p>\n

Cinstirea lui se face cu laud\u0103 la 21 octombrie.<\/p>\n

Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae<\/em><\/strong><\/p>\n

1. Principala surs\u0103 de informa\u0163ie privitoare la via\u0163a, \u015fi activitatea Cuviosului Sofronie o formeaz\u0103 clasica lucrare a Dr. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a rom\u00e2nilor din Ardeal \u00een secolul XVIII, vol. I-II, Sibiu, 1920 \u015fi 1930 (cu anexele documentare de la sf\u00e2r\u015fitul lor). De asemenea, cu toat\u0103 interpretarea prea tenden\u0163ioas\u0103 a faptelor, lucrarea Dr. Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron \u015fi Dionisie Novacoviciu sau istoria rom\u00e2nilor transilv\u0103neni de la 1751 p\u00e2n\u0103 la 1764, Blaj, 1902, con\u0163ine \u015fi ea multe \u015ftiri documentare. Arhiva Corpului XII al fostei armate austriece (azi la filiala Arhivelor Sta-tului din Sibiu) are \u00eenc\u0103 mult material inedit, pe l\u00e2ng\u0103 cel publicat de C. Gollner \u015fi Al. Neam\u0163u \u00een \u201eAnuarul Institutului de Istorie din Cluj\u201d (1961), p. 253-256 \u015fi V (1962), p. 239-245. A se vedea \u015fi: I. Iona\u015fcu, C\u0103lug\u0103rul Sofronie egumen la m\u0103n\u0103stirea Vierro\u015f, \u00een Omagiu I. Lupa\u015f, Bucure\u015fti, 1943. Viorica Pop, Sinodul de la Alba-Iulia din 14-18 februarie 1761, \u00een \u201eApulum\u201d, VII (1971), p. 120-126.<\/span><\/em><\/p>\n

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Sfin\u0163i rom\u00e2ni \u015fi ap\u0103r\u0103tori ai Legii str\u0103mo\u015fe\u015fti, E.I.B.M.B.O.R., Bucure\u015fti, 1987, p. 458-465, Cuviosul Sofronie de la Cioara.<\/span><\/em><\/p>\n

Sf\u00e2ntul Mucenic Oprea Nicolae din S\u0103li\u015fte<\/h2>\n

Odat\u0103 cu urcarea pe tron a \u00eemp\u0103r\u0103tesei Maria Tereza, pentru credincio\u015fii din Transilvania, care voiau s\u0103-\u015fi p\u0103streze credin\u0163a str\u0103mo\u015feasc\u0103, a \u00eenceput o grea prigoan\u0103. B\u0103t\u0103i, amenzi \u015fi temni\u0163\u0103 nu conteneau s\u0103 cad\u0103 peste bie\u0163ii oameni, mai ales \u00een urma predicilor cuviosului Visarion din prim\u0103vara anului 1744. Fa\u0163a de declara\u0163iile mincinoase ale noii st\u0103p\u00e2niri c\u0103, prin unirea cu Roma, credin\u0163a r\u0103s\u0103ritean\u0103 apostolic\u0103 nu s-ar fi schimbat cu nimic, acesta ar\u0103ta c\u0103 unia\u0163ia \u00eenseamn\u0103 \u00een realitate o \u201ecl\u0103tire a legii\u201d, un fel de \u201ea treia lege\u201d, nici ortodox\u0103, nici catolic\u0103.<\/p>\n

\u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri, \u0163\u0103ranul Oprea Nicolae (1) s-a dovedit un zelos \u015fi ne\u00eenfricat lupt\u0103tor pentru ap\u0103rarea Ortodoxiei, dup\u0103 cum se poate dovedi din m\u0103rturiile scrise p\u0103strate de dreg\u0103toriile vremilor acelora. Cel pu\u0163in de trei ori a ajuns s\u0103 bat\u0103 la por\u0163ile amintitei \u00eempar\u0103tese \u015fi ale sfetnicilor ei, duc\u00e2nd jalbe de protest \u00eempotriva silniciilor \u015fi cer\u00e2nd libertate pentru credin\u0163a str\u0103mo\u015feasc\u0103, din care pricin\u0103 i s-a tras \u015fi moartea.<\/p>\n

Cel dint\u00e2i drum spre Viena l-a f\u0103cut \u00een luna octombrie, anul 1748, c\u00e2nd a \u00eenso\u0163it pe alt ap\u0103r\u0103tor d\u00e2rz al credin\u0163ei ortodoxe \u015fi care va sf\u00e2r\u015fi \u015fi el \u00een temni\u0163\u0103: m\u0103celarul Ioan Oancea, din F\u0103g\u0103ra\u015f. De ast\u0103dat\u0103 nu au reu\u015fit s\u0103 fie primi\u0163i chiar de \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, \u00een schimb au b\u0103tut la destule u\u015fi din preajma palatelor ei, \u00eentre care, chiar \u015fi la so\u0163ul \u00eemp\u0103r\u0103tesei, c\u0103ci iat\u0103 cum se pl\u00e2ngea? Oprea Nicolae \u00eentr-o jalb\u0103 din 1749, \u00eenaintat\u0103 mitropolitului s\u00e2rb, Pavel Nenadovici, din Carlovi\u0163: \u201eNoi, rom\u00e2nii pravoslavnici din cinci districte ardelene\u015fti, ne-am dus la Curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 \u015fi am \u00eenaintat Cr\u0103iesei 3 memorii: unul la Chesarul, so\u0163ul ei, altul lui Konigsegg, generalul comandant de atunci peste \u00eentreg Ardealul, \u015fi \u00eenc\u0103 unul trimisului moscovit, adic\u0103 ministrului plenipoten\u0163iar al \u00eemp\u0103r\u0103tesei ruse\u015fti, Elisabeta Petrovna. Dar n-am putut a\u015ftepta r\u0103spunsul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, pentru c\u0103 ne-a amenin\u0163at Cancelaria care purta treburile peste Ardeal s\u0103 plec\u0103m \u201e\u00eendat\u0103\u201d din Viena, c\u0103ci dac\u0103 n-am fi plecat, Dumnezeu \u015ftie ce r\u0103u ne-ar fi ajuns. Noi vrem preo\u0163i de legea noastr\u0103, c\u0103ci pentru credin\u0163a str\u0103mo\u015filor no\u015ftri suntem gata a suferi \u015fi mucenicie sau izgonire din aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, iar legea nu o vom lep\u0103da. Ca s\u0103 ne d\u0103m seama c\u00e2t\u0103 dreptate se cuprinde \u00een aceste cuvinte e bine s\u0103 nu se uite c\u0103 sute \u015fi mii de familii de rom\u00e2ni ardeleni au fost nevoi\u0163i s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 vetrele lor \u015fi s\u0103 treac\u0103 peste mun\u0163i, la fra\u0163ii lor, form\u00e2nd acolo vreme de un veac (1730-1830) peste 100 de sate de rom\u00e2ni \u201eungureni\u201d, uneori mul\u0163imile b\u0103jenarilor fiind at\u00e2t de mari \u00eenc\u00e2t la un moment dat \u00een documentele vremii s-a spus \u201etoat\u0103 Transilvania vine la noi!\u201d. \u00cen orice caz, ne putem \u00eenchipui c\u00e2t de tulbura\u0163i vor fi fost at\u00e2t \u00eemp\u0103r\u0103teasa c\u00e2t \u015fi sfetnicii ei vienezi \u015fi dreg\u0103torii ardeleni, pentru c\u0103 ni\u015fte oameni simpli, m\u0103celari \u015fi \u0163\u0103rani, au ajuns \u201es\u0103 le \u00eencurce i\u0163ele\u201d \u015fi s\u0103-i fac\u0103 de ocar\u0103 \u00een ochii str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii, c\u0103 prigonesc peste m\u0103sur\u0103 un popor \u00eentreg mai ales din pricin\u0103 c\u0103 nu era l\u0103sat \u00een pace \u00een credin\u0163a lui.<\/p>\n

C\u00e2nd a fost vorba s\u0103 porneasc\u0103 pe cel de al doilea drum, Mucenicul Oprea a fost mai grijuliu \u015fi mai \u00een\u0163elept. Auzind c\u0103 \u00eentre timp pe m\u0103celarul Ioan Oancea \u201el-au b\u0103tut \u00een hiar\u0103 \u015fi l-au b\u0103gat \u00een temni\u0163a cea de pierzare\u201d, ca s\u0103 nu p\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi el a\u015fa ceva, Oprea Nicolae s-a a\u015fezat \u00een Banat \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia unor plugari \u015fi oieri rom\u00e2ni din p\u0103r\u0163ile Sibiului, muta\u0163i acolo de cur\u00e2nd. Se vede c\u0103 de c\u00e2nd avusese noroc s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe mitropolitul de la Carlovi\u0163, el a \u00eenv\u0103\u0163at care trebuie s\u0103 fie cuprinsul jalbelor viitoare :<\/p>\n

1) dreptul de a-\u015fi p\u0103stra netulbura\u0163i credin\u0163a str\u0103mo\u015feasc\u0103;<\/p>\n

2) s\u0103 se trimit\u0103 la fa\u0163a locului o comisie \u00eenaintea c\u0103reia s\u0103 poat\u0103 declara fiecare dac\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ortodox sau unit \u015fi<\/p>\n

3) s\u0103 se \u00eeng\u0103duie \u015fi ortodoc\u015filor episcop legiuit, dup\u0103 ce mai Sine de 50 de ani acest drept le-a fost r\u0103pit.<\/p>\n

De acolo, din Banat, Oprea Nicolae a luat leg\u0103tura cu cei din p\u0103r\u0163ile Sibiului, care-i trimeteau \u015ftiri \u015fi bani, \u00eenc\u00eet el a putut pl\u0103ti cheltuielile cerute de un agent din Timi\u015foara, care compunea \u00een nem\u0163e\u015fte sau \u00een latine\u015fte cuprinsul jalbelor destinate s\u0103 ajung\u0103 \u00een m\u00e2na \u00eemp\u0103r\u0103tesei \u015fi a dreg\u0103torilor ei. A\u015fa \u00een\u0163elegem de ce \u00een decursul anilor 1749-1752, drept urmare a memoriilor sau jalbelor strecurate de acest ne\u00eenfricat ap\u0103r\u0103tor al credin\u0163ei, cancelariile de la Viena \u015fi de la Sibiu au fost nevoite s\u0103 dea totu\u015fi un r\u0103spuns \u00eentemeiatelor pl\u00e2ngeri privitoare la libertatea credin\u0163ei ortodoxe.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, ei \u00eentrecuser\u0103 m\u0103sura. La s\u0103rb\u0103toarea Pa\u015ftilor din anul 1749, slujba\u015fii guvernului ardelean au at\u00e2rnat c\u00e2te un toiag la fiecare biseric\u0103 \u015fi au dat de \u015ftire c\u0103 cei care nu vor cerceta biserica \u00een care slujeau preo\u0163ii uni\u0163i vor primi c\u00e2te 50 de lovituri de b\u0103\u0163 \u015fi o amend\u0103 de 12 florini. Nesupu\u015fii erau arunca\u0163i \u00een temni\u0163\u0103, de unde nu erau elibera\u0163i dec\u00e2t sub jur\u0103m\u00e2nt c\u0103 nu vor mai sluji (dac\u0103 erau preo\u0163i), iar mirenii, dac\u0103 jurau c\u0103 nu se vor mai pl\u00e2nge nim\u0103nui pentru suferin\u0163ele lor.<\/p>\n

La \u00eentrebarea ce i se va fi f\u0103cut de c\u0103tre \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, guvernul ardelean recunoa\u015fte c\u0103 a folosit for\u0163a \u00eempotriva \u201eacestui soi r\u0103u de oameni\u201d, care e poporul rom\u00e2n, nerecunoscut niciodat\u0103 de legile, \u0163\u0103rii \u015fi care se face vinovat \u015fi prin aceea c\u0103 se adun\u0103 la slujbe dumnezeie\u015fti prin locuri ascunse \u015fi prin p\u0103duri. F\u0103r\u0103 scrupule se mai declara \u00een rapoartele acestor dreg\u0103tori c\u0103, \u201eafar\u0103 de c\u00e2\u0163iva greci\u201d de pe la Bra\u015fov \u015fi de la F\u0103g\u0103ra\u015f, to\u0163i rom\u00e2nii ar fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat unirea cu catolicismul. Ba c\u0103 de cur\u00e2nd, \u201e\u00een urma m\u0103surilor luate\u201d chiar prin semn\u0103turi scrise, s-ar fi str\u00e2ns declara\u0163ii de la \u201er\u0103scula\u0163ii\u201d din p\u0103r\u0163ile Sibiului \u015fi ale S\u0103li\u015ftei c\u0103 vor primi de acum \u00eencolo pe \u201epopii uni\u0163i\u201d.<\/p>\n

V\u0103z\u00e2nd at\u00e2ta r\u0103utate \u015fi at\u00e2ta \u00een\u015fel\u0103ciune, neobositul Oprea Nicolae r\u0103spunde printr-un alt memoriu c\u0103 \u00eenc\u0103 Leopold I, bunicul \u00eemp\u0103r\u0103tesei, f\u0103g\u0103duise printr-un \u201eprivilegiu\u201d din anul 1700 c\u0103 \u015fi rom\u00e2nilor li se va asigura libertatea de credin\u0163\u0103. E drept c\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 scrisoare \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 se declar\u0103 c\u0103 rom\u00e2nii nu mai au voie s\u0103 cerceteze pe agentul Orenchi din Timi\u015foara, care tradusese jalbele rom\u00e2nilor \u00een limbi str\u0103ine. Dar, curajos, Sf\u00e2ntul Oprea \u0163ine s\u0103 declare ca, \u201edac\u0103 nu va fi oprit\u0103 prigoana, u\u015for se pot na\u015fte tulbur\u0103ri, care pot primejdui \u0163ara \u00eentreag\u0103\u201d. Se \u015ftie c\u0103 at\u00e2t el c\u00e2t \u015fi al\u0163i lupt\u0103tori pentru credin\u0163\u0103 au c\u0103utat de c\u00e2teva ori pe ministrul rus de pe l\u00e2ng\u0103 Curtea din Viena, Mihail Bestuiev-Riumin, c\u0103ruia i-au cerut s\u0103-i ocroteasc\u0103, ceea ce se \u015ftie c\u0103 acest dreg\u0103tor a \u015fi f\u0103cut-o. Tot a\u015fa se \u015ftie c\u0103 al\u0163i lupt\u0103tori pentru Ortodoxie au alergat chiar \u00een Rusia, cer\u00e2nd ajutorul \u00eemp\u0103r\u0103tesei Elisabeta. De\u015fi va fi aflat de primejdia care-l amenin\u0163a, totu\u015fi cel de-al doilea drum la Viena a avut loc \u00een toamna anului 1750.<\/p>\n

Desigur c\u0103, fa\u0163\u0103 de o astfel de \u00eendr\u0103zneal\u0103 a unui simplu \u0163\u0103ran, \u00eenc\u0103 la 22 mai 1749, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza r\u0103spundea guvernului ardelean prin scrisori tainice c\u0103, \u201e\u00eentruc\u00e2t de repetate ori \u015fi \u00een chip at\u00e2t de ne\u00eeng\u0103duit acest om ne-a tulburat cu drumurile lui, din care se vede c\u0103 el e c\u0103petenia mai multor astfel de r\u0103scula\u0163i, atunci c\u00e2nd se va \u00eentoarce acas\u0103, s\u0103 fie prins \u015fi \u00eentemni\u0163at\u201d. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, a\u015fa se va \u00eent\u00e2mpla \u00een prim\u0103vara anului 1752, dup\u0103 cum afl\u0103m din ancheta care i s-a f\u0103cut lui \u015fi preotului Moise M\u0103cinic din Sibiel. Pentru Sf\u00e2ntul Oprea Nicolae, acesta era cel pu\u0163in al treilea drum f\u0103cut \u00een capitala \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei.<\/p>\n

Tem\u00e2ndu-se c\u0103 prin jalbele lor, rom\u00e2nii vor da \u00een vileag purtarea cu dou\u0103 fe\u0163e a dreg\u0103torilor, \u00een frunte cu \u00eemp\u0103r\u0103teasa \u00eens\u0103\u015fi, judec\u0103torii au \u00eentrebat:<\/p>\n

\u201e- La ce domni str\u0103ini v-a\u0163i mai pl\u00e2ns ?\u201d. Oprea Nicolae a r\u0103spuns :<\/p>\n

\u201e- N-am fost la nimeni altcineva dec\u00e2t la Majestatea Sa, apoi la domnul cancelar Kaunitz \u015fi aici\u201d.<\/p>\n

Interogat dac\u0103 ei au mai fost p\u00e2n\u0103 acum cu alte pl\u00e2ngeri la Viena, acela\u015fi ne\u00eenfricat m\u0103rturisitor precizeaz\u0103: \u201e- Eu am venit aici pentru \u00eent\u00e2ia dat\u0103 \u00een 1748, \u00eempreun\u0103 cu Ioan Oancea din F\u0103g\u0103ra\u015f, \u015fi de aici am adus cu noi \u00een scris hot\u0103r\u00e2rea Cr\u0103iesei, \u00een care se spunea c\u0103 oricine are libertatea s\u0103 fie ori unit, ori neunit, dup\u0103 cum voie\u015fte. Am spus cu bucurie vestea aceasta la to\u0163i oamenii no\u015ftri pe care i-am \u00eent\u00e2lnit \u015fi f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103 ne-am \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat la excelen\u0163a sa guvernatorul Haller din Sibiu, care \u00eens\u0103 ne-a primit a\u015fa fel c\u0103 pe Oancea l-au arestat numaidec\u00e2t, iar eu am sc\u0103pat cu fuga, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i patru in\u015fi\u201d.<\/p>\n

Iar\u0103\u015fi, ca s\u0103 ascund\u0103 planurile lor, guvernan\u0163ii din Sibiu, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 cunoscut\u0103 poporului Diploma de toleran\u0163\u0103 pe care Oprea spunea c\u0103 a adus-o scris\u0103 de la Viena, au dat ordin s\u0103 se citeasc\u0103 \u00eenaintea mul\u0163imilor adunate \u201etextul latin al diplomei, f\u0103r\u0103 ca s\u0103-l traduc\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte, a\u015fa \u00eenc\\t noi n-am putut \u00een\u0163elege nimic din tot ordinul Cr\u0103iesei\u201d.<\/p>\n

La \u00eentrebarea dac\u0103 au fost de mai multe ori la Viena, Oprea Nicolae a r\u0103spuns: \u201e- Da, eu sunt acum pentru a treia oar\u0103 aici. \u00cenainte cu doi ani au mai fost ca deputa\u0163i ai \u0163\u0103rii \u00eenc\u0103 doi in\u015fi: popa Stan din Sadu (care a fugit \u00eentre timp din Ardeal \u015fi s-a a\u015fezat \u00een satul S\u00e2n-Mihai din Banat, unde locuie\u015fte \u015fi acum cu so\u0163ia \u015fi cu copiii lui) \u015fi \u00eempreun\u0103 cu el a mai fost \u015fi c\u0103lug\u0103rul Nicodim din \u0162ara F\u0103g\u0103ra\u015fului, care a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat \u00eemp\u0103r\u0103tesei o in\u015ftan\u0163ie \u00een 7 puncte, dar, auzind c\u0103 ar vrea s\u0103-l \u00eentemni\u0163eze, a fugit la Petersburg \u00een cauza credin\u0163ei noastre\u201d.<\/p>\n

Tot acum mucenicul declara c\u0103 \u00een cea de a doua c\u0103l\u0103torie a mai avut al\u0103turi de el \u201e\u00eenc\u0103 patru deputa\u0163i, \u015fi anume: Bucur Mogo\u015f (sau B\u00e2rsan) din Gura R\u00e2ului, Moga Triflea din Orlat, Coman Banu din Poiana \u015fi Constantin Petric\u0103 din Jina. Atunci am fost primi\u0163i de excelen\u0163a sa contele Kolovrat, pre\u015fedintele comisiei Cur\u0163ii din Viena, care ne-a sf\u0103tuit s\u0103 plec\u0103m acas\u0103, c\u0103 nu ni se va \u00eent\u00e2mpla nimic r\u0103u. Eu, \u00eens\u0103, \u00een\u0163eleg\u00e2nd de la domnul Boer c\u0103 rom\u00e2nii totu\u015fi vor trebui s\u0103 primeasc\u0103 pe preo\u0163ii uni\u0163i, ne-am hot\u0103r\u00e2t cu to\u0163ii s\u0103 mergem \u00een Banat, iar nu acas\u0103. Dar dintre to\u0163i ace\u015ftia, am auzit c\u0103 cel dint\u00e2i mai tr\u0103ie\u015fte \u00eenc\u0103 \u00een Ardeal, al doilea s-a dus \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, ceilal\u0163i doi au murit, \u015fi anume al treilea pe drum, la Bratislava, iar al patrulea \u00een Banat, a\u015fa c\u0103 din to\u0163i patru am r\u0103mas aici numai eu \u00een via\u0163\u0103, de aceea m-am a\u015fezat \u00een Banat, \u00een satul Becicherec, l\u0103s\u00e2ndu-mi nevasta \u015fi copiii, o fat\u0103, \u00een Ardeal\u201d. Dup\u0103 care continu\u0103: \u201e\u00cen satul Becicherec am r\u0103mas ne\u00eentrerupt p\u00e2n\u0103 acum c\u00e2nd m-au cercetat al\u0163i doi deputa\u0163i din Ardeal: popa Ioan din Poiana \u015fi popa Ioan\u0103\u015f din Gale\u015f\u201d.<\/p>\n

La \u00eentrebarea ce i-a \u00eendemnat s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 la Viena de at\u00e2tea ori \u00een numele unui popor care de peste 40 de ani s-a unit cu Roma, unire pe care n-o po\u0163i p\u0103r\u0103si f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0163i calci jur\u0103m\u00e2ntul, Oprea Nicolae a r\u0103spuns: \u201erecunoa\u015ftem c\u0103-i p\u0103cat mare s\u0103-\u0163i p\u0103r\u0103se\u015fti credin\u0163a, numai c\u0103 noi n-am fost niciodat\u0103 uni\u0163i, a\u015fadar, nici nu p\u0103r\u0103sim unirea, ci r\u0103m\u00e2nem numai \u00een vechea noastr\u0103 credin\u0163\u0103. C\u0103ci oric\u00e2t s-ar p\u0103rea c\u0103 am fost uni\u0163i, totu\u015fi aievea lucrul st\u0103 cu totul altfel, c\u0103ci numai preo\u0163ii no\u015ftri s-au ar\u0103tat ca \u015fi cum ar fi uni\u0163i \u015fi au jurat, pe deoparte, c\u0103 ei ar fi primit legea nem\u0163easc\u0103, adic\u0103 unirea, iar de alt\u0103 parte, fa\u0163\u0103 de noi se legau pe tot ce aveau mai scump \u015fi se jurau \u00een tot chipul c\u0103 ei numai cu de-a sila s-au ar\u0103tat fa\u0163\u0103 de domni c\u0103 ar fi uni\u0163i, dar c\u0103 aievea ei nu ar fi fost, ci ar fi r\u0103mas statornici \u00een vechea credin\u0163\u0103 \u015fi ca jur\u0103m\u00e2ntul pe care l-au f\u0103cut \u00een sil\u0103 nu ar avea nici o t\u0103rie. Aceasta este acum pricina de c\u0103petenie c\u0103 noi pe astfel de \u00een\u015fel\u0103tori nu vrem s\u0103-i mai suferim, nici s\u0103-i mai avem ca preo\u0163i ai no\u015ftri, ci poftim astfel de preo\u0163i, care joac\u0103 numai \u00eentr-un fel, iar nu \u00een dou\u0103 feluri\u201d.<\/p>\n

\u201eCu alte cuvinte, continu\u0103 el, noi vrem s\u0103 ni se dea vl\u0103dic\u0103 de la Carlov\u0103\u0163, ca s\u0103 ne lini\u015ftim con\u015ftiin\u0163a, c\u0103ci noi am fi primit mai bucuros chiar preo\u0163i curat catolici, care au r\u0103mas \u015fi au crezut totdeauna \u00eentr-un singur fel, dec\u00e2t unii ca ace\u015ftia care gr\u0103iesc \u00een dou\u0103 feluri. De aceea \u00eenc\u0103 o dat\u0103, noi cerem \u00een nu-mele nostru \u015fi al poporului fie episcop de legea noastr\u0103, fie drum slobod s\u0103 plec\u0103m din \u0163ar\u0103. Dac\u0103 preo\u0163ii uni\u0163i vreau s\u0103 spun\u0103 acum c\u0103 poporul a fost vreodat\u0103 unit, vor trebui s\u0103 dovedeasc\u0103 cum c\u0103 om de om s-a m\u0103rturisit c\u0103 e unit, nu numai preo\u0163ii, \u015fi deci c\u0103 \u00eentreg poporul ar fi primit cu vot ob\u015ftesc unirea. Dar a\u015fa ceva ei nu vor putea dovedi niciodat\u0103, pentru c\u0103 numai popii s-au isc\u0103lit\u201d.<\/p>\n

E \u00eentr-adev\u0103r uimitor curajul \u015fi eroismul acestui \u0163\u0103ran luminat, a c\u0103rui sf\u00e2nt\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103 a ajutat \u201es\u0103 se fac\u0103 pe voia satului, iar nu a \u00eemp\u0103ratului\u201d. Este inutil s\u0103 mai insist\u0103m asupra puterii credin\u0163ei, a n\u0103dejdii \u00een pronia dumnezeiasc\u0103, a senin\u0103t\u0103\u0163ii rug\u0103ciunii \u015fi a altor virtu\u0163i, care sus\u0163ineau echilibrul sufletesc \u015fi d\u00e2rzenie mucenicului.<\/p>\n

A\u015fa au fost prin\u015fi \u015fi arunca\u0163i \u00een temni\u0163a Kufstein, din Tirol, Oprea Nicolae \u015fi Popa Moise M\u0103cinic. Numele lor a intrat \u00een con\u015ftiin\u0163a \u00eentregului popor rom\u00e2n din Transilvania, care spunea, \u00eentre altele, \u00een c\u00e2teva jalbe adresate \u00een 1755-1756 mitropolitului s\u00e2rb din Carlovi\u0163: \u201eMult\u0103 dorire are \u0163ara de ei, care nu \u015ftim de mai sunt \u00een via\u2019\u0103 undeva sau ba\u201d, \u201ec\u0103 sunt oameni buni \u015fi de noi to\u0163i cu voia noastr\u0103 trimi\u015fi\u201d. Acelea\u015fi glasuri au fost auzite \u015fi pe vremea r\u0103scoalei conduse de cuviosul Sofronie (1761). Alt\u0103 constatare dureroas\u0103 a fost exprimat\u0103 \u00een 1765 de un scriitor: \u201ede ne-ar fi oc\u0103rit pe noi vr\u0103jma\u015fii no\u015ftri arieni, calvini, luterani, armeni, m\u0103car \u015fi apuseni \u015fi al\u0163i potrivnici, am fi r\u0103bdat, dar iat\u0103 c\u0103 ne oc\u0103r\u0103sc pe noi rom\u00e2nii no\u015ftri, cei dintr-o cas\u0103 cu noi, cei care nu de mult erau tot una cu noi \u00een aceea\u015fi cas\u0103 a lui Dumnezeu\u201d.<\/p>\n

Tot cam pe vremea aceea, cunoscuta cronic\u0103 \u00een versuri: Pl\u00e2ngerea sfintei m\u0103n\u0103stiri a Silva\u015fului d\u0103dea glas \u015fi ea pentru recunoa\u015fterea acelora\u015fi fapte netrec\u0103toare de ap\u0103rare a credin\u0163ei ortodoxe prin care Mucenicul Oprea Nicolae a ajutat, prin jertfa sa, la p\u0103strarea unit\u0103\u0163ii de credin\u0163\u0103 str\u0103bun\u0103 :<\/p>\n

\u201eAtuncea s\u0103li\u015ftenii
\nCu cei de l\u00e2ng\u0103 ei \u00eemprejurenii
\nAu c\u0103utat oameni s\u0103 g\u0103seasc\u0103
\nTreaba lor s\u0103 le-o plineasc\u0103.
\n\u015ei cu to\u0163ii s-au sf\u0103tuit
\nPe trei oameni au g\u0103sit:
\nDoi preo\u0163i \u015fi un mirean,
\nDin S\u0103li\u015fte \u015fi din scaun,
\nPreotul M\u0103cinic \u015fi cu Oprea Micl\u0103u\u015f
\n\u015ei preotul Ioan din satul Gale\u015f.
\nPe ace\u015fti trei i-au ales
\nLa Chesaro-Cr\u0103iasa au trimes.
\nCr\u0103iasa rug\u0103ciunea lor a primit
\n\u015ei cu drag li s-a f\u0103g\u0103duit
\nCum c\u0103 ea sil\u0103 lor nu le face,
\nCi s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een pace
\n\u015ei cu una\u0163ia nimeni s\u0103 nu-i sileasc\u0103,
\nCi \u00eentr-a lor pravoslovie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.
\nAtunci Aron ca un leu r\u0103cnind s-a sculat,
\nPrin scrisori dup\u0103 ei a alergat
\n\u015ei pe c\u00e2\u0163i trei \u00een Viena i-a \u00eenchis
\n\u015ei acolo via\u0163a lor s-a stins\u201d.<\/p>\n

Ce se va fi \u00eent\u00e2mplat cu cei doi \u00eenchi\u015fi \u00eentre zidurile groase ale cet\u0103\u0163ii Kufstein nu se \u015ftie. Curtea din Viena vestea \u00eenc\u0103 \u00een anul 1756 c\u0103 unul dintre ace\u015ftia a reu\u015fit s\u0103 fug\u0103. Nu se poate preciza despre care din ei poate fi vorba. Dar \u015fi dac\u0103 va fi v\u0103zut lumina zilei, desigur c\u0103 el \u00ee\u015fi va fi pierdut urma departe de casa sa, c\u0103ci la ai s\u0103i nu se mai putea \u00eentoarce. T\u00e2rziu de tot, \u00een 1784, deci dup\u0103 32 de ani de a\u015fteptare, c\u00e2nd Stana, so\u0163ia Mucenicului Oprea, a cerut s\u0103 i se elibereze so\u0163ul, la porunca noului \u00eem-p\u0103rat Iosif al II-lea, cancelaria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a r\u0103spuns c\u0103 \u201enu s-a aflat \u00een nici o temni\u0163\u0103 din Austria nici cea mai mic\u0103 \u015ftire c\u0103 ar mai fi \u00een via\u0163\u0103 un astfel de om, dec\u00e2t c\u0103 se \u015ftie c\u0103 pentru \u00eendr\u0103zneala de a fi ajuns p\u00e2n\u0103 la tronul Majesta\u0163ii Sale au fost aresta\u0163i \u201eunii capi ai r\u0103scoalei de atunci. Dac\u0103 se va afla ceva mai mult, r\u0103spunsul va fi trimis prin cancelaria ardelean\u0103\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 oamenii nu l-au mai aflat, desigur c\u0103 \u00eengerii lui Dumnezeu \u015fi inima poporului rom\u00e2n i-au \u00een\u0103l\u0163at Sf\u00e2ntului Oprea loca\u015f de neuitat \u00een alt\u0103 patrie, mai liber\u0103, plin\u0103 de slav\u0103 cereasc\u0103. Acest g\u00e2nd l-a \u00eemplinit \u00een 21 octombrie 1955 \u015fi Sf\u00e2ntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, c\u00e2nd a trecut pe Sf\u00e2ntul Oprea Nicolae \u00een r\u00e2ndurile sfin\u0163ilor no\u015ftri (2).<\/p>\n

Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae<\/strong><\/em><\/p>\n

1. Izvorul principal pentru cunoa\u015fterea vie\u0163ii \u015fi faptelor Sf\u00e2ntului Oprea Nicolae r\u0103m\u00e2ne studiul Prof. dr. I. Lupa\u015f: Doi precursori ai lui Horea \u00een audien\u0163\u0103 Ia Curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 din Viena, \u00een \u201eAnalele Academiei Rom\u00e2ne\u201d, memoriile sec\u0163iei istorice, seria III, tom. XXVI (1944), (extras din volumul Omagiu lui Ioan Lupa\u015f, Bucure\u015fti, 1943, p. 365-385, cu anexe documentare). Vezi idem, Contribu\u0163iuni documentare la istoria satelor transilvane, \u00een Studii, conferin\u0163e \u015fi comunic\u0103ri istorice, vol. III, Sibiu, 1944; Dr. Silviu Dragomir, Un erou al credin\u0163ei: Nicolae Oprea, \u00een Istoria dezrobirii religioase a rom\u00e2nilor ardeleni \u00een secolul XVIII, vol. I, Sibiu, 1920, pag. 191-196 \u015fi anexele documentare nr. 40-65.
\n2. Pentru aceasta \u015fi noi \u00eel cinstim cu c\u00e2nt\u0103rile slujbei sale de pomenire; \u201ePe tine, iubitorule de Hristos, M\u0103rturisitorule Oprea, amenin\u0163\u0103rile vr\u0103jma\u015filor nu te-au sp\u0103im\u00eentat, ur\u00e2ciunea def\u0103im\u0103rilor nu te-a \u00eenmuiat \u015fi nici f\u0103g\u0103duin\u0163a slavei \u015fi a bunurilor de\u015farte nu te-au cl\u0103tinat. De aceea sufletul t\u0103u curat, cu bucurie pentru credin\u0163\u0103 l-ai dat \u015fi cereasca m\u00e2ntuire ai dob\u00e2ndit \u015fi acum prem\u0103re\u015fte \u00eempreun\u0103 cu cetele sfin\u0163ilor pe Tat\u0103l, pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh, \u00een vecii vecilor, Amin\u201d.<\/span><\/em><\/p>\n

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Sfin\u0163i rom\u00e2ni \u015fi ap\u0103r\u0103tori ai Legii str\u0103mo\u015fe\u015fti, E.I.B.M.B.O.R., Bucure\u015fti, 1987, p. 451-457, Sf\u00e2ntul Mucenic Oprea Nicolae.<\/span><\/em><\/p>\n

Sf\u00e2ntul Visarion M\u0103rturisitorul Mi\u015fcarea rom\u00e2neasc\u0103 de la 1744 din Transilvania \u015fi din Banat, dezl\u0103n\u0163uit\u0103 de propov\u0103duirea C\u0103lug\u0103rului Visarion, apare \u00een perspectiva istoriei ca parte a luptei de secole duse de popor pentru libertate na\u0163ional\u0103 \u015fi religioas\u0103, pentru dreptate \u015fi omenie. Cuv\u00e2ntul s\u0103u simplu, spus cu suflet deschis, e sc\u00e2nteia care r\u0103scole\u015fte ad\u00e2nc con\u015ftiin\u0163a maselor \u015fi <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-12386","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12386","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12386"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12386\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25898,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12386\/revisions\/25898"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12386"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12386"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12386"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}

Sursa: sfintiromani.ro<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"