{"id":13560,"date":"2022-12-11T06:18:08","date_gmt":"2022-12-11T09:18:08","guid":{"rendered":"http:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/?p=13560"},"modified":"2022-12-10T11:44:05","modified_gmt":"2022-12-10T14:44:05","slug":"sfantul-ierarh-spiridon-al-trimitundei-mare-facator-de-minuni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/sfantul-ierarh-spiridon-al-trimitundei-mare-facator-de-minuni\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2ntul Ierarh Spiridon al Trimitundei, mare f\u0103c\u0103tor de minuni"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Proloagele Sfin\u0163ilor \u015fi a Sfintelor – 12 decembrie<\/strong><\/em><\/p>\n

Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, n\u0103sc\u00e2ndu-se din p\u0103rin\u0163i simpli, era \u015fi el smerit cu inima \u015fi bun cu via\u0163a. \u00cen copil\u0103ria sa a fost p\u0103stor de oi \u015fi, cresc\u00e2nd, s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit nun\u0163ii celei legiuite \u015fi s-a f\u0103cut tat\u0103 de copii. El vie\u0163uia cu cinste \u015fi cu pl\u0103cere de Dumnezeu, urm\u00e2nd lui David \u00een bl\u00e2nde\u0163e, lui Iacob \u00een simplitatea inimii \u015fi lui Avraam \u00een iubire de str\u0103ini. Dar nu dup\u0103 mul\u0163i ani, murindu-i so\u0163ia, cu os\u00e2rdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna str\u0103inilor. \u00cen lume at\u00e2t de mult a pl\u0103cut lui Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t s-a \u00eenvrednicit cu darul facerii de minuni, c\u0103ci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat \u015fi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuv\u00e2ntul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cet\u0103\u0163ii Trimitundei, care era o cetate vestit\u0103 a Ciprului, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia marelui Constantin \u015fi a lui Constantie, fiul s\u0103u, unde f\u0103cea minuni preasl\u0103vite.<\/p>\n

Oarec\u00e2nd era \u00een ostrovul acela secet\u0103 mare \u015fi usc\u0103ciune, iar usc\u0103ciunii \u00eei urma foametea \u015fi foametei, moartea; c\u0103ci mul\u0163ime de popor murea de foame. Pentru acea \u00eenchidere a cerului, trebuia un Ilie sau un altul asemenea lui, ca s\u0103-l deschid\u0103 cu rug\u0103ciunea. Unul ca acela s-a ar\u0103tat Sf\u00e2ntul Spiridon, care, v\u0103z\u00e2nd nevoia ce venea asupra poporului \u015fi milostivindu-se p\u0103rinte\u015fte spre cei ce piereau de foame, s-a rugat cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 c\u0103tre preabunul Dumnezeu, Care \u00eendat\u0103 a umplut cerul cu nori, adun\u00e2ndu-i de la marginile p\u0103m\u00e2ntului. Apoi a fost lucrul cel mai minunat, ca s\u0103 nu socoteasc\u0103 cineva c\u0103 ploaia s-a f\u0103cut din stihii, \u00een chip firesc, c\u0103ci mult\u0103 vreme norii n-au dat ploaie, p\u00e2n\u0103 ce iar\u0103\u015fi sf\u00e2ntul a mai f\u0103cut rug\u0103ciune cu fierbin\u0163eal\u0103 \u015fi atunci s-a v\u0103rsat ploaie mare pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi n-a \u00eencetat multe zile, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd iar\u0103\u015fi s-a rugat sf\u00e2ntul \u015fi s-a f\u0103cut senin.<\/p>\n

P\u0103m\u00e2ntul s-a ad\u0103pat cu \u00eendestulare \u015fi \u015fi-a dat roadele sale, c\u0103ci s-au \u00eembel\u015fugat \u0163arinele, au rodit sadurile \u015fi gr\u0103dinile \u015fi a fost dup\u0103 foametea aceea \u00eendestulare mult\u0103 prin rug\u0103ciunile pl\u0103cutului lui Dumnezeu, Spiridon. Peste c\u00e2\u0163iva ani, prin voia lui Dumnezeu, pentru p\u0103catele oamenilor, s-a f\u0103cut foamete \u00een latura aceea \u015fi se bucurau boga\u0163ii v\u00e2nz\u0103tori de gr\u00e2u, pentru acea scumpete, c\u0103ci aveau gr\u00e2u str\u00e2ns de mul\u0163i ani \u015fi, deschiz\u00e2ndu-\u015fi hambarele, au \u00eenceput a-l vinde scump. Atunci era \u00een cetatea Trimitundei un v\u00e2nz\u0103tor de gr\u00e2u, nes\u0103\u0163ios de iubirea de argint \u015fi plin de l\u0103comie. Acela, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd cu negu\u0163\u0103toria prin alte p\u0103r\u0163i mult gr\u00e2u \u015fi aduc\u00e2ndu-l cu corabia \u00een cetate, nu voia s\u0103-l v\u00e2nd\u0103 cu acel pre\u0163, cu care se vindea \u00een cetate, ci l-a pus \u00een hambare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se va \u00eenmul\u0163i foametea \u00een cetate, pentru ca s\u0103-l v\u00e2nd\u0103 mai scump \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftige avere mai mult\u0103.<\/p>\n

Fiind foamete mare \u015fi din zi \u00een zi \u00eenmul\u0163indu-se, bogatul acela a \u00eenceput a vinde gr\u00e2ul s\u0103u foarte scump. Atunci a venit la d\u00e2nsul un s\u0103rac, cer\u00e2nd \u015fi rug\u00e2ndu-l cu lacrimi s\u0103-l miluiasc\u0103 \u015fi s\u0103-i dea pu\u0163in gr\u00e2u, pentru ca s\u0103 nu moar\u0103 de foame cu copiii \u015fi femeia sa. El, fiind cuprins de nemilostivire \u015fi de pofta aurului, n-a vrut s\u0103 miluiasc\u0103 pe s\u0103rac, ci a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: „S\u0103 mergi ca s\u0103 aduci pre\u0163ul \u015fi vei avea ceea ce vei cump\u0103ra”. S\u0103racul, sl\u0103bind de foame, a venit la Sf\u00e2ntul Spiridon cu pl\u00e2ngere spun\u00e2ndu-i despre s\u0103r\u0103cia lui \u015fi despre nemilostivirea bogatului. Iar sf\u00e2ntul a zis: „Nu pl\u00e2nge, ci mergi \u00een casa ta, pentru c\u0103 a\u015fa gr\u0103ie\u015fte Duhul Sf\u00e2nt, c\u0103 diminea\u0163a se va umple casa ta de gr\u00e2u; iar pe bogatul acela \u00eel vei vedea rug\u00e2ndu-se de tine \u015fi d\u00e2ndu-\u0163i gr\u00e2u f\u0103r\u0103 plat\u0103”.<\/p>\n

S\u0103racul, socotind c\u0103 i-a zis sf\u00e2ntul aceasta numai pentru m\u00e2ng\u00e2ierea necazului s\u0103u, v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi de\u015fart\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 folos n\u0103dejdea sa, precum i se p\u0103rea, s-a dus la casa sa suspin\u00e2nd. Cum s-a f\u0103cut noapte, prin porunca lui Dumnezeu s-a v\u0103rsat ploaie mare pe p\u0103m\u00e2nt, iar hambarele bogatului nemilostiv \u015fi iubitor de argint au c\u0103zut \u015fi apa a luat tot gr\u00e2ul. Nemilostivul v\u00e2nz\u0103tor de gr\u00e2u, cu ai s\u0103i, a alergat prin toat\u0103 cetatea, strig\u00e2nd \u015fi rug\u00e2nd pe to\u0163i ca s\u0103-i dea ajutor, spre a nu ajunge s\u0103rac. Dar oamenii, v\u0103z\u00e2nd gr\u00e2ul risipit pe drumuri, au \u00eenceput a-l str\u00e2nge \u015fi a-l duce la casele lor. Asemenea \u015fi s\u0103racul acela care ceruse ieri, \u015fi-a adunat gr\u00e2u din destul, pe care, v\u0103z\u00e2ndu-l bogatul, a \u00eenceput a-l ruga s\u0103 ia c\u00e2t va voi. A\u015fa a pedepsit Dumnezeu nemilostivirea bogatului, iar s\u0103r\u0103cia \u015fi foametea s\u0103racului a m\u00e2ng\u00e2iat-o, dup\u0103 proorocirea sf\u00e2ntului.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/strong><\/em>Un plugar oarecare cunoscut sf\u00e2ntului, \u00een acea vreme de foamete, a mers la acela\u015fi nemilostiv bogat, care \u00eenc\u0103 mai avea alte hambare pline de gr\u00e2u, cer\u00e2nd pentru hran\u0103 gr\u00e2u pe datorie, f\u0103g\u0103duind c\u0103-i va da cu dob\u00e2nd\u0103 \u00een vremea seceri\u015fului. Acela, ne\u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-se minte cu pierderea gr\u00e2ului celui dint\u00e2i, neschimb\u00e2ndu-se din zg\u00e2rcenia sa \u015fi ne\u00eendrept\u00e2ndu-se, \u015fi-a \u00eenchis inima cu nemilostivire \u015fi \u00eenaintea acestui s\u0103rac, \u00eenc\u00e2t nu voia s\u0103 aud\u0103 de rug\u0103mintea lui, cea cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: „Nu vei lua de la mine f\u0103r\u0103 aur nici un bob de gr\u00e2u”. Auzind s\u0103racul acestea, lucr\u0103tor de p\u0103m\u00e2nt fiind, a mers pl\u00e2ng\u00e2nd la arhiereul lui Hristos, Spiridon, spun\u00e2ndu-i necazul s\u0103u. Arhiereul, m\u00e2ng\u00e2indu-l cu cuvintele sale, i-a dat drumul acas\u0103. Apoi a doua zi a mers singur la plugarul acela, duc\u00e2ndu-i un bulg\u0103re mare de aur. De unde a luat aurul acela mai pe urm\u0103 se va vedea. Deci, pun\u00e2nd aurul acela \u00een m\u00e2inile plugarului, a zis: „Du-te, frate, la bogatul v\u00e2nz\u0103tor de gr\u00e2u \u015fi d\u0103-i acest bulg\u0103r de aur ca z\u0103log, ca s\u0103-\u0163i dea pe datorie gr\u00e2u, c\u00e2t va fi spre trebuin\u0163a ta. \u015ei c\u00e2nd va veni seceri\u015ful \u015fi te vei \u00eendestula cu p\u00e2ine, atunci, r\u0103scump\u0103r\u00e2nd z\u0103logul acesta, iar\u0103\u015fi \u00eel vei aduce la mine”.<\/p>\n

Lu\u00e2nd s\u0103racul aurul din m\u00e2inile arhiereului, s-a dus cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la acel bogat. Acela, cum a v\u0103zut aurul, s-a bucurat, fiind iubitor de aur \u015fi \u00eendat\u0103 a dat pe datorie gr\u00e2u s\u0103racului c\u00e2t \u00eei trebuia. Dup\u0103 aceasta, trec\u00e2nd vremea foametei, apoi fiind \u00eembel\u015fugare \u015fi sosind seceri\u015ful, plugarul a dat cu dob\u00e2nd\u0103 gr\u00e2ul bogatului \u015fi r\u0103scump\u0103r\u00e2nd z\u0103logul, l-a dus cu mul\u0163umire Sf\u00e2ntului Spiridon. Sf\u00e2ntul, lu\u00e2nd aurul, s-a dus \u00een gr\u0103dina sa \u015fi l-a luat cu sine \u015fi pe plugar, zic\u00e2nd: „Vino cu mine, frate, ca s\u0103 d\u0103m acesta \u00eempreun\u0103 Celui ce cu bun\u0103 \u00eendurare ni l-a dat nou\u0103 cu \u00eemprumut”. Deci, intr\u00e2nd \u00een gr\u0103din\u0103 \u00eempreun\u0103 cu plugarul \u015fi pun\u00e2nd aurul l\u00e2ng\u0103 gard \u015fi-a ridicat ochii \u00een sus, zic\u00e2nd: „Doamne Iisuse Hristoase, Care numai cu singur\u0103 voia Ta, toate le faci \u015fi le prefaci; Cela ce odinioar\u0103 \u00een fa\u0163a \u00eemp\u0103ratului Egiptului, toiagul lui Moisi l-ai pref\u0103cut \u00een \u015farpe, \u00censu\u0163i \u015fi aurul acesta, precum atunci l-ai pref\u0103cut \u00eentr-acest chip, a\u015fa \u015fi acum porunce\u015fte s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la chipul s\u0103u cel dint\u00e2i, pentru ca \u015fi acest om s\u0103 cunoasc\u0103, c\u00e2t\u0103 purtare de grij\u0103 ai Tu pentru noi \u015fi cu fapta s\u0103 se \u00eenve\u0163e ceea ce este scris \u00een dumnezeiasca Scriptur\u0103: C\u0103 toate oric\u00e2te voie\u015fte Dumnezeu, le face.<\/p>\n

Astfel, rug\u00e2ndu-se el, \u00eendat\u0103 aurul acela lu\u00e2nd puterea de fiin\u0163\u0103, a \u00eenceput a se mi\u015fca \u015fi se vedea \u00eentorc\u00e2ndu-se \u015fi t\u00e2r\u00e2ndu-se ca un \u015farpe. \u015ei a\u015fa, \u015farpele care mai \u00eenainte se f\u0103cuse aur prin atingerea m\u00e2inilor sf\u00e2ntului, prin minune iar\u0103\u015fi s-a pref\u0103cut \u015farpe, din aur. Plugarul, v\u0103z\u00e2nd acea minune, tremura de fric\u0103 \u015fi c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt, se socotea pe sine nevrednic de o facere de bine ca aceea. Deci, \u015farpele acela a intrat \u00een vizuina sa, iar plugarul s-a \u00eentors la casa sa cu mul\u0163umire, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se de m\u0103rimea minunilor lui Dumnezeu, care s-au f\u0103cut prin rug\u0103ciunile sf\u00e2ntului.<\/p>\n

Un prieten \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it al fericitului, din zavistia unor oameni r\u0103i, a fost clevetit la judec\u0103torul cet\u0103\u0163ii \u015fi pus \u00een temni\u0163\u0103; apoi a fost os\u00e2ndit chiar la moarte, f\u0103r\u0103 de vin\u0103. Deci, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se Sf\u00e2ntul Spiridon, s-a dus s\u0103 izb\u0103veasc\u0103 pe prietenul s\u0103u de la moartea cea f\u0103r\u0103 de vin\u0103. Atunci era vreme ploioas\u0103 \u015fi un r\u00e2u care era \u00een cale, rev\u0103rs\u00e2ndu-se, nu era cu \u00eenlesnire cuiva a-l trece. F\u0103c\u0103torul de minuni, aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte de Isus al lui Navi cum a trecut Iordanul cu chivotul legii ca pe uscat, \u00een vremea c\u00e2nd era plin de ap\u0103 \u015fi crez\u00e2nd \u00een acela\u015fi Dumnezeu atotputernic, a zis c\u0103tre r\u00e2u, poruncindu-i ca unei slugi: „Stai! St\u0103p\u00e2nul cel de ob\u015fte \u00ee\u0163i porunce\u015fte, ca s\u0103 trec eu \u015fi s\u0103 scape b\u0103rbatul pentru care m\u0103 gr\u0103besc”.<\/p>\n

Aceasta zic\u00e2nd sf\u00e2ntul, \u00eendat\u0103 a stat r\u00e2ul, oprindu-\u015fi repejunile apei \u015fi a f\u0103cut cale uscat\u0103 sf\u00e2ntului \u015fi nu numai lui, ci \u015fi celor ce mergeau cu el, care au alergat \u00eenainte la judec\u0103tor, vestindu-i venirea sf\u00e2ntului \u015fi minunea care s-a f\u0103cut pe cale. Judec\u0103torul, auzind acestea, \u00eendat\u0103 l-a liberat pe cel os\u00e2ndit \u015fi l-a d\u0103ruit pe el sf\u00e2ntului s\u0103n\u0103tos. Deci vedea cuviosul, cu ochii mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tori, gre\u015felile cele ascunse ale oamenilor. C\u0103ci odihnindu-se pe cale la un primitor de str\u0103ini, o femeie oarecare, ce era robit\u0103 de dragostea trupeasc\u0103 \u015fi p\u0103c\u0103tuia \u00een tain\u0103 cu un oarecare. Aceea a voit s\u0103 spele picioarele sf\u00e2ntului. Iar el, \u015ftiind faptele ei, a zis c\u0103tre d\u00e2nsa: „Nu te atinge de mine, femeie”. Aceasta a zis, nu ur\u00e2nd pe cea p\u0103c\u0103toas\u0103 sau lep\u0103d\u00e2ndu-se de ea. C\u0103ci cum ar ur\u00e2 pe cei p\u0103c\u0103to\u015fi, fiind ucenic al Domnului, Care a m\u00e2ncat \u015fi b\u0103ut \u00eempreun\u0103 cu vame\u015fii \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fii? Ci, pentru ca s\u0103 o fac\u0103 pe ea s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de p\u0103catele sale \u015fi s\u0103 se ru\u015fineze de faptele \u015fi de cugetele ei cele necurate.<\/p>\n

C\u00e2nd acea femeie mai v\u00e2rtos se nevoia, vr\u00e2nd a se atinge de picioarele sf\u00e2ntului ca s\u0103 le spele, atunci, fiindu-i jale de pierderea ei, sf\u00e2ntul, cu bl\u00e2nde\u0163e \u015fi cu iubire de oameni, o mustr\u0103, aduc\u00e2ndu-i aminte de p\u0103catele ei \u015fi pov\u0103\u0163uind-o c\u0103tre poc\u0103in\u0163\u0103. Iar ea, mir\u00e2ndu-se \u015fi sp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se c\u0103 cele ascunse \u015fi cele near\u0103tate ale ei, nu s\u00e2nt t\u0103inuite \u00eenaintea ochilor celui mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tor al omului lui Dumnezeu, umpl\u00e2ndu-se de ru\u015fine \u015fi umilindu-se cu inima sa, a c\u0103zut la picioarele sf\u00e2ntului \u015fi nu cu ap\u0103, ci cu lacrimi le sp\u0103la pe ele \u015fi faptele sale cele mustrate, cu buzele sale le m\u0103rturisea. Deci, ea f\u0103cea ceea ce a f\u0103cut odinioar\u0103 desfr\u00e2nata din Evanghelie. Iar el i-a gr\u0103it ei, cele ce Domnul cu milostivire, a zis odinioar\u0103: \u00cendr\u0103zne\u015fte fiic\u0103, iertate-\u0163i s\u00e2nt p\u0103catele tale. \u015ei iar\u0103\u015fi: Iat\u0103 te-ai f\u0103cut s\u0103n\u0103toas\u0103, de acum s\u0103 nu mai gre\u015fe\u015fti. Dintr-acel ceas, femeia aceea \u015fi-a \u00eendreptat spre bine via\u0163a sa \u015fi s-a f\u0103cut \u015fi altora spre folos.<\/p>\n

De vreme ce numai din minuni s-a cunoscut via\u0163a sf\u00e2ntului, se cuvine a \u015fti \u015fi r\u00e2vna lui pentru dreapta credin\u0163\u0103; deci cuv\u00e2ntul ce ne st\u0103 \u00eenainte va ar\u0103ta. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ind marele Constantin cel \u00eent\u00e2i \u00eentre \u00eemp\u0103ra\u0163ii cre\u015ftini, \u00een a \u015fasea sut\u0103 \u015fi treizeci \u015fi \u015fase de ani de la \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Alexandru, feciorul lui Filip, iar de la Hristos trei sute dou\u0103zeci \u015fi cinci, s-a adunat \u00een Niceea acel preasl\u0103vit sobor al Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i, ca s\u0103 condamne pe Arie, cel f\u0103r\u0103 de Dumnezeu, care cu rea-credin\u0163\u0103 zicea c\u0103 Fiul lui Dumnezeu este f\u0103ptur\u0103, iar nu F\u0103c\u0103tor \u015fi s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 c\u0103 Fiul este deofiin\u0163\u0103 cu Tat\u0103l. Cei ce ajutau hula lui Arie, erau episcopii cei mai \u00eensemna\u0163i: Eusebie al Nicomidiei, Maris al Calcedonului \u015fi Teognie al Niceei. Ace\u015fti oameni \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163i\u0163i, urm\u00e2nd cu totul nebuniei lui Arie, b\u00e2rfeau, zic\u00e2nd c\u0103 Fiul lui Dumnezeu este creat ca orice om.<\/p>\n

\u00cencep\u0103torii cei ce se luptau pentru dreapta credin\u0163\u0103, cei \u00eempodobi\u0163i cu via\u0163a \u015fi cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura erau ace\u015ftia: Marele \u00eentre sfin\u0163i Alexandru, care era \u00eenc\u0103 preot \u015fi \u00een vremea aceea \u0163inea locul Sf\u00e2ntului Mitrofan, patriarhul Constantinopolului, nefiind acolo acesta, fiindc\u0103 z\u0103cea pe patul durerii; apoi sl\u0103vitul Atanasie, care nu era \u00eenc\u0103 \u00eempodobit cu r\u00e2nduiala preo\u0163easc\u0103 \u015fi \u0163inea slujba diaconiei \u00een biserica Alexandriei. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103 nu pu\u0163in\u0103 ne\u00eemp\u0103care era asupra lor, din partea zavistnicilor, c\u0103ci nefiind cinsti\u0163i cu treapta episcopiei cov\u00e2r\u015feau pe al\u0163ii \u00een \u00een\u0163elegerea credin\u0163ei. Atunci era \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2n\u015fii \u015fi acest mare Spiridon, a c\u0103rui via\u0163\u0103 \u015fi dar care locuia \u00eentr-\u00e2nsul, era mai de folos \u015fi mai puternic, pentru \u00eenduplecare spre cele de folos, dec\u00e2t gurile altora \u015fi dec\u00e2t leg\u0103turile silogismelor cele cu me\u015fte\u015fug \u00eempletite ale ritorilor. \u00cenc\u0103 \u00een acel sobor, cu voia \u00eemp\u0103ratului, erau \u015fi filosofi elini, care se numeau peripatetici, \u00eentre care era un \u00een\u0163elept care-l ajuta pe Arie, care t\u0103ia ca \u015fi cu o sabie ascu\u0163it\u0103 de am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u0163ile \u015fi se m\u00e2ndrea cu limba sa de sofist, s\u00e2rguindu-se a r\u00e2de de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura celor dreptcredincio\u015fi.<\/p>\n

Cu acel filosof a cerut a se \u00eentreba Sf\u00e2ntul Spiridon, fiind b\u0103rbat ne\u00eenv\u0103\u0163at, care numai pe Hristos \u015ftia \u015fi pe Acesta r\u0103stignit. Iar Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, \u015ftiind \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui, c\u0103ci n-a avut c\u00e2t de pu\u0163in\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 elineasc\u0103, \u00eel opreau, s\u0103 nu \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a se \u00eentreba cu acel sofist, care era me\u015fter la cuvinte. Dar acesta, \u015ftiind ce poate \u00een\u0163elepciunea cea de sus \u015fi c\u00e2t s\u00e2nt de neputincioase puterile \u00een\u0163elepciunii omene\u015fti, s-a apropiat de b\u0103rbatul acela, zic\u00e2ndu-i: „\u00cen numele lui Iisus Hristos, o, fiolosofule, ia aminte la mine \u015fi ascult\u0103 cele ce voiesc a-\u0163i spune”. Filosoful a zis: „Vorbe\u015fte \u015fi te voi asculta”. Sf\u00e2ntul a \u00eenceput a vorbi zic\u00e2nd: „Unul este Dumnezeu Care a f\u0103cut cerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul, pe om din p\u0103m\u00e2nt l-a zidit \u015fi toate celelalte, cele v\u0103zute \u015fi nev\u0103zute le-a a\u015fezat cu Cuv\u00e2ntul \u015fi cu Duhul S\u0103u. Pe acel Cuv\u00e2nt \u00cel credem \u015fi noi, c\u0103 este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a milostivit de r\u0103t\u0103cirea noastr\u0103, S-a n\u0103scut din Fecioar\u0103, a vie\u0163uit cu oamenii, a p\u0103timit, a murit pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103, a \u00eenviat \u015fi \u00eempreun\u0103 cu El a \u00eenviat neamul omenesc. Pe Acesta \u00cel a\u015ftept\u0103m s\u0103 vin\u0103, s\u0103 judece pe to\u0163i cu dreptate \u015fi s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 fiec\u0103ruia dup\u0103 vrednicie \u015fi-L credem c\u0103 este de o fiin\u0163\u0103 cu Tat\u0103l, \u00eempreun\u0103 \u015fez\u0103tor \u015fi asemenea cinstit. Acestea astfel le m\u0103rturisim f\u0103r\u0103 ispitire \u015fi \u00eencercare \u015fi nici tu nu \u00eendr\u0103zni a ispiti cum s\u00e2nt acestea; pentru c\u0103 acestea cov\u00e2r\u015fesc \u00een\u0163elegerea ta \u015fi s\u00e2nt mult mai \u00eenalte dec\u00e2t toat\u0103 cuno\u015ftin\u0163a”.<\/p>\n

\"\"<\/a>Apoi, t\u0103c\u00e2nd pu\u0163in, a zis: „Nu \u0163i se pare \u015fi \u0163ie a fi acestea astfel, o! filosofule? Pentru ca s\u0103 te \u00eencredin\u0163ezi de adev\u0103r, ia aminte la acest mic lucru, m\u0103car c\u0103 nu se cade s\u0103 asem\u0103n\u0103m firea cea \u00eendumnezeit\u0103 \u015fi mai presus de fiin\u0163\u0103, cu f\u0103ptura zidit\u0103 \u015fi stric\u0103cioas\u0103. Dar, de vreme ce ochii s\u00e2nt mai credincio\u015fi dec\u00e2t urechile \u015fi cel care este pu\u0163in credincios, nu crede cu \u00eenlesnire, dac\u0103 nu va vedea ceva cu ochii cei trupe\u015fti, pentru aceasta voiesc s\u0103 v\u0103 \u00eencredin\u0163ez pe fa\u0163\u0103 cu aceast\u0103 c\u0103r\u0103mid\u0103, care este alc\u0103tuit\u0103 din trei.<\/p>\n

Acestea zic\u00e2nd sf\u00e2ntul, a f\u0103cut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, av\u00e2nd \u00een st\u00e2nga c\u0103r\u0103mida \u015fi a zis: „\u00cen numele Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh”. \u015ei \u00eendat\u0103 str\u00e2ng\u00e2nd c\u0103r\u0103mida, o! prea sl\u0103vit\u0103 minune! focul s-a ridicat \u00een aer, apa s-a v\u0103rsat pe p\u0103m\u00e2nt, iar lutul a r\u0103mas \u00een m\u00e2inile sf\u00e2ntului. Cei ce vedeau s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u015fi mai v\u00e2rtos filosoful, care, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se cu sufletul, t\u0103cea, ca \u015fi cum nu mai \u015ftia s\u0103 vorbeasc\u0103, neav\u00e2nd gur\u0103 s-o deschid\u0103 \u00eempotriva cuvintelor sf\u00e2ntului, \u00een care lucra o putere dumnezeiasc\u0103, \u00eenc\u00e2t s-au \u00eemplinit cele scrise: „Nu st\u0103 \u00een cuv\u00e2nt \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, ci \u00een putere”.<\/p>\n

Apoi, filosoful a zis: „Cred c\u0103 a\u015fa s\u00e2nt cele gr\u0103ite de tine”. Atunci b\u0103tr\u00e2nul a zis: „Vino dar \u015fi prime\u015fte semnul sfintei credin\u0163e”. Iar filosoful \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre prietenii \u015fi c\u0103tre ucenicii s\u0103i, a zis: „Asculta\u0163i-m\u0103: p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd era cu mine \u00eentrebarea din cuvinte, am adus cuvinte \u00eempotriva cuvintelor, iar cu me\u015fte\u015fugul iubirii de \u00eentrebare, biruiam pe cele puse \u00eenainte. Dar de c\u00e2nd, \u00een locul cuvintelor, a ie\u015fit din gura acestui b\u0103tr\u00e2n puterea \u015fi facerea minunii, nimic nu mai pot cuvintele \u00eempotriva puterii, pentru c\u0103 nu poate sta omul \u00eempotriva lui Dumnezeu. Deci, dac\u0103 \u015fi dintre voi cineva poate s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 ca mine, s\u0103 cread\u0103 \u00een Hristos \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu mine, s\u0103 urmeze acestui b\u0103tr\u00e2n, prin a c\u0103rui gur\u0103 Dumnezeu a gr\u0103it”.<\/p>\n

Astfel, filosoful acela, primind credin\u0163a cre\u015ftineasc\u0103, se bucura c\u0103 a fost biruit de sf\u00e2ntul b\u0103tr\u00e2n spre folosul s\u0103u \u015fi se bucurau to\u0163i cei binecredincio\u015fi, iar cei r\u0103ucredincio\u015fi s-au ru\u015finat.<\/p>\n

S\u0103v\u00e2r\u015findu-se acel mare sobor al Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i \u015fi fiind biruit \u015fi lep\u0103dat Arie \u015fi fiecare \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eentr-ale sale, s-a \u00eentors \u015fi Sf\u00e2ntul Spiridon la casa sa. \u00cen acea vreme a murit Irina, fiica lui, care \u00eenflorise cu tinere\u0163ile \u015fi vremea vie\u0163ii sale \u015fi-a petrecut-o \u00een feciorie curat\u0103, \u00eenc\u00e2t era vrednic\u0103 de c\u0103mara cea cereasc\u0103. Atunci a venit la sf\u00e2ntul o femeie pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi spun\u00e2nd c\u0103 a dat fiicei lui, Irina, un odor de aur, spre p\u0103strare; dar de vreme ce ea a murit, a r\u0103mas odorul ascuns, ne\u015ftiut de nimeni. Sf\u00e2ntul Spiridon, c\u0103ut\u00e2nd pretutindeni prin casa sa odorul, cel ascuns nu l-a aflat; apoi, v\u0103z\u00e2nd lacrimile \u015fi t\u00e2nguirea femeii \u015fi fiindu-i mil\u0103 de ea, a mers la morm\u00e2ntul fiicei sale, \u00eempreun\u0103 cu casnicii s\u0103i \u015fi a strigat c\u0103tre cea moart\u0103, precum odinioar\u0103 Hristos lui Laz\u0103r, zic\u00e2ndu-i: „Fiic\u0103, Irino, unde este odorul cel de aur, care \u0163i s-a \u00eencredin\u0163at spre p\u0103strare?” Iar ea, ca dintr-un somn lung de\u015ftept\u00e2ndu-se, a r\u0103spuns: „\u00cen cutare loc al casei (spun\u00e2nd numele locului) l-am ascuns pe el”. \u015ei iar\u0103\u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsa sf\u00e2ntul: „Dormi de acum, fiica mea, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd te va de\u015ftepta pe tine Domnul tuturor, la \u00eenvierea cea de ob\u015fte”. Atunci s-au cuprins de fric\u0103 to\u0163i cei ce erau acolo, minun\u00e2ndu-se \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se de acea minune preasl\u0103vit\u0103, iar sf\u00e2ntul, afl\u00e2nd odorul \u00een locul cel spus, l-a dat acelei femei.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, murind marele Constantin \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163ind fiilor s\u0103i \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia, a luat R\u0103s\u0103ritul fiul cel mijlociu, Constantie. Acesta, fiind \u00een cetatea cea mare, Antiohia Siriei, a c\u0103zut \u00eentr-o boal\u0103 grea, pe care nu puteau s\u0103 o vindece doctorii. Deci, l\u0103s\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul cel bolnav pe doctori, a alergat cu rug\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu, Care poate t\u0103m\u0103dui sufletele \u015fi trupurile \u015fi de la El \u00ee\u015fi cerea cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 t\u0103m\u0103duire bolii sale. Atunci a avut o vedenie: \u00eentr-o noapte un \u00eenger ar\u0103t\u00e2ndu-i o ceat\u0103 de mul\u0163i sfin\u0163i episcopi, \u00een mijlocul lor i-a ar\u0103tat doi mai ale\u015fi, care p\u0103reau a fi celorlal\u0163i pov\u0103\u0163uitori \u015fi \u00eencep\u0103tori; deci, aceia, \u00eei spunea lui \u00eengerul, s\u00e2nt t\u0103m\u0103duitorii bolii tale.<\/p>\n

De\u015ftept\u00e2ndu-se \u00eemp\u0103ratul din somn \u015fi g\u00e2ndind la ceea ce v\u0103zuse, nu cuno\u015ftea cine erau cei pe care-i v\u0103zuse. C\u0103ci cum putea cunoa\u015fte pe aceia, al c\u0103ror nume \u015fi patrie nu erau lui \u015ftiute? \u015ei mai ales c\u00e2nd unul dintre ei \u00eenc\u0103 nici nu era episcop \u015fi nici nu avea s\u0103 fie episcop, dar acum se ar\u0103ta a fi \u00eentru acea dreg\u0103torie. Deci a fost \u00een nepricepere mult\u0103 vreme. Apoi, primind sfat, a adunat la sine pe episcopii din cet\u0103\u0163ile dimprejur \u015fi c\u0103uta s\u0103-i cunoasc\u0103 pe d\u00e2n\u015fii \u015fi pe cei doi episcopi ce \u00eei v\u0103zuse \u00een vis, \u00eens\u0103 nu i-a aflat. Iar\u0103\u015fi a chemat pe mai mul\u0163i, din locuri \u015fi mai \u00eendep\u0103rtate, dar nici \u00eentre aceia nu i-a aflat. Dup\u0103 aceea a trimis \u00een toat\u0103 lumea ca s\u0103 se adune la d\u00e2nsul episcopii din toat\u0103 st\u0103p\u00e2nirea sa.<\/p>\n

\"\"<\/a>Deci, a ajuns acea porunc\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 – sau mai bine zis acea rug\u0103minte – \u015fi \u00een insula Cipru, la fericitul Spiridon, episcopul Trimitundei, c\u0103ruia i s-a descoperit prin vedenie de la Dumnezeu, toate cele despre \u00eemp\u0103rat. Scul\u00e2ndu-se Sf\u00e2ntul Spiridon, a mers la \u00eemp\u0103rat, lu\u00e2nd cu sine pe ucenicul s\u0103u Trifilie, cu care s-a ar\u0103tat \u00eemp\u0103ratului \u00een vedenie. Iar Trifilie, precum am zis, \u00eenc\u0103 nu era episcop. Ajung\u00e2nd \u00een Antiohia au intrat \u00een palatele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti. Sf\u00e2ntul episcop era \u00eembr\u0103cat \u00een haine simple \u015fi purta \u00een m\u00e2n\u0103 un toiag de finic \u015fi mitr\u0103 pe cap, cum \u015fi un v\u0103scior de lut at\u00e2rnat la piept, precum era obiceiul celor ce vie\u0163uiau \u00een Sf\u00e2nta Cetate a Ierusalimului, \u00een care obi\u015fnuiau a purta untdelemn din Sf\u00e2nta Cruce.<\/p>\n

Astfel, intr\u00e2nd el, una din slugile cele \u00eensemnate din palatele \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, v\u0103z\u00e2ndu-l ca pe unul din cei s\u0103raci, a r\u00e2s de d\u00e2nsul \u015fi, nel\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 intre, l-a lovit peste obraz; iar el, fiind f\u0103r\u0103 r\u0103utate dup\u0103 cuv\u00e2ntul Domnului i-a \u00eentors lui \u015fi cealalt\u0103 parte. Acela, cunosc\u00e2ndu-l c\u0103 este episcop \u015fi v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi gre\u015feala sa, \u015fi-a cerut iertare cu smerenie, pe care a \u015fi c\u0103p\u0103tat-o. Ajung\u00e2nd sf\u00e2ntul \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului, acesta pe dat\u0103 l-a cunoscut, pentru c\u0103 \u00een acel chip l-a v\u0103zut \u00een vis. Scul\u00e2ndu-se de la locul s\u0103u, s-a apropiat \u015fi s-a \u00eenchinat robului lui Dumnezeu, rug\u00e2ndu-l cu lacrimi, s\u0103 se roage lui Dumnezeu pentru d\u00e2nsul \u015fi s\u0103-i vindece boala.<\/p>\n

Sf\u00e2ntul Spiridon, cum s-a atins de haina \u00eemp\u0103ratului, \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103tos \u015fi s-a bucurat de t\u0103m\u0103duirea sa, c\u00e2\u015ftigat\u0103 prin rug\u0103ciunile sf\u00e2ntului, iar \u00eemp\u0103ratul l-a cinstit foarte mult \u015fi toat\u0103 ziua aceea s-a veselit \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul, f\u0103c\u00e2nd osp\u0103\u0163 bunului doctor. Iar Trifilie se minuna foarte mult de toat\u0103 slava \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, de frumuse\u0163ea palatelor \u015fi de starea \u00eenainte a dreg\u0103torilor, c\u00e2nd \u015fedea \u00eemp\u0103ratul \u015fi de toat\u0103 r\u00e2nduiala cea minunat\u0103 a aurului, cum \u015fi de slujirea celor cu haine luminate. Iar Spiridon a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: „Ce te minunezi, frate? Oare m\u00e2ndria \u015fi slava \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 fac pe \u00eemp\u0103rat mai drept dec\u00e2t al\u0163ii? Oare nu moare \u00eemp\u0103ratul \u00eentocmai cum moare fiecare din s\u0103raci \u015fi se d\u0103 \u00eengrop\u0103rii? Oare nu va sta ca oricare \u00eenaintea \u00eenfrico\u015fatului Judec\u0103tor? Pentru ce cinste\u015fti cele trec\u0103toare, ca \u015fi cum ar fi neschimbate \u015fi te minunezi de cele ce s\u00e2nt de nimic, c\u00e2nd mai ales se cuvine a c\u0103uta pe cele ce s\u00e2nt nematerialnice \u015fi ve\u015fnice \u015fi a iubi slava cea cereasc\u0103 \u015fi nepieritoare?”<\/p>\n

Apoi a \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi pe \u00eemp\u0103rat destul, ca s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de facerea de bine a lui Dumnezeu \u015fi s\u0103 fie bun c\u0103tre cei ce s\u00e2nt sub st\u0103p\u00e2nirea lui; c\u0103tre cei ce gre\u015fesc s\u0103 fie milostiv, c\u0103tre cei ce se roag\u0103, s\u0103 fie grabnic \u00eemp\u0103ciuitor, bun d\u0103t\u0103tor celor ce le trebuie\u015fte ajutor \u015fi tuturor s\u0103 le fie ca un p\u0103rinte, cu bun\u0103 \u00eendurare plec\u00e2ndu-se c\u0103tre fiecare \u015fi \u00eendat\u0103 \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na. C\u0103 dac\u0103 nu \u00eemp\u0103r\u0103\u0163e\u015fte cineva \u00een acest chip, apoi se poate numi mai drept tiran, dec\u00e2t \u00eemp\u0103rat. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, l-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 \u0163ie tare \u015fi s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 cele ce se cuvin dreptei-credin\u0163e, neprimind nimic de la potrivnicii Bisericii lui Dumnezeu.<\/p>\n

Vr\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul s\u0103 mul\u0163umeasc\u0103 sf\u00e2ntului pentru t\u0103m\u0103duirea adus\u0103 prin rug\u0103ciunile lui, \u00eei d\u0103du mul\u0163ime de aur, dar el n-a vrut s\u0103 primeasc\u0103, zic\u00e2nd: „Nu se cuvine, \u00eemp\u0103rate, a-mi r\u0103spl\u0103ti cu a\u015fa ur\u00e2ciune, \u00een loc de dragoste; pentru c\u0103 ceea ce s-a f\u0103cut prin mine pentru tine, dragoste este. C\u0103ci a l\u0103sa casa \u015fi a veni pe acest noian al m\u0103rii \u015fi a r\u0103bda asprimea de iarn\u0103 \u015fi de v\u00e2nturi, oare aceasta nu este dragoste? \u015ei pentru toate acestea, oare voi primi ca r\u0103splat\u0103 aur, care este pricinuitor a toat\u0103 r\u0103utatea \u015fi care lesne pierde toat\u0103 dreptatea?” Astfel zic\u00e2nd, sf\u00e2ntul nu a vrut s\u0103 primeasc\u0103 nimic. \u00cens\u0103, fiind silit de rug\u0103mintea cea mult\u0103 a \u00eemp\u0103ratului, a primit s\u0103 ia ceva, dar nu s\u0103 \u0163in\u0103 la d\u00e2nsul, pentru c\u0103 cele ce le-a primit, \u00eendat\u0103 le-a \u00eemp\u0103r\u0163it s\u0103racilor, care le trebuiau.<\/p>\n

Prin sf\u0103tuirea acestui sf\u00e2nt, \u00eemp\u0103ratul Constandie a scutit de d\u0103ri preo\u0163ii, diaconii, tot clerul \u015fi slujitorii bisericii, judec\u00e2nd a fi lucru necuvios, ca slujitorii \u00cemp\u0103ratului Celui f\u0103r\u0103 de moarte, s\u0103 dea dajdie \u00eemp\u0103ratului celui muritor.<\/p>\n

Ie\u015find sf\u00e2ntul de la \u00eemp\u0103rat \u015fi \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eentr-ale sale, a fost primit \u00een casa unui oarecare iubitor de Hristos. Acolo a venit la d\u00e2nsul o femeie str\u0103in\u0103, care nu \u015ftia s\u0103 vorbeasc\u0103 grece\u015fte, aduc\u00e2nd pe bra\u0163ele sale pe fiul s\u0103u mort, pe care, pun\u00e2ndu-l l\u00e2ng\u0103 picioarele sf\u00e2ntului, pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi ne\u015ftiind nimeni limba ei, numai lacrimile adevereau c\u0103 pentru fiul ei cel mort se roag\u0103 de sf\u00e2nt s\u0103-l \u00eenvieze. Iar el, tem\u00e2ndu-se de slava de\u015fart\u0103, se lep\u0103da de un lucru a\u015fa minunat. \u00cens\u0103, fiind milostiv, se biruia de amara t\u00e2nguire a celei ce pl\u00e2ngea \u015fi a \u00eentrebat pe diaconul s\u0103u Artemidot: „Ce s\u0103 facem, frate?” Iar acela a r\u0103spuns: „Pentru ce m\u0103 \u00eentrebi, p\u0103rinte? Ce alta po\u0163i face, dec\u00e2t numai s\u0103 chemi pe Hristos, d\u0103t\u0103torul de via\u0163\u0103, care de multe ori a ascultat rug\u0103ciunile tale; c\u0103 dac\u0103 pe \u00eemp\u0103rat l-ai vindecat, oare vei putea pe s\u0103raci \u015fi nenoroci\u0163i s\u0103-i treci cu vederea?”<\/p>\n

Arhiereul, pentru un sfat bun ca acesta, spre mai mult\u0103 milostivire s-a \u00eenduplecat, a l\u0103crimat \u015fi, plec\u00e2ndu-\u015fi genunchii, s-a rugat cu fierbin\u0163eal\u0103 lui Dumnezeu. Iar Acela, Care prin Elisei \u015fi prin Ilie a d\u0103ruit via\u0163a fiului saretencii \u015fi fiului somanitencii, a ascultat \u015fi pe Spiridon \u015fi a \u00eentors duhul de via\u0163\u0103 \u00een pruncul str\u0103inei, care, \u00eenviind \u00eendat\u0103, a \u00eenceput a pl\u00e2nge. Maica, dac\u0103 a v\u0103zut pe fiul ei viu, \u00eendat\u0103, de bucuria cea peste m\u0103sur\u0103, a c\u0103zut moart\u0103. Pentru c\u0103 nu numai durerea cea mare \u015fi necazul inimii omoar\u0103 pe om, ci uneori \u015fi bucuria cea peste m\u0103sur\u0103 face acela\u015fi lucru. Deci femeia aceasta a murit de bucurie, iar cei ce priveau spre d\u00e2nsa, dup\u0103 bucuria cea mare pentru \u00eenvierea pruncului, \u00eendat\u0103 le-a venit \u00eentristare \u015fi lacrimi. Atunci, iar\u0103\u015fi a zis sf\u00e2ntul c\u0103tre diacon: „Ce vom face?” Iar acela iar\u0103\u015fi i-a dat sfatul cel dint\u00e2i \u015fi sf\u00e2ntul s-a \u00eentors la rug\u0103ciune, ridic\u00e2ndu-\u015fi ochii c\u0103tre cer \u015fi mintea \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-\u015fi c\u0103tre Dumnezeu, se ruga Celui ce d\u0103 mor\u0163ilor via\u0163\u0103 \u015fi numai cu singura Sa voie toate le preface. Apoi a zis c\u0103tre ceea ce z\u0103cea moart\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt: „Scoal\u0103-te \u015fi stai pe picioarele tale”; iar ea, de\u015ftept\u00e2ndu-se ca din somn s-a sculat \u015fi \u015fi-a luat fiul cu m\u00e2inile sale viu. Apoi a poruncit sf\u00e2ntul femeii \u015fi celor ce se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 acolo, s\u0103 nu spun\u0103 nim\u0103nui de ceea ce au v\u0103zut \u015fi s-a f\u0103cut, iar diaconul Artemidot, dup\u0103 mutarea de veci a sf\u00e2ntului, a dat acestea spre auzul tuturor credincio\u015filor, neascunz\u00e2nd m\u0103ririle \u015fi puterile lui Dumnezeu ce se f\u0103cuser\u0103 prin marele pl\u0103cut al lui Dumnezeu, Spiridon.<\/p>\n

\u00centorc\u00e2ndu-se sf\u00e2ntul acas\u0103, a venit la d\u00e2nsul un oarecare om, vr\u00e2nd s\u0103 cumpere din turma lui o sut\u0103 de capre. \u015ei sf\u00e2ntul i-a zis s\u0103 aduc\u0103 mai \u00eent\u00e2i pre\u0163ul cel r\u00e2nduit \u015fi apoi s\u0103 ia ceea ce a cump\u0103rat. Dar el, d\u00e2nd pre\u0163ul pentru nou\u0103zeci \u015fi nou\u0103 de capre, a t\u0103inuit una, socotind c\u0103 nu va cunoa\u015fte sf\u00e2ntul despre aceea, a c\u0103rui bun\u0103tate de inim\u0103 era str\u0103in\u0103 de grija cea mare a vie\u0163ii. Deci, merg\u00e2nd am\u00e2ndoi \u00een ocolul dobitoacelor, sf\u00e2ntul a zis c\u0103tre negustor ca s\u0103 ia at\u00e2tea capre pentru c\u00e2t a dat pre\u0163ul. Desp\u0103r\u0163ind o sut\u0103 de capre, le-a scos din ocol \u015fi una din acelea, ca o priceput\u0103 \u015fi roab\u0103 bun\u0103, cunosc\u00e2ndu-se c\u0103 este nev\u00e2ndut\u0103 de st\u0103p\u00e2nul s\u0103u, s-a \u00eentors degrab\u0103 \u015fi a alergat iar\u0103\u015fi \u00een ocol. Negustorul, prinz\u00e2nd-o a tras-o dup\u0103 d\u00e2nsul; iar capra, smulg\u00e2ndu-se iar\u0103\u015fi, a fugit \u00een ocol. A\u015fa de dou\u0103 \u015fi de trei ori se smucea din m\u00e2inile lui \u015fi fugea \u00een ocol, iar el o scotea cu sila \u015fi mai pe urm\u0103 a luat-o pe umeri \u015fi o ducea \u00eentr-ale sale. Dar capra, zbier\u00e2nd \u015fi b\u0103t\u00e2ndu-l cu coarnele peste cap, se zv\u00e2rcolea \u00eenc\u00e2t se mirau to\u0163i c\u00e2\u0163i erau acolo. Sf\u00e2ntul Spiridon, pricep\u00e2nd lucrul \u015fi nevr\u00e2nd \u00eenaintea tuturor a mustra pe negustorul cel viclean, a zis c\u0103tre d\u00e2nsul cu bl\u00e2nde\u0163e: „Vezi, fiule, c\u0103 nu \u00een zadar face dobitocul acesta unele ca acestea, c\u0103ci nu sufer\u0103 a fi dus la casa ta. Oare n-ai oprit pre\u0163ul care se cuvenea pentru d\u00e2nsa \u015fi iat\u0103 pentru aceea se smulge din m\u00e2inile tale \u015fi fuge la ocol?” Deci acela, ru\u015fin\u00e2ndu-se, \u015fi-a m\u0103rturisit p\u0103catul \u015fi \u015fi-a cerut iertare. Apoi d\u00e2nd pre\u0163ul \u015fi-a luat capra \u015fi aceea mergea acum singur\u0103 dup\u0103 d\u00e2nsul \u00een lini\u015fte la casa aceluia ce o cump\u0103rase pe d\u00e2nsa, \u00eentrec\u00e2nd la mers pe st\u0103p\u00e2nul s\u0103u cel nou.<\/p>\n

\u00cen insula aceia era un sat care se numea Eritra, departe de mitropolia Constandiei, nu mai mult de treizeci de stadii. Acolo merg\u00e2nd marele Spiridon pentru oarecare trebuin\u0163\u0103, a intrat \u00een biseric\u0103 \u015fi a poruncit unui diacon din cei ce erau acolo, s\u0103 fac\u0103 o sf\u00e2nt\u0103 rug\u0103ciune pe scurt, pentru c\u0103 sf\u00e2ntul se ostenise de calea cea \u00eendelungat\u0103, mai ales c\u0103 era vremea seceri\u015fului \u015fi era ar\u015fi\u0163\u0103 mare. Iar diaconul acela cu z\u0103bav\u0103 f\u0103cea ceea ce i se poruncise \u015fi cu dinadinsul lungea rug\u0103ciunea, citind \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd cu m\u00e2ndrie \u015fi m\u0103rindu-se \u00een de\u015fert cu glasul s\u0103u.<\/p>\n

Deci fericitul, uit\u00e2ndu-se la el, de\u015fi era bun cu firea, \u00eel oc\u0103r\u00ee cu asprime, zic\u00e2ndu-i: „Taci!”. \u015ei \u00eendat\u0103 i s-a legat limba, \u00eenc\u00e2t nu numai glasul, ci \u015fi vorba \u015fi-a pierdut \u015fi sta mut ca unul f\u0103r\u0103 limb\u0103. Atunci li s-a f\u0103cut fric\u0103 la to\u0163i care erau acolo, apoi s-a auzit despre aceea \u00een tot satul \u015fi s-au adunat to\u0163i s\u0103 vad\u0103 acea minune, iar diaconul a c\u0103zut la picioarele sf\u00e2ntului rug\u00e2ndu-se \u00een t\u0103cere, ca s\u0103 i se dezlege limba. Se mai rugar\u0103 pentru d\u00e2nsul \u015fi acei prieteni ai lui \u015fi rudenii, \u00eenc\u00e2t abia l-au \u00eembl\u00e2nzit, pentru c\u0103 sf\u00e2ntul era aspru cu cei m\u00e2ndri \u015fi m\u0103re\u0163i \u00een de\u015fert. Deci l-a iertat \u015fi, dezleg\u00e2ndu-i limba, i-a dat \u015fi graiul. \u00cens\u0103 a l\u0103sat oarecare semn al cercet\u0103rii, nelimpezindu-i limba cu totul, pentru c\u0103 l-a l\u0103sat cu glas mic, z\u0103bavnic la limb\u0103 \u015fi poticnindu-se la vorb\u0103, ca s\u0103 nu se mai m\u00e2ndreasc\u0103 cu glasul s\u0103u, nici s\u0103 se mai m\u0103reasc\u0103 \u00een de\u015fert cu vorba sa cea limpede.<\/p>\n

Alt\u0103dat\u0103 acest dumnezeiesc b\u0103rbat, fiind \u00een cetatea sa, a intrat \u00een biseric\u0103 la Vecernie \u015fi s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u0103 nu era popor \u00een acolo, dec\u00e2t numai slujitorii biserice\u015fti. Apoi a poruncit s\u0103 se aprind\u0103 f\u0103clii multe \u015fi candele, iar el singur st\u0103tea \u00eenaintea altarului, bucur\u00e2ndu-se cu duhul. Deci c\u00e2nd a strigat dup\u0103 obicei: „Pace tuturor”, nefiind popor ca s\u0103 dea r\u0103spunsul cel obi\u015fnuit la cuvintele zise de arhiereu, \u00eendat\u0103 s-a auzit din \u00een\u0103l\u0163ime, strig\u00e2nd: „\u015ei duhului t\u0103u”. \u015ei era glasul acela dulce \u015fi potrivit, cov\u00e2r\u015find toat\u0103 c\u00e2ntarea omeneasc\u0103 cea dulce. Iar diaconul care zicea ecteniile s-a speriat, auzind la fiecare ectenie o c\u00e2ntare dumnezeiasc\u0103 de sus, c\u00e2nt\u00e2nd: „Doamne miluie\u015fte”. Glasul acela se auzea \u015fi de cei ce erau departe de biseric\u0103, \u00eenc\u00e2t alergau cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 la acel glas dulce \u015fi prea minunat \u015fi, apropiindu-se de u\u015fi, \u00eendulcea mai mult urechile \u015fi inimile lor acea c\u00e2ntare str\u0103in\u0103. Dup\u0103 ce au intrat \u00een biseric\u0103, n-au v\u0103zut pe nimeni, dec\u00e2t numai pe arhiereu cu pu\u0163ini slujitori biserice\u015fti; apoi acea c\u00e2ntare bisericeasc\u0103 nu se mai auzea de nimeni \u015fi se minunau foarte mult.<\/p>\n

Alt\u0103dat\u0103, sf\u00e2ntul st\u00e2nd \u00een biseric\u0103 la c\u00e2ntarea Vecerniei, n-a ajuns untdelemn \u00een candel\u0103 \u015fi era s\u0103 se sting\u0103, c\u0103 nu se g\u0103sea atunci deloc untdelemn \u00een biseric\u0103. Deci se m\u00e2hnea sf\u00e2ntul de aceasta, ca nu cumva, sting\u00e2ndu-se candela, s\u0103 \u00eenceteze c\u00e2ntarea Vecerniei \u015fi s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 pravila cea obi\u015fnuit\u0103 a bisericii. Dar Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, a f\u0103cut s\u0103 izvorasc\u0103 \u00een candel\u0103 untdelemn, precum alt\u0103dat\u0103 \u00een vasul v\u0103duvei, \u00een zilele lui Ilie. Iar slujitorii, aduc\u00e2nd vase le puneau dedesubt, pentru c\u0103 untdelemnul curgea din candel\u0103 \u015fi s-au umplut acele vase cu untdelemn sfin\u0163it, ce era plin de darul lui Dumnezeu.<\/p>\n

\u00cen Cipru era o cetate ce se numea Chirina; nu aceea care este \u00een Livia, ci alta cu acela\u015fi nume, la care mergea sf\u00e2ntul din Trimitunda pentru oarecare trebuin\u0163\u0103. Atunci mergea cu d\u00e2nsul \u015fi Trifilie, ucenicul lui, fiind episcop \u00een Levcusia Ciprului. Trec\u00e2nd ei muntele ce se nume\u015fte Pentadactil \u015fi ajung\u00e2nd la un loc ce se zice Parimna, care este frumos, cu mult\u0103 verdea\u0163\u0103 \u015fi cu multe fructe, Trifilie, bucur\u00e2ndu-se de acel loc, a poftit ca \u015fi el s\u0103 se fac\u0103 st\u0103p\u00e2nul unui sat din Parimna \u015fi s\u0103-l c\u00e2\u015ftige \u00een cuprinsul bisericii sale. Deci cugeta la aceasta \u00eendelung, \u00eentru inima sa.<\/p>\n

Dar nu s-a t\u0103inuit acel cuget al lui Trifilie \u00eenaintea ochilor celor mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tori ai lui Spiridon, pe care marele p\u0103rinte \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-l cu duhul, a zis: „Pentru ce o! Trifilie, cuge\u0163i ne\u00eencetat cele de\u015farte, poftind sate \u015fi vii, care cu adev\u0103rat nu s\u00e2nt de nici un pre\u0163, ci numai c\u0103 se v\u0103d \u015fi cu p\u0103rere atrag inima omeneasc\u0103 spre pofta lor? Avem avu\u0163ie \u00een cer nefurat\u0103, avem loca\u015f nef\u0103cut de m\u00e2ini; pe acelea caut\u0103-le, cu acelea \u00eendulce\u015fte-te, mai \u00eenainte de vreme, prin g\u00e2ndirea la Dumnezeu, care nu pot s\u0103 treac\u0103 de la unul la altul, c\u0103 cel ce se face odat\u0103 st\u0103p\u00e2n acelora, are mo\u015ftenirea care niciodat\u0103 nu piere”. Acestea auzindu-le Trifilie, mult s-a folosit \u015fi dup\u0103 aceea alt\u0103 via\u0163\u0103 a avut, \u00eenc\u00e2t s-a f\u0103cut vas ales al lui Hristos, precum odinioar\u0103 Pavel \u015fi de nenum\u0103rate daruri dumnezeie\u015fti s-a \u00eenvrednicit. Astfel fiind foarte \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it, marele Spiridon \u015fi pe al\u0163ii \u00eei pov\u0103\u0163uia c\u0103tre fapte bune, pentru c\u0103 sporeau \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui la cei ce le primeau, iar celor ce le lep\u0103dau li se \u00eent\u00e2mpla sf\u00e2r\u015fit r\u0103u, precum ne va ar\u0103ta cuv\u00e2ntul ce ne st\u0103 \u00eenainte \u015fi va urma.<\/p>\n

Un cor\u0103bier locuitor \u00een aceea\u015fi cetate a Trimitundei, plutind \u00een oarecare laturi pentru negustorie, a z\u0103bovit acolo dou\u0103sprezece luni. \u00cen acea vreme femeia lui, fiind o desfr\u00e2nat\u0103, a z\u0103mislit \u00een p\u00e2ntece. \u00centorc\u00e2ndu-se negustorul la casa sa \u015fi v\u0103z\u00e2nd pe femeie \u00eens\u0103rcinat\u0103, a cunoscut c\u0103 a p\u0103c\u0103tuit \u015fi, umpl\u00e2ndu-se de m\u00e2nie, o b\u0103tea nevr\u00e2nd s\u0103 mai vie\u0163uiasc\u0103 cu d\u00e2nsa \u015fi o izgonea din casa sa. Apoi, merg\u00e2nd la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, i-a spus pricina \u015fi cerea de la d\u00e2nsul sfat folositor. Iar el, m\u00e2hnindu-se cu sufletul pentru p\u0103catul ei \u015fi pentru m\u00e2hnirea cea mare a b\u0103rbatului, a chemat pe femeie. Dar n-a \u00eentrebat-o dac\u0103 a f\u0103cut p\u0103cat, de vreme ce martor nemincinos era \u00eens\u0103rcinarea \u015fi rodul ce se purta \u00eentr-\u00e2nsa, z\u0103mislit din f\u0103r\u0103delege; ci, i-a zis ei: „Pentru ce ai c\u0103lcat credin\u0163a b\u0103rbatului t\u0103u \u015fi ai adus ocar\u0103 casei tale?” Iar femeia, pierz\u00e2ndu-\u015fi ru\u015finea, a \u00eendr\u0103znit a min\u0163i, zic\u00e2nd c\u0103 nu de la altcineva a z\u0103mislit, ci de la al s\u0103u b\u0103rbat. Iar cei ce auzeau, se m\u00e2niau asupra ei mai mult pentru minciun\u0103, dec\u00e2t pentru desfr\u00e2nare \u015fi \u00eei ziceau: „Dou\u0103sprezece luni n-a fost b\u0103rbatul t\u0103u acas\u0103 \u015fi cum zici c\u0103 de la b\u0103rbatul t\u0103u ai z\u0103mislit? Au poate rodul cel z\u0103mislit s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 \u00een p\u00e2ntece dou\u0103sprezece luni \u015fi mai mult?” Iar ea \u00eent\u0103rea, zic\u00e2nd: „Cel ce s-a z\u0103mislit \u00een p\u00e2ntece a\u015ftepta \u00eentoarcerea tat\u0103lui s\u0103u ca s\u0103 vin\u0103 acas\u0103 din calea cea dep\u0103rtat\u0103 \u015fi pruncul s\u0103 ias\u0103 din p\u00e2ntecele meu”.<\/p>\n

Acestea \u015fi mai multe min\u0163ind \u015fi pe to\u0163i biruindu-i prin cuvintele sale, a ridicat g\u00e2lceav\u0103, ca \u015fi cum ea ar fi fost clevetit\u0103 \u015fi n\u0103p\u0103stuit\u0103. Iar b\u0103rbatul cel bl\u00e2nd, Sf\u00e2ntul Spiridon, aduc\u00e2nd-o spre poc\u0103in\u0163\u0103, i-a zis: „O! femeie, de vreme ce \u00een mare p\u0103cat ai c\u0103zut, \u00ee\u0163i st\u0103 \u00eenainte \u015fi poc\u0103in\u0163\u0103 mare, pentru c\u0103 \u0163i-a r\u0103mas n\u0103dejde de m\u00e2ntuire; c\u0103ci nu este vreun p\u0103cat care s\u0103 biruiasc\u0103 milostivirea lui Dumnezeu. \u00cens\u0103 v\u0103d c\u0103 prin desfr\u00e2nare ai n\u0103scut dezn\u0103d\u0103jduire, iar prin dezn\u0103d\u0103jduire, neru\u015finare. Deci cu dreptate este ca s\u0103 prime\u015fti vrednica r\u0103splat\u0103 dup\u0103 fapta ta, p\u0103timind grabnic\u0103 pedeaps\u0103, \u00eens\u0103 d\u00e2ndu-\u0163i-se loc \u015fi vreme de poc\u0103in\u0163\u0103. Acestea gr\u0103im \u0163ie de fa\u0163\u0103 c\u0103 nu va ie\u015fi din p\u00e2ntecele t\u0103u pruncul acela p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu vei m\u0103rturisi singur\u0103 p\u0103catul, adev\u0103rul neacoperindu-se cu minciuna, ceea ce \u015fi orbii, precum se zice, pot s\u0103 o vad\u0103”.<\/p>\n

Aceste cuvinte ale sf\u00e2ntului, degrab\u0103 au venit la s\u0103v\u00e2r\u015fire. C\u0103ci, apropiindu-se vremea na\u015fterii, au venit asupra femeii aceleia dureri cumplite, care \u00eei munceau p\u00e2ntecele foarte r\u0103u, \u0163in\u00e2ndu-se pruncul \u00een p\u00e2ntece. \u00cens\u0103 fiind cu inima \u00eempietrit\u0103, n-a voit s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 p\u0103catul s\u0103u \u015fi \u00eentr-acea cumplit\u0103 durere a murit, neput\u00e2nd s\u0103 nasc\u0103. De acest lucru \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se, arhiereul lui Dumnezeu a l\u0103crimat \u015fi se c\u0103ia, c\u0103ci cu acest fel de pedeaps\u0103 a judecat-o pe ea \u015fi zicea: „Nu voi mai face judecat\u0103 \u00eentre oameni, dac\u0103 cuv\u00e2ntul cel zis de mine se \u00eempline\u015fte a\u015fa degrab\u0103 \u00eentre d\u00e2n\u015fii cu fapta”.<\/p>\n

Iat\u0103, am spus despre femeia cea rea care a lep\u0103dat certarea sf\u00e2ntului \u015fi n-a ascultat sf\u0103tuirea cea de folos. Se va povesti acum \u015fi despre o alt\u0103 femeie bun\u0103.<\/p>\n

O femeie cu numele Sofronia, cu bun obicei \u015fi binecredincioas\u0103, avea un b\u0103rbat necredincios, care \u0163inea de credin\u0163a p\u0103g\u00e2neasc\u0103. Deci femeia aceea s-a dus degrab\u0103 la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, \u015fi i-a spus necazul, rug\u00e2ndu-l cu dinadinsul s\u0103 se s\u00e2rguiasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eentoarc\u0103 pe b\u0103rbatul ei la sf\u00e2nta credin\u0163\u0103. Omul acela avea prietenie cu Sf\u00e2ntul, ca vecin \u015fi cinstea pe fericitul, iar uneori mergeau unul la casa altuia, precum este obiceiul vecinilor.<\/p>\n

Odat\u0103 \u015fez\u00e2nd la mas\u0103 Sf\u00e2ntul Spiridon cu mai mul\u0163i vecini \u015fi cu acel necredincios, fericitul a zis unuia din cei ce slujeau, \u00een auzul tuturor: „Iat\u0103, st\u0103 la por\u0163i un vestitor trimis de sluga care p\u0103ze\u015fte turma mea, ca s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103, dormind el, s-au pr\u0103p\u0103dit toate dobitoacele, r\u0103t\u0103cindu-se prin mun\u0163i. Deci, merg\u00e2nd, spune-i robului meu ce a fost trimis, c\u0103 acum le-a aflat pe toate \u00eentr-o pe\u015fter\u0103 \u015fi nici un dobitoc din turm\u0103 n-a pierit”. Deci a mers sluga aceea \u015fi a spus trimisului cuvintele Sf\u00e2ntului Spiridon. Trec\u00e2nd pu\u0163in\u0103 vreme \u015fi \u00eenc\u0103 nescul\u00e2ndu-se de la mas\u0103, alt vestitor a venit de la acea slug\u0103, spun\u00e2nd c\u0103 \u00eentreaga turm\u0103 s-a aflat.<\/p>\n

Auzind acestea acel necredincios de la mas\u0103, se mira foarte, c\u0103 Sf\u00e2ntul Spiridon toate le vedea \u00eenainte pe cele de departe \u015fi pe cele de aproape \u015fi p\u0103r\u00e2ndu-i c\u0103 acesta este ca un Dumnezeu a vrut s\u0103-i fac\u0103 aceea ce c\u00e2ndva licaoni\u0163ii au f\u0103cut lui Barnaba \u015fi lui Pavel; adic\u0103 s\u0103 aduc\u0103 tauri \u015fi cununi \u015fi s\u0103-i aduc\u0103 jertf\u0103. Iar sf\u00e2ntul a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: „Nu s\u00e2nt eu Dumnezeu, ci slug\u0103 a Lui; eu s\u00e2nt p\u0103tima\u015f asemenea \u0163ie, iar dac\u0103 vezi c\u0103 \u015ftiu cele ce se lucreaz\u0103 departe, acestea \u00eemi d\u0103ruie\u015fte Dumnezeul meu, \u00eentru care \u015fi tu, de vei \u00eencepe a crede, vei cunoa\u015fte care este t\u0103ria \u015fi puterea Lui cea atotputernic\u0103.<\/p>\n

Atunci, iubitoarea de Hristos, Sofronia, afl\u00e2nd vreme, sf\u0103tuia pe b\u0103rbatul s\u0103u cu multe cuvinte, ca s\u0103 se lepede de necur\u0103\u0163ia p\u0103g\u00e2neasc\u0103, s\u0103 cunoasc\u0103 pe Unul, adev\u0103ratul Dumnezeu, \u015fi s\u0103 cread\u0103 \u00eentru D\u00e2nsul. \u015ei a\u015fa, cu darul lui Hristos, a \u00eentors pe cel necredincios la sf\u00e2nta credin\u0163\u0103, l-a luminat cu Sf\u00e2ntul Botez \u015fi s-a m\u00e2ntuit b\u0103rbatul acela necredincios prin femeia sa credincioas\u0103, precum gr\u0103ie\u015fte Sf\u00e2nta Scriptur\u0103.<\/p>\n

Se poveste\u015fte despre smerenia cuviosului, c\u0103 fiind at\u00e2t de mare arhiereu \u015fi f\u0103c\u0103tor de minuni, nu se socotea a fi umilit p\u0103storind oile cele necuv\u00e2nt\u0103toare, singur ostenindu-se pentru d\u00e2nsele. Odinioar\u0103, n\u0103v\u0103lind t\u00e2lharii noaptea la ocolul dobitoacelor, au furat c\u00e2teva din ele \u015fi voiau s\u0103 ias\u0103. Dar Dumnezeu, iubind pe pl\u0103cutul S\u0103u \u015fi p\u0103zind pu\u0163ina lui avere, a legat pe acei t\u00e2lhari cu leg\u0103turi tari \u015fi nev\u0103zute, \u00eenc\u00e2t nu le era cu putin\u0163\u0103 a ie\u015fi din ocol \u015fi astfel au fost \u0163inu\u0163i p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a. F\u0103c\u00e2ndu-se ziu\u0103, a venit sf\u00e2ntul la oi \u015fi v\u0103z\u00e2nd pe t\u00e2lhari lega\u0163i cu puterea lui Dumnezeu, av\u00e2nd m\u00e2inile \u00eenapoi \u015fi picioarele nemi\u015fcate, i-a dezlegat cu rug\u0103ciunea. Apoi mult \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii s\u0103 nu pofteasc\u0103 ale celui str\u0103in, ci din osteneala m\u00e2inilor lor s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103, le-a dat c\u00e2te un berbec, zic\u00e2nd: „Lua\u0163i aceasta, ca s\u0103 nu fie \u00een zadar osteneala voastr\u0103 \u015fi privegherea cea de toat\u0103 noaptea”. Apoi i-a slobozit pe d\u00e2n\u015fii \u00een pace.<\/p>\n

Un negustor, din aceea\u015fi cetate se obi\u015fnuise a lua de la sf\u00e2nt aur pe datorie pentru negustorie \u015fi, dup\u0103 ce se \u00eentorcea de la negustoria sa, \u00eei aducea ceea ce lua pe datorie \u015fi-i poruncea sf\u00e2ntul s\u0103-l pun\u0103 el singur \u00een lada aceea din care lua. Astfel, sf\u00e2ntul nu lua seama de averea cea vremelnic\u0103, necercet\u00e2nd cu tot dinadinsul dac\u0103 acela, lu\u00e2nd singur aur cu binecuv\u00e2ntarea lui, apoi iar\u0103\u015fi aduc\u00e2nd \u015fi pun\u00e2ndu-l \u00eenapoi de unde \u00eel lua, i se binecuv\u00e2nta negustoria lui.<\/p>\n

Odat\u0103, robindu-se cu iubirea de aur, n-a pus \u00een lad\u0103 aurul pe care \u00eel adusese \u015fi-l t\u0103inuia la sine, iar \u00eenaintea sf\u00e2ntului a min\u0163it, zic\u00e2nd c\u0103 l-a pus. Dar \u00een pu\u0163in\u0103 vreme a s\u0103r\u0103cit negustorul acela, pentru c\u0103 aurul cel t\u0103inuit nu numai c\u0103 nu i-a f\u0103cut nici un c\u00e2\u015ftig, ci \u015fi marfa care era a lui a pr\u0103p\u0103dit-o \u015fi ca un foc \u00een tain\u0103 i-a risipit averea lui. Deci, s\u0103r\u0103cind negustorul acela, a venit iar\u0103\u015fi la sf\u00e2nt \u015fi i-a cerut s\u0103-i dea aur pe datorie. Iar sf\u00e2ntul l-a trimis \u00een c\u0103mara sa la lad\u0103 ca s\u0103-\u015fi ia singur, zic\u00e2nd: „Mergi \u015fi ia, dac\u0103 ai pus acolo ceea ce ai luat”.<\/p>\n

Acela merg\u00e2nd \u015fi neg\u0103sind aur, s-a \u00eentors la sf\u00e2nt de\u015fert. Sf\u00e2ntul i-a zis: „Cu adev\u0103rat, frate, p\u00e2n\u0103 acum, afar\u0103 de m\u00e2na ta, n-a fost alta \u00een lad\u0103; deci, de ai fi pus atunci aurul, acum iar\u0103\u015fi ai fi luat”. Iar acela, umpl\u00e2ndu-se de ru\u015fine, a c\u0103zut la picioarele sf\u00e2ntului, cer\u00e2ndu-\u015fi iertare. Sf\u00e2ntul l-a iertat \u015fi l-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 nu mai pofteasc\u0103 ale celui str\u0103in, nici s\u0103-\u015fi \u00eencarce sufletul cu vicle\u015fugul \u015fi minciuna; pentru c\u0103 dob\u00e2nda care se c\u00e2\u015ftig\u0103 cu nedreptate, nu este dob\u00e2nd\u0103, ci adev\u0103rat\u0103 pagub\u0103.<\/p>\n

Odat\u0103, s-a f\u0103cut adunare de episcopi \u00een Alexandria, pentru c\u0103 patriarhul de acolo, chem\u00e2nd pe to\u0163i episcopii de sub st\u0103p\u00e2nirea lui, voia cu rug\u0103ciune de ob\u015fte s\u0103 sfarme to\u0163i idolii p\u0103g\u00e2ne\u015fti, fiind \u00eenc\u0103 mul\u0163ime de idoli acolo. Deci, s\u0103v\u00e2r\u015findu-se multe rug\u0103ciuni cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 c\u0103tre Dumnezeu, sobornice\u015fte \u015fi deosebi, au c\u0103zut to\u0163i idolii din toat\u0103 cetatea \u015fi din cele dimprejur, numai un idol mai vestit a r\u0103mas \u00eentreg la locul s\u0103u. Rug\u00e2ndu-se mult patriarhul, cu m\u00e2hnire pentru sf\u0103r\u00e2marea acelui idol \u015fi st\u00e2nd el noaptea la rug\u0103ciune, i s-a ar\u0103tat o vedenie dumnezeiasc\u0103, poruncindu-i s\u0103 nu se \u00eentristeze pentru nesf\u0103r\u00e2marea idolului, ci s\u0103 trimit\u0103 degrab\u0103 \u00een Cipru s\u0103 cheme pe Spiridon, episcopul Trimitundei, c\u0103ci pentru el s-a l\u0103sat idolul acela, ca s\u0103 se sf\u0103r\u00e2me cu rug\u0103ciunea lui. Patriarhul, scriind \u00eendat\u0103 Sf\u00e2ntului Spiridon, carte cu rug\u0103minte, chem\u00e2ndu-l \u00een Alexandria \u015fi vestindu-i pricina chem\u0103rii, a trimis degrab\u0103 pe cineva \u00een Cipru. Sf\u00e2ntul, primind scrisoarea aceea \u015fi citind-o, s-a suit degrab\u0103 \u00een corabie \u015fi a pornit spre Alexandria.<\/p>\n

Sosind corabia la \u0163\u0103rmul cel vestit al Alexandriei, care se nume\u015fte Neapoli, \u015fi ie\u015find sf\u00e2ntul din corabie, \u00eendat\u0103 s-a sf\u0103r\u00e2mat idolul acela din Alexandria, cu multe jertfelnice, din care pricin\u0103 s-au \u00een\u015ftiin\u0163at oamenii de acolo despre venirea lui Spiridon; c\u0103ci c\u00e2nd s-a spus patriarhului c\u0103 idolul s-a sf\u0103r\u00e2mat, \u00eendat\u0103 a zis c\u0103tre ceilal\u0163i episcopi: „O! prieteni, Spiridon al Trimitundei se apropie”. Iar ei, preg\u0103tindu-se, au ie\u015fit \u00eentru \u00eent\u00e2mpinarea lui, primindu-l cu cinste \u015fi s-au bucurat de venirea acestui mare f\u0103c\u0103tor de minuni la d\u00e2n\u015fii \u015fi lumin\u0103tor al lumii.<\/p>\n

Pentru acest sf\u00e2nt \u015fi mare p\u0103rinte Spiridon, istoricii biserice\u015fti Nichifor \u015fi Sozomen pomenesc \u015fi aceasta: „El era foarte s\u00e2rguitor \u00een p\u0103zirea r\u00e2nduielii biserice\u015fti \u015fi spre p\u0103strarea ne\u015ftirbit\u0103 a dumnezeie\u015ftii Scripturi, neschimb\u00e2nd nici un cuv\u00e2nt din cele scrise \u00een sfintele \u015fi cele f\u0103r\u0103 de prihan\u0103 c\u0103r\u0163i. Odat\u0103, s-a \u00eent\u00e2mplat un lucru ca acesta: S-a f\u0103cut \u00een Cipru adunarea episcopilor din insula aceia, pentru unele trebuin\u0163e biserice\u015fti, \u00eentre care era \u015fi Sf\u00e2ntul Spiridon \u015fi episcopul Trifilie, cel mai sus pomenit, care era iscusit \u00een \u00een\u0163elepciunea c\u0103r\u0163ii – pentru c\u0103 mult\u0103 vreme \u00een v\u00e2rsta tinere\u0163ilor sale a petrecut la Virit, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd scriptura \u015fi \u00een\u0163elepciunea; pentru aceasta l-au rugat p\u0103rin\u0163ii ca s\u0103 spun\u0103 cuv\u00e2nt de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00een biseric\u0103 poporului.<\/p>\n

\u00cenv\u0103\u0163\u00e2nd el poporul, s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een biseric\u0103, a aduce la mijloc cuvintele lui Hristos cele zise c\u0103tre sl\u0103b\u0103nog, care s\u00e2nt scrise la Sf\u00e2ntul Evanghelist Marcu, adic\u0103: Scoal\u0103-te \u015fi-\u0163i ia patul t\u0103u. Iar Trifilie n-a zis pat, ci \u00een loc de pat a zis culcu\u015f, adic\u0103: „Scoal\u0103-te \u015fi-\u0163i ia culcu\u015ful t\u0103u”. Acestea auzind Sf\u00e2ntul Spiridon, s-a sculat de la locul s\u0103u, nesuferind s\u0103 aud\u0103 schimbarea cuvintelor lui Hristos \u015fi a zis c\u0103tre Trifilie: „Au doar\u0103 tu e\u015fti mai bun dec\u00e2t cel ce a zis pat, de te ru\u015finezi de cuvintele Lui?” Acestea zic\u00e2nd, a ie\u015fit din biseric\u0103 \u00eenaintea tuturor \u015fi n-a f\u0103cut un r\u0103u cu acestea, de\u015fi era prea simplu cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura; c\u0103ci pe Trifilie, care se \u00eeng\u00e2mfa cu frumuse\u0163ea vorbirii sale, ru\u015fin\u00e2ndu-l pu\u0163in, l-a \u00eenv\u0103\u0163at smerita \u00een\u0163elepciune \u015fi bl\u00e2nde\u0163ea. Deci fericitul Spiridon era foarte cinstit de to\u0163i, ca cel ce era mai b\u0103tr\u00e2n cu anii, mai sl\u0103vit cu via\u0163a \u015fi mai \u00eent\u00e2i cu scaunul, cum \u015fi f\u0103c\u0103tor de minuni prea ales; pentru aceea fiecare lesne putea s\u0103 se ru\u015fineze de fa\u0163a \u015fi de cuv\u00e2ntul lui.<\/p>\n

Se mai spune \u015fi despre o alt\u0103 minune a Sf\u00e2ntului Spiridon. Merg\u00e2nd Sf\u00e2ntul Spiridon la Sf\u00e2ntul Sinod cel dint\u00e2i, a toat\u0103 lumea de la Niceea \u015fi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la o gazd\u0103 oarecare, pizm\u0103re\u0163ii arieni au t\u0103iat noaptea \u00een tain\u0103 capetele celor doi cai ai lui, pe care \u00eei avea cu sine la drum. F\u0103c\u00e2ndu-se ziu\u0103 \u015fi v\u0103z\u00e2nd sluga lui r\u0103utatea ce se f\u0103cuse de eretici, a spus Sf\u00e2ntului Spiridon. Iar el, n\u0103d\u0103jduind spre Dumnezeu, a poruncit slugii ca s\u0103 pun\u0103 capetele t\u0103iate la locul lor \u015fi sluga, f\u0103c\u00e2nd degrab\u0103 ceea ce i se poruncise, a lipit capul calului celui alb, din gre\u015feal\u0103, la cel negru \u015fi al celui negru la cel alb \u015fi \u00eendat\u0103 au \u00eenviat caii \u015fi au stat pe picioarele lor. Apoi a mers Sf\u00e2ntul Spiridon cu d\u00e2n\u015fii pe drumul s\u0103u. Poporul se mira v\u0103z\u00e2nd un lucru ca acela, cum calul cel negru are cap alb \u015fi calul cel alb are cap negru, de care minune ereticii s-au ru\u015finat.<\/p>\n

At\u00e2ta dar \u015fi mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, \u00eenc\u00e2t \u00een vremea seceri\u015fului, \u00een ar\u015fi\u0163a soarelui, sf\u00e2ntul s\u0103u cap se ar\u0103ta plin de rou\u0103 r\u0103coroas\u0103, ce se pogora de sus, care lucru s-a ar\u0103tat \u00een anul cel din urm\u0103 al vie\u0163ii sale. C\u0103ci ie\u015find \u00eempreun\u0103 cu secer\u0103torii la seceri\u015f – pentru c\u0103 era smerit \u015fi lucra cu m\u00e2inile sale, nem\u00e2ndrindu-se de \u00een\u0103l\u0163imea dreg\u0103toriei – \u015fi secer\u00e2nd holda sa, deodat\u0103, \u00een ceasul cel mai cumplit al ar\u015fi\u0163ei, s-a rourat capul lui, precum odinioar\u0103 l\u00e2na lui Ghedeon; de care lucru to\u0163i s-au minunat \u015fi s-au mirat. Dup\u0103 aceasta to\u0163i perii capului s\u0103u s-au schimbat \u015fi unii s-au f\u0103cut galbeni, al\u0163ii negri, iar al\u0163ii albi; singur Dumnezeu \u015ftie pentru ce s-a f\u0103cut aceea \u015fi ce \u00eensemna. Iar sf\u00e2ntul, pip\u0103ind capul cu m\u00e2na sa cea dreapt\u0103, a spus celor ce erau acolo, cum c\u0103 s-a apropiat vremea desp\u0103r\u0163irii sale de trup \u015fi-i pov\u0103\u0163uia pe to\u0163i la fapte bune, iar mai v\u00e2rtos spre dragostea lui Dumnezeu \u015fi c\u0103tre aproapele.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, trec\u00e2nd nu multe zile, sf\u00e2ntul \u015fi dreptul s\u0103u suflet l-a dat \u00een m\u00e2inile Domnului s\u0103u, C\u0103ruia cu ad\u00e2nc\u0103 cuvio\u015fie \u015fi cu dreptate i-a slujit toat\u0103 via\u0163a sa; apoi a fost \u00eengropat cu slav\u0103 \u00een biserica Sfin\u0163ilor Apostoli, care este \u00een Trimitunda, unde s-a or\u00e2nduit a se s\u0103v\u00e2r\u015fi pomenirea lui \u00een to\u0163i anii, f\u0103c\u00e2ndu-se multe minuni la morm\u00e2ntul s\u0103u, \u00eentru slava minunatului Dumnezeu, Celui pream\u0103rit \u00eentru to\u0163i sfin\u0163ii S\u0103i, a Tat\u0103lui \u015fi a Fiului \u015fi a Sf\u00e2ntului Duh, C\u0103ruia I se cuvine \u015fi de la noi slav\u0103, mul\u0163umire, cinste \u015fi \u00eenchin\u0103ciune \u00een veci. Amin.<\/p>\n

Sursa: ortodoxia.md<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Proloagele Sfin\u0163ilor \u015fi a Sfintelor – 12 decembrie Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, n\u0103sc\u00e2ndu-se din p\u0103rin\u0163i simpli, era \u015fi el smerit cu inima \u015fi bun cu via\u0163a. \u00cen copil\u0103ria sa a fost p\u0103stor de oi \u015fi, cresc\u00e2nd, s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit nun\u0163ii celei legiuite \u015fi s-a f\u0103cut tat\u0103 de copii. El vie\u0163uia cu cinste \u015fi <\/p>\n

Continue Reading…<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17],"tags":[595,592,397,593,594],"class_list":["post-13560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-patericale","tag-facator-de-minuni","tag-ierarh","tag-sfantul","tag-spiridon","tag-trimitundei"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13560"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13560\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29754,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13560\/revisions\/29754"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/comorinemuritoare.ro\/bLOGOS\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}